Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Piata Valutara Nationala Cuprinde Ansamblul Relatiilor Ce Iau Nastere Intre
Piata Valutara Nationala Cuprinde Ansamblul Relatiilor Ce Iau Nastere Intre
valutelor variaza, stabilindu-se in jurul unei valori medii, numita cursul valutar al
pietei.
d) In al patrulea rand, pietele valutare se supun legislatiei financiare si monetare a
statului pe teritoriul caruia functioneaza, autoritatile monetare exercitand in acest
domeniu politica valutara a statului respectiv, subordonata intereselor sale
economice si financiare.
Exista insa si piete valutare care au un caracter international, deservind interese
nelocalizate pe un anumit spatiu geografic. Aceste piete au puternice influente
asupra activitatii valutar-financiare internationale, iar cursurile valutare stabilite pe
aceste piete determina in buna parte cursul valutar de pe alte piete valutare.
Cele mai importante piete valutare cu caracter international sunt cele de la Londra,
Zrich, Paris, New-York, Tokio s.a. Aceste piete valutare internationale, fiind plasate
pe teritoriul unor tari, au, de asemenea, obligatia de a respecta legislatia acestor
tari, dar, evident, legislatia ce li se aplica este mai permisiva, ceea ce a si favorizat
dezvoltarea lor.
e)
In al cincilea rand, pe piata valutara exista situatii in care tranzactiile se
indeparteaza de latura economica propriu-zisa si capata un profund caracter
speculativ, motiv pentru care atat cererea cat si oferta sunt deformate. Aceste
situatii apar ca urmare a unor factori specifici, cum ar fi, de exemplu, speculatia
valutara sau arbitrajul valutar.
Rolul pietelor valutare este determinat de posibilitatea pe care acestea o ofera
participantilor la schimburile economice internationale, pentru alegerea si obtinerea
mijloacelor de credit si de plata cele mai convenabile.
Importanta pietei valutare decurge si din faptul ca, fiind singura piata ce asigura
trecerea fondurilor de pe o piata pe alta, dintr-o tara intr-alta, polarizeaza o serie de
influente pe care apoi le reflecta asupra diferitelor economii nationale sau asupra
economiei mondiale, pe ansamblul ei. Din acest punct de vedere, dupa cum
remarcam si in cuprinsul capitolului II, piata valutara este cea mai sensibila piata la
evenimentele economice, politice, sociale si monetare din diferite tari sau chiar la
cele de pe plan international.
Cresterea continua, in perioada contemporana, a rolului pietelor valutare
internationale a fost determinata de o serie de factori, cum ar fi:
f)
continua liberalizare a comertului international si atitudinea mai toleranta in
privinta regimurilor valutare pe diverse piete, ceea ce a avut ca efect intensificarea
platilor internationale si accelerarea miscarii capitalurilor intre piete;
g)
cresterea si diversificarea activitatii bancare, accentuarea creditarii
internationale precum si a ponderii acesteia in tranzactiile comerciale
internationale;
h)
cresterea importantei valutelor europene si a yenului japonez in tranzactiile de
pe pietele valutare internationale;
i)
l)
firme care investesc in strainatate sume importante si care isi repatriaza
profiturile realizate;
m) marile corporatii care se angajeaza in operatiuni la termen, pentru evitarea
riscurilor valutare;
n)
guverne, care finanteaza programe in strainatate sau isi acopera anumite
deficite ale balantei de plati prin operatiuni pe piata valutara.
Agentii privati nebancari transmit bancilor comerciale ordine de cumparare sau de
vanzare de valuta, sau pot efectua pentru contul lor operatiuni de schimb valutar
(de exemplu: tranzactii intre filialele firmelor multinationale).
Bancile Centrale, in calitate de operatori ai pietei valutare, intervin de regula pentru
a controla fluctuatiile pietei sa pentru a reglementa conditiile in care se efectueaza
operatiunile de schimb valutar.
Cu toate ca au un caracter sporadi 747h79h c, interventiile Bancilor Centrale sunt
orientate spre trei directii principale:
o) executarea ordinelor primite de la propria clientela (guverne, banci centrale
straine, organisme internationale etc.);
p) controlul asupra pietei valutare, mai mult sau mai putin accentuat, in functie de
importanta acordata controlului asupra schimburilor monetare;
q) incercarea de a influenta cursul de schimb, din motive de politica interna, pe de
o parte, iar pe de alta parte, din necesitatea respectarii unor angajamente
internationale.
Interventiile Bancii Centrale reprezinta, in general, un instrument al politicii
monetare proprii fiecarei tari, vizand mentinerea cursului de schimb al monedei la
un anumit nivel dorit sau in cadrul unei marje de fluctuatie. Acest tip de interventie
directa, sub forma de vanzari-cumparari de devize, reprezinta doar una dintre
masurile pe care le iau Bancile Centrale care, alaturi de politica ratei dobanzii, face
ca moneda nationala sa fie mai mult sau mai putin atragatoare pentru plasamente
sau investitii.
