Testul 1

Subiect I:Notiunea si caracteristica gene. a dr. comert. international.

1.1 definitia
Dreptul comerului internaional reprezint un ansamblu de norme care reglementeaz
relaiile comerciale internaionale. Raporturile juridice ale comerului internaional se
stabilesc ntre state, persoane juridice i persoane fizice. n organizarea i desfurarea
relaiilor comerciale internaionale, statul are o dubl calitate: de subiect de drept
internaional i subiect de drept civil.
1.2 explicati criteriile de definire a carac. international al rap. jur., care consti. obiectul
dr. comer. international.
Noiunea de internaionalitate se definete prin prezena elementului de extraneitate i
specificul operaiunii. Caracterul internaional este dat de existena anumitor criterii n
conformitate cu specificul operaiunii. n contextul reglementrii din sistemul nostru de
drept, noiunea de internaionalitate are o accepiune tehnico-juridic. n acest sens, un
raport commercial va fi internaional, dac elementul de extraneitate pe care l cuprinde este
de natur a-l face susceptibil de a veni n contact cu mai multe sisteme de drept. Aceast
condiie este ndeplinit dac prile i au domiciliul sau sediul ori reedina lor obinuit n
alt ar, dac actele referitoare la ncheierea ori executarea contractului prezint puncte de
legtur cu mai multe legislaii sau obiectul obligaiei se localizeaz pe teritoriul unor state
diferite.
Unele convenii internaionale consacr un singur criteriu. Astfel, n material
contractului de vnzare de mrfuri, caracterul internaional este dat de domiciliul sau sediul
prilor, iar n absena acestuia reedina lor obinuit. n acest sens dispune art. 1 al
Conveniei Naiunilor Unite de la Viena asupra contractului de vnzare internaional de
mrfuri din 1980 i art. 2 al Conveniei de la New York asupra prescripiei n materie de
vnzare internaional de mrfuri din 1974. n material transporturilor, elementul
internaional const n executarea prestaiei pe teritoriul mai multor state. n acest sens,
dispun prevederile Conveniei de la Varovia pentru unificarea unor reguli privitoare la
transportul aerian internaional din 1929 i dispoziiile Conveniei de la Geneva referitoare la
contractul de transport internaional de mrfuri pe osele din 1956. Alte convenii
internaionale adopt pentru identificarea internaionalitii dou criterii, adic un criteriu
principal, care este dublat de un criteriu secundar. n Convenia de la Haga referitoare la
vnzarea internaional de bunuri mobile corporale din 1964 sunt stipulate dou criterii ce
trebuie ndeplinite cumulativ: sediul sau reedina prilor n state diferite, precum i
micarea obiectelor vndute, locul ncheierii contractului sau locul predrii lucrului vndut.
1.3Argumentati autonomia dr. comer. international
DCI reglementeaza un ansam. de rap. jur. ce apar in cadrul comertului international si
cooperarii economic-internationale.DCI adopta anumite reguli de natura a favoriza
desfasurarea rapida si-n conditiile de flexibilitate a raporturilor comerciale
international( exemplu: incheierea contractelor pe baza uzantelor comerciale uniforme
standartizate; regulile incoterms). DCI promoveaza unele reglementari ce pot avea o
riguorizitate superioara celor din dreptul comun pt a asigura securitatea circuitului
commercial.
Problemele dreptului comertului international sunt deosebit decomplexe, avand in
vedere obiectul reglementarii, precum siexigentele promovarii unor solutii juridice care sa
reflecte atatinteresele tarilor dezvoltate, cat si pe cele ale tarilor in tranzitie laeconomia de
piata.Dreptul comertului international este o materie pluridisciplinara,un domeniu de
conexiuni si interferente intre institutii si conceptecare apartin mai multor componente ale
dreptului privat

Subiectul II: Contractul de transoport international auto de marfuri

2.1.Descrieti regimurile vamale special (sub acoperire a carnetelor ATA si TIR ) pt

transportul interntional de marfuri pe sosele
Conventia vamala referitoare la transportul international sub acoperirea carnetelor TIR
elimina operatiunile de deschidere la punctele vamale ale tarilor de tranzit pentru controlul
vamal, ceea ce determina reducerea duratei de transport. De asemenea, carnetul TIR scuteste
transportorii de depunerea unor garantii vamale, proportionale cu valoarea marfurilor
transportate.
Carnetul ATA reprezint un document vamal internaional cu valoare de declaraie vamal
utilizat pentru admiterea temporar a mrfurilor, cu excepia mijloacelor de transport, care
cuprinde o garanie valabil la nivel internaional n vederea acoperirii drepturilor i taxelor
de import.Un carnet nlocuieste/tine locul unor documente vamale din tara de export
temporar si usureaza vamuirea. n plus, carnetul anuleaza necesitatea de constituire a unei
garantii sau a unor depuneri materiale la oficiile vamale.

2.2.Expuneli obligaliile partilor in contractul internalional auto de marfuri.

Obligatiile expeditorului:
-

Sa achite taxa de transport pina la transportarea incarcaturii.

Sa predea incarcatura in vederea transportarii in locul, timpul si in cantitatea
prevazuta de contract.
Sa predea incarcatura in ambalajul corespunzator.
Sa marcheze in prealabil marfurile ambulate
Daca contractual nu prevede altfel, sa incarce marfurile in mijlocul de transport sis a
asigure fixarea, consolidarea si acoperirea lor, folosind instalatii proprii.
In cazul transmiterii spre transportare a marfurilor perisabile clientul este obligat sa
anexeze la scrisoarea de trasura certificatul de conformitate, de calitate, igienic, fitosanitar.

Obligatiile carausului:
-

Sa puna la sipozitia clientului mijlocul de transport corespunzator in stare buna.

Sa primeasca incarcatura spre transportare.
Sa verifice corespunderea datelor din scrisoarea de trasura, aspectul exterior al
incarcaturii si modul de incarcare si aranjare.
Sa transporte incarcatura in termenele stabilite. Si pe calea cea mai scurta
Sa pastreze marfurile.

Obligatiile destinatarului:
-

Sa preia incarcatura sosita sis a o verifice sub aspect calitativ si cantitativ

Sa achite taxele de transport si alte plati daca o astfel de conditie este prevazuta de
contract
Sa achite taxele de transport restante sis a restituie carausului cheltuielile suportate
pe parcursul transportarii
Sa descarce marfa daca aceasta obligatie este stipulate in contract
Saelibereze mijlocul de transport de ramasitele incarcaturii

2.3.Formulati o scrisoare de trasura internationala

Scrisoarea de trasura trebuie sa contina urmatoarele date:
a) locul si data intocmirii sale;
b)numele si adresa expeditorului;
c) numele si adresa transportatorului;
d) locul si data primirii marfii si locul prevazut pentru eliberarea acesteia.
e) numele si adresa destinatarului;
f) denumirea curenta a naturii marfii si felul ambalajului, iar pentru marfurile periculoase,
denumirea lor general recunoscuta;
g) numarul coletelor, marcajele speciale si numerele lor;
h) greutatea bruta sau cantitatea altfel exrpimata a marfii;
i) cheltuielile aferente transportului(prt de transport, cheltuieli accesorii, taxe de vama si
alte cheltuieli survenite de la incheierea contractului si pina la eliberare);
j) instructiunile necesare pentru formalitatile de vama si altele;
k) indicatia ca transportul este supus regimului stabilit prin prezenta conventie si nici unei
alte clauze contrare.
2. Daca este cazul, scrisoarea de trasura trebuie sa contina si indicatiile urmatoare:
a) interzicerea transbordarii;
b) cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;
c) totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea marfii;
d) valoarea declarata a marfii si suma care reprezinta interesul special la eliberare;
e) instructiunile expeditorului catre transportator cu privire la asigurarea marfii;
f) termenul convenit in care transportul trebuie sa fie efectuat;
g) lista documentelor remise transportatorului.
3. Partile pot insera in scrisoarea de trasura orice alta indicatie pe care ele o considera
utila.

Testul 2
Subiectul 1.Subiectele dr. comertului international
1.1Identificati categoriile subiectilor dreptului comertului international
Subiectii ce apartin ordinii juridice nationale si internationale:
1. Ordinii juridice internationale snt statele si organismele internationale
care particip la activitatea de cooperare economic si tehnico-stiintifice
internationale.
2. Ordinii juridice interne: persoanele fizice/ persoanele juridice ce apartin
ordinii nationale.
3. Societtile transnationale acestea din urm snt concepute nct s evite
incidenta legii nationale, ct si jurisdictiei internationale.
1.2Determinati elementele specifice societtii transnationale
n doctrina juridic societtile transnationale sau multinationale au fost definite
ca societti comerciale, care chiar de la constituirea lor se fundeaz pe
elemente fr caracter national cum sunt: capitalul ce provine de la sociati din
diferite tri. Stabilirea uneori a mai multor sedii principale n tri diferite etc. si
care snt lipsite de o legtur juridic cu un anumit stat, astfel c n privinta lor

nu primeste vocatie nici una din legile nationale, iar litigiile izvorte din
interpretarea si aplicarea actelor lor constitutive sunt scoase (total sau partial)
din componenta instantelor nationale, pentru a fi date spre solutionare unor
instante speciale. Sub aspect economic societtile transnationale sint entitti
econmice formate din unitati legate intre ele prin relatii de proprietate sau de
alt natura, care opereaz in doua sau mai multe state, dupa un sistem de luare
a deciziilor, permitind elaborarea unor politici coerente si a unei strategii
comune, in cadrul carora una sau mai multe dintre respectivele unitati exercita
o influenta importanta asupra activitatii celorlalte. Societatile transotionale isi
desfasoara activitatea pe mari spatii, intensificind procesul de internationalizare
a capitalurilot si sporind gradul de concentrare si centralizare a acestora.
Societatile transnationale exercita o influenta deosebita asupra sistemului
economic, social, politic si juridic atit in tarile de origine, cit si in cele in care
opereaza. In cazul unor societati transnationale legea nationala a unuia dintre
participanti se aplica numai in subsidiar. Ezista societati transnationale n ale
caror acte constituitive se evit orice referire la vreun sistem national de drept,
in privinta lor primind aplicare numai normele stabilite prin statute proprii (BIRD,
SFI, AID). Unele societati transnationale convin sa-si intregeasca normele
consfintite prin actele lor constitutive apelind la principiile comune ale
sistemelor de drept statelor participante. Dupa cum s-a remarcat in doctrina
juridica existenta societatilor transnationale invedereaza doua aspecte
contradictorii: unul pozitiv si altul negativ. Aspectul negativ consta in
sustragerea acestor societti de sub incidenta legislatiilor nationale ale statelor
semnatare ale conventiei de constituire a lor, iar aspectul pozitiv decurge din
consecintele determinate de aceasta imprejurare, concretizat in instituirea
normelor si principiilor acceptate de statele contractante, care ar putea servi
drept premise pentru elaborarea unor legi uniforme cu aplicabilitate mai larga la
anumite categorii de raporturi la care d nastere comertul international.
1.3.Analizati modurile n care statul actioneaz n raporturile de
comert international
Conceptul de stat are ca elemnt definitoriu calitatea de titular de suveranitate si
in aceasta calitate el se manifesta ca subiect de drept international. Statul nu
poate fi asimilat cu nici o alta grupare de persoane juridice, deoarece in toate
cazurile el s-a constituit prin vointa proprie si tot astfel si-a sumat calitatea de
subiect de drept. In virtutea atributului de legiferare, statul stabileste statutul
juridic al subiectilor de drept national, iar ca titular de suveranitate, statul
participa la realizarea unor conventii internationale prin care se creaz
organizatii interguvernamentale ca subiecti de drept internatioanal. Uneori
statul particpa la raporturile de cooperare economic si tehnico-stiintific
internationala. n cadrul acestor raporturi statul apare in dubla sa calitate de
titular de suveranitate si de subiect de drept civil. Statul nu are calitatea de
comerciant si nici nu isi revindica o astfel de calitate, deoarece avind capacitate
juridica el poate sa se implice in orice operatiuni economice cu strainatatea.
Calitatea de titular de suveranitate confera statului un loc aparte intre ceilalti
subiecti de drept international. Fiind o entitate sui generis este inconfundabila
cu vreo alta categorie de participanti la rporturile juridice de comert
international. Statuls este o persoana juridica. Raporturile de comert
international sint compatibile cu participarea statului ca titular de drepturi si

obligatii. Personalitatea juridica a statului nu este supusa regulilor privind

dobindirea sau pierderea ei, stabilite de dreptul comun cu referire la celelate
persoane juridice. Deoarece personalitatea juridica a statului are un caracter
complex, raporturile juridice internationale in care se implica statul sin diferite
ca natura: atunci cind statul stabileste asemenea raporturi in calitate de titular
de suveranitate, acestea sint de drept international public. Raporturile la care
statul participa in calitate de titular al propriului patrimoniu si in exercitarea
gestiunii acestui patrimoniu sint de drept al comertului international.

Subiectul 2 : CONTRACTUL COMERCIAL DE VANZARE-CUMPARARE

INTERNATIONALA.

2.1. Relatati despre obiectul contractului de vanzare-cumparare internationala.

Obiectul contractuli de vanzare-cumparare internationala poate fi doar un bun mobil
corporal sau incorporal, iar bunurile imobile nu pot constitui obiectul contractului de
vanzare-cumparare internationala.
Pentru a fi considerat obiect al contractului de vanzare-cumparare internationala,
bunul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :
1. sa fie determinat sau determinabil ;
2. sa fie posibil ;
3. sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor ;
4. sa fie in circuitul civil ;
5. sa fie proprietatea vanzatorului ;
6. sa fie licit si moral ;
7. obiectul contractului sa constea intr-o fapta personala a vanzatorului deoarece o
persoana poate fi obligata doar prin fapta sa.
2.2. Stabiliti etapele de desfasurare a licitatiei.
Licitatia se desfasoara conform urmatoarelor etape :
I. PUBLICITATEA se da publicitatii locul si data organizarii licitatiei ;
II. ELABORAREA CAIETULUI DE SARCINI prezentarea conditilor tehnice a
licitatiei, conditiilor comerciale si a conditiilor generale.
Conditiile tehnice cuprind diferite date cu privire la parametrii tehnici, principalele
componente ale instalatiei, piesele de schimb etc.
Conditiile comerciale data si locul expedierii ofertelor, optiunile cumparatorilor
privind plata si eventualele preferinte pentru anumite facilitati de plata, conditiile de
transport, conditiile de asigurare etc.
Conditiile generale sunt regulule de procedura referitoare la :
1. conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca firmele acceptate la licitatie ;
2. data si locul deschiderii plicurilor ;
3. garantiile de participare ;
4. modul de solutionare a litigiilor etc.
III. EXPEDIEREA OFERTELOR.
IV. PLATA DE CATRE OFERTANT A GARANTIEI DE PARTICIPARE.
2.3. Expuneti raspunderea contractula a vanzatorului si cumparatorului conform
prevederilor Conventiei de la Viena asupra contractelor de vanzare internationala de
marfuri din 11 aprilie 1980 si Codul Civil al Republicii Moldova.
Conform Conventiei de la Viena din 11 aprilie 1980, daca vanzatorul incalca obligatia de
conformitate a marfii, cumparatorul este in drept :

1. sa ceara vanzatorului predarea unor marfuri de inlocuire, daca lipsa de

conformitate constituie o contraventie esentiala la contract si daca aceasta
predare este ceruta in momentul denuntarii de catre cumparator a lipsei de
conformitate sau intr-un termen rezonabil calculat de la momentul denuntarii ;
2. sa ceara vanzatorului sa repare lipsa de conformitate cu exceptia cazului in care
aceasta ar fi rezonabil, tinand seama de toate imprejurarile ;
3. cumparatorul poate reduce pretul proportional cu diferenta intre valoarea pe care
marfurile efectiv livrate o aveau in momentul predarii si valoarea pe care
marfurile conforme ar fi avut in acel moment.
Conventia de la Viena din 11 aprilie 1980 ofera vanzatorului posibilitaea ca dupa
data predarii sa repare pe contul sau orice lipsa a obligatiilor sale, cu conditia ca aceasta sa
nu atraga o intirziere nerezonabila a executarii, sa nu cauzeze cumparatorului inconveniente
nerezonabile sau incertitudini in ceea ce priveste rambursarea de catre vanzator a
cheltuielilor facute de cumparator si cu conditia ca sa nu fi fost declarata rezolutiunea
contractului de catre cumparator.
In cazul in care cumparatorul nu-si onoreaza oricare din obligatiile sale, vanzatorul
este in drept sa ceara executarea contractului, sa recurga la masuri intermediare, sa ceara
daune interese sis a declare contractual rezolvit.
Conform Conventiei de la Viena din 11 aprilie 1980, daune interese pentru o
contraventie la contract savarsita de o parte sunt egale cu pierderea suportata si castigul
nerealizat din cauza contraventiei.
Daune interese nu pot fi superioare pierderii suferite si castigului nerealizt pe care o
parte in culpa le-a prevazut sau a trebuir sa le prevada in momentul incheierii contractului in
considerarea faptelor de care avea cunostinta ca ar fi posibile.
Conventia de la Viena din 11 aprilie 1980, stabileste 2 modalitati de calculare a
daunei interese in cazul rezolutiunii contractului :
a) cand contractul e rezolvit, iar cumparatorul intr-o maniera rezonabila si un
termen rezonabil dupa rezolvire a procedat la o cumparare de inlocuire sau
vanzatorul la o vanzare compensatorie partea care cere daune interese poate
obtine diferenta dintre pretul din contract si pretul cumpararii de inlocuire sau
al vanzarii compensatorii ;
b) cand contractul e rezolvit, iar parte nu a procedat la o cumparare de inlocuire
sau la o vanzare compensatorie si marfurile au pret curent, ea poate cere
daune interese echivalente cu diferenta dintre pretul stabilit prin contract si
pretul curent din momentul rezolvirii.
Partea care invoca contraventie la contract trebuie sa ia masuri rezonabile tinand seama de
imprejurari pentru a limita pierderile, inclusiv castigul nerealizat rezultat al contraventiei.
Daca ea neglijeaza sa o faca, partea in culpa poate cere o reducere a daunei
interese egala cu marimea pierderilor care ar fi trebuit evitate.
TEST 3

Subiect I: Izvoarele DCI

1.1 Identificati categoriile izvoarelor DCI
Izvoarele dreptului comertului international pot fi clasificate in : Izvoare interne si izvoare
internationale
Izvoarele interne pot fi clasificate in doua mari categorii:
Izvoare specific , care contin norme destinate reglementarii raporturilor din comertul
international, si izvoare nespecifice , constituite din actele normative care intereseaza in
primul rind alte ramuri de drept, dar care contin si norme de drept ale comertului
international.

Izvoarele internat. ale dr. comertului internat. sunt formate din conventiile si uzantele
comerciale.
In dreptul international un rol important il are arbitarjul, jurisprudenta si doctrina
1.2 Stabiliti particularitatile uzantelor comerciale internationale ca izvor al DCI
Uzantele comerciale reprezinta practice sociale prin natura lor nescrise care prezinta un
anumit grad de vechime repetabilitate si stabilitate aplicate intre un numar nedefinit de
parteneri comerciali, de regula pe o zona geografica sau intr-un domeniu de activitate
comerciala si care pot prezenta sau nu izvoare de drept.
Caracteristicile uzantelor comerciale internationale:
-contin un element obiectiv si anume constituie o practica sociala
-se aplica mai multor parteneri comerciali
-sunt opera participantilor la raporturile juridice de comert international
-sunt recunoscute ca utile si necesare de parti
- au un rol essential in facilitarea desfasurarii raporturilor juridice de comert international
1.3 Comparati categoriile izvoarelor internationale ale DCI
Izvoarele internat. ale dr. comertului internat. sunt formate din conventiile si uzantele comerciale.
In dreptul international un rol important il are arbitarjul, jurisprudenta si doctrina.
Conventiile comerciale internationale reprezinta intelegeri scrise intre doua sau mai multe state
privind reglementarea problemelor de comert exterior.In dezvoltarea schimburilor internationale
conventiile comerciale au o pondere si un rol foarte important. In cuprinsul acestora sunt precizate dr
si obligatiile partilor si prin aceasta se asigura corecta lor indeplinire, precum si stabilitatea
raporturilor juridice.
Conventiile multilaterale
Conventiile comerciale multilaterale nu sunt foarte numeroase dar ele au un rol deosebit prin aceea
ca ele au o sfera larga de reglementare. Ele au un dublu rol in sensul ca ele contribuie la unificarea
normeleor de drept material si conflictual privind comertul international:
Conv. asupra contr. de vinz. internat. de marfuri;
Conv. pt recun. si execut. sentin. arbitrale straine;
Conv. pt unificarea anumitor reguli relative la trans. aerian internation.
Conventiile bilateral.Acestea constituie o modalitate juridica importanta si eficienta. In relatiile
comerciale conventiile bilaterale sunt foarte numeroase.In practica internationala conventiile
bilaterale sunt utilizate sub forma tratatelor si acordurilor:
Ac. comerciale si/sau de coop. econo. internat. inche. intre Guv. RM si Guv. altor tari;
Ac. pr. promovarea si protejarea reciproca a investitiilor ..;
Ac. pr. evitarea dublei impuneri;
Tratate de asis.j. in material civila, familial, penala si vamala.
Uz. comerciale internatio. practice sociale prin nat. lor nescrise ce prezinta un anumit grad de
vechime, repetabilitate si stabilitate apli. intre un nr. nedefinit de parteneri comerciali, de regula pe o
zona geografica sau intr-un dom. de activ. comer. si care pot prezenta sau nu izv. de dr.
Uz. comerciale uniforme internationale - reguli conturate prin folosirea repetata a unor clauze
contractuale, in armonie cu obiceiurile practicate in diverse centre comerciale sip e care practica
comer. internat. le-a pus in valoare operind o anumita standardizare si unificare a lor real. prin
diverse met. ca: adoptarea de cond. uniforme cu cara. gene.; elabo. de contr. model cu pr. la grupuri
special de marfuri; includerea intr-un anumit contract de CI a unor cond. generale. Caracteristicile:
1. contin un elem. obiectiv si anume consti. o practica sociala
2. se apli. m. multor parteneri comerciali
3. sunt opera particip. la rap.j. de CI
4. sunt recunoscute ca utile si nece. de parti
5. au un rol essential in facilitarea desfasurarea rap.j. de CI
Felurile uzantelor
Aplicand sau folosind diferite criterii putem desprinde mai multe feluri de uzante.
Sunt uzante locale, cele determinate dupa un criteriu geografic, in sensul ca se aplica la o anumita
piata comerciala, localitate, port sau regiune,etc.
Uzantele speciale sunt acelea al caror criteriu il formeaza ob. contr. respective ori ramurile de
activitate, cum ar fi uzantele de cereale, sau cele ale unei profesiuni (ca de ex.agentii de bursa).

Uzante generale sunt acelea care se aplicala intregului ansamblu de relatii comerciale, independent
de obiectul contractului, ramura de activitate, profesiunea partilor sau alte asemenea criterii.
O distictie importanta cu consecinte juridice deosebite se face intre uzantele normative si uzantele
conventionale.
A.Uzantele normative - Sunt acele uzante care au valoare de norma de drept, deoarece nu-si au
izvorul in vointa partilor ca uzantele conventionale, nu fac parte din domeniul autonomiei de vointa,
ci isi trag forta dintr-o practica sau jurisprudenta bine stabilita, care le acorda o autoritate proprie.
B. Uzantele conventionale sunt cele care-si au originea in vointa contractantilor, care au deplina
libertate, in virtutea autonomiei de vointa, sa stabileasca potrivit aprecierii lor, continutul contr.pe
care incheie. Acest gen de uzante se formeaza de regula spontan, la initiativa unui partener
contractual.

Subiectul 2: Intermedierea in comertul international.

