Sunteți pe pagina 1din 1

Arhitectura membranelor celulare

Membranele celulare biologice sunt structure supramoleculare ce izoleaza fiecare


celula vie de mediul inconjurator, cu supr. hidrofila si miezul hidrofob.
Biomembranele sunt alcatuite din lipide si protein, in special, la care se adauga si
moleculele de hidrocarbonati. In ansamblu supramolecular membranar, proteinele si
lipidele, care sunt orientate, sunt tinute impreuna prin legatur necovalente.
Moleculele lipidice de membrane sunt relative mici si prezinta proprietati
hidrofilice si hidrofobe. In mediu apos, aceste lipide pot forma sponta bistraturi
molecular dense, cu rol de bariere pentru trecerea moleculelor polare.
Singurul model de membrane, care sarisface atat datele experimentale cat si
cerintele termodinamice este cel care presupune structura de tip mosaic a
proteinelor, glicoproteinelor si proteinelor globulare, intr-un bistrat de lipide. S-a
demonstrate ca acest mosaic nu este complet rigid, ci fluid.
Caracterul biochimic comun lipidelor membranare, factor determinant al
modulului de organizare a biomembranelor, este cel de amfifaticitate, altfel spus
lipidele au un capat structural cu proprietati hidrofile si altul cu proprietati
hidrofobe, compus din acizi grasi.
Lipidele constituie aprox. 50% din masa membranelor celulelor animale, iar cele
mai importante clase de lipide intalnite in constituirea acestora sunt:
- glicerofosfolipide; - steroli;
- galactolipide;
- ce mai raspandit fiind colesterolul;
- sfingolipide;
Desi structura de baza a biomembranelor este conferita de organizarea ordonata,
bidimensionala a moleculelor lipidice, marea majoritate a functiilor membranelor
biologice este indeplinita de proteinele membranare.
Acestea sun organizare in domenii cu character de insule in stratul lipidic si
indeplinesc functii de pompe, porti, receptori, transductori de energine si functii
enzimatice. Pentru marea majoritate a celulelor, membrane bilipidica contine
aproximativ 50% protein.
Acest tip de proteine, care au regiuni ce interactioneaza direct cu zona interna,
hidrofoba, a inimii bistrat lipid, se numesc protein integrale.
Exista si o alta categorie de protein membranare care nu interactioneaza cu
mediul intern al bistratului lipicic, si care sunt atasate de o parte si de alta a
membrane prin intermediul interactiunilor electrostatic sau de hydrogen si se
numesc protein membranare periferice.
Toate celulele eucariote cu lanturi carbohydrate la suprafata externa, constituie ca
structure de oligozaharide legate covalent de lipidele biomembranei.
Total moleculelor de carbohidranti reprezinta intre 2-10% din masa totala a
biomembranelor.