Cea de a doua categorie, cea a agentilor profesionisti ai pietei, include operatorii
specializati, cunoscuti sub diferite denumiri, in functie de tara in care acestia
opereaza. De exemplu, in Franta putem intalni cambisti sicurtieri de schimb, in
Marea Britanie jobberi si brokeri, iar in S.U.A. dealeri si brokeri valutari.
Dealerii lucreaza in interiorul bancilor, avand urmatoarele atributii:
telefoane digitale;
t)
mai multe linii directe de comunicatii, care sa le permita legaturi instantanee
cu filialele din strainatate, cu banci, cu brokeri sau clienti importanti;
u)
un sistem de informare care sa redea pe loc pozitia bancii fata de fiecare
valuta in parte;
v)
un ordinator performant, dotat cu programe de calcul care trebuie sa permita
decizii rapide pentru operatiuni de arbitraj, plasament sau speculatii.
Dar dealerii nu indeplinesc numai comenzile primite de la clienti, printre activitatile
lor fiind incluse si operatiuni pentru cresterea si mentinerea unui stoc solid de
valute bine cotate, pentru a putea face fata oricarei comenzi neasteptate sau
pentru a putea reactiona rapid, atunci cand cursul de schimb ii este favorabil.
Astfel, pe tot parcursul unei zile are loc un flux continuu, in ambele sensuri, de
cereri si oferte intre diferitele elemente ale pietei valutare internationale. Dealerii
raspund la diferitele comenzi ale clientilor si cauta sa opereze cu diferite valute, cu
diverse sume si in diverse locuri, in scopul obtinerii celor mai bune preturi. Acest
lucru presupune o buna legatura cu brokerii si cu celelalte centre valutare din lume.
Spre deosebire de dealeri, brokerii nu lucreaza in interiorul bancilor, nefiind
angajatii acestora, ei dispunand de spatii proprii, separate. In principiu, ei au rol de
intermediari, punand in legatura cele doua parti interesate in operatiunile de
vanzare-cumparare de valute, facand astfel servicii deosebit de valoroase dealerilor,
actionand ca agenti ai acestora. Ca si dealerii, brokerii trebuie sa fie tot timpul la
curent cu evolutia valutelor si sa poata stabili cat mai rapid posibil legatura intre
clientii-cumparatori si clientii-vanzatori de valuta.
Motivatiile celor care solicita sau ofera valuta sunt multiple, dar in functie de scopul
urmarit de acestia, se pot distinge doua tipuri de agenti:
1.
Comerciantii, cei care nu intervin pe piata decat pentru a-si regla tranzactiile
lor economice (de exemplu: un importator se poate adresa pietei valutare pentru
cumpararea valutei necesara achitarii marfurilor importante, la o data ulterioara,
incheind in acest scop o tranzactie la termen; astfel, desi acest importator
operatiuni simple;
operatiuni swap.
in functie de motivatie:
acoperirea riscului.
dd)
cea de a doua uniformizare a cursului pe piata valutara se produce
la nivelul pietei nationale, prin compensare interbancara;
ee) cea de a treia uniformizare a cursului pe piata valutara se produce la nivel
international, prin compensarea intre piete.
Operatiunile la vedere sporesc viteza de circulatie a valutelor si usureaza derularea
tranzactiilor de import-export, ele detinand ponderea cea mai mare in cadrul
tranzactiilor de vanzare-cumparare de valuta in cont.
Cursurile la care se efectueaza operatiunile cu valuta spot poarta numele
de cotatii sau cotatii spot si constituie baza de formare a cursurilor pentru
tranzactiile la care ziua de decontare este diferita de cea a operatiunilor spot.
Operatiuni la termen (forward)
Operatiunile la termen (forward) sunt acele operatiuni in care tranzactia are loc
imediat, dar livrarea valutelor sau devizelor se face dupa un anumit termen
convenit si la un curs stabilit in momentul incheierii respectivei tranzactii. Acest
termen este standardizat, putand fi de o luna (1 M), de doua luni (2 M), de trei luni
(3 M), de sase luni (6 M) : de 12 luni (Y)*)
Operatiunile la termen (forward) pot fi de doua feluri:
ff) operatiuni simple (normale) sau outright;
gg)operatiuni complexe (de exemplu: swap).
Operatiunile simple outright presupun vanzarea sau cumpararea la termen a
unei valute contra unei alte valute, cursurile la care se efectueaza aceste operatiuni
purtand denumirea de cursuri forward.
Bancile actioneaza pe piata valutara fie in nume propriu, fie la ordinul unui client, de
obicei existand unele restrictii valutare, de care bancile trebuie sa tina cont.
Bancile isi stabilesc propriul lor curs valutar, care poate fi diferit de cel al bursei
valutare sau al bursei de valori, dar cu o marja destul de rezonabila.