2.1 Determinai contractele de intermediere in dreptul comertului international
Contractul de mandat internationalacel c prin care o persoana mandatar se obliga in
schimbul unei sume de bani sa trateze pe seama altei persoane numita mandatanto afacere
determinata ce reprezinta un act de comert in ceea ce priveste pe mandant.
Comisionul e contactul prin care o parte numita comisionar se obliga fata de cealalta
parte,numita comitent,sa incheie acte juridice in nume propriu,dar in contul comitentului,in
schimbul unei remuneratii calculata procentual la cifra de afaceri si numita comision.
Contractul international de curtaj-un contract prin care o persoana numita curier se obliga
ca in schimbul unei sume de bani numita curaj sa procure celeilalte parti numita client un
cocontractant.
Contractul international de agentie-este un contract incheiat intre o parte,numita agent,care
obliga,in schimbul unui comision,sa trateze afaceri in numele si pe seama altei parti,numita
principal.
Contractul int de consignatie-e un contract in baza caruia o persoana numita
consignant,incredinteaza altei persoane,numita consignator,anumite bunuri mobile pt a fi
vindute la un anumit pret,intr-un termen determinat platindui pt acesta activitate o suma
stabilita sub forma de cota procentuala din pretul vinzarii numita comision.
Contractul de concesiune comerciala exclusiva un comerciant independent,numit
concesionar,primeste dreptul de a fi aprovizionat cu anumite marfuri ale unui producator
numit concedent,pe care le comercializeaza in nume si in cont propriu.
CI franchising e un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre PF/PJ,
independent din p.d.v fin pe baza unui contr de franchiza, prin care o pers (francizor) acorda
unei alte pers dr de a exploata un serviciu, o tehnologie.
2.2 Analizai obligaiile agentului n contractual internaional de agenie
Obligatiile agentului commercial:
1. Sa se conformeze instructiunilor comitentului (principalului) supraveghind ca un bun
commercial

2. Sa asigure promovarea produselor comitentului pe teritoriul unde actioneaza

3. Agentul are obligatia de a-l inform pe comitent asupra conditiilor pietii, situatiei
concurentei in teritoriu si obtinerii unei informatii utile acestuia
4. Agentul commercial va prospecta piata pentru a obtine comenzi pentru comitent care
este liber sa le accepte sau sa nu le accepte. Agentul utilizeaza marcile, numele
commercial si alte semen distinctive ale comitentului in interesul exclusive al
acestuia in scopul de a permite identificarea si publicitatea produsului. Agentul
commercial nu poate primi comenzi de la client rezindenti pe unn alt teritoriu (din
afara zonei de exclusivitate teritoriala) fara avizul expres al comitentului.
5. Daca negociaza cu clientii agentul trebuie sa ofere produse cu respectarea stricta a
conditiilor de vinzare communicate de catre comitent.
6. Agentul trebuie sa organizeze un system de vinzare a produselor comitentului si
servisul acestor produse pe teritorul pe care el actioneaza
7. Agentul commercial nu este autorizat sa primeasca plati fara o autorizare scrisa si
prealabila a comitentului.
8. Treb sa organizeze un sist de vinz a a produselor si serviciul acestora pe teritoriul
sau;
9. Nu este autorizat sa primeasca plati fara o autorizare scrisa si prealabila a emit.
10. La semnarea contractului el se declara solemn ca l ca reprez, distribui, produce,
direct/indirect, produsele comit prev in anexa contractului. Ag nu este in drept sa
faca reclama, sa produca marfuri pe care le-ar concura pe cele ale comitentului;
2.3 Decidei asupra clauzelor ce trebuie inserate in contractual de franchising
CI de franchising este un instrument juridic care imprumuta caracte unui contract de vinzare
cu monopol, a unui contract de licenta, de now-haw, de reprez, cu un intins drept de control
din p concedentului asupra activitatii comisionului. CI franchising e un sistem de
comercializare bazat pe o colaborare continua intre PF/PJ, independent din p.d.v fin pe baza
unui contr de franchiza, prin care o pers (francizor) acorda unei alte pers dr de a exploata un
serviciu, o tehnologie.
CI de franchising trebuie sa cuprinda cl:
1. partile
2. denumirea, domeniul, tipul afacerii;
3. ob. contractului produc/comuc produs, prest serviciilor efectuate de beneficiar
conformstandardelor si cerintelor de calitate stabilite de franchisor.
4. cuantumul si termenul efectuarii platii:
- plata initiala unica;
- plati permanente;
- taxa p/t reclama.
5. drepturile si obligatiile partilor;
6. angajarea franchisorului de a acorda asistenta tehnica partii beneficiarului;

7. responsabilitatea partilor p/t neexecutarea contractului;

8. modul de solutionare a litigiilor terit. pe care va fi folos. marca franchisului;
9. term. de varabilit a contractului si conditiile de modificare, reziliere, prelungire a
contractului;
10. sediile , datele bancare, semnaturile partilor;
11. alte clauze.

TESTUL 4

Subiect I. Notiunea si caracteristica generala a dr. comer. international

1.1 Relatati despre obiectul DCI
Dreptul comerului internaional are ca obiect de reglementare rapoarte juridice de comer
internaional i de cooperare economic i tehnico-tiinific internaional stabilite ntre
particulari, persoane fizice sau juridice, aflate pe poziie de egalitate juridic .
Aceste raporturi sunt raporturi patrimoniale ce se stabilesc ntre participanii la circuitul
mondial de valori, aflai pe poziie de egalitate juridic.
Relaiile sau raporturile sociale, ce fac obiectul de reglementare pentru dreptul comerului
internaional, prezint trei particulariti coexistente, ce le difereniaz de alte raporturi
sociale, i anume :
1. prezint caracter patrimonial;
2. prezint caracter comercial;
3. prezint caracter internaional.
1.2 Determinati asemanarile si deosebirile intre DCI si alte ramuri de drept
Corelatia dreptului comertului international cu dreptul comercial intern
Raporturile juridice de drept ale comertului international se aseamana in mod esential cu
cele de drept comercial (intern) prin faptul ca amandoua aceste categorii de raporturi juridice
prezinta caracter patrimonial si comereial. Comercialitatea ca trasatura comuna, este data de
faptul ca amandoua izvorasc din acte si fapte de comert, iar subiectele lor sunt persoane
fizice si juridice care prezinta calitatea de comerciant.
Asa cum s-a remarcat in literatura de specialitate unitatea de esenta a celor doua raporturi
juridice este data de faptul ca ele sunt guvernate, in parte de aceleasi acte normative interne.
Astfel mai multe acte normative, care reglementeaza deopotriva raporturi comerciale interne
si de comert international, supun, fara distinctie, aceste raporturi, acelorasi legi, in principal
codului comereial si codului civil.
Asadar dreptul comertului international, ca materie pluridisciplinara preia o parte din
normele care, ca esenta apartin dreptului comercial, aparand astfel, ca un drept special fata
de acesta din urma, care ramane dreptul comun in domeniul raporturilor de comert.
Pe de alta parte, raporturile comerciale internationale se deosebesc de cele interne mai ales
prin faptul ca in cuprinsul lor apar elementele de extraneitate specifice, care fac ca ele sa
devina susceptibile de a fi supuse la doua sau mai multe sisteme de drept diferite.
Ca urmare, cu privire la raporturile de comert international apare un conflict de legi care
face ca ele sa fie supuse dreptului intern roman numai daca acesta este lex causae, in temeiul
normei conflictuale aplicabile in speta. Dar, cel mai frecvent, raporturile juridice la care ne
referim sunt guvernate de conventii internationale sau alte reglementari uniforme, care apar
ca izvoare specifice, ale dreptului comertului international, nu insa si ale dreptului comercial
intern. De asemenea, in materia comertului international se aplica, cu titlu de izvoare
specifice, uzantele comerciale internationale.

Corelatia dreptului comertului international cu dreptul civil si dreptul

procesual civil
Dr. comertului internat. prezinta importante elemente comune cu dr.civil si dr.procesual
civil.
Astfel in primul rand, asa cum am aratat dreptul comertului international este o disciplina
pluridisciplinara, normele sale fiind, in afara celor comerciale (interne), in buna parte norme
de drept civil si procesual civil. Aceasta identitate -in esenta- de continut se manifesta si prin
metoda de reglementare comuna, constand in pozitia de egalitate juridica a partilor atat
dreptul civil si procesual civil, cat si dreptul comertului international facand parte, asadar,
din domeniul dreptului privat.
Dreptul civil si dreptul procesual civil constituie dreptul comun fata de dr.comertului
internat., asa incat prevederile lor sunt aplicabile ori de cate ori reglementarile speciale in
materia comertului internat. nu sunt indestulatoare si nu exista reglementare specifica nici la
nivelul dr. comercial intern, care constituie, asa cum am aratat dr. comun pentru raporturile
comerciale.
Intre dreptul comertului international si dreptul civil exista insa importante deosebiri, sub cel
putin urmatoarele aspecte:
a)
in timp ce subiectele dreptului civil - persoane fizice sau persoane juridice - nu
prezinta o calitate speciala, subiectele de drept al comertului international sunt persoane
fizice care au capacitatea speciala de a efectua operatiuni de comert exterior;
b)
raporturile de drept civil sunt patrimoniale si personal-nepatrimoniale, in timp ce
raporturile de drept al comertului international, sunt in principiu patrimoniale;
c)
raporturile juridice care fac obiectul dreptului comertului international intrunesc
caracterele specifice de comercialitate si internationalitate.
Corelatia dreptului comertului international cu dreptul international privat
Ca si raporturile juridice care fac obiectul dreptului comertului international, cele de drept
international privat prezinta caracter de internationalitate, desi in unele cazuri sfera notiunii
de internationalitate este mai restransa pentru cea dintai categorie de raporturi.
Ambele materii juridice fac parte din dreptul privat, raporturile juridice care constituie
obiectul lor de reglementare caracterizandu-se prin pozitia de egaliate a partilor.
Principala deosebire dintre dreptul comertului international si Dreptul international privat
rezida in natura normelor juridice care intra in continutul lor. Astel in timp ce normele de
drept al comertului international sunt materiale, cele care intra in continutul dreptul
international privat sunt in marea lor majoritate, norme conflictuale. Obiectul lor de
reglementare este de asemenea, diferit in cazul dreptului international privat, el fiind mai
larg. Intr-adevar daca dreptul comertului international are ca obiect raporturi juridice care
apar in domeniul comertului si cooperarii economice internationale, dreptul international
privat reglementeaza raporturi juridice cu element de extraneitate din toate domeniile
dreptului privat si anume, al dreptului civil propriu-zis, dreptului familiei, anumitor institutii
ale dreptului muncii (de exemplu contractul de munca) si dreptul de proprietate intelectuala,
cele din domeniul dreptului procesual civil, etc. De asemenea, dupa parearea noastra dreptul
international privat - si anume un domeniu al sau, dreptul internat. privat comercial reglement. si aspectele conflictuale in materia comertului internat.
Corelatia dreptului comertului international cu dreptul international public
Principala deosebire dintre dreptul comertului international si dreptul international public
consta in natura si pozitia juridica a subiectelor. Astfel dreptul comertului international
reglementeaza, in principal asa cum am mai aratat raporturile dintre persoanele fizice sau
juridice aflate pe picior de egalitate juridica. Intra de semneea in obiectul dreptului
comertului international raporturile juridice comerciale la care una din parti este statul
cealalta fiind o persoana fizica sau juridica apartinind altui stat. Si in acest caz conditia
esentiala pentru a fi vorba de raporturi de drept al comertului international este ca partile sa

se afle pe pozitie de egaliatte juridica, deci statul parte la raport sa actioneze ca subiect de
drept civil (dejure gestionis).
Raporturile juridice dintre state actionand ca puteri suverane (de jure imperil), dintre acestea
si organizatii internationale guvernamentale, precum si dintre asemnea organizatii intra in
sfera de reglementare a dreptul international public si mai precis, a dreptul international
economic si dreptului international al dezvoltarii ca ramuri ale dreptului international public,
atunci cand aceste raporturi juridice privesc domeniul cooperarii economice internationale.
Intre dreptul comertului international si dreptul international public exista si importante
puncte de convergenta, izvorate, in primul rand, din elementul de internationalitate care
caracterizeaza deopotriva, raporturile juridice, care fac obiectul lor de reglementare. Astfel
principiile fundamentale ale dreptul international public se aplica si in cadrul raporturilor de
drept al comertului international si, a fortiori, in cele la care participa statul. Corelatia dintre
aceste doua materii juridice apare mai evident in anumite situatii ca, de exemplu, in ceea ce
privesc consecintele pe care acordurile econiomice interstatale le produc asupra contractelor
din comertul international.
1.3 Principiile DCI
Principiul este regula de baza, idee fundamentala in procesul elaborarii normelor juridice si
al aplicarii acestora in raporturile comerciale si de cooperare economico-stiintifica
internationala.
1. Principiul libertatii comertului. Aceasta inseamna libertatea de a vinde pentru a castiga,
deoarece nimeni nu se angajeaza intr-o afacere comerciala fara interesul de a castiga.
Respectarea acestui principiu presupune dezvoltarea capacitatii economice a fiecarui stat
printr-o industrie proprie care sa poata vinde nu numai materii prime ci mai ales produse
finite. Presupune de asemenea o balanta echilibrata din punct de vedere economic in sensul
ca exporturile sa depaseasca importurile iar imprumuturile externe sa fie utilizate in vederea
productiei si nu pentru consum.
Statul intervine pentru respectarea acestui principiu printr-un control utilizand mijloace
financiar bancare, cum ar fi taxe, impozite, licente de import-export. Politicile monopoliste
contravin principiului libertatii comertului.
2. Principiul concurentei loiale.Conform acestui principiu concurenta are urmatoarele
functii :
Garantarea desfasurarii raporturilor comerciale de piata
Facilitarea liberei circulatii a marfurilor, capitalurilor si serviciilor
Stimularea initiativei participantilor la schimburile comerciale internationale
Concurenta loiala are rolul de a fixa un pret just al marfurilor.
Actul de concurenta neloiala este orice act in materie comerciala contrar uzantelor cinstite
prin folosirea unor mijloace frauduloase in vederea atragerii si mentinerii clientelei.
In cazul importurilor unor produse comercializate la un pret inferior pe piata interna se
vorbeste despre pretul de dumping.
3. Principiul egalitatii juridice a partilor.Fiecare parte contractanta are libertatea sa
actioneze potrivit vointei sale convenind asupra modului in care sa se deruleze operatiunea
comerciala.
Actele si faptele de comert se caracterizeaza prin initiative in urma carora se iau decizii.
Intervine astfel vointa partilor si avandu-se in vedere riscul pe care il presupune orice
contract, partile ar trebui sa cunoasca sistemul de drept din care face parte contractantul
pentru a-si limita riscurile.
In orice contract comercial, trebuie sa existe un tratament egal pentru toate partile, astfel
incat daca una dintre acestea se bucura de anumite privilegii sau drepturi subiective, si
cealalta are dreptul sa i se aplice acelasi tratament in virtutea aceluiasi principiu. Ex. Clauza
natiunii celei mai favorizate
4. Principiul libertatii conventiilor (contract)Conform principiului, conventiile legal
incheiate au putere de lege intre parti; este inscris inclusiv in Codul Civil roman, iar in

comertul international regula se numeste LEX VOLUNTATIS.Fiecare subiect de drept se

obliga numai la ceea ce accepta ca fiind in interesul sau, dar este supus uzantelor comerciale
internationale (normele legale aflate in vigoare si bunele moravuri aplicabile la nivel
international).Efectele acestui principiu sunt :
Alegerea partenerului comercial
Posibilitatea de a negocia termenii contrcatului si de a insera acele clauze
contractuale care sa protejeze interesele partilor si sa le garanteze realizarea scopului propus
5. Principiul bunei credinte. Conventiile trebuie respectate cu buna credinta. Principiul este
intalnit si in dreptul intern si reglementat inscris si in Codul Civil roman.
Buna credinta in afacerile comerciale obliga atat pe comerciant cat si pe industrias sa se
comporte in limita normalitatii pe parcursul derularii tranzactiei si pana la finalizarea
acesteia. Daca se recurge la actiuni de natura a frauda partenerul, rezultatele pot fi vizibile,
palpabile, pe termen scurt dar pierderii sunt certe pe termen lung deoarece exista riscul de a
se pierde nu numai partenerul ci si de a fi eliminat de pe intreaga piata de desfacere a
produsului.
Subiect 2: Contracte Moderne si Complexe.
2.1 Relatati despre caracterul complex al conrtractului international de leasing financiar
Contractual de leasing reprezinta un contract in a acarui baza o parte (locator) se
oblige la cererea unei alte pri (locatar) sa-i asigure posesiunea si folosinta temporara
a unu bun achiziionat sau produs de locator, contra unei plati periodice, iar la expirare
sa respecte dreptul de preemtiune a locatarului de a cumpara bunul, de a prelungi
contractual de leasing ori de a face sa inceteze raporturile contractual.
In realitatea operatiunea de leasing avind un character complex pesupune
realizarea a doua contracte independente: contractual de locatiune si contractual de
Vinzare cumparare. Interdependent acestora genereaza raspunderea vnztorului fata
de locatar. Intre aceste contracte exista o conexitate deoarece locatorul nu va procura
bunul decit daca va avea certitudinea ca-l va da in leasing locatarului si invers,
contractual de leasing va fi incheiat numai dup finalizarea tratativelor de procurare a
bunului dintre vinzator si locator. In opinia mea, contractual de lesing se refera la
contractile complexe de prestari servii, aceasta reprezentind instrumental juridic prin
care se infaptuieste prestarea unui serviciu de ordin financiar (creditare), prin
intermediul mecanismului de locatiune.

2.2 Comparai varietile contractului international de leasing financiar

Dupa tipul de finantare al contractului exista:
Leasing cu autofinanfarea locatorului, situatie in care locatorul dispune de intreaga
suma necesara producerii sau cumpararii activului.
Leasing multiplicat sau tip levier (leveraged). Este un leasing financiar in care locatorul
imprumuta cu o parte din banii necesari cumpararii activului sau chiar toata suma,
folosind contractul de lea-sing ca o garantie pentru un imprumut.
Dupa, tipul de service asigurat, avem:
Leasing full-service (brut), in cadrul caruia locatorul se angajeaza sa intretina
activul, sa-l asigure si sa plateasca orice taxe derivate din proprietatea asupra
activului, prevazute de lege.
Leasing-net in care locatarul isi asuma obligatiile specificate mai sus. Majoritatea
leasing-urilor financiare sint de tipul net.

Dupa originea activului:

Leasing direct. Majoritatea contractelor de leasing se incheie pentru echipamente
noi. Utilizatorul inchiriaza direct activul de la producatorul original.
Leasing indirect. Utilizatorul (viitorul locatar) alege un anumit echipament, indica
locatorului sa-l cumpere de la producator si apoi incheie contractul de leasing cu
locatorul. Locatorul este cel care cumpara echipamentul de la producator.
Dupa durata contractului exista:
Leasing pe termen lung: 8 ani si mai mult;
Leasing pe termen mediu: intre 3 si 8 ani;
Leasing pe termen scurt: bazat pe contracte consecutive, cu perioade de 2-3 ani.
Forme speciale:
Leasing time sharing: bunurile se inchiriaza simultan mai multor beneficiari, pe perioade
distincte, in scopul folosirii integrale a capacitatii lor (calculatoare, mijloace de
transport etc.).
Master leasing: forma speciala practicata pentru inchirierea containerelor:
a) Term leasing pe termen.
b) Trip leasing pe calatorie.
Experimental: folosit in scopul promovarii vanzarilor de maini si utimaje.
Contractul de lease-back este o operatie complexa, in cadrul careia vanzatorul i
utilizatorul este una si aceeasi persoana. Utilizatorul, proprietar al bunului, vinde
finantatorului, o instalatie, un utilaj, cu obligatia acestuia de a i-l inchiria i de a i-l revinde
la finele perioadei de locatie la un pret rezidual. Rolul operatiei de lease-back este
considerabil442: fiind un mijloc de finantare foarte ingenios, el permite unui industria?, sa
obtina capitalul necesar activitatii sale prezente i viitoare, fara ca economi-cete sa piarda
echipamentul necesar pentru realizarea comenzilor pe care le are sau este pe cale sa le aiba.
Dupa obiectul sau concret (bunul dat in locatie) leasing-ul poate fi mobiliar sau
imobiliar. Dar pentru comertul international prezinta interes leasing-ul mobiliar, deoarece
se refera la ceea ce se numeste echipament industrial.
Exista leasing financiar (financial/capital/full-payout lease) sj lea-sing operational
{operating lease). Leasing-ul operational se deosebeste de cel financiar in primul rand prin
faptul, ca locatorul (lessor) este un fabricant. Daca in cazul leasing-ului financiar locala
realizeaza intreaga valoare a bunului, la leasing-ul operational bunul este inchiriat pentru o
perioada mai scurta decat durata vietii sale economice sj, deci a amortizarii. Prin urmare,
bunul poate fi dat in locatie la mai multi utilizatori, in mod succesiv, iar valoarea reziduala a
bunului este, la expirarea contractului, inca importanta. In fine, incazul leasing-ului
operational nu se prevede posibilitatea transmiterii proprietarii bunului catre locatar.
2.3 Stabiliti drepturile si obligatiile partilor in contractul international de leasing
Locatorul are dreptul:
a) s cesioneze sau s dispun n alt mod de drepturile sale asupra bunului sau
de drepturile care rezult din contractul de leasing. Cesiunea sau dispunerea n
alt mod
nu-l degreveaz pe locator de obligaiile ce rezult din contract i nici nu
schimb
natura sau regimul juridic al contractului;
b) s foloseasc bunul n calitate de gaj n obligaiile sale fa de teri dac
contractul de leasing nu prevede altfel;

c) s cear achitarea integral i nainte de termen a ratelor de leasing ori s

rezilieze contractul, cu reparaia pagubelor i/sau cu restituirea bunului, n cazul
n care
locatarul ncalc n mod esenial clauzele contractului; d) s mbine calitatea de
locator cu cea de vnztor (furnizor) dac acest fapt este
prevzut n contractul de leasing;
e) s solicite locatarului documentele ce reflect starea lui financiar.

Locatorul este obligat:

a) s nu intervin n alegerea bunului i/sau a vnztorului (furnizorului) fcut
de
locatar dac contractul de leasing nu prevede altfel;
b) s coordoneze cu locatarul cuprinsul contractului de vnzare-cumprare
(furnizare) a bunului;
c) s nu opereze modificri n contractul de vnzare-cumprare (furnizare) fr
acordul locatarului;
d) s dea locatarului contra plat bunul su n posesiune i folosin temporar;
e) s ncheie, din nsrcinarea locatarului, contract de vnzare-cumprare
(furnizare) cu vnztorul (furnizorul), s plteasc preul bunului i s
ncredineze
locatarului executarea obligaiilor sale privind recepionarea bunului, formularea
cerinelor care izvorsc din acest contract dac contractul de leasing nu
prevede altfel;
f) s primeasc bunul la expirarea contractului de leasing dac locatarul nu-i
exercit dreptul de a achiziiona bunul cu titlu de proprietate sau de a prelungi
contractul
conform prevederilor prezentei legi;
g) s garanteze locatarului folosina linitit a bunului;
h) s respecte dreptul locatarului de a opta pentru achiziionarea bunului,
prelungirea contractului ori restituirea bunului.

Locatarul are dreptul:

a) s aleag independent bunul i/sau vnztorul (furnizorul) ori s ncredineze
locatorului aceast alegere;
b) s formuleze vnztorului (furnizorului) cerine ce rezult din contractul de
vnzare-cumprare (furnizare);
c) s refuze recepionarea bunului ce nu corespunde condiiilor din contractul de
leasing i s suspende plata ctre locator a ratei de leasing pn cnd va fi
eliminat
nclcarea clauzelor contractuale;
d) s execute nainte de termen obligaia plii ratei de leasing i s cumpere
bunul dac contractul de leasing nu prevede altfel;
e) s achiziioneze, la expirarea contractului de leasing, bunul cu titlu de
proprietate, s prelungeasc contractul de leasing ori s restituie bunul dac
contractul
nu prevede altfel.

Locatarul este obligat:

a) s prezinte locatorului informaii referitoare la bun i/sau la vnztorul
(furnizorul) lui n vederea ncheierii unui contract de vnzare-cumprare
(furnizare) dac
contractul de leasing nu prevede altfel;
b) s execute obligaiile de recepionare a bunului i de formulare a cerinelor ce

rezult din contractul de vnzare-cumprare (furnizare) dac contractul de

leasing nu
prevede altfel;
c) s informeze locatorul despre corespunderea bunului clauzelor din contractul
de
vnzare-cumprare (furnizare);
d) s asigure, pe durata contractului de leasing, integritatea bunului,
meninerea n
stare de funcionare i folosirea lui numai n conformitate cu clauzele
contractuale;
e) s suporte toate cheltuielile de transport, recepie, montare, demontare,
exploatare, ntreinere, pstrare, deservire tehnic, reparaie, asigurare a
bunului,
precum i alte cheltuieli aferente, dac contractul de leasing nu prevede altfel;
f) s plteasc ratele de leasing n modul i n termenele stabilite n contractul
de
leasing;
g) s permit locatorului verificarea periodic a strii bunului i a modului de
exploatare a bunului obiect al contractului de leasing;
h) s l informeze pe locator n timp util despre orice tulburare a dreptului de
proprietate venit din partea unui ter;
i) s restituie, la expirarea contractului de leasing, locatorului bunul n starea
stipulat de contract, lundu-se n considerare uzura normal, n cazul n care
nu-i va
exercita dreptul, prevzut de prezenta lege, de a achiziiona bunul cu titlu de
proprietate
sau de a prelungi contractul.