Cursul valutar al unei monede difera la operatiunea de cumparare fata de cel de la
operatiunea de vanzare, cotatia la vanzare fiind, de regula, mai mare decat cea de
la cumparare, diferenta reprezentand comisionul vanzatorului. Cotatia mai difera,
de asemenea, la operatiunile la termen fata de operatiunile la vedere, in aceasta
privinta putand aparea doua situatii:
cursul valutar exprimat in moneda nationala este mai mare pentru operatiunile
la termen decat pentru operatiunile la vedere. Acest fenomen este normal, intr-o
anumita masura, deoarece la cursul de tranzactionare se adauga si dobanda pentru
perioada de pana la scadenta, dar exista si situatia cand cursul la termen depaseste
si acest adaos, caz in care se spune ca valuta respectiva face prima (premium) si
moneda face discont (discount) sau, cu alte cuvinte, exista un report;
cursul valutar exprimat in moneda nationala este mai mic pentru operatiunile
la termen decat pentru operatiunile la vedere. In acest caz se spune ca valuta
respectiva face discont si moneda face prima, sau ca exista un deport.
Tendintele de apreciere si depreciere aferente reportului si deportului la diferite
valute favorizeaza operatiunile speculative si pe cele de arbitraj.
In general cursul la termen (forward) este stabilit de banci, tinandu-se cont de doua
elemente:
hh)cursul la vedere al valutei (cursul spot);
ii)
diferenta dintre ratele dobanzii pentru perioada operatiunii de
vanzare-cumparare de valuta la creditele exprimate in cele doua valute.
Formula de calcul a punctelor forward este urmatoarea:
(16)
unde:
Fwd = punctele de forward;
Cs
= cursul spot;
K
= diferenta de dobanda dintre cele doua valute pentru perioada de calcul a
forward-ului
Nz
Pentru perioade fixe, de una, doua, trei, sase sau 12 luni, formula de calcul a
forward-urilor devine:
(17)
unde:
N = 1; 2; 3; 6; 12 luni
Practic, cursul forward se obtine din cursul spot, la care se adauga sau se scade o
diferenta definita prin doi termeni (numiti pip-uri) care corespund cursului de
cumparare, respectiv celui de vanzare.
De exemplu:
Se presupune ca un dealer coteaza EUR/USD astfel:
spot
forward 1 M
bid
ask
1,0620
1,0720
40
30
ask
1,0620
40
1,0720
50
Pe aceasta cale, riscul valutar este transferat bancii imprumutatoare, care, la randul
sau, va incerca sa se protejeze impotriva riscului modificarii de curs valutar. Acest
lucru banca il va face printr-o operatiune offset, fie cu un alt client, fie cu o alta
banca. In mod concret, daca o banca decide sa vanda unui client suma de 100 000
USD peste o luna, ea poate incheia, in paralel, un contract la termen pentru a
cumpara 100 000 USD, tot peste o luna. In acest fel, banca va elimina riscul ei
propriu si are garantia obtinerii unui profit din respectiva operatiune.
2.
Covering-ul, sau acoperirea comerciala, este utilizat pentru acoperirea riscului
pe care il implica o operatiune determinata si dispare odata cu executarea
contractului.
Speculatia valutara
Speculatia valutara este acea tranzactie de vanzare-cumparare de valuta prin care
se urmareste, nemijlocit, realizarea unui castig, ca diferenta intre cursul unei valute
la doua momente diferite pe aceeasi piata (un curs cunoscut si un altul, preconizat).
Aceasta categorie de operatiuni grupeaza acele tranzactii efectuate pe pietele
valutare cu scopul efectiv de a realiza un castig din diferentele de curs valutar.
In domeniul valutar este numit speculator acel agent care adopta o pozitie de
schimb, sperand ca in viitor cursul monedei sa evolueze in sensul asteptarilor sale.
Pozitia de schimb se defineste, pentru un agent si la un moment dat, ca fiind
diferenta dintre cantitatea de valuta detinuta (cea pe care o poseda, plus cea pe
care urmeaza sa o primeasca) si cantitatea de valuta datorata, in acest sens putand
exista doua situatii[3]:
nn)atunci cand aceasta diferenta este egala cu zero, se spune ca pozitia de schimb
este inchisa (pozitie ce nu presupune nici un risc);
oo)
atunci cand suma este mai mare sau mai mica decat zero, se spune
ca pozitia de schimb estedeschisa. In cazul in care suma este pozitiva, este vorba
de o pozitie deschisa pe termen lung (sau long), asteptandu-se o apreciere
a valutei avute in vedere; daca insa suma in cauza este negativa, atunci este vorba
de o pozitie de schimb pe termen scurt (sau short), asteptandu-se in acest caz, la o
depreciere a valutei avute in vedere.
Speculatia valutara poate fi, in functie de obiectivul urmarit de speculator, de doua
feluri [4].
-
speculatie activa
speculatie pasiva
qq)
diferenta dintre cursurile aceleiasi valute inregistrate in momente
diferite, pe aceeasi piata;
rr) diferenta dintre cursurile a doua valute inregistrate pe doua piete diferite.
Arbitrajul valutar poate fi de doua feluri:
1. Arbitrajul valutar simplu, cu doua variante:
- arbitraj direct;
- arbitraj triunghiular.