TEST 5
Subiect I. Incheierea contractelor comerciale internationale
1.1 Definiti oferta de a contracta
Conv. de la Viena- oferta- o propunere de incheiere a unui contract,adresate uneia sau mai
multor persoane determinate este o oferta daca este sufficient de precisa si complete si
denota vointa autorului ei de a se angaja in caz de acceptare.
Principiile UNIDROIT oferta - o propunere de incheiere a unui contract constituie oferta
daca e sufficient de clara si daca indica intentia ofertantului de a se fi tinut de aceasta in
cazul acceptarii.
1.2 Argumentati conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca oferta de a contracta
Pt a fi considerate oferta, propunerea trebuie sa fie:
-ferma,adica sa fie facuta cu intentie de a se angaja din punct de vedere juridic;
-precisa si complete,adica sa cuprinda toti termenii si toate elementele contractului, astfel ca
printr-o simpla acceptare sa se poata incheia contractual.
-neechivoca,adica sa rezulte ca este vorba de o oferta.
-adresata uneia sau mai multor persoane determinate. Conform Conventiei de la Viena o
propunere adresata unei persoane nedeterminate e considerate numai o invitatie de a oferta
,cu exceptia cazului cind persoana ce a facut propunerea nu a indicat contrariul
1.3 Decideti asupra oportunitatii sau inoportunitatii revocarii ofertei
Oportunitatea sau inoportunitatea revocarii ofertei necesita distinctia intre situatia in care
oferta a ajuns la destinatar si situatia cind n-a ajuns.Conform Convetiei de la Viena o oferta
produce efecte cind ajunge la destinatar. O oferta chiar daca e irevocabila poate fi retractata
daca retractarea ajunge la destinatar inainte sau in acelasi moment cu oferta.
Conform Conventiei de la Viena oferta nu poate fi revocata:

-daca prevede prin fixarea unui termen determinat pt acceptare sau un alt mod cae
irevocabila,sau
-daca era rezonabil pt destinatar sa considere oferta ca irevocabila si daca a actionat in
consecinta.
Subiectul 2:Arbitrajul Comercial International.
2.1Definii conventia de arbitraj

Conventia de arbitraj este un acord intre partile contractului de comert international de a

supune litigiile aparute intre ele in legatura cu executarea contractului spre solutionarea
unui tribunal arbitral. Convenia de arbitraj exprim voina prilor de a se adresa
arbitrajului pentru soluionarea litigiului lor.
2.2Detrminai categoriile arbitrajului commercial internaional
Arbitrajul comercial international poate fi clasificat in functie de mai multe
criterii. Utilizand aceste criterii,doctrina juridica a clasificat arbitrajul dupa cum
urmeaza:
a) In functie de competenta materiala a arbitrajului se disting:
arbitraje ce au competenta generala, in materie de comert international.
Aceste arbitraje au o sfera generala de activitate jurisdictionala si sunt
competente sa judece orice reclamatie care rezulta din litigiul
comercial, indiferent de natura contractului comercial international. Cu
titlu de exemplu mentionam: Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de
Comert Internationala de la Paris, Asociatia Americana de Arbitraj,
Curtea de Arbitraj de la Londra, Institutul Olandez de Arbitraj etc. 475
arbitraje ce au competenta speciala in domeniul comertului
international. Din aceasta categorie fac parte arbitrajele specializate
pentru comertul cu anumite produse. Putem mentiona: Camera
Arbitrala de bumbac din Le Havre si Tribunalul de Arbitraj al Bursei de
Bumbac din Bremen, care sunt specializate in solutionarea litigiilor din
domeniul comertului international cu textile; London Corn Trade
Association, Asociatia Distribuitorilor de produse alimentare din New
York, specializate in litigii din domeniul comertului cu produse agricole
alimentare.
b) In functie de competenta teritoriala a instantei de arbitraj se
disting:
arbitraje de tip bilateral, care sunt create prin conventii internationale
bilaterale si isi au sediul in fiecare dintre tarile participante. Arbitrajele de
tip bilateral sunt competente sa solutio-neze litigiile aparute din
raporturile de comert international dintre subiectii de drept ce apartin
ordinii juridice nationale a statelor-paiti la acele conventii. Asa sunt, de
exemplu: Camera Arbitrala Franco-Germana pentru produsele solului,
Canadian-American Com-mercial Arbitration Commission etc.
arbitraje de tip regional, constituite printr-o conventie multi-laterala
perfectata intre statele dintr-o anumita zona geografica si sunt
competente sa solutioneze litigii de comert international ce apar intre
subiectii de drept care apartin ordinii juridice nationale din statele
semnatare ale conventiei. Din aceasta categorie fac parte: Comisia
Scandinava de Arbitraj pentru piei, competenta sa solutio-neze litigiile
dintre comerciantii din Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca; Comisia
Interamericana de Arbitraj Comercial, a carei competenta include pe
partenerii comerciali din cadrul Organizatiei Statelor Americane.
arbitraje cu vocatie universala, a caror competenta teritoriala se extinde
la scara planetara. Aceste arbitraje sunt abilitate sa solutioneze litigii

dintre subiectii raporturilor de comert international din toate tarile lumii,

indiferent de zona geografica in care acestea sunt situate. Mentionam in
acest sens Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert
Internationala de la Paris.
c) in functie de structura organizatorica, exista:
arbitraje ad-hoc sau ocazionale, care sunt constituite de parti in vederea
solutionarii unui anumit litigiu. Aceste arbitraje au o durata efemera,
existenta lor incetand odata cu pronuntarea hotararii sau cu expirarea
termenului in care trebuiau sa decida si
arbitraje institutionalizate, care au caracter permanent, iar existenta lor
nu depinde de durata unui litigiu determinat. Ele isi exercita atributiile
jurisdictionale neintrerupt si cu caracter de continuitate de cate ori este
sesizat. Arbitrajul institutionalizat este organizat sub forma unor centre
permanente de arbitraj care functioneaza in cadrul unor organizatii
profesionale, sau pe langa o camera de comert nationala ori
internationala.
d)in functie de atributiile conferite arbitrilor, exista:

arbitraj de drept strict sau de jure. Acest arbitraj se caracterizeaza prin

aceea ca arbitrii statueaza potrivit normelor de drept incidente in cazul dat in
care ei sunt obligati sa le respecte. Arbitrajul de drept strict constituie regula,
fiind arbitrajul de drept comun in materia raporturilor de comert international.
Atunci cand partile nu fac nici o mentiune speciala privind arbitrajul, acesta va fi
un arbitraj ad-hoc, iar puterile conferite arbitrilor sunt acelea ale unui arbitraj de
drept strict.

arbitraj de echitate (ex aequo et bono sau amiable composition). Acestui

arbitraj ii este specific faptul, ca se realizeaza dupa principiile de echitate si nu
potrivit normelor de drept. Este, deci,un arbitraj de facto, arbitrii neavand
obligatia sa aplice normele legale de drept material si nici pe cele de procedura.
2.3Formulai o clauza compromisorie

"Orice litigiu decurgnd din sau n legtur cu acest contract, inclusiv referitor la validitatea,
interpretarea, executarea ori desfiinarea lui, se va soluiona prin arbitraj comercial organizat
de Camera de Comer si Industrie n conformitate cu Regulile de procedur arbitral ale
acestei Camere. Hotrrea arbitral este definitiv i obligatorie".Prile mai pot aduga, la
opiunea lor, urmtoarele meniuni:
tribunalul arbitral va fi compus, conform reglementrilor CAMEREI din 3 membri; cte un
arbitru ales de fiecare dintre pri i un supraarbitru ales de cei doi arbitri."Tribunalul
arbitral va judeca litigiul n drept, cu aplicarea legii".
Test 6
Subiect I. Incheierea contractelor comerciale internationale
1.1 Descrieti conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca acceptarea pt a produce
efectele care ii sunt specifice
Pt a produce efectele specifice acceptarea trebuie sa intruneasca conditiile urmatoare:
-sa corespunda intrutotul ofertei
-sa provina de la persoana careia i-a fost adresata sau de la reprezentatul ei autorizat;
-sa fie neindoielnica ( mai ales acceptarea tacita)
-sa intervina inainte ca oferta sa devina caduca ori sa fie revocata.
1.2 Determinati efectele acceptarii tardive
Acceptarea expresa care ajunge la ofertant dupa expirarea termenului prestabilit de el sau in
lipsa unui asemenea termen intr-o perioada de timp rezonabila ca durata, calculate de la data
expedierii ofertei se numeste acceptare tardiva.
De regula, acceptarea tardiva nu produce efecte juridice.

Insa potrivit Conventiei de la Viena o acceptare tardiva produce efecte ca acceptare daca
ofertantul fara intirziere il informeaza pe destinatar fie verbal ,fie printr-un aviz expediat in
acest scop. Daca scrisoarea sau alt inscris continind o acceptare tardiva denota ca a fost
expediata in astfel de conditii incit daca transmiterea ar fi fost regulate ar fi parvenit la timp
ofertantului, acceptarea tardiva produce efecte ca o acceptare cu exceptia cazului cind
ofertantul fara intirziere il informeaza verbal pe destinatarul ofertei ca el considera ca oferta
sa a devenit caduca sau daca ii adreseaza un aviz in acest scop.
1.3 Decideti asupra momentului incheierii contractelor comerciale internationale inter
absentes
Dintre contractele incheiate in cadrul relatiilor internationale numai acelea care se incheie prin
corespondenta, dau nastere la probleme deosebite. Aceasta pt ca, pe de o parte legislatiile nu
reglementeaza contractele intre absenti,lasand in sarcina codurilor comerciale, iar pe de alta parte
reglementarea nu priveste contactele cu caracter international ci numai contractele interne.In cazul
contractelor prin corespondenta sau inter absentes sunt contracte in care acceptarea nu intervine
imediat dupa manifestarea ofertei, ci dupa o oarecare perioada de timp. In acest interval pot interveni
evenimente care pot influenta incheierea contractului.Momentul incheierii contractului poate avea
efecte cu privire la:- capacitatea partilor ;- existenta viciilor de consintamant, care se apreciaza la
momentul formarii contractului; - moartea sau incapaciatatea uneia din partile contractante, poate
impiedica formarea contractului; -momentul incheierii contractului constituie punctul de plecare al
tuturor efectelor pe care acesta urmeaza sa le produca.
Pt determinarea momentului incheierii contractului inter absentes in doctrina au fost formulate 4
teorii in baza solutiilor legislative din sistemele de drept national :
1.sistemul emisiunii acceptarii sau declaratiunii contractual se considera incheiat in momentul cind
destinatarul accepta oferta indifferent dcac a comunicat sau nu acceptarea sa ofertantului (Japonia,
unele tari anglo-saxone).
2. sistemul expedierii acceptarii contractual se considera incheiat in momentul cind acceptantul a
expediat raspunsul sau printr-o scrisoare, telegram sau oricare mijloc de comunicare,indifferent daca
acest raspuns a ajuns la cunostinta ofertantului(SUA,Brazilia,Marea Britanie s.a).
3.sistemul receptiei acceptarii de ofertant contractual se considera incheiat in momentul cind
ofertantul primeste raspunsul de acceptare indifferent daca a luat sau nu cunostinta cu acest raspuns
(RM, Germania, Austria, Rominia).
4.sistemul informarii contractual se considera incheiat in momentul cind ofertantul ia cunostinta cu
raspunsul de acceptare.

Subiect 2: Contractul International de Asigurare.

2.1Definiti contractul internaional de asigurare.

Prin contract de asigurare se intelege ca asiguratul se obliga sa plateasca asiguratorului

prima de asigurare iar acesta se obliga sa plateasca la producerea riscului asigurat
asiguratorului sau unui tert care este beneficiatul asigurarii suma asigurata ori despagubirea
in limitele si in termenele convenite.
2.2Analizai caracterele juridice ale contractului internaional de asigurare
Potrivit CC al RM. CI de asigurare are caracter international daca se incheie intre asigurat si
asigurator care are sediul ori resedinta in tari diferite. Contractual de asigurare are urmat
caractere juridice:
-

Consensual- accord de vointa

Sinalagmatic partile se oblige reciproc

Cu executare succesiva deoarece executarea nu are loc dintr-o singura data printro singura prestatie ci asiguratul e obligat sa plateasca primele in termenele
stabilite, iar asiguratorul sa acorde continuu protective prin asigurarea riscului
Oneros deoarece un anumit avantaj este urmarit
Aleatoriu efectele depend de un eveniment incert
De adeziune clauzele sint stabilite numai de una din parti

2.3Argumentati drepturile si obligatiile prilor pn la ivirea evenimentului asigurat si

dup producerea evenimentului asigurat.

Obligatiile asiguratorului:
- sa aduca la cunostinta asiguratului intr-o forma adecvata conditiile asigurarii
- Sa efectueze plata la aparitia dreptului asiguratului sau al beneficiarului asigurarii
de a incasa suma asigurata sau despagubirea de asigurare in termenele si coditiile
stabilite
- sa compenseze asioguratului cheltuielile aferente eveitarii prodducerii cazuului
sua limitarii opportune a prejudiciilor pasibile de despagubire
-

Sa pastreze confidenta informatiei despre asigurat de care aluat cunostinta in

procesul asigrarrii
De a elibere la cererea asiguratului certificate de confirmare a asigurarii in cazul
asigurarii de raspundere a carausului pt bagajele si marfurile transportate, precum
si fata de terti cu indicarea sumelor asigurate

Dupa producerea evenimentului asigurat asiguratorul este obligat in achitarea indemnizatiei

catre asigurat. El va proceda la constatarea producerii evenimentului asigurat si la evaluarea
pagubelor , precum si la plata indemnizatiilor asiguratului art 1315 CC
Obligatii asiguratului:
-

Sa informeze asiguratorul la incheierea CA despre toate circumstantele esentiale

referitoare la marimea riscurilor ce se asigura
Sa ia toate masurile pt a salva si conserva bunuri
Sa informeze asiguratorul despre alte contracte de asigurare incheiate la obiectul
respective
Sa plateasca la timp primele de asigurare
Sa intreprinda actiuni dependente de elpt a evita producerea cazului asigurat sau
prt a limita pagubele cauzate de producerea lui
Sa informeze asiguratorul despre producerea evenimentului asigurat indata ce a
aflat despre aceasta
Sa rezerveze dreptul de regres asupora partii vinovate in producerea daunei
Sa se adreseze unei autoritati abilitate in confirmarea faptului producerii riscului
si/sau detreminarii pagubei pricinuite

Neindeplinirea obligatiilor de catre asigurat poate exonera asiguratorul depre plata

despagubirilor, iar daca aceasta a fost dj efectuata poate acorda dreptul de a cere
suma achitata.

Test 7
Subiect I. Incheierea contractelor comerciale internationale
1.1 Distingeti diferite conceptii referitoare la momentul incheierii contractelor
comerciale internationale inter absentes
Pt determinarea momentului incheierii contractului inter absentes in doctrina au fost formulate 4
teorii in baza solutiilor legislative din sistemele de drept national :
1.sistemul emisiunii acceptarii sau declaratiunii contractual se considera incheiat in momentul cind
destinatarul accepta oferta indifferent dcac a comunicat sau nu acceptarea sa ofertantului (Japonia,
unele tari anglo-saxone).
2. sistemul expedierii acceptarii contractual se considera incheiat in momentul cind acceptantul a
expediat raspunsul sau printr-o scrisoare, telegram sau oricare mijloc de comunicare,indifferent daca
acest raspuns a ajuns la cunostinta ofertantului(SUA,Brazilia,Marea Britanie s.a).
3.sistemul receptiei acceptarii de ofertant contractual se considera incheiat in momentul cind
ofertantul primeste raspunsul de acceptare indifferent daca a luat sau nu cunostinta cu acest raspuns
(RM, Germania, Austria, Rominia).
4.sistemul informarii contractual se considera incheiat in momentul cind ofertantul ia cunostinta cu
raspunsul de acceptare.

1.2 Determinati locul incheierii contractelor comerciale internationale inter absentes

Locul incheierii contractului - este important pentru localizarea contactului in spatiu, care la randul
sau este important pt determinarea competentei teritorial, precum si pt determinarea dreptului
aplicabil fondului litigiului; influenteaza aplicarea uzurilor locale aplicabile contractului in speta,
precum si pt interpretarea cuvintelor si termenilor utilizati care trebuie sa fie intelesi in sensul
semnificatiei lor dela locul incheierii contractului.
Cind contractual se incheie intre persoane absente, determinarea locului incheierii contractului difera
in functie de conceptia adoptata cu privire la momentul incheierii contractului, astfel in sistemul
emisiunii si al expedierii acceptarii, locul incheierii conractului este sediul sau resedinta
acceptantului.In sistemul receptiei si al informarii , contractual se considera incheiat la sediul sau
resedinta ofertantului. In cazul acceptarii tardive locul incheierii contractului e sediul sau resedinta
acceptantului, deoarece aici se receptioneaza comunicarea facuta de ofertant referitoare la
valabilitatea acceptarii tardive.

1.3Argumentati importanta determinarii momentului si locului incheierii contractului

comercial international
Determinarea momentului incheierii contractului comercial international prezinta importanta
sub mai multe aspecte:
la momentul dat se stabileste daca partile erau ori nu capabile de a incheia
contractual.
cauzele de nulitate absoluta si nulitate relative, se determina in raport de momentul
incheierii contractului fiecare parte isi poate revoca oferta sau acceptarea
momentul incheierii contractului prezinta importanta pt determinarea pretului in
contractual unde se stipuleaza ca acesta e cel current din ziua incheierii contractului
in functie de momentul incheierii contractului se determina locul incheierii
contractului
in cazul conflictelor de legi in timp, momentul incheierii contractului determina
legea aplicabila
Determinarea locului incheierii contractului prezinta importantasunb urmatoarele aspecte:

daca partile nu au determinat legea aplicabila contractului, legea competent se

guverneze contractual este legea in vigoare la locul incheierii contractului in
momentul incheierii contractului.
dca partile n-au prevazut in contract instanta competent sa solutioneze eventualele
litigii ce pot parea intre ele in legatura cu executarea contractului, instanta
competenta va fi determinate in raport cu prevederile legii in vigoare la locul
incheierii contractului.
pt interpretarea contractului se vor lua in considerare uzantele existente la locul
incheierii contractului.

Subiect 2: Contractul International de Asigurare.

2.1 Relatai despre elementele principale ale contractului internaional de asigurare
Elementele principale ale contractului de asigurare sint urmatoarele:
interesul asigurarii,
riscul asigurarii,
suma asigurata
prima de asigurare.
Interesul asigurarii prezinta particularitati in raport cu formele concrete ale asigurarii: de
bunuri, de persoane si de raspunder civila. Interesul asigurabil este interesul ce se naste din
raporturile unei persoane cu privire la un anumit bun ce poate fi asigurat. Pentru a fi asigurabil un
interes trebuie s fie economic si evaluabil in bani. Natura juridica a interesului asigurarii se
apreciaza in raport cu caracterul subiectiv sau obiectiv al acestuia. Potrivit teoriei interesului de
asigurare subiectiv, prin contract se asigura numai interesul asiguratului, nu si interesul celorlate
persoane cu privire la bunul asigurat si care nu au incheiat contract de asigurare. Teoria interesului de
asigurare obiectiv consider ca interesul fiind obiectiv este incorporate bunului asigurat si este
independent de titularul interesului.

Riscurile asigurate reprezinta insasi cauza asigurarii fiind anumite evenimente care
pot surveni in procedura de producer, comercializa sit ran a marf si au ca urmare avarierea
totala sau partial a acestora. Partile vor conveni expres asupra riscurilor care urmeaza a fi
asigurate si in urma carora vor fi achitate despagubiri sau in care e rational se va allege o
clauza contractual care prevede asigurarea riscurilor necesare. Companiile de asigurari
clasifica riscurile in:
-

Riscuri excluse- evenimente ce pot surveni in viitor si pot cauza daune

comerciantilor care sint asigurate nu prin intermediul CA, ci prin alte mijloace
aplicate de comercianti cum ar fit axe vamale imprevizibile, dolul asiguratului,
interzicerea in livrare etc.
Riscuri asigurabile car pot fi
Obisnuite se datoreaza unor intimplari fortuite cum ar naufragiu , jaf, incendiu
Special sint datorate de caracteristicile fizico-chimice ale marfurilor, fie sint
datorate ltor cause deosebite ivite in perioada asigurata cum ar fi scurgerea
lichidelor, oxidare metalelor, spargerea sticlei etc.

Suma asigurata este suma pina la concurenta careia asiguratorul raspunde fata de
asigurat in cazul producerii evenimentului acoperit prin asigurare. Ea serveste ca baza si
pentru calcularea primei de asigurare. Valoare bunului se stabileste reiesind din valoarea

indicate a marfurilor in facturile comerciale la care poate fi adaugat costul transporturilor,

taxelor vamale si beneficial de pina la 10 % din costulindicat in facture. Suma asigurata
poate fi mai mica sau cel mult egala cu valoarea de asigurare evintindu-se supraasigurarea
nici subasigurarea. SA poate fi modificata prin maj sau reducere
Prima de asigurare constituie suma de bani care este echivalentul serviciului
asiguratorului si care se plateste anticipat de catre asigurat. Prima este pretul pentru ca
asiguratorul sa ia asupra sa riscul. Criteriul essential de stabilire a marimii primei de
asigurare constituie volumul riscurilor asigurate care se determina pe baza de date statistice.
In calculul primei de asigurare sint luate in considerare durata si suma asigurata. Daca
asiguratorul in baza unei clause contractual privind actualizarea primei de asigurare mareste
cuantumul acesteia, asiguratul poate rezilia contractual cu respectarea termenului de preaviz
care e de o luna, iar majorarile neinsemnate nu indreptatesc reziliere.Practica asigurarilor a
elaborate mai multe tipuri de polite de asigurare in dependent de tipul asigurarii. Astfel
deosebim polite maritime, fluvial, terestre sau aeriene care se stabilesc in dependent de tipul
de transport utilizat. Polite CARGO,CASCO in dependeta d ebunul asigurat, polita de navlu
care asigura, de port care sigura riscurile in timpul unei stationary mai indelungate in port,
polita de constructii se asigura nava in perioada de constructii, polita de reasigurare in cazul
asigurarii asiguratoprului contra survenirii riscului dj asigurat. In dependent de polita de
asigurare se stabilesc drepturile si oblig partilor, suma asigur, prima de asigurare etc.
2.2 Specificai categoriile riscurilor si modul de asigurare a lor in cadrul asigurarii
CASCO i CARGO