2. Arbitrajul valutar combinat.
1. Arbitrajul simplu direct consta in vanzarea unei valute pe o piata unde cursul este
mai mare, si cumpararea simultana a aceleiasi valute pe o alta piata, la un pret mai
mic.
Arbitrajul simplu triunghiular se bazeaza pe un curs incrucisat, constand practic in
vanzarea valutei A contra valutei B, si cumpararea simultana a valutei C prin
revanzarea valutei B, pe aceeasi piata.
2. Arbitrajul combinat, dupa cum sugereaza si denumirea sa, urmareste realizarea
unui castig maxim, din efectuarea urmatoarelor operatiuni:
-
xx)obligatia bancilor de a face piata (in limba engleza: market maker), oferind
la solicitarea clientilor lor (agenti comerciali), preturi de vanzare si, respectiv, de
cumparare a valutelor;
yy)extinderea sferei operatiunilor efectuate, adica posibilitatea de a efectua, alaturi
de operatiunile la vedere (spot), si operatiuni la termen (forward).
La aceasta piata participa si Banca Nationala a Romaniei, care are
urmatoarele obligatii in organizarea si functionarea pietei valutare interbancare:
zz) reglementarea si supravegherea pietei valutare;
aaa)
autorizarea intermediarilor de a opera pe aceasta piata si
supravegherea lor;
bbb)
participarea in mod nemijlocit pe piata valutara, in scopul punerii in
aplicare a politicii valutare si protejarii monedei nationale;
ccc)
publicarea zilnica a cursului de referinta a leului, in raport cu
monedele straine.
In ceea ce-i priveste pe intermediarii care opereaza pe piata valutara din Romania,
Regulamentul valutar emis de Banca Nationala a Romaniei prevede ca acestia sa
fie, in prealabil, autorizati de B.N.R., acordarea acestei autorizatii fiind conditionata
de indeplinirea unor conditii specifice calitatii de broker sau dealer. Aceste conditii
minime, care trebuie sa fie indeplinite pentru participarea pe piata valutara ca
intermediari autorizati, sunt urmatoarele[5]:
a)
f)
existenta unor relatii de corespondent, stabilite prin conturi deschise in
strainatate;
g)
hhh)
pentru cotatiile la termen sunt stabilite cursuri pentru cel putin trei
scadente: o luna, trei luni si sase luni;
iii) marja dintre cursurile de vanzare si cele de cumparare se stabileste liber, pe
piata valutara interbancara;
jjj) intermediarii autorizati sa participe pe piata valutara interbancara au obligatia
sa coteze, atat pentru clientii lor, cat si pentru intermediari autorizati, cursuri
ferme sau informative, la solicitarea acestora. Cotatia fermareprezinta, in esenta, un
pret care angajeaza in mod neconditionat banca. In situatia in care cotatia ferma
este acceptata de un client, tranzactia se considera a fi incheiata si se executa
neconditionat.
Bancile pot efectua si operatiuni de schimb valutar la un curs limitat, care nu este
altceva decat un curs limitapana la care un client poate solicita efectuarea unei
operatiuni. De exemplu, intelesul termenului limitat este urmatorul:
-
ACCEPTAT/RESPINS (motivul)
.
la CURSUL COTAT FERM si acceptat de client
de .lei/.
sau la CURSUL LIMITAT solicitat de client
Tel./Fax.
de lei/
Persoane de
contact
Semnatura clientului
L.S.
L.S.
Cod fiscal
.
Nerezident
ORDIN DE CUMPARARE VALUTA LA VEDERE LA TERMEN
Valabil pana la data de .
Catre .
CUMPARATI suma de ./ cu data valutei de
(cifre)
(litere)
...
Echivalentul in lei il veti recupera din contul nostru disponibil nr. .. deschis la
.
Suma in valuta cumparata o veti vira cu aceeasi data de valuta (sus-mentionata) in
contul nostru nr. deschis la
1. Anexam urmatoarele acte care probeaza natura operatiunii valutare:
Semnatura autorizata
L.S.
ACCEPTAT/RESPINS (motivul)
..
.
..
Adresa / Sediul
.
.
Tel./Fax.
Persoane de contact
..
Nr. din Registrul comertului
.
Cod fiscal
de ..lei/
Nerezident
Semnatura
L.S.
L.S.
Se completeaza de intermediar la
sediul acestuia, in prezenta
clientului.
ORDIN DE VANZARE VALUTA LA VEDERE LA TERMEN
(litere)
.
din contul nostru valutar nr. .. deschis la
...
Contravaloarea in lei se va vira cu aceeasi data a valutei in contul nostru in lei nr.
. deschis la
1. Scopul cumpararii de valuta este:
- operatiune valutara curenta;
- operatiune valutara de capital, reprezentand:
- investitie directa;
- investitie de portofoliu;
- investitie imobiliara;
- alte operatiuni valutare de capital.
Data intocmirii
Semnatura autorizata
L.S.
Mecanismul cursului valutar
In economiile de piata, atat valutele, cat si devizele sunt vandute si cumparate de
banci autorizate si la bursele valutare, deci pe piata libera, in schimbul monedei
nationale. Cei ce vand pe piata valute si devize sunt exportatorii si ceilalti
beneficiari de incasari din strainatate, iar cei care cumpara aceste valori de pe
piata, avand de facut plati in strainatate, sunt fie importatori, fie diversi debitori.
Urmare a jocului cererii si ofertei dintre exportatorii si importatorii de valute sau
devize de pe piata, vanzarea si cumpararea valutelor si a devizelor se efectueaza la
un anumit pret, denumit curs.
Rezulta deci ca acest curs valutar reprezinta pretul unei monede nationale exprimat
intr-o alta moneda. Ca orice alt pret, cursul valutar sau cursul de schimb al unei
monede reflecta raporturile dintre cererea si oferta pentru moneda respectiva pe
piata schimburilor valutare.
Ms
Mn
= n Ms = n Mn
sau:
b) prin raportul:
Mn
Ms
= m Mn = m Ms
unde:
Ms = valoarea monedei straine
Mn = valoarea monedei nationale
In primul caz, cursul valutar poate fi definit ca fiind valoarea unei unitati monetare
straine exprimata in unitate monetara nationala, iar in cel de al doilea caz, cursul
valutar este definit ca fiind valoarea unitatii monetare nationale exprimate in functie
de o alta moneda straina.
Stabilitatea raporturilor de schimb dintre moneda nationala si monedele straine,
precum si publicarea cursurilor de schimb de catre autoritatea nationala monetara
sau de catre diverse banci comerciale poarta denumirea decotatie.
Pe baza celor prezentate mai sus se poate observa ca, in primul caz, avem de a face
cu o cotatie directa, iar in cel de al doilea caz, cu o cotatie indirecta.
Categorii de cursuri valutare
Cursurile valutare pot fi clasificate in functie de mai multe criterii:
1. In functie de modul in care sunt stabilite:
a)
Curs oficial
Acest curs este cel stabilit de autoritatea nationala monetara pe cale unilaterala,
fiind mai apropiat sau mai indepartat de raportul valoric real dintre monede sau de
cel stabilit pe piata si recunoscut de autoritatea nationala monetara.
In situatia in care baza pentru stabilirea acestui curs oficial o constituie valoarea
paritara, cursul oficial coincide cu paritatea si poarta denumirea de curs oficial
paritar.
Cand stabilirea cursului oficial este rezultatul unui acord international bilateral,
incheiat cu o anumita tara, atunci cursul oficial poarta denumirea de curs oficial
conventional.
Cursul oficial este fix, stabilit de regula in afara pietei valutare, fiind deci distinct de
cursul real sau de cursul rezultat din raportarea puterilor de cumparare a celor doua
monede pe piata.
b)
Curs neoficial
Acest curs este de fapt pretul inregistrat pe piata la un moment dat de o unitate
monetara, fiind format pe baza raportului dintre cererea si oferta de moneda.
2. In functie de modul de variatie:
De-a lungul anilor, cursurile valutare au fost de trei feluri:
a)
Cursuri fixe (cursurile oficiale) sunt acele cursuri stabilite de oficialitatile
monetare ale tarii respective si care sunt mentinute la acelasi nivel cat mai mult
timp posibil. Aceasta rigiditate a cursului fata de modificarile cererii si ale ofertei
necesita interventia autoritatilor monetare ale statului.
De exemplu:
Sa presupunem ca, la un anumit curs fix, cererea depaseste oferta de pe
piata valutara. In aceasta situatie, prin interventia sa autoritatea
monetara va contribui la sporirea ofertei pentru valuta solicitata. Daca
aceasta valuta este chiar moneda nationala, autoritatea monetara va
vinde moneda proprie pe piata valutara si va cumpara alte valute, marind
propriile ei rezerve de valute straine. Daca insa excesul de oferta vizeaza
moneda nationala, autoritatea monetara va cumpara propria moneda
nationala, ceea ce va determina o reducere a rezervelor valutare oficiale.
Atunci cand oferta depaseste sistematic cererea pentru o anumita valuta,
se inregistreaza presiuni puternice asupra cursului fix, in sensul scaderii
acestuia. Pentru a se evita modificarea oficiala a cursului, autoritatea
monetara trebuie sa intervina, cumparand valuta aflata in exces pe piata.
b) Cursurile libere sau flotante sunt acele cursuri stabilite in mod normal, ca
urmare a functionarii libere, neinfluentate, a mecanismului pietei. Astfel, pe o piata
complet libera, fara interventii din partea autoritatii monetare, cursul de schimb
fluctueaza si evolueaza in functie de fluxurile cererii si oferte, pana ce se ajunge la
un nivel la care piata valutara este in echilibru. Aceasta inseamna, pe de o parte, ca
cererea de valuta este suficienta pentru a absorbi valuta existenta si oferita pe
piata, iar pe de alta parte, pe piata exista suficienta valuta, pentru a putea satisface
corespunzator cererea.