Asigurarea de bunuri este obiectul cel mai des intilnit in CIA si este asigurare
CARGO asigurarea marfurilor pe perioada transportarii
CASCO asigurararea mijl d transport utilizate in special in transportul maritime si aerian.
CASCO e o varietate a CIA avind ca obiect navele comerciale, navele de pescuit oceanic sau
navle auxiliare ce deserves porturile cum ar fi macaralele plutitoare , salupele si altele aflate
in proprietatea societatilor de navigatie ca si navele primate spre folosinta pastrare sau
remorcare cu titlu de inchiriere. Contractual se incheie pt pagubele cauzate bunurilor
asigurate de accidentele, intimplarile si pericolele navigatiei si exploatarii acestor bunuri. La
perfectarea acestui contract se ia in considerarea valoarea bunurilor asigurate(nave, masini,
instalatii sau alte parti component putind fi inclus nalvul sau cheltuielile legate de
exploatarea navelor). Practica internationala a elaborate uzante in domeniul asigurarilor
astfel incit intreasigurator si asigurat sa fie suficienta indicarea termenului special pt care se
negociaza asigurararea. Astfel prin contract pot fi stipulate urmatoarele coditii de asigurare:
- WPA sau WA cu raspundere pt avarii si pierdere. Asiguratorul se oblige sa plateasca
despagubiri pt daunele acuzate de pierderea totala a navei (efectiva sau constructiva), pt
pierderea unui obiect facind parte dininventarul fix al navei ca si din avariile datorate
calamitatilor natural cum ar fi naufragii, esuare, coleziuni cu alte nave, eroare de navigatie,
incendii si explozii, precum si de disparitie a navei, avariile pricinuite acesteia de masurile
de salvare, avariile provocate de alte nave, provocate de nava instalatiilor portuare.
Asiguratorului ii revine totodata obligatia sa acorde despagubiri si pt contributia navei la

avaria comuna, despagubirile in vederea salvarii si conservarii navei pt aducerea acesteia

intr-un port de refugiu, cheltuielile de judecata sau arbitraj faute de asigurat cu acordul
asiguratorului in scopul respingerii sau reducerii pretentiilor formulte de terti fata de
asigurat, ori in vederea punerea in valoare a pretentiilor formulte de asigurator fata de terti.
- FPA fara raspundere pt avarii cu exceptia cazurilor de naufragiu, esuare, incendiu, explozie
pe bord si ciocnire. Asiguratorul isi asuma obligatia sa despagubeasca limitative pierderea
totatla a navei
- TLS cu raspundere numai pt pierderea totala a anavei inclusive cheltuielile de salvare,
obligatia asiguratorului se rasfringe la acordarea de despagubiri pt pagubele generate prin
pierderea totala sau disparitia navei, precum si cheltuielile necesare si rezonabile pt salvarea
navei fiind irrelevant rezuktatul acestora
Asigurarea CARGO- varietatea a CIA, care are ca ob marfuril aflate in transport intl. in
cazul marfuri de export pot fi incluse in asigurarea, cu observ reglementarilor vamale
existente in st de destinatie si taxele vamale la export. Durata asig CARGO este de la
magazine la magazie si acopera intervalul de timp scurs din mom in care marfa paraseste
magazia si pina la intrarea acestora in magazine destin-ului, sau la destinatia indicate in CIA.
In transp international se utilizeaza urmatoarele clauze:
-FPA fara avarie particulara => presupune asigurarea de catre A a obligatiile de a plati
despagubirile asiguratului p/t daunele suportate de acestea, ca um a avariei commune sau
particulare, interbuintat in transport maritim.
In baza acestui termen comp de asig va acorda despagub asiguratului numai cind, in urma
unui accident sau catastrophe, bunul a fost pierdut sau avariat. In caz contrar, asiguratul nu
va putea pretinde despagubirile. In acest caz prima de asig este mai mica fata de cazul cind
si include riscurile sus mentionate.
-NPA => cu rasp pt avarie particulara => prevede despagubirea asiguratului si in cazul surve
unor daune ce nu au nimic comun cu avaria/catastrofa. La cererea asiguratului, in skimbul
unei prime, in contr pot fi stipulate urmat riscuri: furt, jaf, nelivrare, ruginire, oxidare,
spargere, scurgere ordinara a lichidului, recipientelor, asudare si aburire a navei, umezire
prin umed atmosferica/ contaminare.
-AR toate riscurile => se acopera toate daunele cauzate bunuri de orice risc l/a care acestea
ar fi expuse, cu exceptia riscurilor expres excluse, cum ar fi razboi, avarii provocate de
mine, bombi, piraterie. P/t a fi asigurat si aceste riscuri, partile treb sa specific in contr pe
fiecare din ele. Ex: AR+ celelalte riscuri.
Distrugerea bunurilor in urma survenirii riscurilor pot fi provocate de citeva avarii: totale,
partiale, comune, particulare :
Totala => duce la pierderea intreaga a bunurilor asigurate sau deteriorarea/ proprietatilor lui,
incit devine imposibil utilize lui/dupa destin. Costurile de salvare depasesc costul bunului.
Partial => duce la disparitia, distrugerea partial a bun si este constatata imediat dupa avarie
de un comisar de avarie. Asiguratul va primi despagubirile in proportia bunurilor deteriorate.
Comuna => distrugerea bunurilor asigurate in mod constient pe nava. Se va considera
asemenea avarii, daca au fost intreprinse rational si in situatii exceptionale. Daunele surv
sunt impartite intre propriet marfi si transportator.
Particulara => daunele au survenit ca urmare a cazurilor fortuite.
2.3 Analizai etapele incheierii CIA

O prima etapa este declaratia (cererea de asigurare) care consta in completarea de catre
asigurat a unui formular special al asiguratorului prin care se manifesta vointa de a incheia

contractual. Declaratia de asigurare permite asiguratorului sa-si faca o opinie asupra riscului
pe baza raspunsurilor asiguratului la intrebarile din formular. Fiind un act unilateral de
vointa declaratia de asigurare produce efecte juridice specific asigurarii numai dup ace a fost
accepatat de asigurator.
O alta etapa o constituie analiza declaratiei de risc. Riscul prezinta pentru asigurator o
importanta deosebita. In functie de acest element se apreciaza daca se poate accepta riscul si
marimea primei de asigurare aferenta. Asiguratul trebuie sa faca declaratii complete chiar si
atunci cind pe parcurs imprejurarile esentiale privind riscul s-au schimbat. In caz contrar
asiguratorul isi rezerva dreptul fie de a modifica contractual, fie de a refuza despagubirea
solicitata de asigurat. De regula contractual de asigurare se considera incheiat prin plata
primelor de asigurare si emiterea documentului de asigurare.

Testul 8
Subiect I. Efectele contractelor comerciale internationale
1.1 Relatati despre principiul fortei obligatorii a contractelor comerciale internationale
Principiul forei obligatorii, exprimat i prin adagiul pacta sunt servanda, este acea regul de
drept potrivit creia actul juridic civil legal ncheiat se impune prilor ntocmai ca legea. Cu
alte cuvinte, executarea actului juridic civil este obligatorie pentru pri, iar nu facultativ. In
aplicarea principiului pacta sunt servanda, s-a decis c o parte contractant nu poate s
modifice, n mod unilateral, preul convenit n momentul ncheierii contractului.
1.2Determinati conditii in care devine operanta exceptia de neexecutare a contractelor
Excepia de executare a contractului sinalagmatic este un mijloc de aprare specific, care
poate fi folosit de partea creia i se pretinde executarea obligaiei ce-i revine, fr ca partea
care pretinde aceast executare s-i fi executat propria obligaie.
Partea care invoc excepia n discuie obine, fr intervenia instanei judectoreti, o
suspendare a executrii propriilor obligaii pn cnd cealalt parte i va ndeplini
obligaiile ce-i revin. Efectul suspensiv al excepiei de neexecutare nceteaz n momentul n
care se vor ndeplini aceste obligaii.
Condiii pentru invocarea excepiei de executare a contractului
1) obligaiile reciproce ale prilor s-i aib temeiul n acelai contract. n principiu sunt
reciproce i interdependente numai obligaiile care izvorsc din acelai contract. O parte nu
poate invoca excepia neexecutrii pe motiv c cealalt parte nu i-a ndeplinit o obligaie pe
care i-o asumase ntr-un alt contract. Astfel, deii aceleai pri pot stabili raporturi juridice
n baza mai multor contracte, excepia de neexecutare va putea fi invocat numai n legtur
cu obligaia corelativ asumat prin acelai contract.
2) s existe o neexecutare a obligaiei suficient de important din partea celuilalt contractat,
chiar dac aceasta ar fi parial.
Nu are relevan cauza acestei neexecutri. Ea poate fi culpa debitorului sau chiar fora
major care l impiedic pentru moment s execute obligaia. Totui, dac neexecutarea
datorat forei majore este definitiv, contractul nceteaz pentru imposibilitate fortuit de
executare.
3) neexecutarea s nu se datoreze faptei celui care invoc excepia, fapt care s-l fi
mpiedicat pe cellalt s-i execute obligaia;
4) prile s nu fi convenit un termen de executare a uneia din obligaiile reciproce.
Stipularea unui asemenea termen echivaleaz cu o renunare la simultaneitatea de executare
a obligaiei i ca urmare invocarea acesteia este lipsit de temei. Termenul se consider
stipulat tacit cnd rezult din uzuri;

5) natura obligaiilor sau legea s nu fac imposibil simultaneitatea de executare a

obligaiilor ceea ce ar atrage i imposibilitatea invocrii excepiei de neexecutare;
De asemenea, excepia de neexecutare a contractului poate fi invocat i n instan, ca
mijloc de aprare al prtului. n acest caz, instana, fie va respinge aciunea n executare
introdus de reclamant, fie va dispune, dup caz, obligarea acestuia la executarea obligaiei
propriii, stabilind un termen n acest scop.
1.3 Determinati momentul si locul executarii obligatiei ce rezulta din contractele
comerciale internationale prin prisma prevederilor Principiilor UNIDROIT
asupra contractelor comerciale internationale
O parte este inut s i execute obligaiile:
(a)dac este fixat un termen pentru executarea acelei obligaii ori acesta poate fi determinat
din contract, la acel termen;
(b)dac este fixat o perioad de timp sau aceast perioad rezult din contract, oricnd pe
durata perioadei respective cu excepia situaiei n care circumstanele indic faptul c
momentul executrii obligaiei este la latitudinea celeilalte pri;
(c)n orice alt situaie, n cadrul unei perioade rezonabile de timp dup
ncheierea contractului.
Creditorul poate s resping o ofert de executare parial a contractului la momentul scaden
ei, fie c aceast ofert este nsoit ori nu de asigurarea executrii integrale a obligaiilor,
exceptnd situaia n care creditorul nu justific nici un interes legitim pentru aceasta.
Cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de executarea parial
trebuiesuportate de ctre debitor, aceasta neacoperind alte eventuale prejudicii.
(Ordinea executrii)
n msura n care obligaiile pot fi executate simultan, prile sunt obligate s le execute astfel, cu
excepia cazului n care din mprejurri rezult contrariul.
n msura n care executarea obligaiei unei pri necesit o perioad de timp,acea parte este
obligat s execute contractul prima, cu excepia cazului n care circumstanele indic altfel.
(Executarea nainte de termen)
(1) Creditorul poate refuza executarea nainte de termen cu excepia cazului n care nu poate justifica
un interes legitim pentru aceasta.
(2) Acceptarea executrii nainte de termen nu afecteaz momentul executrii propriilor obligaii,
dac acel termen a fost fixat distinct de executarea obligaiilor celeilalte pri.
(3) Cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de o executare nainte determen trebuie suportatede
ctre debitor, fr a exclude posibilitatea altor sanciuni.
(Locul execut rii)
(1) Dac locul executrii nu este fixat i nu este determinabil din contract,executarea obligaiile se
face astfel:
(a) obligaia de a plti o sum de bani, la sediul creditorului;
(b) orice alt obligaie, la sediul debitorului.
(2) Partea care i schimb sediul dup ncheierea contractului trebuie s suporte cheltuielilor
suplimentare pentru executare pe care o astfel de schimbare le-ar putea genera.

Subiect 2.Arbitrajul Comercial International.

2.1 Definii arbitrajul comercial internaional
Conceptul de arbitaj commercial internaional este susceptibil de mai multe acceptiuni. Intro prima acceptiune arbitrajul commercial internaional este o institutie juridical pentru
solutionarea litigiilor ce se ivesc in cadrul relatiilor comerciale internatioanale si de catre
persoanele investite cu aceasta sarcina, chiar de partile aflate in litigiu. Potrivit altei opinii
arbitrajul internaional este mijlocul prin care un litigiu sau mai multe litigii ce vor aparea in
viitor pot fi solutionate definit de o persoana neinteresata. Alti autori analizeaza arbitrajul
commercial internaional ca jurisdcitie speciala si derogatorie de la dreptul comun

procesual, menita sa asigure rezolvarea litigiilor izvorite din raporturile comerciale

internaionale.
2.2 Comparati diferite conceptii privind natura juridical a arbitrajului
commercial internaional
Notiunea juridical a arbitrajului commercial internaional nu a primit o rezovare unitara in
doctrina. Ea a generat o pluralitate de opinii contradictorii, conturindu-se trei conceptii
diferite in aceasta privinta: contractual, jurisdictional si mixta.
Conform conceptiei contractuale arbitrajul commercial international este un ansamblu de
acte juridice avind o natura contractual. Aceasta natura juridical rezulta din faptul ca
solutionarea litigiului aparut intre partile contractante este organizata de catrea acestea prin
acordul lor in limitele satbilite de lege, astfel incit sa fie realizata de persoane care le inspira
incredere. Prin urmare puterile arbitrilor si competent lor de a statua isi au sorgintea in
vointa partilor litigante. Sentinta arbitrala este declarata irevocabila tot prin vointa partilor,
forta juridical a acestei sentinte rezulta din vointa partilor litigante de a o adduce la
indeplinire.
Conceptia jurisdictional se fundeaza pe premise ca statul este detinatorul puterii legislative
si judecatoresti. Adeptii acestei conceptii invoca asemanarile care exista intre instantele
judecatoresti si cele arbitrale dintre care retiem urmatoarele:
-

Si judecatorul si arbitrul au puterea de a statua cu caracter obligatoriu pentru partile

in litigiu asupra temeiniciei si legalitatii pretentiilor formulate de reclamant
Hotarirea pronuntata stabileste drepturile si obligatiile partilor aflate in lititgiu, care
este susceptibila de executare silita in eventualitatea ca nu este executata voluntary
Anumite cai de atac impotriva sentintei arbitrale sint de competent exclusive de
solutionare a instantei judecatoresti de drept comun, ceea ce apropie sensibil
hotarirea arbitrala de hotarirea judecatoreasca.

Conceptia mixta sau eclectic considera ca cele doua conceptii mentionate contractual si
jurisdictional se refera la arbitraj in mod unilateral, luin din considerare fie punctual de
plecare al activitatii ce o desfasoara, fie specificul acelei activitati.
In doctrina juridical s-a mentionat ca in activitatea sa arbitrajul este conditionat atit de
originea sa contractual, exprimata prin conventia de arbitraj, precum si de finalitatea sa
jurisdictional exprimata in sentinta pe care o pronunta si care este definitive si executorie.
2.3. ntocmii o hotrire arbitrala.
!!!Hotrrea se emite n scris i se semneaz de toi membrii completului de arbitraj sau, dup
caz, de arbitrul unic, indicndu-se motivul lipsei uneia dintre semnturi. (2) Hotrrea arbitral
trebuie s cuprind: a) componena arbitrajului, data i locul pronunrii sale; b) numele i
domiciliul, pentru persoanele fizice, denumirea i sediul, pentru persoanele juridice, sau reedina
prilor; c) referina la convenia de arbitraj n al crei temei s-a procedat la arbitraj; d) obiectul
litigiului; e) motivele de fapt i de drept ale hotrrii, iar n cazul arbitrajului n echitate, motivele
care stau la baza soluiei; f) semnturile arbitrilor; g) alte prevederi. Dupa aceste date daca ceva
facem hotarirea

Test 9
Subiect 1. Raspunderea contractuala in CI

1.1

Relatati despre conditiile de fond, necesare pt interventia raspunderii contractual in

raport de CI

Pentru survenirea raspunderii contractuale este necesara intrunirea urmatoarelor conditii:

a. fapta ilicita (actiune/inactiune)
b. prejudiciul suportat
c. legatura cauzala
d. vinovatia
IN cadrul raspunderii contractuale debitorul raspunde numai pentru daunele previzibile la momentul
incheierii contractul comercial international.
1.2

Descrieti principiile coform carora se face evaluarea judiciara a despagubirilor

Evaluarea despagubirilor se face prin 3 modalitati :evaluarea judiciala, legala si conventionala.

Evaluarea judiciara se face :

1.3

Pe baza principiului repararii integrale a prejudiciului suportat

Debitorul raspunde doar pentru daunele previzivile la momentul incheierii contractul
comercial international, cu exceptia in care vina debitorului in executarea obligatiei
imbraca forma dolului
Prejudiciul trebuie sa fie cert indiferent daca este viitor sau actual
Debitorul raspunde doar pt daunele directe dar nu si pt cele indirect

Argumentati functiile clauzei penale

Clauza penala.
Cod civil art.624: Dispoziii generale cu privire la clauza penal

(1) Clauza penal (penalitatea) este o prevedere contractual prin care prile
evalueaz anticipat prejudiciul, stipulnd c debitorul, n cazul neexecutrii
obligaiei, urmeaz s remit creditorului o sum de bani sau un alt bun.
(2) Prin clauz penal se poate garanta numai o crean valabil.
(3) Clauza penal poate fi stipulat n mrime fix sau sub forma unei cote din
valoarea obligaiei garantate prin clauza penal sau a prii neexecutate.
(4) Prile pot conveni asupra unei clauze penale mai mari dect prejudiciul.
(5) Debitorul nu este obligat s plteasc penalitate n cazul n care neexecutarea
nu se datoreaz vinoviei sale
Functiile clauzei penale:

De compensare : stabilind anticipat cuantumul daunelor datorate de debitor in cazul

neexecutarii sau executarii cu intirziere a obligatiei

De sanctionare: rolul sau de a prestabili raspunderea contractuala a debitorului care

nu si-a indeplinit obligatia
De evaluare: modalitatea de evaluare conventionaa anticipata a prejudiciului care
poate fi executat creditorului
De stimulare a debitorului la o conduita corecta
Limitativade raspundere : este stabilit, de regula, nivelul maxim de despagubire

Subiect II. Contractul de transport aerian de marfuri

2.1. Definitia contractului de trans. Aerian de marfuri
Contractul de transport aerian de marfuri- acord prin care carausul se obliga cu titlu
oeors sa transporte cu ajutorul unei aeronave , marfa predata de expeditor ,sa o conserve si
sa o predea destinatarului intr-un anumit termen , pe teritoriul unui anumit stat sau pe
teritoriul aceluaisi stat in cazul in care s-a facut o escala in strainatate.
2.2. Analizati obligatiile partilor in contractual interntinal aerian de marfuri prin
prisma prevederilor conventiei Montreal 1999
Obligatiile partilor in Contractul de transport aerian international de marfuri.
Expeditorul are urm obligatii:

De predare a marfii in modul corespunzator.

De furnizare a informatiilor si documentelor necesare pt indeplinirea formalitatilor vamale.
Plata pretului de transport si alte preturi

este obligat sa intocmeasca correct scrisoarea de transport internaional, sa procure

carausului toate celelate documente necesare pentru marfa in vederea indeplinirii
formalitatilor vamale sau de politie, sa aduca marfa la aeronava in stare buna si
ambalata corespunzator

TRanspotratorul are urmatoarele obligatii:

De a transporta marfa in termenul prevazut in Contractul de transport aerian international

de marfuri
De indeplinire a formalitatilor vamale
De conservare a marfii
De livrare a marfii in modul corepunzator prevazut in Contractul de transport aerian
international de marfuri.

Doar expeditorul poate dispune de marfuri nu si destinatarul

Conventia d e la Montreal 1999 limiteaza raspunderea transporttaorului la 17 drepturi de tragere.

2.3. Formulati mentiunile care trebuie inserate in scrisoare de transport aerian

Scrisoarea de transport aerian se intocmeste in 3 exeplare:
a. I exeplar contine mentiuni pt transportator si este semnat de expeditor
b. II exemplar- mentiui pt destinatar semnat de expeditor si transportator
c. III exemplar- transporatorul semneaza si este inminat expeditorului dupa acceptarea marfii
Meniuni obligatorii.

Conventia d e la Montreal 1999 prevede urm mentiuni obligatorii:

Numele si adresele partilor si destinatarului

Indicarea punctelor de plecare si destinatie sau escala
Demensiuni/ ambalaj marfurilor. Numarul de colete
Cantitatea/ volumul / starea marfii

Documentele accesorii anexate la scrisoarea de trasura necesare indeplinirii

formalitatilor vamale, fiscal, fito-sanitare

Test 10
Subiect I. Efectele contractului comercial international
1.1.Relatati despre categoriile de daune interese.
Plata de daune interese- despagubirile banesti pe care debitorul trebuie sa le plateasca creditorului pentru
prejudiciul suportat de cel din urma datorita neexecutarii, executarii intirziate sau necorespunzatoare a
obligatiei de catre debitor .
Categoriile de daune interese:
a. Compensatorii- despagubirile acordate pentru neexecutarea totala sau partiala sau
necorespunzatoare a obligatiei de catre debitor
b. Moratorii- despagubirile banesi pe care debitorul afllat in intirziere trebuie sa le plateasca
creditorului pentru neexecutare.

1.2.Determinati modalitatile de stabilire a daunelor interese in cazul

rezolutinunii
Pentru evaluarea despagubirilor pot fi mentionate mai multe modalitati, si anume: pe cale
judicialra. Legala sau conventionala (clauza penala).
Potrivit Conventiei de la Viena , daunele interese pentru o contraventie la contract savirsita de o
parte sunt egale cu dauna suportata si cistigul nerealizat de cealalta parte din cauza contraventiei.
Daunele interese nu pot fi superioare pierderilor si venitului nerealizat pe care partea in culpa lea prevazut sau trebuia sa le prevada in momentul incheierii contractului.
Conventia de la Viena stabilete doua modalitati de calculare a daunelor interese:
a. Cind contractul este rezolvit iar cumparatorul intr-o maniera rezonabila si intr-un termen
rezonabil ldupa rezolvire a procedat la un act de inlocuire sau la vinzare compensatorie
partea care cere daunele poate cere diferenta dintre pretul din contract si pretul de inlocuire
sau a vinzarii compensatorii.
b. Cind contractul este rezolvit iar partea nu a procedat la o vinzare de inlocuire sau la o
vinzare compensatorie si marfurile au un pret curent ea poate cere daune interese echivalente
cu diferenta dintre pretul stabilit in contract si pretul curent din momentul rezolvirii.
Conventia de la Viena deasemenea stabiliste faptul ca partea care invoca contraventia de la
contract trebuie sa i-a masurile rezonabile tinind seama de imprejurari pt a limita pierderile
inclusiv cistigul nerealizat ca rezultat al contraventiei. Daca neglijeaza sa faca acest lucru partea
in culpapoate cere o reducere a daunelor interese cu marimea pierderilor care ar fi trebuit evitata.

1.3.Argumentati caracterul essential al neexecutarii obligatiei.

Principiile UNIDROIT prevad faptul ca o parte poate considera ccontractul incetat atunci cind
neexexutarea obligatiei de o parte este o neexecutare esentiala.
Caracterul esential de neexecutare a obligatiei intr-un contractul comercial international poate fi
determinat luindu-se in considerere (UNIDROIT) :

Neexecutare lipseste creditorul de ceia ce a fost indreptatit sa obtina din executare

contractul comercial international cu excetia in care debitorul nu a prevazut sau nu putea
sa prevada un astefl de rezultat.
Stricta respectare a obligatiei care nu a fost executata este de esenta contractul comercial
international.
Neexecutarea a fost intentionata sau di nneglijenta
Neexecutarea da motive creditorului sa creada ca nu se poate baza pe executarea
contractul comercial international in viitor.
Creditorul va suferi in caz de rezolutiune pierdere dispropportionate ca rezultat a
pregatirii sau executarii contractul comercial international
Codul Civil RM stabileste la art.735.rezolutiunea in cazul neexectutarii esentiale:

(1) O parte poate rezolvi contractul dac exist o neexecutare esenial din partea
celeilalte pri.
(2) Pentru determinarea neexecutrii eseniale, n special se iau n considerare
urmtoarele circumstane:
a) neexecutarea priveaz substanial creditorul de ceea ce acesta se atepta de
la executarea contractului, cu excepia cazului cnd debitorul demonstreaz c nu
a prevzut i nu putea s prevad n mod rezonabil rezultatul scontat;
b) executarea ntocmai a obligaiilor ine de esena contractului;
c) neexecutarea este intenionat sau din culp grav;
d) neexecutarea d temei creditorului s presupun c nu poate conta pe
executarea n viitor a contractului..

Subiectul 2 : CONTRACTUL DE NAVLOSIRE.