Ca atare, o situatie in care o valuta este libera sa-si gaseasca propriul nivel de
echilibru, ca raspuns la jocul cererii si al ofertei de pe piata valutara, este descrisa
ca avand un curs de schimb flotant.
Acest sistem presupune revizuiri frecvente, uneori chiar substantiale, ale nivelului
cursului de schimb, ca raspuns la jocul cererii si al ofertei de pe piata. In cazul in
care se manifesta pe piata internationala o cerere sporita pentru exporturile unei
tari sau pentru activele sale financiare, cererea pentru moneda acesteia va creste,
iar cursul ei de schimb se va aprecia. In situatia inversa, daca se inregistreaza o
crestere a volumului importurilor sau de capital, va exista un exces al ofertei
monedei respective fata de cerere si deci, va avea loc deprecierea cursului de
schimb al acestei monede.
Miscarile speculative internationale de capital pot afecta puternic nivelul cursului de
schimb al valutelor. In acest sens, un exemplu edificator il constituie socurile
speculative pe care le-au resimtit, in anii 1992 1993, lira sterlina, lira italiana,
francul francez, peseta spaniola si escudo portughez, ceea ce a avut un impact
considerabil asupra Sistemului Monetar European (S.M.E.)
Un alt aspect demn de luat in seama este acela ca, din punct de vedere al
terminologiei, modificarea oficiala a cursurilor fixe este desemnata prin cuvintele
revalorizare cresterea cursului, si devalorizare scaderea cursului, in vreme
de in cazul cursurilor flotante (cu evolutie efectiva pe piata valutara), cresterea
acestora este desemnata prin termenul de apreciere, iar scaderea prin cel de
depreciere.
Pentru stabilizarea cursului de schimb al monedei nationale autoritatile monetare au
la dispozitie un intreg set de instrumente ale politicii monetare macroeconomice.
Astfel, pentru evitarea deprecierii monedei, Banca Centrala poate ridica ratele
dobanzii (mai ales taxa oficiala a scontului), in speranta atragerii de capital strain,
ceea ce ar duce la o crestere a cererii pentru moneda nationala. De asemenea,
cresterea ratei dobanzii poate calma presiunea inflationista, prin atragerea
excesului de lichiditati de pe piata monetara.
In acelasi scop pot fi folosite si instrumente fiscal-bugetare. De exemplu, intr-o tara
a carei moneda se depreciaza, guvernul poate adopta o politica fiscala deflationista,
marind impozitele sau reducand cheltuielile bugetare. Acest lucru ar putea duce la
reducerea cererii interne, incurajand producatorii interni sa-si vanda produsele la
export.
Bineinteles, exista o serie de argumente pro si contra, atat in cazul cursurilor
valutare fixe, cat si in cel al cursurilor flotante, cu toate ca o reintoarcere la cursurile
valutare fixe ar fi in totala contradictie cu mecanismul actual al economiilor de
piata.
Principalele argumente in favoarea cursurilor fixe sunt urmatoarele*):
kkk)
Cursurile fixe favorizeaza comertul si investitiile internationale,
indepartand nesiguranta si riscul existente in cazul cursurilor flotante;
lll) Angajamentul unui guvern de a mentine un regim de cursuri fixe poate
disciplina modul de elaborare a politicii monetare, autoritatea nationala valutara (de
fapt, statul) neputand astfel sa recurga cu usurinta la cresterea masei monetare
b) Cursul valutar economic (sau cursul pietei) este stabilit pe baza etaloanelor
internationale, determinate pe piata monetara, in functie de informatiile privind
posibila evolutie a factorilor de influenta. Acest curs este cel practicat efectiv pe o
piata la un moment dat, piata pe care, urmare unor tranzactii, paritatea puterii de
cumparare poate fi influentata si de alti factori, in afara celor obisnuiti, care pot
determina nivelul puterilor de cumparare, cu ar fi de exemplu, factorii subiectivi
datorati unor conjuncturi specifice. Aceste influente pot provoca oscilatii ale cursului
pietei in jurul paritatii puterilor de cumparare.
Discrepanta dintre cele doua cursuri se explica prin influenta predominanta a
factorilor de pe piata internationala si prin modul diferit de interpretare a factorilor
nationali si internationali din partea operatorilor de pe piata monetara
internationala.
4. In functie de pozitia bancii, pot fi distinse:
rrr)curs de schimb la vanzare
sss)
Aceste doua cursuri indica pretul la care o banca sau o casa (oficiu) de schimb
valutar vinde sau cumpara o valuta.
De regula, cursul de schimb la vanzare este mai mare decat cursul de schimb la
cumparare, datorita comisionului bancii sau al casei (oficiului) de schimb.
In cazul cotatiei directe, banca sau casa (oficiul) de schimb cumpara mai ieftin
valuta (moneda straina) si o vinde mai scump.
De exemplu, la Tokyo, cursul dolarului S.U.A. apare astfel:
-
cumparare: 1 $ = 117,60
vanzare:
1 $ = 117,95
In cazul metodei indirecte de cotatie, cursul de cumparare al valutei este de fapt cel
de vanzare al monedei proprii; din aceasta cauza el se situeaza sub cursul de
cumparare. De exemplu, la Londra, cursul dolarului S.U.A. apare astfel:
-
cumparare: 1 = 1,64 $
vanzare:
1 = 1,58 $[6]
Calculul paritatii puterii de cumparare se face prin mai multe metode, care iau in
considerare dimensiunile multiple ale puterii de cumparare, evolutia unor indicatori,
ca de exemplu: indicele preturilor, al valorii productiei, precum si indicele evolutiei
paritatii unor monede nationale sau internationale in momentul calculului.
Calculul puterii de cumparare trebuie sa fie raportat la momentul realizarii,
deoarece acesta se schimba in timp. Fata de paritatea puterii de cumparare, cursul
valutar economic (cursul de schimb) variaza pe o curba ce oscileaza in jurul unei
axe.
curs real
paritatea puterii
de cumparare $/
paritatea puterii
de
cumparare
1 luna
Figura nr. 1.
Din Figura nr. 1, prezentata mai sus, se observa ca axa graficului se frange atunci
cand se schimba paritatea puterii de cumparare printr-o depreciere sau
devalorizare, sau in urma unei reaprecieri sau revalorizari. Cursul valutar economic
fiind cel stabilit efectiv pe piata, se observa ca este fie superior, fie inferior puterii
de cumparare.
Factorii care intervin asupra paritatii de cumparare, determinand indepartarea
cursului valutar economic de cursul real de schimb, pot fi grupati in doua categorii:
a) factori interni, care, la randul lor, sunt grupati in:
-
(18)
unde:
Crs
ai
Cri
= curs de revenire
= numarul de produse
(19)
unde:
p iA
p iB
Grupa
de
produs
e
specific
e tarii
A
Pretul
in
moned
a tarii
A
Pretul
in
moned
a tarii
B
piA (x)
piB (y)
p1
Coeficie
ntii de
pondera
re
Cursul
de
reveni
re Cri
Media
ponderata
p1A(x)
p1B(y)
a1
p2
p2A(x)
p2B(y)
a2
p3
p3A(x)
p3B(y)
a3
TOTAL
ai
(20)
(21)
Totalul coloanei a sasea, cea care contine rapoartele ponderate, constituie cursul
valutar real, interpretat astfel: pentru o unitate monetara a tarii A se obtin N unitati
monetare ale tarii B.
Daca s-a efectuat un calcul corect, cele doua rezultate trebuie sa fie aproximativ
inverse, adica M N @ 1.
O a doua metoda de calcul a cursului real, tot dupa metoda puterii de cumparare,
este urmatoarea: se presupune ca avem moneda x in tara A si moneda y in tara B.
putem astfel construi urmatorul tabel:
Tabelul 12
Piat
aA
Piat
aB
Grupa de
produse
sau de
servicii
Ponde
re
1. bunuri
de
consum
p1
m1x
n1x
2.
produse
industria
le
p2
m2x
n2x
3.
servicii
p3
m3x
n3x
TOTAL
pi
Pentru un
1 y se
obtine
Media aritmetica
simpla
Media aritmetica
ponderata
Mi
4
(22)
In prima coloana (0), sunt inscrise grupele de produse si servicii ce sunt luate in
considerare.
In cea de a doua coloana (1), este inscrisa ponderea pe care fiecare grupa de
produse o reprezinta in volumul total al tranzactiilor externe cu tara de comparatie
(B).
In cea de a treia coloana este inscris numarul de unitati monetare x (adica m1, m2,
m3) aferente unei cantitati de produse ce se pot cumpara cu 1y pe piata A.
In cea de a patra coloana este inscris numarul de unitati monetare x (adica n1, n2,
n3) corespunzatoare aceleiasi cantitati de produse ce se pot cumpara cu 1y pe piata
B.
In cea de a cincia coloana se face media aritmetica a indicatorilor din coloanele 2 si
3, aflandu-se mediile M1, M2, M3.
In cea ce a sasea coloana (5), este calculata media ponderata, pentru fiecare grupa
de produse in parte.
Totalul acestei coloane constituie suma acestor medii ponderate si reprezinta
cantitatea de moneda x pentru o moneda y, cu alte cuvinte, cursul valutar paritar
real, in conformitate cu formula de mai sus.
Cursul real de schimb este utilizat, de regula, pentru analizarea evolutiei comertului
exterior, a cererii si ofertei si a preturilor etc. Prin utilizarea acestui curs se pot
determina influentele deprecierilor sau aprecierilor interne, libere sau dirijate, ale
monedei asupra productiei, exportului si importului.
Cursul real se fundamenteaza pe teoria paritatii puterii de cumparare, teorie
care are doua variante: absoluta si relativa.
Aceasta teorie, formulata de economistul suedez Gustav Cassel, explica modul in
care se formeaza nivelul si cum se produc modificarile asupra cursurilor de schimb
de pe piata. Aceasta teorie considera ca prin acceptul de a plati un anumit pret
pentru o moneda straina, se primeste aceasta moneda din punct de vedere al
puterii de cumparare pe care o are in ceea ce priveste bunurile si serviciile tarii
straine. Pe de alta parte, cand se ofera o anumita suma in moneda proprie, este
oferita de fapt o putere actuala de cumparare asupra propriilor noastre bunuri si
servicii.