2.1. Definiti contractul de navlosire.
Contractul de navlosire este acordul in baza caruia armatorul se obliga sa puna la dispozitia
navlositorului un vas in stare buna de navigare in schimbul unui pret denumit navlu. Este
intocmit, de obicei, de brokerul navlositorului pe baza termenilor agreati intre armator si
navlositor. Contractul de navlosire este semnat de armatori si navlositori sau de brokerii
armatorilor si navlositorilor in numele acestora. Contine de regula un set de clauze standard
tiparite pe diverse formulare, urmate in cele mai multe cazuri de un set de clauze aditionale
cunoscute sub numele de addendum sau rider, clauze ce evidentiaza mai bine cerintele
partilor contractante.
Pe langa armatori si navlositori, la derularea contractului de navlosire participa, fara
a fi parti contractante, incarcatorul (shipper) si primitorul (consignee) marfurilor.
2.2. Determinati categoriile contractului de navlosire.
Contractul de navlosire cunoaste urmatoarele modalitati :
1.navlosire pe timp (time charter) ;
2.navlosirea navei nude ;

3.navlosirea pe calatorie.
Navlosirea pe timp presupune scindarea gestiunii comerciale atribuite navlositorului
de cea nautica, care-i revine armatorului, astfel in aceasta forma, armatorul e obligat sa
echipeze nava, sa plateasca salariile echipajului, sa mentina nava in stare buna de
navigabilitate.
Echipajul si comandantul se supun armatorului. Navlositorul fixeaza destinatia si
ruta calatoriei, aprovizioneaza nava cu combustibil, plateste taxele de pilotaj, de remorcare,
de trecere prin canale navigabile, portuare etc. In aceasta forma a contractului de navlosire,
caraus este navlositorul.
Navlosirea navei nude presupune gestiunea navei atat nautice cat si comerciale de
catre navlositor. Armatorul este obligat numai sa transmita nava navlositorului in stare buna
de navigabilitate.
Navlositorul este obligat sa echipeze nava, sa plateasca salariile echipajului, sa
aprovizioneze nava cu combustibil, sa plateasca taxele portuare precum si taxele de trecere
prin canale navigabile.
Echipajul si comandantul navei se vor subordona navlositorului.
Acest contract poarta si forma de charter by demise in care proprietarul armator isi
pastreaza dreptul sa numeasca comandantul navei. Demise Charter se folosete n special n
cazul tancurilor petroliere, cnd navlositorul devine armator-chiria, dobndind pe perioada
de valabilitate a contractului posesia i controlul deplin al navei.
Navlosirea pe calatorie se ncheie pentru o singur cltorie de la un port la altul,
pentru o cltorie n ambele sensuri, pentru cltorii circulare i pentru voiaje consecutive.
Presupune ca intreaga gestiune a navei revine armatorului. Armatorul organizeaza si
efectueaza transportul catre portul de destinatie convenit cu navlositorul.
2.3. Analizati obligatiile partilor in contractul de navlosire.
Partile in contractual de navlosire sunt:
1. navlosantul ( o companie de transport maritim )
2. navlositorul ( expeditorul marfii ).
Contractul de navlosire da nastere unor drerpturi si obligatii pentru fiecare din parti.
In primul rand, din contract rezulta urmatoarele obligatii pentru navlosant:
1. obligatia de a pune la dispozitia navlositorului nava stabilita.
2. obligatia de a pune la dispozitia navlositorului nava in buna stare de navigabilitate. Ceea
ce inseamna ca aceasta trebuie sa reziste la navigatia si riscurile pe care ruta le presupune,
dintre portul de incarcare si cel de destinatie.
3. obligatia de a intreprinde masuri pregatitorii cu privire la nava si la incarcatura. Minimum
de zile in care trebuie facuta avizarea, inaintea sosirii navei in portul de incarcare este o
chestiune stabilita pentru fiecare port de autoritatile portuare competente.
Neavizarea in termenul stabilit de autoritatile portuare ale portului de incarcare,
atrage neincluderea sosirii navei respective in programul de lucru al portului. Ceea ce duce
la concluzia ca avizarea sosirii navei in portul de incarcare este o problema de interes pentru
ambele parti ale contractului de navlosire. Avizarea duce la includerea navei in programul de
lucru al portului de incarcare, evitandu-se astfel stationarea navei ce este costisitoare.
Pentru incarcator, avizarea are importanta de a-i acorda ragazul necesar pregatirii
marfii si depozitarii ei in vederea inceperii imediate a incarcarii. De altfel, principiul
aplicabil este marfa asteapta nava si nu invers.
Pe durata incarcarii, comandantul navei este obligat sa se ingrijeasca de
supravegherea stivuirii corespunzatoare a incarcaturii pentru a se asigura utilizarea intregii
capacitati de transport a navei si a se evita punerea in pericol a navei si a echipajului.
Odata incarcata marfa, navlosantul are obligatia de a transporta marfa la destinatie in
buna stare si la termenul stabilit in contract. Transportul va fi executat pe ruta cea mai
directa, respectandu-se itinerariul stabilit prin contract. O alta obligatie esta aceea de a

executa transportul pe calea cea mai directa, orice abatere neputandu-se face decat cu
autorizatia prealabila a navlositorului cu exceptia cazului cand exista un pericol pentru nava,
incarcatura sau echipaj.
Navlositorului ii revin urmatoarele obligatii:
1. pregatirea marfurilor in vederea predarii lor la transport, imediat ce a primit instiintarea ca
nava a plecat spre portul de incarcare, respectandu-se principiul: marfa asteapta nava
2. inceperea incarcarii marfii in momentul de la care curge timpul de incarcare si terminarea
acestei operatiuni in timpul prevazut in contract.
In ceea ce-l priveste pe destinatar, el este tinut de urmatoarele obligatii:
1. sa se prezinte la data si ora ce i-au fost notificate pentru a prelua marfa.
2. sa verifice starea transportului si in cazul in care constata lipsuri cantitative sau calitative
sa intocmeasca protestul in care se vor consemna aceste lipsuri si pe care il va inainta
armatorului
3. sa se incadreze cu descarcarea marfii in timpul liber tarifar, in caz contrar calculandu-i-se
contrastalii si supercontrastalii.
4. sa achite sumele ce cad in sarcina sa si care sunt consemnate in contractul de transport.
TEST 11
Subiect I.Contractele comerciale internationale
1.1 Definiti contractual comercial international
Contractul comercial international poate fi definit ca acordul de vointa realizat intre doi sau
mai multi participanti la comertul international, subiecti de drept apartinand ordinii juridice
internationale, sau subiecte de drept apartinand ordinii juridice nationale din state diferite in
scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice de comert international.
1.2 Clasificati contractile comerciale internationale dupa criteriile specifice DCI
Criterii specifice:
1.dupa subiectii de drept ce participa la incheierea contractelor:
- contracte incheiate intre subiecti de drept apartinind ordinii juridice nationale din diferite
state.
- contracte incheiate intre subiecte de drept apartinind ordinii juridice internationale si
subiecti de drept apartinid ordinii juridice nationale din diferite state.
2.in functie de obiect:
- contracte translative de drepturi
-c. de prestari servicii
-c. de executare de lucrari
c. de cooperare economica si tehnico-stiintifica international
3.in dependent de complexitatea contractelor:
-unitare
-complexe
4.dupa durata pt care se incheie:
-c. incheiate pe scurta durata
-c. de durata medie
-c. de lunga durata
1.3 Evidentiati particularitatile privind conditiile de validitate ale contractelor
comerciale internationale
Conditiile de validitate sunt urmatoarele: capacitatea, consimtamintul, obiectul si cauza.
Principiile UNIDROIT prevad particularitatile pt conditiile de validitate ale contractelor
comerciale internationale:
EROARE: O parte poate invoca nulitatea contractului pentru eroare dac, la momentul
ncheierii contractului, eroarea era de o asemenea importan nct o persoan aflat n

aceeai situaie ar fi ncheiat contractul doar n termeni complet diferii sau nu l-ar fi ncheiat
deloc dac adevrata situaie de fapt sau de drept ar fi fost cunoscut,i dac:
(a) cealalt parte a fcut aceeai eroare, ori s-a aflat la originea acelei erori,sau a cunoscut ori
ar fi trebuit s cunoasc existena erorii acionnd astfel mpotriva principiilor bunei credine
n materie comercial prin lsarea n eroare a cocontractantului; sau
(b) cealalt parte nu a acionat n baza contractului, pn la data invocrii nulitii
contractului.
Cu toate acestea, o parte nu poate invoca nulitatea contractului dac:
(a) partea care o invoca fost deosebit de neglijent cnd a comis eroarea;sau
(b)eroarea se refer la o chestiune n legtur cu care riscul de a grei era asumat, sau, avnd
n vedere circumstanele, ar fi trebuit s fie suportat de partea care s-a aflat n eroare.
DOLUL: O parte poate invoca nulitatea contractului atunci cnd a fost determinat s ncheie
contractul prin manopere dolosive ale celeilalte pr i, inclusiv limbaj sau practici, sau datorit
nedezvluirii frauduloase a unor circumstane care, conform standardelor bunei credine n materie
comercial, ar fi trebuit dezvluite.
VIOLENTA: O parte poate invoca nulitatea contractului atunci cnd a fost obligat s l ncheie
printr-o ameninare nejustificat cu un ru din partea celeilalte pri care, avnd n vedere
circumstanele, este att de iminent i serioas nct nu ofer primei pri nici o alternativ
rezonabil. O ameninare este nelegitim, mai ales, dac aciunea sau omisiunea care a format
obiectul ameninrii este ilegal n sine ori este ilegal
utilizarea acesteia ca mijloc de ncheiere a contractului.
LEZIUNEA: O parte poate invoca nulitatea contractului sau a unei clauze dac, la momentul
ncheierii contractului, contractul ori clauza respectiv i ddea celeilalte pri, n mod nejustificat,
un avantaj excesiv. Trebuie avute n vedere urmtoarele:
(a) faptul c cealalt parte a profitat n mod neloial de dependena primei pri, de dezavantajul
economic sau de nevoile urgente ale acesteia, ori de faptul c aceasta este neprevztoare,
ignorant, lipsit de experien sau lipsit de capaciti de negociere i
(b) natura i scopul contractului.
OBIECTUL: Simplul fapt ca in momentul incheierii contractului executarea obligatiei era imposibila
nu afecteaza valabilitatea contractului.Simplul fapt ca in momentul incheierii contractului o parte nu
era indreptatita de bunul la care se refera, nu afecteaza valabilitatea contractului.
Subiectul 2 : CONTRACTUL COMERCIAL DE VANZARE-CUMPARARE
INTERNATIONALA.

2.1. Relatati caracteristicile esentiale ale bursei de marfuri.

Bursa de marfuri are urmatoarele caracteristici esentiale :
1. bursa este o piata selectiva- obiectul tranzactiilor la bursa le constituie marfurile, valorile
mobiliare, asigurarile etc. ;
2. bursa este o piata simbolica ;
3. bursa este o piata reprezentativa de referinta in proces continuu ;
4. marfa negociata la bursa trebuie sa fie fungibila si standartizata ;
5. inscrisul contractual este un document tipizat usor de completat ;
6. comertul la bursele de marfuri se caracterizeaza printr-o buna informare a oamenilor de
afaceri ;
7. la bursele de marfuri vanzatorul prezinta numai documentele ce atesta dreptul de
proprietate asupra marfii oferite spr vanzare, nu e necesar ca marfa sa fie vazuta de
cumparator deoarece aceasta este standartizata ;
8. unitatea de masura la bursa este lotul sau contractul de bursa a carui marime depinde de
natura marfii si e fixat in regulamentul de functionare si in statut.
2.2. Caracterizati INCOTERMS 2010.

Pentru a ine pasul cu dezvoltarea rapid a comerului internaional i cu

globalizarea, regulile INCOTERMS sunt revizuite o data la 10 ani.
Camera de Comert Internaional ntrunit la Paris n septembrie 2010 a lansat
publicaia INCOTERMS 2010, ce stabilete un ghid practic pentru a ajuta utilizatorii n
alegerea mai uoar a celor mai potrivite reguli pentru tranzacile lor.
Noii termeni INCOTERMS au fost elaborai cu scopul delimitrii drepturilor i
obligaiilor prilor participante n comerul internaional de mrfuri i au intrat n vigoare la
1 ianuarie 2011.
Prima schimbare pe care o aduce INCOTERMS 2010 const n reducerea termenilor
de la 13 n INCOTERMS 2000 la 11 n INCOTERMS 2010, termeni de livrare ce definesc
n mod clar obligaiile prilor i reduc riscul apariiilor unor complicaii juridice.
O a doua schimbare structural apare la grupa D, care a suferit cele mai mari
schimbri, referitoare la faptul c termenul de livrare DEQ a fost nlocuit cu DAT (livrare la
terminal) i c termenii de livrare DAF, DES i DDU au fost inlocuii cu DAP (livrare la un
loc numit).
O alt schimbare se refer la ajustarea termenilor de comer la necesitile progresului
tehnologic, astfel sunt recunoscute semnturile electronice care pot servi drept dovezi n
reglemetarea litigiilor i se ia n calcul i comerul electronic i sistemul electronic de
facturare i transfer de date.
O alt shimbare const n mprirea pe grupe a clauzelor INCOTERMS, astfel n
INCOTERMS 2000 clauzele erau mprite n patru grupe: grupa E, grupa F, grupa C, grupa
D, iar n INCOTERMS 2010, n funcie de modalitatea de transport, noile clauze
INCOTERMS sunt structurate n 2 mari categorii: 1. Clauze aplicabile tuturor
modalitilor de transport ;2. Clauze ce se aplic doar transportului maritim
i celui efectuat pe apele interioare navigabile.
n plus fa de cele 11 reguli, INCOTERMS 2010 mai cuprinde: note explicative care
s-i ajute pe utilizatori s aleag regula potrivit pentru fiecare tranzacie, clasificri noi care
s ajute la alegerea celei mai potrivite reguli pentru categoria de transport avut n vedere,
sfaturi pentru folosirea procedurilor electronice, informaii despre regulile de securitate
privind autorizaia de plecare a unei nave, sfaturi privind aplicarea INCOTERM 2010
comerului intern.
2.3. Analizati prevederile Conventiei de la Viena asupra contractelor de vanzare
internationala de marfuri din 11 aprilie 1980 si Codul Civil al Republicii Moldova
referitoare la obligatiile partilor contractante.
In baza contractului de vanzare-cumparare internationala vanzatorul are urmatoarele
obligatii :
1. predarea marfii ;
2. transmiterea proprietatii asupra marfii ;
3. remiterea documentelor referitoare la marfa ;
4. conformitatea marfii cu stipulatiile contractuale.
In legatura cu obligatia de predare a marfii Conventia de la Viena reglementeaza 3
aspecte : I. Locul predarii marfii ;
II. anumite obligatii adiacente predarii ;
III. momentul predarii marfurilor.
In legatura cu locul predarii marfii-vanzatorul este obligat sa predea marfurile la
locul prevazut in contract. Daca in contract nu este stabilit locul predarii marfurilor
vanzatorul e obligat sa predea marfa in unul din urmatoarele locuri :
a) cand contractul de vanzare-cumparare implica transportul marfii, vanzatorul
va remite marfa primului transportator ;

b) cand contractul de vanzare-cumparare nu implica transportul marfii si

contractul se refera la un bun individual determinat sau la un bun determinat
prin caractere generice care trebuie prelevat dintr-o masa determinata sau
care trebuie fabricat sau produs si cand in momentul incheierii contractului
partile stiau ca marfurile se gaseau sau trebuiau fabricate intr-un anumit loc,
vanzatorul este obligat sa puna marfa la dispozitia cumparatorului in acel
loc ;
c) in toate celelalte cazuri vanzatorul e obligat sa puna marfurile la dispozitia
cumparatorului in locul in care vanzatorul avea sediul sau in momentul
incheierii contractului.
Potrivit Conventiei de la Viena obligatia de predare a marfii este insotita in functie de
imprejurari de unele obligatii adiacente ale vanzatorului si anume :
1. daca conform contractului sau cu Conventia de la Viena vanzatorul remite
marfurile unui transportator si daca marfurile nu sunt clar identificate
conform contractului, vanzatorul trebuie sa trimita cumparatorului un aviz de
expeditie care specifica marfurile ;
2. daca vanzatorul e obligat sa ia masuri pentru transportul marfurilor, el trebuie
sa incheie contractele necesare pentru ca transportul sa fie efectuat pana la
locul prevazut cu mijloacele de transport adecvat imprejurarilor si in
conditiile obisnuite pentru un astfel de transport ;
3. daca vanzatorul nu e tinut sa subscrie el insusi o asigurare pe timpul
transportului, el trebuie sa furnizeze cumparatorului la cererea acestuia toate
informatiile de care dispune si care sunt necesare incheierii acestei asigurari.
Referitor la momentul predarii marfii vanzatorul trebuie sa predea marfurile la data
stabilita in contract, sau in perioada de timp prevazuta in contract.
In toate celelalte cazuri vanzatorul e obligat sa predea marfa intr-un termen rezonabil
calculat de la data incheierii contractului.
Conform Conventiei de la Viena daca vanzatorul e obligat sa remita documentele
care se refera la marfuri el trebuie sa execute aceasta obligatie la momentul, in locul si in
forma prevazuta de contract.
Potrivit Conventiei de la Viena obligatia de conformitate are ca obiect cantitatea,
calitatea si tipul marfii precum si ambalajul cau conditionarea acestuia. Obligatia de
conformitate o include si pe cea de garantii pentru vicii.
Potrivit prevederilor Conventiei de la Viena obligatia de conformitate a marfurilor se
considera indeplinita de catre vanzator dupa urmatoarele distinctii :
1. in cazul in care cantitatea , calitatea si tipul marfii, ambalajul si conditionarea
sunt prevazute in contract atunci cand aceste elemente corespund prevederilor
contractuale ;
2. in lipsa unor asemenea stipulatii, marfurile sunt conforme cu contractual
daca:
a) sunt adecvate intrebuintarii la care servesc in mod obisnuit marfuri de acelasi
tip;
b) sunt adecvate oricarei intrebuintari special care a fost adusa expres sau tacit la
cunostinta vanzatorului in momentul incheierii contractului;
c) poseda calitatile unei marfi pe care vanzatorul a prezentat-o cumparatorului
ca esantion sau model;
d) sunt ambalate sau conditionate in modul obisnuit pentru marfurile de acelasi
tip sau in lipsa unui mod obisnuit intr-o maniera adecvata pentru a le
conserva si proteja.

Transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor opereaza in conditiile prevazute

in contract.
Conventia de la Viena garanteaza obligatia de garantie pentru evictiune. Vanzatorul
trebuie sa predea marfurile libere de orice drept sau pretentie a uni tert cu exceptia cazului in
care cumparatorul accepta sa preia marfurile in asemenea conditii.
Cand cumparatorul intarzie sa preia marfurile sau nu plateste pretul in cazul in care
plata si predarea marfii trebuie sa se faca concomitent, vanzatorul daca are marfurile in
posesie sau sub controlul sau trebuie sa ia masuri rezonabile pentru a le asigura conservarea
tinand sema de imprejurari. Vanzatorul este in drept sa le retina pina cand va obtine de la
cumparator rambursarea cheltuielilor rezonabile.
In baza contractului de vanzare-cumparare internationala cumparatorul are 2 obligatii
principale :
1. Sa plateasca pretul marfii ;
2. Sa preia marfurile predate.
Potrivit Conventiei de la Viena obligatia cumparatorului de a plati pretul o cuprinde
pe aceea de a lua masurile si de a indeplini formalitatile destinate sa permita plata pretului.
Pretul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :
1. Sa fie fixat in bani ;
2. Sa fie determinat sau determinabil ;
3. Sa fie sincer si serios.
Cumparatorul e obligat sa efectuieze plata pretului la locul si data prevazuta in
contract.
Conventia de la Viena prevede ca in cazul in care locul platii nu este prevazut in
contract el este cel de la sediul vanzatorului, iar daca plata trebuie sa se efectuieze in
schimbul transferului documentelor plata se va efectua la locul acestor livrari.
Daca in contract nu e stabilit momentul platii atunci conform Conventiei de la Viena
pretul va fi platit in momentul in care conform prevederilor contractului sau Conventiei de la
Viena vanzatorul pune la dispozitia cumparatorului marfurile sau documentele
reprezentative ale acesteia.
Potrivit Conventiei de la Viena obligatia cumparatorului de a prelua marfa consta in
indeplinirea oricarui act care se poate astepta in mod rezonabil.
In cazul in care cumparatorul a primit marfurile si intentioneaza sa-si exercite dreptul
de a le refuza in baza prevederilor contractuale sau conventiei el trebuie sa ia masuri
rezonabile in raport cu imprejurarile pentru a le asigura conservarea.
Test 12
Subiect I. Continutul Contractului Comercial International
1.1. Relatati despre clauza primului refuz
Clauza primului refuz este frecventa in practica comerciala alnglo-saxona , denumirea ei engleza
fiind first refusal clause.Doctrina a remarcatca , in baza clauzei primului refuz o parte contractanta
A se obliga fata de cealata beneficiar-B, de ai propune sa realizeze in viitor o anumita operatie
impreuna cu preferinta fata de orice alt client; iar in cazul in care refuza beneficiarul B, cealalta
parte A este libera sa trateze cu orice alt client.Beneficiarul va avea optiunea d e a participa la
aceasta operatiune , cu preferinta fata de oricare client, iar in cazul unui refuz din partea sa (primul
refuz), cealalata parte va putea sa contracteze cu oricare alt client.In doctrina s-a conturat doua
oprinii diferite cu referire la calificarea juridica a clauzei primului refuz. Astfel, unii autori

considera ca acesta este o clauza de adaptare a contractului la noile imprejurari , iar alti autori
incadreaza clauzei primului refuz in grupa clauzelor privind continuarea raporturilor
contractuale.Doctrina juridica a mentionat ca aceasta clauza exprima un antecontract unilateral ,
afectat de o conditie suspensiva potestativa simpla din partea promitentului.In doctrina juridica s-a
incercat o clasificare a modalitatilor mai frecvent utilizate pe baza posibilitatilor de succesiune n
timp a ofertelor facute e un partener celuilat si tertului, astfel s-au distins 2 situatii :
a. Promitentul trebuie sa propuna operatiunea comerciala respectiva beneficiarului
clauzei inaintea oricarui nagocieri cu tertul
b. Promitentul poate solicita mai intii ofertele tertului cu conditia , insa, de a nu accepta
vreuna din ele inainte de a propune in prealabil beneficiarului incheierea contractului
in aceleasi conditii cu cele prevazute in oferta tertului..
Principile propuse de doctrina :
-

Angajarea raspunderii contractuale a promitentului , daca acesta ar cauta sa lipseasca

de continut dreptul de preferinta al beneficiarului, propunindu-I conditii vadit
inacceptabile
In cazul in care beneficiarul refuza conditiile normal oferite, promitentul nu este in
mod necesar obligat sa propune conditii identice tertului. Dar daca negocierea cu
tertul tinde sa conduca l a acordarea unor conditii in mod net favorabile , prmotentul
va trebui , inainte de a contracta cu tertul , s a faca o noua oferta beneficiarului, pe
baza acestor conditii modificate.

1.2. Analizati clauzele asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare

Clauzele asiguratorii importiva riscurilor nevalutare:
a. clauza de revizuire a pretului, care poate fi:
cu indexare unica- in aceasta varianta pretul este exprimat intr-o unitate de
masura uzuala (ex: o tona de carbune),
de revizuire a pretului cu indexare cumulativa- se utilizeaza pt varianta cind
pretul contractuli depinde de valoarea unei pluritati de elemente de referinta
privite cumulativ (ex: matria prima, materiale, forta de munca necesare pt
realizarea obiectului contractului )
cu indexare generala- aceasta varianta presupune raportarea pretului
contractual la valoarea tututror bunurilor si serviciilor care pot fi procurate
cu cantitatea de moneda in care este exprimat acest pret intr-o zona
geografica determinata.
b. clauza de post calculare a pretului :piermite creditorului sa stabileasca pretul si
sa-l dfinitiveasca dupa executare depplina a obligatiilor sau la termeni
intermediari stabilite de parti pt a se lua in calcul modificarile economice
internevite in timp
c. clauza ofertei concurente : o parte contractanta (beneficiarul clauzei) dobindeste
dreptul ca in cazul in care pe parcursul executarii contractului un tert ii face o
oferta de contractare in conditii mai favoravile decit cele din contract in curs de
executare sa obtina_______, in conditiile ofertei tertuluisau daca celalata parte
accepta contractul sa se suspende sau sa fie reziliat direct.

d. Clauza clientului cel mai favorizat -prin care proitentul (furnizor de bun) se
obliga sa ofere celuilat precontractant (beneficiar ) cele mai favorabile conditii
pe care le-ar acorda ulterior unui tert cu privire la contractele avind acelasi
obiect.
e. Clauza de hardship ( de impreviziune)-creatie a practicii anglosaxone .
Codul civil RM art. 623m: (1) Dac mprejurrile care au stat la baza ncheierii
contractului s-au schimbat n mod considerabil dup ncheierea acestuia, iar
prile, prevznd aceast schimbare, nu ar fi ncheiat contractul sau l-ar fi
ncheiat n alte condiii, se poate cere ajustarea contractului n msura n care nu
se poate pretinde unei pri, lund n considerare toate mprejurrile acelui caz, n
special repartizarea contractual sau legal a riscurilor, meninerea neschimbat a
contractului.
UNIDROID: exista o clauza de hardship atunci cind aparitia unor evenimente
schimba fundamental echilibrul executiei unei a dintre parti , fie datorita ca
valoarea contraprestatiei s-a diminuat si s-au indeplinit urmatoarele conditii :
Evenimentele apar sau devin cunoscute partii dezavantajate dup a
incheierea contractuui
Evenimentele nu ar fi putut lua in consideratie , in mod rezonabil de
partea dezavantajata la momentul incjeierii contractului
Evenimentele sunt inafara controluilui partii dezavantajate
Riscul nu a fost asumat de partea dezavantajata

1.3. Formulati asemanari si deosebiri dintre clauza hardship si forta majora si clauza
hardship si leziune
Clauza hardship si forta majora:

Ambee au un caracter de imprevizibilitate

In cazul survenirii hardship executarea contractului est eposibilia dar in conditii mult
prea oneorase pt debitor dar in cazul fortei majore executarea este imposibila
Scopu l urmarit de parti la inserarea clauzei in contract :Hradship- de adaptare a
contractului la noile imprejurari; Forta majora : suspendarea sau incetarea
contractului
. n comerul internaional, fora major are mai mult un caracter convenional, nu
legal, i n consecin, prile dau semnificaie noiunii i efectelor pe care le va
produce. Clauza de for major poate fi invocat de oricare dintre pri.

Clauza de hardship si leziune:

Ambele produc disporportii intre avantajele unei parti care genereaza dezavantaje
mari pt alta
Momentul aparitiei : Hradship: dupa incheierea contractului; Leziune :exista la
momentul incheierii contractului

Subiectul 2 : CONTRACTUL INTERNATIONAL DE TRANSPORT

FEROVIAR DE MARFURI
2.1. Definiti contractul international de transport feroviar de marfuri.
Contractul international de transport feroviar se perfecteaza intre o persoana juridica
specializata (operator de transport feroviar) si o alta persoana fizica/juridica, care este
expeditorul. Pe langa aceste doua parti contractuale exista si o a treia parte, persoana
beneficiara a transportului, adica destinatarul. Prin contract international de transport
feroviar, transportatorul se obliga sa transporte marfa cu titlu oneros la locul de destinatie si
sa o predea destinatarului. Contractul international de transport feroviar trebuie sa fie
constatat printr-o scrisoare de trasura potrivit unui model uniform, totusi conform
Conventiei de la Berna din 09.05.1980 privind transporturile internationale feroviare,
inexactitatea sau lipsa scrisorii nu afecteaza existenta contractului care e supus regulilor.
2.2. Expuneti obligatiile partilor in contractul international de transport
feroviar de marfuri.
Obligatii de predare/primire de marfuri ale transportatorului:
- de a pune la dispozitia expeditorului vagoane de transport intermodal si rechizitele de
incarcare in buna stare de functiune, curate, corespunzatoare naturii marfii ce urmeaza a fi
incarcate ;
- avizarea/instiintarea expeditorului despre punerea la dispozitie a mijloacelor de transport ;
- primirea efectiva a marfii (strans legata de posibilitatea/dreptul conferite de lege
transportatorului de a face o verificare daca mentiunile din scrisoarea de trasura corespund
cu marfa predata daca nu corespund transportatorul este indreptatit sa pretinda
expeditorului refacerea mentiunilor necorespunzatoare, sa recalculeze taxa de transport, etc.)
- aplicarea de sigilii asupra mijlocului de transport daca apreciaza ca este in favoarea sa.
Obligatii de predare/primire de marfuri ale expeditorului :
- sa verifice mijloacele de transport si rechizitele aferente acestora pentru a constata daca ele
sunt corespunzatoare naturii marfii pentru a se realiza transportul in bune conditii
(expeditorul e obligat de a refuze mijlocul de transport necorepsunzator)
- predarea marfii ce face obiectul transportului, partile putand conveni cine o va executa ;
predarea marfii implica o ambalare corespunzatoare a acestora, tratata uneori ca o obligatie
distincta (conform legii, ambalarea trebuie sa fie suficienta pentru ca marfa sa poata fi
transportata in conditii de siguranta, iar daca ambalajul prezinta deteriorari sau semne
vizibile de degradare, transportatorul poate pretinde expeditorului sa ia asupra sa
raspunderea, facand mentiune in scrisoarea de trasura)
- sa aplice sigilii, care sa fie admise de catre lege (la toate mijloacele/sisteme de inchideredeschidere, ce permit accesul in vagoane acoperite in unitati de tranport intermodal sau mijl.
acoperite cu prelate, trebuie aplicat sigiliu de catre expeditor)
- plata taxei de transport, care daca partile nu convin altfel, se achita de catre expeditor (daca
se achita de catre expeditor se face pe scrisoarea de trasura mentiunea de FRANCAT, iar
daca plata se face la destinatie mentiunea TRANSMIS).
Obligatiile transportatorului privind executarea contractului:
- de a respecta ordinea expeditiei ;
- de a conserva si a asigura integritatea marfii pe timpul deplasarii acestora - aceasta oblig se
naste din momentul primirii marfii si aplicarii stampilei pe scrisoarea de trasura si inceteaza
in momentul predarii marfii la statia de destintie ;

- de a respecta ruta stabilita in contract ;

- de a respecta termenul de executare a contractului - intervalul de timp stabilit de lege sau
parti in cadrul caruia transportatorul trebuie sa execute transportul de la statia de expediere
la cea de destinatie ;
Termenul de execut. a contr. poate fi prelungit cu durata stationarii, ce poate interveni
in urmatoarele situatii: - pentru verificarea expeditiei ;
- pentru indeplinirea formalitatilor cerute de organele vamale sau administrative ;
- modificarea contractului privind prelungirea termenului;
- tratamente speciale acordate marfurilor : igienizare, tratamente chimice., etc. ;
- orice intrerupere a traficului care impiedica in mod temporar inapoierea sau
continuarea transp.: forta majora, calamitati naturale, greve, etc.
- termenul de transport se suspenda in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale, daca
transportatorul nu lucreaza in aceste zile si a adus la cunostinta clientului aceasta
imprejurare.
Obligatiile transportatorului legate de eliberarea marfii:
- identificarea si avizarea destinatarului (pe baza datelor din scrisoarea de trasura) in
momentul in care marfa ajunge in statia de destinatie
- eliberarea marfii (expeditiei), care se face prin indeplinirea cumulativa a urmatoarelor
obligatii: predarea marfii incarcate in mijlocul de transp sau vehiculul feroviar care circula
pe roti proprii + plata eventualelor creante ce decurg din contractul de transport + remiterea
scrisorii de trasura catre destinatar
Modalitatile in care se realizeaza primirea/predarea marfii este stabilita in conventia,
de catre transportator impreuna cu destinatar. Determinarea momentului in care se pune la
dispozitia destinatarului mijlocul de transport este hotarator din punct de vedere al efectelor
juridice pe care le produce (din acest moment curge termenul pentru descarcarea marfii, etc.)
Un element obligatoriu de predare/primire a marfii este verificarea continutului
expeditiei ce a facut obiectul transportului. Scopul acestei verificari este de a constata starea
marfii, eventualele lipsuri cantitative/calitative, urme de viol la marcaje/sigilii, avarierea,
degradarea, alterarea marfii.
2.3. Analizati scrisorea de trasura internationala.
Contractul international de transport feroviar se incheie prin intermediul scrisorii de
trasura, care potrivit legii are forma scrisa. La origine acest document era o simpla scrisoare
pe care expeditorul o adresa destinatarului, prin intermediul celui care realiza transportul.
Scrisoarea de trasura contine 3 categorii de mentiuni : obligatorii,
circumstantiale(dar nu in cazul oricarui contract de transport ci numai atunci cand sunt
indeplinite ipotezele la care aceste mentiuni se refera) si facultative(pot fi inserate in
scrisoarea de trasura daca partile considera ca sunt utile, de ex : mentiunea ca destinatarul nu
are sa modifice unilateral contractul de transport ; mentiunii ca marfa urmeaza sa fie
restituita expeditorului in cazul piedicii la livrare). Mentiunile obligatorii trebuie sa figureze
in scrisoarea de trasura in cazul oricarui transport international de marfuri pe calea ferata si
se refera la :
- data si locul intocmirii scrisorii de trasura ;
- numele si adresa partilor si a destinatarului ;
- denumirea statiilor de expeditie/destinatie, in conformitate cu Nomenclatorul
statiilor de cale ferata ;
- numarul si seria sigiliilor aplicate ;

- denumirea marfii si modul de ambalare al acesteia, iar pt. marfurile periculoase se

prevede si denumirea prevazuta in regulamentul privind transp. international feroviar de
marfuri periculoase ;
- enumerarea detaliata a anexelor la scrisoarea de trasura, daca aceste acte sunt
necesare pentru indeplinirea unor formalitati pe parcurs ;
- numarul mijlocului de transport si, daca este cazul, a unitatii de transport
intermodal ;
- mentiunea cu privire la modul in care s-a efectuat plata transportului (francat/taxat
suportat de catre expeditor sau transmis plata la destinatar) ;
- masa bruta a marfii + alte elemente de calcul care sa permita determinarea
cantitatii de marfa ;
Pentru fiecare expeditie se intocmeste o singura scrisoare de trasura, exceptie
facand obiectele indivizibile si de dimensiuni exceptionale care necesita pentru incarcare
mai mult de 1 vagon.
Scrisoarea de trasura contine 5 file : exemplarul de serviciu (insoteste marfa pe
parcurs), exemplarul ce ramane in arhiva statiei de predare, exemplarul duplicat ce se preda
expeditorului, avizul/adeverinta de primire (raman in arhiva statiei de destinatie), exemplarul
unicat care insoteste marfa si se preda destinatarului cand primeste marfa si exemplarul de
marfa centralizat.
Functiile scrisorii de trasura:
a) document probator - actul care probeaza perfectarea contractului de transport,
fiind forma scrisa a acestui document tipizat, ceruta ad probationem ;
b) face dovada drepturilor si obligatilor nascuta din contract atat pentru operatorul
de transport feroviar, cat si pentru expeditor, si in mod atipic pentru destinatar ;
c) functia de legitimare - cel care detine documentul este indreptatit sa valorifice
drepturile rezultate din contract; pentru expeditor drepturile care se sting in momentul
ajungerii marfii la destinatie, iar pentru destinatar drepturi care pot fi valorificate din
momentul ajungerii marfii la destinatie.
Test 13
Subiectul I. Continutul Contractului Comercial International

1.1.Relatati despre principiul liberattii contractual si limitele acestui principiu

Contractul comercial internaional este acordul de voin realizat ntre doi sau mai muli
subieci ai dreptului comerului internaional din state diferite n scopul de a crea, modifica
sau stinge raporturi juridice de comer internaional.
Relaia lexvoluntatis libertatea contractual. Principiul libertii contractuale i gsete
aplicare att n domeniul contractelor interne, ct i a celor internaionale, dar el
funcioneaz n domeniul normelor supletive, nu i a celor imperative. Lex voluntatis,
chair dac este un reflex al principiului libertii contractuale, are o natur juridic
deosebit: principiul libertii contractuale este un principiu de drept civil intern n timp ce
lex voluntatis este o norm de drept internaional privat. Prin urmare, n rezolvarea
problemelor juridice ale contractului comercial internaional se determin mai nti care
este limba contractului n care scop apelm la lex voluntatis ca norm conflictual
i numai apoi stabilim domeniul normelor imperative i cel al normelor supletive din
legea aplicabil, apelnd la principiul libertii contractuale

1.2.Analiati clauzele asiguratorii impotriva riscurilor valutare

prevenirea riscurilor valutare are loc prin inserararea de catre parti in contractul
comercial interntional a unor clauze asiguratorii specifice: clauza aur, clauzele valutare,
clauza de orptiune a monedei liberatorii etc.
a. Clauzele valutare.-se caracterizeaza prin faptul ca partile stablesc doua monedeuna de plata iar alta de cont .
Exista 3 categorii de clauz. Valut. :
Monovalutare- presupune luarea in considerare de catre parti a doua
monede diferite :un a de plata si alta de cont. Moneda de plata este mai
putin stabila , mai expusa fluctuatiei si deprecierii , iar moneda de cont
este mai puternica, stabila. Moneda de cont desemneaza moneda aleasa
de parti iar cea de plata est e intrumentul utilizat de debtor pt asi onora
obligatia de plata
Clauza multivaalutara bazata pe un cos stabilit de parti. Stabilirea poate
fi facuta de catre parti printr-o clauza contractuala Ea presupune alegerea
valutelor care urmeaza sa fie cuprinse in cosul valutar si determina
ponederea pentru fiecare valuta in cosul valutar
Clauza multivalutara bazata pe un cos insitutionalizat.sunt stabilite de un
prgan interntional specializat, formind o unitate de cont institutionalizata.
DST (drepturi speciale de tragere) a fost introduse in practica relatiilor
valutare de catre Fondul Monetar International , incepind cu 1969 DST
este un ban de cont ce nu are acoperire reala.marimea DST este calculata
si publicata zilnic.
b. Clauza de aur.- debitorul are obligatia sa determine volumul datoriei in functie
de peritatea metalica in aur a monedei de plata sau sa-si achite datoriile in aur.
Imbraca 2 forme :clauza valoare-aur(pretul contractului este exprimat intr-o
valuta, iar aurul este etalonul valorii acestei valute)
Clauza moneda aur(pretul est e exorimat direct in aur)
c. Clauza de optiune a locului de plata- creditorul are dreptul de a incasa la
scadenta valoarea creantei sale, calculata pe baza unei valute de cont, prestabilita
prin contract in locul aales de acesta dintre cele covenite.
d. Clauza de optoiue a monedei liberatorii- partile exorima pretul convenit in doua
sau mai multe monede de plata , avind in vedere paritetea existenta intre acestea
la data contractarii si prin care se autorizeaza creditorul , ca la scadenta sa aleaga
intre acele monede pe cea liberatorie si sa pretinda debitorului sa efectueze plata
in moneda astfel aleasa.
1.3. Recomandati clauzele neceare in contractile comerciale internationale
Doctrina juridica a remarcat ca arealul alcuzelor necesare cuprinde atit stipulatii contractuale
necesare pt valabilitatea contractului , cit si clauze prin care se exprima continututl economic
al tranzactiei , materializat pe plan juridic in contracat. Clauze generale:

Privind partile contrcatente (cod bancar, nr. Identificarii comerciale, sediul etc.)
Obictul contrcatului(descrere a marfii)

Clauzele referitoare la cantitatea marfii(cod civil stab ca daca nu este prev cantitatea
contractul este nul)
Clauza privind raspunderea pt calitatea marfii
Clauzele referitoare la reclamatii de cantitate/calitate
Ambalajul si marcarea marfii
Clauza privind termelene de livrare
Conditiile pribind incarcarea/descarcarea in transport si asigurarea marfii
Clauza privind oblig de preluare a marfii
Clauza referitoare la pret, conditiile de plata ( nu se utillizeaz a ches)-in cazul in care
nu este stabilit Conv. De la Viena- la pretul practicat la moment in domeniul
commercial

Subiectul 2: Contracte moderne si complexe.

2.1Relatati despre caracterul complex al contractului internationala de factoring
prin prisma conventiei de la Ottawa din 1988 si prevederilor CC al RM
Prin contract de factoring, o parte, care este furnizorul de bunuri i servicii (aderent), se oblig
s cedeze celeilalte pri, care este o ntreprindere de factoring (factor), creanele aprute sau
care vor aprea n viitor din contracte de vnzri de bunuri, prestri de servicii i efectuare de
lucrri ctre teri, iar factorul i asum cel puin 2 din urmtoarele obligaii:
a) finanarea aderentului, inclusiv prin mprumuturi i pli n avans;
b) inerea contabilitii creanelor;
c) asigurarea efecturii procedurilor de somare i de ncasare a creanelor;
d) asumarea riscului insolvabilitii debitorului pentru creanele preluate (delcredere).
Contractul de factoring se ncheie n scris.
Cesiunea creanelor trebuie s fie notificat debitorilor.
Prile snt obligate s precizeze mrimea, volumul, domeniul i caracteristicile creanelor care
fac obiectul contractului, precum i elementele pentru determinarea sumei de plat. Fa de
contractul de factoring se aplic prevederile referitoare la cesiunea de crean n msura n care
dispoziiile prezentului capitol nu prevd sau din esena factoringului nu reiese altfel.
El este un contract complex, incluzind elemente specific creditului, prestarii serviciilor financiare si
cesiunii de creanta. Relatiile de factoring au un caracter mai complicat decit o cesiune de creanta
obisnuita, imbinindu-se nu doar cu relatiile de imprumut si credit, dar si cu posibilitatea prestarii
altor servicii financiare, cum ar fi evident contabila, asigurarea efectuarilor procedurilor de somare si
incasare a creantelor.

2.2Stabiliti criteriile de clasificare si varietatile contactului international de factoring

n practic se ntlnesc mai multe tipuri de factoring.

Din punctul de vedere al momentului achitrii creanelor cumprate de la

aderent i a serviciilor suplimentare oferite acestuia exist:

-factoring tradiional, clasic (old line factoring)

- plata creanelor cesionate de aderent se face de ctre factor n momentul
acceptrii acestora, n momentul n care factorul intr n posesia lor; astfel, i
asum finanarea i gestionarea creanelor preluate, precum i asumarea
riscului de neplat;

- factoring la scaden (maturity factoring)- factorul pltete facturile la

momentul scadenei acestora, asumndu-i gestionarea facturilor i riscul de
neplat a acestora de ctre debitorii cedai;
-factoring de agent (agency factoring) factorul cumpr creanele aderentului,
dup ce le accept le pltete anticipat, preia riscul de neplat din partea
debitorilor; gestiunea creanelor rmne ns n sarcina aderentului. Acesta va
urmri plata facturilor i o va ncasa de la debitori, n nume propriu, remind-o
de ndat factorului. Aderentul de comport ca un intermediar, agent, al
factorului.

Din punctul de vedere al confidenialitii operaiunii exist:

-factoring nchis (scontare confidenial a facturilor) acest tip de factoring ofer clientului
posibilitatea de a pstra confidenialitatea cu privire la faptul c a apelat la un factor;
-factoring deschis prin intermediul cruia aderentul cedeazfactorului toate creanele,
notificnd debitorii n acest sens.

Din punctul de vedere al dreptului de regres pe care banca l poate exercita asupra
aderentului, exist:

-factoring cu regres (factoring with recourse) - n caz de neplat, factorul i va recupera

sumele nencasate de la aderent prin exercitarea dreptului de regres, prin debitarea contului
curent al aderentului sau prin valorificarea garaniei;
-factoring fr regres (non-recourse factoring) - factorul pltete aderentului contravaloarea
acceptat a facturii sau facturilor, o parte imediat dup emitere i restul n termen de un
anumit numr de zile de la data scadenei facturii, chiar dac nu ncaseaz (total sau parial)
una sau mai multe dintre facturi. n intervalul respectiv de zile de la scadena facturii(lor),
banca ncearc srecupereze sumele de la debitor sau, eventual, de la societatea de asigurarereasigurare la care s-a asigurat mpotriva riscului de nencasare. Factorul nu se ndreapt
ctre aderent n vederea recuperrii contravalorii facturilor, neavnd drept de regres asupra
acestuia.

Din punctul de vedere al participanilor la operaiunea de factoring, putem deosebi

ntre:
-factoring intern n acest caz, nu putem vorbi despre un contract comercial internaional;
acesta se desfoar pe teritoriul aceleiai ri, n cadrul acestei operaiuni intervenind un
singur factor;
-factoring internaional acest tip de factoring presupune existena unui contract comercial
internaional, n cadrul operaiunii intervenind doi factori (factorul de export i cel de
import). Factorul de export achiziioneaz creanele exportatorului (numit i aderent)
asupra importatorului, cedndu-le apoi factorului de import.
-

factoring de tip back-to-back; aceasta constituie o form specific companiilor care

i deruleaz operaiunile de export prin intermediul unor subsidiare al cror capital

i resurse administrative sunt reduse pentru c acestea se bazeaz exclusiv pe

suportul financiar i administrativ al companiei mam/exportatorului.
2.3Argumentati oportunitatea selectarii tipului contractului international de factoring
in functie de volume prestatiei si de raspunderea factorului
Factoringul evit primirea plii la diferen de cteva sptmni sau chiar luni dup livrare.
Aceast tehnic bancar are avantajul c determin creterea vnzrilor pe pieele strine
prin oferirea unor termeni competitivi de vnzare. De asemenea, ea ofer un nivel de
protecie adecvat n vederea diminurii beneficiului nerealizat pentru clienii din strintate.
Comisioanele pltite factorului se bazeaz pe volumul de vnzri, astfel nct costul
fluctueaz n funcie de vnzri, scznd costurile de operare n timpul perioadelor de
vnzri reduse. Prin intermediul factoringului, se asigur lichiditi pentru mrirea
capitalului rulant, importatorii nu trebuie s deschid o scrisoare de credit i se ofer o
putere mrit de cumprare fr blocarea liniilor de credit existente.
Efectele ntre pri. Dreptul de crean se transfer din patrimoniul aderentului n
patrimoniul factorului pstrndu-i natura, aderentul avnd obligaia de a remite factorului la
intervalele convenite facturile din perioadele respective, garaniile i documentele
justificative, precum i declaraia prin care aderentul transmite factorului n plin
proprietate creanele reprezentnd preul mrfurilor sau prestaiilor, furnizate i acceptate de
clieni, cu dispoziia ca plata s se fac direct factorului. Data cesiunii creanelor difer n
funcie de operaiunea de factoring: n cazul factoringului clasic factorul dobndete
proprietatea creanelor transmise de aderent mpreun cu toate drepturile i garaniile
aferente, de la data naterii creanei (sau la cteva zile dup aceasta), n timp ce n situaia
factoringului la scaden dobndirea dreptului de proprietate coincide cu data exigibilitii
creanei. Factorul are dreptul de a percepe comisionul de factoring i, n anumite
cazuri,comisionul de finanare. De asemenea, factorul este nsrcinat cu pstrarea evidenei
operaiunilor de factoring. Ulterior subrogrii, factorul devine singurul creditor, n aceast
calitate putnd intenta aciunile n plat contra debitorului i fiindu-i opozabile toate
excepiile inerente creanelor nscute anterior subrogrii. Factorul dobndete concomitent
cu proprietatea creanelor toate drepturile aderentului fa de debitorii si, pierznd ns
aciunea n regres mpotriva aderentului pltit, cu excepia aciunii n repetiiune a plii
nedatorate pentru inexistena total sau parial a creanei.
Efectele fa de debitorul cedat se produc doar n situaia n care debitorul cedat este
notificat n acest sens. Notificarea subrogrii se face de ctre aderent debitorului su pentru
a-l ntiina c plata trebuie efectuat doar ctre factor. Pe aceast cale a notificrii se evit o
plat cu bun credin ctre alte persoane.

Test 14
Subiect I.Continutul Contractului Comercial International
1.1. Relatati despre forta juridical a cluazelor prestabilite

Clauzele contractuale standart.

Cod civil art. 712: (1) Clauze contractuale standard snt toate clauzele formulate anticipat
pentru o multitudine de contracte, pe care o parte contractant (utilizator) le prezint
celeilalte pri la ncheierea contractului. Este indiferent dac prevederile formeaz un
document separat sau snt parte a documentului ce reprezint contractul, de asemenea nu
import numrul condiiilor i forma contractului.
(2) Nu exist clauze contractuale standard n msura n care condiiile contractului au fost
negociate n particular ntre pri.
(3) Condiiile contractuale standard devin numai atunci parte a contractului cnd partea
care le propune le aduce, n momentul ncheierii contractului, n mod expres la cunotina
celeilalte pri sau i asigur n alt mod posibilitatea, lund n considerare i handicapul
acesteia, s ia cunotin de coninutul lor i, cnd cealalt parte este de acord, s le accepte.
Articolul 714. Prioritatea clauzelor contractuale negociate
Clauzele contractuale negociate au prioritate fa de clauzele contractuale standard
1.2 Comparati categoriile clauzelor prestabilite
Categoriile clauzelor prestabilite :

Regulile , uzantele, uniforme intocmite de organizatii profesionale ori de insitituii

interntionale neutre. Exemple: Incoterms, contractul model al Camerei de comert de
la paris pt franchising etc
Contractele tip formulare redactate in forma contractuale ce cuprind clauze uzuale
pt tipul dat de contractprecum si spatii albe corespunzatoare elemenelro specifice
acelor operatiuni. exemplu : conditii generale de lvrare de produse metalice
Contractele cadru si cele de adeziune

1.3Formulati avantajele pe care le implica clauzele prestabilite:

simplifica procesul de negociere favorizind inchierea rapida a contractelor, realizare

principiului celeritatii
fiind elaborate de specialisti in materie reduc riscul unor emisiuni esentiale sau a
unor formulari inadefiind elaborate de specialisti in materie reduc riscul unor
emisiuni esentiale sau a unor formulari inadevcate si implicit alaparitiei unor litigii
ulterior intre parti privind interpretarea clauzelor
contribuie la uniformizarea practicii contractuale fapt ce faciliteaza expansiunea
schimburilor CI

Subiect II.Arbitrajul Comercial international.