In concluzie, evaluarea unei monede straine exprimata in moneda proprie depinde
de puterea de cumparare relativa a celor doua monede, in tarile respective.
Varianta absoluta recurge la o comparatie directa a puterii de cumparare, avand la
baza legea echilibrului interregional al preturilor (legea unui singur pret), potrivit
careia pretul unui bun pe doua piete legate intre ele, exprimat in aceeasi moneda,
trebuie sa fie unul si acelasi. Daca se considera indicii preturilor p si p in tara
pentru care se face analiza si respectiv in strainatate, legea unui singur pret este
valabila pentru ansamblul economiilor, daca sunt indeplinite (simultan) urmatoarele
doua conditii:
ttt) preturile fiecarui bun care intra in alcatuirea indicilor: p = f(p 1, p2, , pn), si
respectiv p = g(p1, p2, , pn) sunt egale intre tari daca sunt exprimate in aceeasi
moneda;
uuu)
fiecare bun intra in cosul de piata al fiecarei tari cu o pondere
egala (gradul de omogenitate pentru functiile f si g este acelasi).
In aceste conditii, conform teoriei paritatii puterii de cumparare, cursul real de
schimb este dat de relatia:
(23)
Aceasta relatie, corecta din punct de vedere teoretic, arata ca pretul intern al unui
bun corespunde pretului in valuta multiplicat cu cursul de schimb.
In practica insa, probabilitatea ca preturile sa fie egale intre tari este aproape nula,
motiv pentru care importanta practica a acestei teorii este limitata.
Varianta limitata are in vedere compararea cursurilor de schimb si a indicilor de
preturi din doua tari, la date diferite.
Conform acestei variante limitate, o crestere in termeni relativi a preturilor interne
(p), are ca efect deprecierea proportionala, in termeni nominali, a monedei
nationale.
In practica, teoria paritatii puterii de cumparare (P.P.C.) este folosita utilizand un
indice specific, numit deflator (diferential de inflatie), exprimat fie in preturi de
consum, fie in preturi cu ridicata.
Experienta de pana acum arata ca determinarea prin calcul a cursului real de
schimb are doar o importanta orientativa, fiind folosit de bancile centrale, care
calculeaza valoarea cursului real si urmaresc evolutia sa in timp, pentru analizele pe
care acestea le efectueaza la nivel macroeconomic.
Modificarea din anii 70 a cursului de schimb a facut ca teoria P.P.C.*) sa fie privita
cu scepticism, iar cercetarile s-au inscris in cadrul unui model oferit de Flaming,
conform caruia fluctuatiile cursurilor de schimb sunt determinate de anticiparile
miscarilor de capitaluri, ale preturilor diverselor active si ale stabilitatii pe termen
scurt a preturilor bunurilor si a salariilor. Abaterile cursurilor de schimb stabilite pe
piata de la nivelul puterii de cumparare relative ale monedelor se datoreaza atat
unor cauze structurale, cat si conjuncturale.
Clauzele structurale sunt cele care determina schimbari in preturile relative de
echilibru, dintre care se pot enumera: progresul tehnic, productivitatea, cresterea
economica etc.
Cauzele conjuncturale sunt cauze trecatoare, fiind legate de viteza cu care au loc
ajustarile spre echilibru pe diferite piete (de bunuri si de capitaluri etc.), dintre care
se pot enumera:
vvv)
restrictii comerciale mai severe asupra importului, prin care se
determina un curs de schimb supraevaluat al monedei nationale;
www)
speculatiile pe piata valutara, ce pot provoca o scadere a valorii de
schimb al unei monede, sub nivelul indicat de P.P.C.;
xxx)
anticiparea unei inflatii superioare poate, de asemenea, provoca o
coborare a valorii de schimb a unei monede;
yyy)
interventia autoritatii nationale monetare pe piata valutara poate
duce la situarea cursului de schimb economic fie deasupra, fie sub nivelul P.P.C.
Cu toate acestea, ramane perfect adevarat faptul ca oamenii evalueaza banii in
raport cu ceea ce pot achizitiona cu acestia, si ca pe o piata libera, fara restrictii,
oamenii tin sa schimbe monedele la cursuri care, in mare, exprima puterile relative
de cumparare.
Revenind la metodele de stabilire a cursului valutar, trebuie mentionat ca pentru
unele monede internationale, cursul acestora este determinat prin metode
specifice.
zzz)
Astfel, pentru calcularea cursului valutar al etalonului D.S.T. este
utilizata metoda cosului valutar, a carui alcatuire a fost explicata in subcapitolul
4.2.
Reiteram coeficientii de pondere din structura D.S.T., in procente, valabili pentru
perioada 2001-2005:
Valuta
Ponderea (%)
USD $
45
EUR
29
JPY
15
GBP
11