2.1Identificati conceptiile privind natura juridical a arbitrajului commercial
internaional
Notiunea juridical a arbitrajului commercial internaional nu a primit o rezovare unitara in
doctrina. Ea a generat o pluralitate de opinii contradictorii, conturindu-se trei conceptii
diferite in aceasta privinta: contractual, jurisdictional si mixta.
Conform conceptiei contrcatuale arbitrajul commercial international este un ansamblu de
acte juridice avind o natura contractual. Aceasta natura juridical rezulta din faptul ca
solutionarea litigiului aparut intre partile contractante este organizata de catrea acestea prin

acordul lor in limitele satbilite de lege, astfel incit sa fie realizata de persoane care le inspira
incredere. Prin urmare puterile arbitrilor si competent lor de a statua isi au sorgintea in
vointa partilor litigante. Sentinta arbitrala este declarata irevocabila tot prin vointa partilor,
forta juridical a acestei sentinte rezulta din vointa partilor litigante de a o adduce la
indeplinire.
Conceptia jurisdictionala se fundeaza pe premise ca statul este detinatorul puterii legislative
si judecatoresti. Adeptii acestei conceptii invoca asemanarile care exista intre instantele
judecatoresti si cele arbitrale dintre care retiem urmatoarele:
-

Si judecatorul si arbitrul au puterea de a statua cu caracter obligatoriu pentru partile

in litigiu asupra temeiniciei si legalitatii pretentiilor formulate de reclamant
Hotarirea pronuntata stabileste drepturile si obligatiile partilor aflate in lititgiu, care
este susceptibila de executare silita in eventualitatea ca nu este executata voluntary
Anumite cai de atac impotriva sentintei arbitrale sint de competent exclusive de
solutionare a instantei judecatoresti de drept comun, ceea ce apropie sensibil
hotarirea arbitrala de hotarirea judecatoreasca.

Conceptia mixta considera ca cele doua conceptii mentionate contractual si jurisdictional

se refera la arbitraj in mod unilateral, luin din considerare fie punctual de plecare al
activitatii ce o desfasoara, fie specificul acelei activitati.
2.2.Stabiliti procedura de constituire a tribunalului arbitral.
Prile snt libere s stabileasc numrul de arbitri. Dac prile nu au
stabilit numrul de arbitri, vor fi desemnai 3 arbitri.
Nici o persoan nu poate fi privat de dreptul de a fi desemnat arbitru din
cauza ceteniei sale, cu excepia cazului cnd prile au convenit altfel.
La constituirea tribunalului arbitral din 3 arbitri, fiecare parte desemneaz
cte un arbitru, iar cei doi arbitri astfel desemnai numesc un al treilea arbitru.
Dac o parte nu desemneaz arbitrul n termen de 30 de zile de la primirea
solicitrii celeilalte pri de a-l numi sau dac cei doi arbitri desemnai nu vor
putea numi n termen de 30 de zile din data numirii lor un al treilea arbitru,
acesta este numit, la cererea oricrei pri, de autoritatea competenta n
decursul a 15 zile din data primirii cererii;
In cazul constituirii unui tribunal arbitral dintr-un singur arbitru, dac prile
nu au reuit s convin asupra arbitrului, acesta va fi numit, la cererea oricrei
pri, de autoritatea competenta n decursul a 15 zile din data primirii cererii.
Temeiurile de recuzare a arbitrului :
(1) n cazul n care este notificat despre o eventual numire a ei n calitate
de arbitru, persoana trebuie s informeze asupra tuturor circumstanelor de
natur a genera ndoieli justificate cu privire la imparialitatea sau independena
sa. Arbitrul, din momentul desemnrii sale i pe toat durata procedurii
arbitrale, este obligat s informeze prile despre aceste circumstane dac nu
le-a informat anterior.
(2) Arbitrul poate fi recuzat doar dac exist circumstane de natur a ridica
ndoieli justificate asupra independenei sau imparialitii lui sau dac el nu
posed calificarea convenit de pri. Partea este n drept s recuzeze arbitrul
pe care l-a desemnat sau la a crui desemnare a participat doar pentru motive
de care a luat cunotin dup desemnare.

Procedura de recuzare a arbitrului :

(1) Prile snt libere s convin asupra procedurii de recuzare a arbitrului.
(2) n lipsa nelegerii, partea care intenioneaz s declare recuzarea
arbitrului trebuie s informeze n scris tribunalul arbitral n termen de 15 zile din
data la care a luat cunotin de constituirea acestuia sau din data survenirii
circumstanelor, notificnd n scris tribunalul arbitral despre motivele recuzrii.
Dac arbitrul cruia i este naintat recuzarea nu se retrage singur sau dac
cealalt parte nu este de acord cu recuzarea lui, asupra cererii de recuzare se
pronun tribunalul arbitral.
(3) Dac recuzarea nu poate fi obinut conform procedurii stabilite de pri
sau procedurii stabilite , partea interesat poate, n termen de 30 de zile din
data respingerii cererii de recuzare, s solicite autoritii competente adoptarea
unei decizii privind recuzarea, care nu poate fi atacat. Pn la luarea deciziei de
ctre aceste autoriti, tribunalul arbitral, inclusiv arbitrul cruia i este naintat
recuzarea, poate continua procedura arbitral i poate pronuna hotrrea
arbitral.
Mandatul de arbitru nceteaz dac arbitrul a devenit incapabil de fapt ori de
drept de a-i exercita funciile sau dac, din motive nentemeiate, tergiverseaz
exercitarea lor, sau dac se retrage, sau dac prile convin asupra ncetrii
mandatului su. n caz contrar, dac apare vreo controvers cu privire la oricare
din motivele enumerate, orice parte poate cere autoritii s emit o decizie,
care nu poate fi atacat, referitor la ncetarea mandatului de arbitru.
Dac mandatul unui arbitru nceteaz ori n urma retragerii arbitrului din
orice alt motiv, ori din cauza revocrii de ctre pri, ori n orice alt caz, noul
arbitru va fi desemnat potrivit regulilor aplicate n cazul numirii arbitrului care se
substituie.

2.3.ntocmii o cerere de arbitraj

CTRE
CURTEA DE ARBITRAJ COMERCIAL INTERNAIONAL
DE PE LNG CAMEREI DE COMER I INDUSTRIE A RM

S.C. ATRIMEX AKTUAL S.R.L., cu sediul n Bucureti, Str. Drumul Taberei nr. 90, bl.
C8, sc. D, etaj 3, ap. 131, sector 6, nmatriculat la O.R.C.M. Bucureti sub nr. J40/22473/1993, Cod
fiscal R-4754376, cont bancar nr. 407283486 deschis la BCR - Sector 3, reprezentat legal de
Director Gheorghe Atanasiu,
solicit arbitrarea Curii, n litigiul cu:
S.C. CARDEI SCIM PROD. COM S.R.L. cu sediul n Bistria, Str. Toamnei nr. 2, Jude
Bistria-Nsud, nmatriculat la O.R.C. Bistria-Nsud sub nr. J06/454/1993, Cod fiscal R5352571, cont bancar nr. 407231301 deschis la BCR Bistria, reprezentat legal de Director General
Cardei Ileana.
Obiectul cererii de arbitrare l constituie suma de 231.868.376 LEI reprezentnd :

- 95.000.000 lei - avans acordat n contul mrfii, fr ca aceasta s fie livrat;

- 136.868.376 lei - daune interese calculate pe perioada 01.01.2000 - 25.05.2002 conform
dobnzii oficiale a BNR, solicitnd i curgerea n continuare a dobnzii, pn la achitarea efectiv a
sumei datorate.
Temeiul juridic al competenei Curii l constituie clauza arbitral prevzut n Contractul
de comision nr. 19981/24.10.1998 n care este stabilit competena Curii.
n fapt, ntre cele dou pri a fost ncheiat un contract de comision pentru operaiuni de
export nr. 19981/24.10.1998, prelungit prin Addendumuri pn la 31.12.1999 (Anexa nr. 1).
Prin contract, n calitate de comisionar, S.C. ATRIMEX AKTUAL S.R.L. se obliga s
ncheie n nume propriu dar pe seama i n contul comitentului S.C. CARDEI SCIM PROD. COM
S.R.L., contracte externe pentru livrri de buteni, plata mrfii urmnd a se efectua 80% la
prezentarea documentelor ncrcrii, factura extern, specificaia, duplicatul frachtului, diferena
urmnd a fi achitat dup ncasare.
Comisionarul, n cursul anilor 1998 i 1999 a efectuat o serie de exporturi, achitnd marfa livrat.
La cererea comitentului, comisionarul a acordat acestuia dou avansuri, n contul mrfii ce urma a fi
livrat pentru export, n sum de 65.000.000 lei la data de 22.12.1998 cu O.P. nr. 1009/22.12.1998 i
30.000.000 lei la 01.06.1999 cu O.P. nr. 2033/01.06.1999 (Anexa nr. 2).
Pn la expirarea contractului de comision, respectiv 31.12.1999, comitentul nu a pus la dispoziia
comisionarului mrfuri pentru export care s acopere suma de 95.000.000 lei acordat ca avans n
contul mrfii, neexecutndu-i, din culp, obligaiile contractuale.
Potrivit art. 1073 i urm. Cod civil, creditorul are dreptul la ndeplinirea exact a obligaiilor
i n caz contrar are dreptul la dezdunare, daunele interese, prevzute de art. 1084 Cod civil,
reprezentnd pierderea suferit de creditor prin neexecutarea de ctre debitor a obligaiei, urmnd a fi
stabilite pe baza dobnzii oficiale a BNR pe perioada 01.01.2000 25.05.2002.
Solicitm obligarea prtei la plata cheltuielilor de judecat reprezentnd taxa de arbitrare i
onorariul de avocat.
n drept, ne ntemeiem preteniile pe art. 1073 i urm. Cod civ. i ale contractului de
comision pentru operaiuni de export ncheiat ntre pri.
n susinerea cauzei, nelegem s ne folosim de proba cu nscrisuri, pe care le anexm la
cerere.
Arbitrul ales de noi este Dl Constantin Cunescu, supleantul su fiind Dna. Roxana
Munteanu.

Taxa de arbitrare, n valoare de ________________ lei s-a achitat cu OP nr.

__________________
Chisinau
23.05.2004

TEST 15
Subiectul I.Subiectele DCI
1.1 Determinati subiectele de drept national,participante la raporturile juridice de
comert international.
Participantii cel mai des intilniti la raporturile juridice de comert international sunt subiectii
de drept national persoane fizice si persoane juridice, adica subiecte ale raporturilor
juridice nu pot fi decit oamenii, fie individual, fie grupati in forme organizate.Pt desemnarea
calitatii de comerciant legislatia RM utilizeaza notiunea de antreprenor. In RM activitatea de
antreprenor poate fi practicata sub una din urmatoarele forme juridice: intreprinzator
individual, SNC. SC, SA, SRL, cooperative de productie etc.
1.2Caracterizati subiectele de drept international, participante la raporturile juridice
de comert international.
Subiectii de drept internatinonal pot fi clasificati in 2 grupe: 1.statele 2 organizatiile de state
cu caracter interguvernamental
Statul: fiecare stat are dreptul de a participa la comertul international si la alte forme de
cooperare economica si tehnico-stiintifica, fiind liber sa aleaga modalitatea de organizare a
relatiilor sale economice externe. Statul e un subiect cu o pozitie deosebita in raporturile
juridice de comert international, deoarece pe de o parte actioneaza ca putere suverana, iar pe
de alta parte ca persoana juridical putind incheia acte de comert international, desi nu are
calitate de comerciant.
Pozitia specifica a statului in raporturile juridice de comert international rezulta din
atributiile pe care le are ca titular de suveranitate, calitate in care legifireaza statutul juridic
al celorlalte subiecte de drept, negociaza acordurile si conventiile international cu celelalte
state. Ca putere suverana , statul actioneaza ca subiect de drept administrative, financiar,
elaboreaza politicile comerciale pe care le considera necesare sau instituind un regim vamal
de natura sa garanteze o balanta comerciala active printr-o echilibrare a importurilor si
exporturilor in raport cu cerintele fiecarei etape de dezvoltare.
Astfel statul actioneaza in 2 moduri:
- in raporturile pe care le incheie cu persoanele fiz./jur. straine, statul actioneaza ca putere
suverana (exemplu: incheierea acordurilor de imprumuturi sau finantari ori de colaborare
financiara cu alte state sau cu institutii financiare monetare international.
- in unele raporturi juridice statul actioneaza ca subiect de drept privat de iure gestiones, pe
pozitie de egalitate juridical cu cealalta parte care e o persoana fiz./jur. nerezidenta (contr. de
concesiune sau de asistenta tehnica, acordurile de investitii industrial sau contr. de inchiriere
de bunuri sau servicii ale proprietatii publice).
Organizatiile interguvernamentale sunt create prin acordul de vointa al statelor
interesate. Organizatiile interguvernamentale sunt subiecti de drept derivati ai ordinii
juridice international. Chiar de la constituire ele au un statut juridic propriu, care le stabileste
competent si genurile de activitate ce urmeaza sa le desfasoare pt atingerea scopurilor
propuse de catre statele fondatoare ale acestora.Organizatiile interguvernamentale sunt
entitati international lipsite de suveraniate, de teritoriu propriu si de o populatie asupra careia
sa se exercite atributii de putere.
Capacitatea juridica a organizatiilor interguvernamentale este determinate prin conventia
international de constituire a lor. Nu exista o norma juridica care sa stabileasca limitele
acestei capacitate. Insa nu se poate de afirmat ca diferite organizatii interguvernamentale au
capacitate juridica identical.
Societatile transnationale soceitatile comerciale care chiar de la constituirea lor se
fondeaza pe elemente fara caracter national cum sunt capacitatea ce provine de la asociati
din diferite state; stabilirea uneori a mai multor sedii principale in state diferite si care sunt
lipsite de o legatura juridica cu anumit stat, astfel ca in privinta lor nu primeste vocative nici
una din legile nationale , iar litigiile izvorite din interpretarea si aplicarea actelor lor

constitutive sunt scoase din competent instituiilor nationale, pt a fi date spre solutionare unor
instante speciale.Elementele specific ale societatilor transnationale:
- societati cu capitaluri mari si foarte mari ce provin de la asociati din mai mult state.
-pot avea mai multe sedii in tari diferite
-au o structura organizatorica international, dar beneficiaza de un centru unic de decizie si
control, precum si de gestiune globala.
-desfasoara activitati de productie, comert si presteaza servicii pe mai multe piete, dar pe
baza unei strategii economice si financiare comune.
-litigiile dintre asociati sunt diferite spre solutionare de regula unor instante arbitrale sau
tribunale internationale fiind astfel scoase de sub jurisdictia altui stat.
1.3Formulati deosebirile intre statutul jur. al subiectelor ce apartin ordinii jur.
international si statutul subiectelor ce apartin ordinii juridice nationale.
In general , subiectii raporturilor juridice de comert international pot fi clasificati dupa
ordinea juridica careia ii apartin in 2 grupe:
-subiecti de drept ce apartin ordinii juridice nationale a diferitor state
-subiecti de drept ce apartin ordinii juridice internationale.
Din categoria subiectilor de drept ce apartin ordinii juridice nationale fac parte agentii
economici si uniunile economice internationale fara caracter gurvernamental. Subiectii
acestei grupe formeaza categoria traditional de participant. Ei sunt prezenti in majoritatea
raporturilor de comert international, iar calitatea lor juridica le este data de dreptul national
al tarii de origine.
Cei care alcatuiesc a doua grupa sunt statele si organizatiilee internationale. Implicarea lor in
raporturile de comert international este recenta, fiind determinate de extinderea arealului
comertului international si la activitatile de cooperare economica si tehnico- stiintifica dintre
state si natiuni.
Extinderea sferei participantilor la raporturile de comert international dincolo de
limitele ei traditionale, in cadrul carora erau cuprinsi numai subiecti de drept national, s-a
facut cu depasirea ariei conceptului de comerciant.
Subiectul 2: Contractul comercial de vinzare-cumparare
internationala.
2.1.Definitia contractului de vinzare-cumparare internationala.
Contractul de vinzare internationala este o varietate a contractului de
comertinternational, acesta din urma reprezentind una din cele mai importante
institutii juridice aledreptului comercial international.CVI reprezinta acordul de vointa
prin care una din parti, cu sediul intr-o anumita tara seobliga sa transfere
celeilalte parti, cu sediul in alta tara, proprietatea asupra unui bun al
sau,determinat cantitativ si calitativ, in conditii convenite, contra unui pret.
2.2.Identificati modalitatile de stabilire a daunelor interese in cazul
rezolutiunii contractului de vinzare cumparare internationala
prevazute de Conventia de la Viena din 11.04.1980
Exista 2 modalitati de calculare a daunelor interese in cazul rezolutiunii
contractului :
1.In cazul in care cumparatorul intr-un termen rezonabil dupa rezolvire a
precedat la o cumparatura de inlocuire sau daca vinzatorul a precedat la o
vinzare compensatorie , partea care cere plata daunelor-interese poate obtine
diferenta dintre pretul contractului si pretul cumpararii de inlocuire sau vinzarii
compensatorie.

2.Cind contractul e rezolvit , si daca cumparatorul nu a precedat la o cumparare

de inlocuire,sau daca vinzatorul nu a precedat la o vinzare compensatorie,si
daca marfurile au pretul curent,partea poate cere plata daunelor-interese
echivalente cu diferenta dintre pretul de contract si pretul curent la momentul
rezolvirii.
Partea care invoca contraventii la contract trebuie sa ia masurile rezonabile
tinind seama de imprejurari,pentru a limita pierderile,inclusiv cistigurile
nerealizate.Dca ea neglijeaza sa o faca,partea in culpa poate cere o reducere a
daunelor-interese egala cu marimea pierderilor care ar fi trebuit evitate.

2.3.Analizai prevederile Conveniei de la Viena asupra contractelor de vinzare

international de marfuri din 11.04.1980 si CC al RM referitoare la obligatiile
vinzatorului.
Obligatiile vinzatorului sint reglementate de art. 30 Conv si art. 753 CCRM, sunt: 1.
Predarea marf; 2. Transmiterea propriet; 3. Remiterea documentatiei referitoare la marfa.
Conv. folos. o enumer. diferita, astfel ca nu folos. si nu contine nici o dispozitie cu privire la
transferul de propriet., pe care ea nicci nu-l reglementeaza in schimb, obligatia de remitere a
documentatiei care constituie un accesoriu propriu-zis al livrarii, este reglementat in prima
sectiune, art. 31-34, prin care se considera necesar o analiza a cf marf si a drepturilor si
obligatiilor tertilor.
Referitor la oblig de predare a marfii => din intregu spectrul Conv Viena rezulta ca ob sau
de reglem il constituie vinza de bunuri mobile corporale. In situatia in care CCI are ca
obiect predarea unui bun, individual determinat., vinzatorul trebuie sa predea bunul in starea
in care se gasea cind s-a incheiat CCI, raminind responsabil p/t deteriorarile intervenite,
astfel decit ca urmare a cazului fotuit sau a fortei majore.
Vinzarea poate avea ca ob si un bun determinat prin caractere generice (cintarire, msaurare,
cantitate, calitate); pentru astfel de vinzari , transmit. riscurilor se produce in momentul
individualizarii bunului , indifferent de efectele predarii. La fel Conv Viena consfinteste ca
ob CVCI pot sa-l form si bunurile viitoare (art. 3 (1)). Totusi cu privire la aceste CCI, Conv
Viena considera ca acestea nu fac ob reglem ei daca partea care le comanda furnizeaza o
parte esentiala din elemtele necesare fabricarii/producerii lor.
In legatura cu oblig de predare a marfii, Conv Viena reglem 3 aspecte: 1. Locul predarii
marf; 2. Anumite obligat ale vinzatorului, adiacente vinz; 3. Moment predarii.
Dispozitia Conv Viena cu privire la data , locul predarii au u rol subsidiar. Rolul important il
ocupa vointa partilor care se poate materialize fie printr-o clasa speciala, fie prin referire la
un contract-tip/ o cl. tip.
Locul predarii marfurilor, precum sic el al transmiterii riscurilor in com intl coincide cu cel
in care marfa vinduta este si individualizata; acolo unde marfurile scapa efectiv de sub
controlul direct al vinzarii lui.
Art. 31 Conv Viena reitereaza aspectul referitor la intelegerea dintre parti cu privire la locul
predarii marfurilor. In lipsa acestei intelegeri, Conv Viena formuleaza 3 reguli: Daca
vinzatorul nu este tinut sa predea consta in: 1. Remiterea marfii primului transportator pentru

a le remite cumparatorului, atunci cind CVCI implica transportarea marfii. 2. Punerea marfii
la dispozitia cumparatorului in acel loc in care marfa este individualizata, cind contr se
refera la un bun individual determinat; la un bun determinat prin caractere generice; care
trebuie determinat/prelevat dintr-o masa determinate sau care trebuie produs ori fabricat sic
in, in mom inche contr , partile stiau ca marfurile se gaseau sau trebuiau fabricate/produse
intr-un loc special; 3. In punerea marfii la dispozitia cumparatorului in locul in care
vinzatorul avea la moment inche CCI.
Conform Conv Viena oblig de predare a marfii este insotita , in fie de imprejurari, de
anumite obligatii adiacente ale vinzator:
- daca , in cf cu CCI/Conv, vinzatorul remite marf unui transport, si daca marf nu sunt clar
identificate potrivit CCI, prin aplicarea unui semn distinctive pe marfuri, prin documente de
transport/ alte mijloace , vinzatorul terbuiesa remita cumparatorului un aviz de expeditie
care specifica aceste marfuri;
-daca vinzatorul este tinut sa i-a masuri p/t transporta marfii , el trebuie sa incheie CCI
necesare p/t ca transportul sa transporte marfurile pina la locul prevazut, cu mijloace de
transport adecvate imprejur. si conditiile obisnuite p/t un astfel de tip de transport;
- daca vinzatorul nu este tinut sa subscribe insusi o asigurare pe timpul transportarii, el
trebuie sa furnizeze cumparatorului, la cerea acestuia , toate informatiile de care dispune si
care sunt necesare inch contr de asigurare.

TEST 16
I. Notiunea si caracteristica generala a contractelor comerciale internationale
1.1 Descrieti caracterele juridice ale contractelor comerciale internationale
Contractele comerciale internationale au urmatoarele caractere:
-sunt contracte cu titlu oneros deoarece principalul scop este obtinerea de profit.Toate
contractele comerciale internationale urmaresc ca finalitate obinerea profitului.
-sunt contracte sinalagmatice adica creaza obligatii reciproce si interdependente, fiecare
parte avind si drepturi si obligatii.
-sunt comutative deoarece existenta si intiderea prestatiilor asumate de parti sunt
cunoascute si determinate sau determinabile chiar din momentul incheierii contractului.
-sunt contracte consensuale fiindca se considera valabil incheiate doar prin simplu acord
de vointa al partilor
1.2 Clasificati contractile comerciale internationale dupa criteria nespecifice, de natura
civila
Criteriile nespecifice:
1.dupa efectele juridice care le genereaza contracetele sunt:
-constitutive creaza anumite drepturi subiective (contr. de mandat, comision, depozit,
transport).

-translative transmit drepturi reale de la un titular la altul (contr. de v-c)

-declarative - (contr. de tranzactie).
2.modul de executare pot fi :
-contr. cu executare instantanee au ca obiect una sau mai mult prestatii care se indeplinesc
imediat
-contr. cu executare succesiva obligatia comporta o executare in timp printr-o serie de
prestatii de acelasi fel, repetate la interval de timp regulate sau neregulate( contr. de leasing)
-contr. cu executare continua debitorul desfasoara o activitate neintrerupta pe tot termenul
contractului(contr. international de furnizare a energiei electrice sau gaze natural).
3.dupa corelatia existenta intre ele:
-principale nu depend de vre-un alt contract. Majoritatea contractelor comerciale
internationale sunt principale.
-accesorii nu au existenta si o valoare juridica desinestatatoare, ci depind de existenta unui
contract principal (gajul, ipoteca, fidejusiunea bancara).
4.dupa obiectul obligatiei pe care le genereaza:
-contracte ce dau nastere la obligatii : de a da; de a face; de a nu face
-contracte ce dau nastere la obligatii de rezultat
-contracte ce dau nastere la obligatii de mijloace
1.3 Formulati regulile de interpretare a contractelor comerciale internationale
Reguli de interpretare:
- contractual se interpreteaza in conformitate cu intentia comuna a partilor la momentul
incheierii, si nu dupa sensul literal al termenilor.
- contrectul se interpreteaza conform principiului bunei-credinte.
- se interpreteaza pe baza de obicei,echitate si lege.
- clauzele indoielnice se interpreteaza in sensul de a produce efecte juridice si nu in sensul
de anu produce.
- expresiile ce pot primi 2 intelesuri, ambele susceptibile de a produce efecte juridice se
interpreteaza in intelesul ce se potriveste cel mai mult naturii contractului.
- clauzele contractual se interpreteaza unele prin altele dindu-se fiecareia intelesul ce rezulta
din intregul act.
- cind este indoiala contractual se interpreteaza in favoarea celui ce se oblige.
- la interpretarea contractului comercial international se va tine seama de caracterul
international.
- daca apare un conflict intre o uzanta comerciala si o clauza contractual stipulate expres in
contract, prevaleaza clauza contractual.
- daca exista uzante codificate la nivel international, ele prevaleaza in principiu ca reguli de
interpretare asupra uzantelor locale.
- daca in contract suma de plata e scrisa in cifre si litere, in caz de neconcordanta prevaleaza
literele.Daca in contract suma e scrisa de mai mult ori, fie in cifre sau litere, in caz de
neconcordanta se va tine seama de sumac ea mai mica.
- conditiile generale se considera incorporate in contract numai cind una din parti le-a
propus, iar cealalta parte le-a acceptat in mod expres.
- acele conditii generale la care cealalta parte nu se putea astepta in mod rezonabil pot fi
incorporate in contract.
II . Contractul de transoport international de marfuri
2.1Definiti C I de marfuri pe sosele prin prisma conventiei CMR 1956
Contractul internaional de transport auto de mrfuri este un contract ncheiat ntre expeditor i
cru, prin care cruul se oblig fa de expeditor ca n schimbul unei taxe de transport s
transporte anumite mrfuri i s le elibereze la destinaia stabilit

Conventia de la Geneva : Prezenta conventie se aplica oricarui contract de transport de

marfuri pe sosele, cu titlu oneros, cu vehicule, cind locul primirii marfii si locul prevazut
pentru eliberare, asa cum sint indicate in contract, sint situate in doua tari diferite, dintre care
cel putin una este tara contractanta, independent de domiciliul si de nationalitatea
participantilor la contract.
2.2Determinati continutul scrisorii de trasura innternationala
Proba contractului de transport se face prin scrisoare de trasura. Absenta, neregularitatea
sau pierderea scrisorii de trasura nu afecteaza nici existenta, nici valabilitatea contractului
de transport, care ramane supus dispozitiile prezentei conventii.
Scrisoarea de trasura este intocmita in trei exemplare originale, semnate de expeditor si
de transportator, aceste semnaturi putind sa fie imprimate sau inlocuite prin stampilele
expeditorului si transportatorului, daca legislatia tarii in care este intocmita scrisoarea de
trasura o permite. Primul exemplar se remite expeditorului, al doilea insoteste marfa, iar la
treilea se retine de transportator.
In cazul in care marfa de transport trebuie sa fie incarcata in vehicule diferite sau daca
este vorba de diferite feluri de marfa ori de loturi distincte, expeditorul sau transportatorul
are dreptul sa ceara intocmirea de scrisori de trasura pentru fiecare vehicul folosit sau
pentru fiecare fel de marfa ori lot de marfuri.
Scrisoarea de trasura trebuie sa contina urmatoarele date:
a) locul si data intocmirii sale;
b)numele si adresa expeditorului;
c) numele si adresa transportatorului;
d) locul si data primirii marfii si locul prevazut pentru eliberarea acesteia.
e) numele si adresa destinatarului;
f) denumirea curenta a naturii marfii si felul ambalajului, iar pentru marfurile periculoase,
denumirea lor general recunoscuta;
g) numarul coletelor, marcajele speciale si numerele lor;
h) greutatea bruta sau cantitatea altfel exrpimata a marfii;
i) cheltuielile aferente transportului(prt de transport, cheltuieli accesorii, taxe de vama si
alte cheltuieli survenite de la incheierea contractului si pina la eliberare);
j) instructiunile necesare pentru formalitatile de vama si altele;
k) indicatia ca transportul este supus regimului stabilit prin prezenta conventie si nici unei
alte clauze contrare.
2. Daca este cazul, scrisoarea de trasura trebuie sa contina si indicatiile urmatoare:
a) interzicerea transbordarii;
b) cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;
c) totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea marfii;
d) valoarea declarata a marfii si suma care reprezinta interesul special la eliberare;
e) instructiunile expeditorului catre transportator cu privire la asigurarea marfii;
f) termenul convenit in care transportul trebuie sa fie efectuat;
g) lista documentelor remise transportatorului.
2.3Argumentati formele raspunderii carausului.
Rapunderea transportatorului.

1. Transportatorul este raspunzator pentru pierderea totala sau partiala sau pentru avarie,
produse intre momentul primirii marfii si cel al eliberarii acesteia, cit si pentru intirzierea in
eliberare.
2. Trasportatorul este exonerat de aceasta raspundere daca pierderea, avaria sau intirzierea
a avut drept cauza o culpa a persoanei care are dreptul sa dispuna de marfa, un ordin al
acesteia nerezultind dintr-o culpa a transportatorului, un viciu propriu al marfii sau
circumstante pe care transportatorul nu putea sa le evite si ale caror consecinte nu le putea
preveni.
3. Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de raspundere, nici defectiunea
vehiculului pe care-l foloseste pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la
care a inchiriat vehiculul sau a prepusilor acesteia.
4. Tinind cont de articolul 18 paragrafele 2 pana la 5, transportatorul este exonerat de
raspundere daca pierderea sau avaria rezulta din riscurile particulare inerente uneia sau mai
multora dintre urmatoarele fapte:
a) folosirea de vehicule descoperite, fara prelate, daca aceasta folosire a fost convenita
intr-un mod expres si mentionata in scrisoarea detrasura;
b) lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru marfurile expuse prin felul lor la stricaciuni
sau avarie, cind aceste marfuri nu sint ambalate sau sint rau ambalate;
c) manipularea, incarcarea, stivuirea sau descarcarea marfii de catre expeditor sau
destinatar sau de catre persoane care actioneaza in contul expeditorului sau al
destinatarului;
d) natura unor marfuri expuse, datorita cauzelor inerente insesi naturii lor, fie la pierderea
totala sau partiala, fie la avarie in special prin spargere, reugina, deteriorare interna si
spontana, uscare, curgere, pierdere normala sau prin actiunea insectelor sau a
rozatoarelor;
e) insuficienta sau imperfectiunea marcajelor sau a numerelor coletelor;
f) transportul de animale vii.
5. Daca in baza prezentului articol, transportatorul nu raspunde de unii factori care au
cauzat dauna, raspunderea sa nu este angajata decit in masura in care factorii de care el
raspunde, in baza prezentului articol, au contribuit la dauna.
Art. 18
1. Sarcina probei ca pierderea, avaria sau intirzierea eliberarii a avut drept cauza unul dintre
factorii prevazuti in articolul 17 paragraful 2 incumba transportatorului.
2. Cind transportatorul stabileste ca, tinind seama de circumstantele de fapt, pierderea sau
avaria a putut sa rezulte din unu sau mai multe riscuri particulare prevazute in articolul 17
paragraful 4, exista prezumtia ca ea a rezultat din aceasta cauza. Cel in drept poate totusi
sa faca dovada ca dauna nu a avut drept cauza in intregime sau partial unul dintre aceste
riscuri.
3. Prezumtia aratata mai sus nu este aplicabila in cazul prevazut de articolul 17 paragraful 4
a), daca este vorba de o pierdere anormala sau o pierdere de colete.
4. Daca transportul este efectuat cu ajutorul unui vehicul amenajat in vederea protejarii
marfurilor impotriva influentei caldurii, a frigului, a variatiilor de temperatura sau a
umiditatii aerului, transportatorul nu poate inova beneficiul prevederilor articolului 17
paragraful 4 d) decit daca face dovada ca toate masurile care ii incumba, tinind cont de
circumstante, au fost luate in ceea ce priveste alegerea, intretinerea si folosirea acestor
amenajari si ca el s-a conformat instructiunilor speciale care i-au fost date.
5. Transportatorul nu poate invoca beneficiul prevederilor articolului 17 paragraful 4 f) decit
daca face dovada ca toate masurile careii incumba in mod normal, tinind cont de
circumstante, au fost luate si ca el s-a conformat instructiunilor speciale care i-au fost date.
Art. 19
Se considera intirziere la eliberare atunci cind marfa nu a fost eliberata in termenul
convenit sau, daca nu a fost convenit un termen, atunci cind durata efectiva a

transportatorului depaseste timpul care in mod rezonabil este acordat unui transportator
diligent, tinindu-se cont de circumstante si, printre altele, in cazul unei incarcari partiale, de
timpul necesar pentru ambalarea unei incarcaturi complete in conditii normale.
Art. 20
1. Cel in drept poate sa considere marfa pierduta, fara a prezenta alte dovezi, cind aceasta
nu a fost eliberata in termen de 30 de zile de la expirarea teremnului convenit sau, daca nu
a fost convenit un asemena termen, in termen de 60 zile de la primirea marfii de catre
transportator.
2.Cel in drept poate, primind despagubirea pentru marfa pierduta, sa ceara, in scris, sa
fie incunostintat imediat, in cazul in care marfa ar fi gasit in cursul anului care urmeaza
platii despagubirii. Confirmarea primirii unei astfel de cereri se comunica in scris.
3.In termen de 30 zile de la primirea unei atari incunostintari cel in drept poate cere ca
marfa sa-i fie predata contra platii creantelor rezultind din scrisoarea de trasura si contra
restituirii despagubirii primite, deducindu-se eventual cheltuielile care ar fi fost cuprinse in
aceasta despagubire si sub rezerva tuturor drepturilor la despagubire pentru intirzierea la
elibarare prevazuta in articolul 23 si, dupa caz, in articolul 26.
4. In cazul lipsei fie a cererii prevazute in paragraful 2, fie a instructiunilro date in termenul
de 30 de zile prevazut in paragraful 3, sau daca marfa a fost gasita dupa un an de la plata
despagubirii, transportatorul poate dispune de aceasta, confrom legislatiei locului unde se
gaseste marfa.
Art. 21
Daca marfa este eliberata destinatarului fara incasarea sumei ramburs care ar fi trebuit sa
fie perceputa de catre transportator in virtutea dispozitiilor contractului de transport,
transportatorul este obligat sa despagubeasca pe expeditor cu suma ramburs, fara a fi
prejudiciat in dreptul sau in regres impotriva destinatarului.
Art. 22
1. Daca expeditorul preda transportatorului marfuri periculoase, el ii semnaleaza acestuia
natura exacta a pericolului pe care marfurile il prezinta si ii indica eventual precautiile care
trebuie luate. In cazul cind aceasta semnalare nu a fost consemnata in scrisoarea detrasura,
sarcina de a face dovada, prin orice mijloace, ca transportatorul a avut cunostinta de natura
exacta a pericolului pe care il prezenta transportul marfurilor sus-emntionate revine
expeditorului sau destinatarului.
2. Marfurile periculoase care nu au fost cunoscute ca atare de catre transportator in
conditiile prevazute de paragraful 1 al prezentului articol pot fi, in orice moment si in orice
loc, descarcate, distruse sau facute inofensive de catre transportator, fara nici o
despagubire; expeditorul este in plus raspunzator pentru toate cheltuielile si daunele
rezultind din predarea la transport a acestor marfuri sau pentru transportul lor.
Art. 23
1. Cind, in conformitate cu dispozitiile prezentei conventii, este pusa in sarcina
transportatorului o despagubire pentru pierderea totala sau partiala a marfii, aceasta
despagubire este calculata dupa valoarea marfii la locul si in momentul primirii acesteia
pentru transport.
2. Valoarea marfii este determinata pe baza cursului bursei sau , in lipsa acestuia, pe baza
pretului curent a pietei, sau, in lipsa amindurora, pe baza valorii uzuale a marfurilor de
acelasi fel si de aceeasi calitate.
3. Totusi, cuantumul despagubirii nu poate depasi 25 franci per kilogram de greutate bruta
lipsa. Prin franc se intelege francul-aur, cu greutatea de 10/31 grame si continut de finete
de 0,900.
3. Totusi, despagubirea nu poate depasi 8,33unitati de cont pe kg de greutate bruta lipsa.
4. In plus, se restituie taxa de transport, taxele vamale si alte cheltuieli ivite cu ocazia
transportului marfii, in totalitate in caz de pierdere totala si proportional in caz de pierdere

partiala; alte daune-interese pentru pierdere nu sint datorate.

5. In caz de intirziere, daca cel in drept face dovada ca din aceasta intirziere a rezultat un
prejudiciu, transportatorul este tinut sa plateasca daune care nu pot depasi pretul
transportului.
6. O despagubire mai mare nu poate fi pretinsa decit in caz de declarare a valorii marfii sau
de declarare de interes special la predare, conform articolelor 24 si 26.
7. Unitatea de cont mentionata in prezenta conventie este Dreptul special de tragere
(D.S.T.), asa cum este definit de Fondul Monetar International. Suma mentionata in
Paragraful 3 al prezentului articol se converteste in moneda nationala a statului al carui
tribunal examineaza litigiul, pe baza valorii acestei monede la data judecarii sau la data
adoptata de comun acord de catre parti. Valoarea in Dreptul special de tragere a monedei
nationale a unui stat care este membru al Fondului Monetar International se calculeaza
conform metodei de evaluare folosita de Fondul Monetar International la data respectiva
pentru propriile sale operatii si tranzacti.Valoarea in dreptul special de tragere a monedei
nationale a unui stat care nu este membru al Fondului Monetar International se calculeaza
dupa modul stabilit de acest stat.
8. Totusi, un stat care nu este membru al Fondului Monetar International si a carui legislatie
nu permite aplicarea prevederilor paragrafului 7 al prezentului articol poate, in momentul
ratificarii sau al aderarii la Protocolul la C.M.R.,sau in oricare moment ulterior, sa declare ca
limita responsabilitatii prevazute la paragraful 3 al prezentului articol si aplicabila pe
teritoriul sau este fixata la 25 unitati monetare. Unitatea monetara la care se refera
prezentul paragraf corespunde cu 10/31 grame aur fin, co titlul de 900 miimi. Convertirea in
moneda nationala a sumei indicate in prezentul paragraf se efectueaza conformlegislatiei
statului in cauza.
9. Calculul mentionat in ultima fraza a paragrafului 7 si convertirea mentionata in paragraful
8 ale prezentului articol trebuie facute astfel incit sa exprime in moneda nationala a statului,
pe cit posibil, aceeasi valoare reala ca aceea exprimata in unitati de cont la paragraful 3 al
prezentului articol. La depunerea instrumentului mentionat la art. 3 al Protocolului la C.M.R.
si de fiecare data cind intervine o schimbare in metoda lor de calcul sau in valoarea
monedei lor nationale in raport cu unitatea de cont sau cu unitatea monetara, statele
comunica secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite metoda lor de calcul,
conform
paragrafului 7, sau rezultatele convertirii, conform paragrafului 8 ale prezentului articol,
dupa caz.
(la data 25-Mar-1981 Capitol IV, art. 23, punctul 6. completat de Capitol I, art. 2, alin. (1),
punctul 2.
dinProtocol din 1978 )
Art. 24
Expeditorul poate sa declare in scrisoarea de trasura, contra platii unui supliment de pret
convenit, o valoare a marfii care depaseste limita mentionata in paragraful 3 al articolului
23 si, in acest caz, valoarea declarata inlocuieste aceasta limita.
Art. 25
1. In caz de avarie, transportatorul plateste contravaloarea deprecierii marfii, calculata pe
baza valorii stabilite in conformitate cu articolul 23 paragraful 1,1 si 4.
2. Totusi, despagubirea nu poate sa depaseasca:
a) daca totalul executiei este depreciat prin avarie, suma care ar fi trebuit platita in caz de
pierdere totala;
b)daca numai o parte a expeditiei a fost depreciata prin avarie, suma care ar trebui
platita in caz de pierdere a partii depreciate.
Art. 26
1. Expeditorul poate fixa, facind mentiunea respectiva in scrisoarea de trasura si contra
platii unui supliment de pret stabilit convenit, suma care reprezinta un interes special la

eliberare, pentru cazul unei pierderi sau avarii si pentru cazul depasirii termenului convenit.
2. Daca a fost facuta o declaratie de interes special la eliberare, poate fi ceruta independent de despagubirile prevazute in articolele 23,24 si 25 si pina la concurenta
contravalorii interesului declarat- o despagubire egala cu paguba suplimentara pentru care
s-a facut dovada.
Art. 27
1. Cel in drept poate sa pretinda pentru pagubele suferite dobinzi. Aceste dobinzi, calculate
la 5% pe an, curg din ziua reclamatiei adresate in scris transportatorului, sau, daca nu a
existat o reclamatie, din ziua introducerii actiunii in justitie.
2. Daca elementele care servesc ca baza de calcul al despagubirii nu sint exprimate in
moneda tarii in care se cere plata, convertirea va fi facuta la cursul zilei si locului platii
despagubirii.
Art. 28
1. In cazurile in care, potrivit legii aplicabile, pierderea, avaria sau intirzierea survenita in
cursul unui transport supus prezentei conventii, pot da loc unei reclamatii
extracontractuale, transportatorul se poate prevala de dispozitiile prezentei conventii care
exclud raspunderea sa sau care determina ori limiteaza despagubirile datorate.
2. In cazul cind, pentru pierdere, avarie sau intirziere intervine raspunderea
extracontractuala a uneia dintre persoanele pentru care transportatorul raspunde potrivit
prevederilor articolului 3, aceasta persoana poate, de asemenea, sa se prevaleze de
dispozitiile prezentei conventii care exclud raspunderea transportatorului sau care
determina ori limiteaza despagubirile datorate.
Art. 29
1. Transportatorul nu are dreptul sa se prevaleze de dispozitiile prezentului capitol care
exclud sau limiteaza raspunderea sa sau care rastoarna sarcina probei, daca paguba a fost
provocata din dolul sau sau dintr-o culpa care ii este imputabila si care, in conformitate cu
legea tarii careia ii apartine organul de jurisdictie sesizat, este considerata echivalenta cu
un dol.
2. Acelasi lucru este valabil si daca faptele savirsite cu dol sau culpa sint ale prepusilor
transportatorului sau ale oricarei alte persoane la serviciile carora el recurge pentru
executarea transportului, daca acesti prepusi sau persoane lucreaza in exercitiul functiunii
lor. In acest caz, prepusii sau celelalte persoane nu au dreptul de a se prvala, in ceea ce
priveste raspunderea lor, de dispozitiile din prezentul capitol, mentionate in paragraful 1.

Test 17
Subiectul I. Efectele contractului comercial international
1.1.Relatati despre efectele specific ale CCI
Efectele specifice ale contractul comercial international:

Dreptul creditoruli de a refuza executarea proprie a obligatiei daca debitorul nu isi

executa prestatia la care s-a obligat.
Creditorul care si-a executat la timp prestatia la care s-a obligat are dreptul de a cere
si obtine pe cale judiciara sau arbitrala rezolutiunea contractul comercial international
ca sanctiune pt neexecutarea contractul comercial international de catre cocontractantul sau

Distribuirea intre debitor si creditor in armonie cu anumite reguli specifice a sarcinii riscului
care decurge din neexecuarea fortuita a obliatiei executate in contractul comercial
international.

1.2Stabiliti cazurile prev de UNIDROIT in care creditorul nu poate cere executarea

silita in natura a obligatiei , alta decit a plati o suma de bani.
Orice creditor are dreptul sa ceara debitorului executarea obligatiei in forma sa specifica in
mod:
- voluntar
- silit
UNIDRIOT:
Atunci cind un debitor care datoreaza o obligatie diferita de aceea de a plati o suma de bani
nu executa obligatia, creditorul poate cere executarea u exceptia :

Executarea este imposibila in drept sau in fapt

Executarea obligatiei sau atunci cind este relevanta executarea silita este nerezonabil
de oneroasa/scumpa.
Poate obtine in mod rezonabil executarea din alta sursa
Executarea are un caracter exclusiv personal
Creditorul nu cere executarea intr-un termen rezonabil , dupa ce a luat cunostinta sau
trebuia sa i-a o asemenea cunostinta de neexecutare.

1.3.Argumentati efectele neececutarii CCI

Condiiile generale ale rspunderii contractuale n raporturile de comer internaional.
Potrivit unei opinii, pentru intervenia rspunderii contractuale n raporturile de comer
internaional, sunt necesare trei condiii cumulative i anume: culpa debitorului, prejudiciul
suportat de creditor i legtura de cauzalitate dintre neexecutare i paguba respectiv. Ali
autori subliniaz, c angajarea acestei rspunderi este subordonat existenei cumulative a
patru condiii, adugnd la cele trei menionate n prima opinie i existena unei fapte ilicite,
care const n nerespectarea obligaiei asumate prin contract.
Rezilierea consta in desfiintarea retroactive a contractului commercial international cu titlu
de sanctiune, la cererea partii care si-a executat prestatia pe moticul ca cealalta parte nu si-a
executat culpabil obligatiile ce ii revin. n relaiile comerciale internaionale rezolutiunea are
un domeniu mai restrins de aplicare decit in circuitul civil lipsit de elemente de
extraneitate.reducerea se explica prin ponderea masiva a contractelor de lunga durata care
presupun in mod necesar prestatii successive. Desfacere contractului commercial
international prin rezolutiune constituie o sanctiune extrema, prin aplicarea careia finalitatile
urmarite de parti la incheierea contractului sint compromise definitive. Rezolutiunea
desfiinteaza efectele contractului nu numai pentru viitor dar si pentru trecut,partile sint
repuse in situatia anterioara. Contractantul care si-a executat prestatia asumata ori s-a
declarat gata sa o execute si poate proba aceasta imprejurare, este indreptatit sa pretinda sis a
obtina despagubiri de la cealalta parte. Rezilierea contractului constituie sanctiunea
concretizata in desfiintarea cu efecte numai pentru viitor a contractelor sinalagmatice cu

executare succesiva, care se aplica in caz de neexecutare culpabila a obligatiei de catre una
dintre parti. Spre deosebire de rezolutiune, rezilierea exclude efectul retroactive.
n dreptul RM, rspunderea este prevzut la art. 602 alin.1 dac nu se execut obligaia,
debitorul este inut s despgubeasc pe creditor pentru prejudiciul cauzat, astfel, dac nu
dovedete c neexecutarea obligaiei nu este imputabil. n dreptul francez, daunele
interese, art. 1149 CC francez, dispune debitorul care a cauzat prin neexecutarea
contractului un prejudiciu cocontractantului su, este inut s repare pierderile suportate i
ctigul de care acesta a fost lipsit. Daunele interese, pot fi s nlocuiasc cu titlu principal
prestaia neexecutat, fie s completeze alte sanciuni, cum ar fi rezoluiunea, excepia de
neexecutare, executarea silit n natur .a. n common-law acordarea daunelor interese este
remediul obinuit n cazul nclcrii contractului. Dreputl la daune interese al prii lezate
exist indiferent de faptul dac contractul a fost sau nu rezolvit. Aciunea pentru dauneinterese se afl de plin drept la ndemna prii lezate spre deosebire de aciunea pentru
executarea silit sau cea pentru restituire care poart mai mult un caracter restricionar i
poate fi executat doar n anumite condiii. Convenia de la Vinea, principiile dreptului
european al contractelor i UNIDROIT stabilesc ca principiu general c creditorul trebuie s
fie pus pe ct este posibil n situaia n care el s-ar fi aflat dac contractul ar fi fost executat
n modul cuvenit. Aceast condiie presupune c creditorul are dreptul la repararea integral
a prejudiciului pe care l-a suportat din cauza neexecutrii. i acest prejudiciu cuprinde:
prejudiciul efectiv i venitul ratat. Art. 74 Conv Viena
O abordare tradiional a condiiilor de aplicare a sanciunii sub form de daune interese ine
de analiza urmtoarelor elemente:
1. Neexecutarea contractului
2. Prejudiciul
3. Legtura cauzal ntre neexecutarea contractului i prejuciul
4. Vinovatia
Subiectul 2.Contractul international de transport maritime de
marfuri
2.1.Definiti contractul de transport internalional maritim de marfuri
prin prisma Conventiei de la Hamburg din 1978.
Contract de transport pe mare nseamn orice contract prin care cruul se
obliga, contra plii unui navlu, sa transporte mrfuri pe mare de la un port la
altul; n orice caz, un contract care implica, pe lng transportul pe mare, i
transportul cu alte mijloace, este considerat contract de transport pe mare n
sensul prezentei convenii numai n msura n care are legatura cu transportul
pe mare.
2.2.Enumerati si caracterizati formele contractului de transport
international maritim de marfuri.
In intreaga lume, marile companii de transport naval isi organizeaza exploatarea
navelor comerciale, de care dispun, in doua mari categorii de transport si

anume:
. transportul cu nave de linie;
. transportul cu nave de tramp.
Transportul marfurilor cu navele de linie este preponderent in transportul
marfurilor generale si aproape in exclusivitate in transportul marfurilor
containerizate. Are un caracter regulat si de permanenta, intre anumite porturi
de expediere si de destinatie, dupa un grafic cunoscut.
Transportul cu nave de linie este mai bine organizat decit cel tramp, liniile
respective avind reprezentanti in fiecare port de escala si dane proprii sau
inchiriate. Nava soseste si pleaca indiferent daca este incarcata la capacitate.
Deaceia costurile de exploatare sunt mai mari si deci navlurile sunt ridicate.
Corespunzator celor doua forme de transport (de linie si tramp), contractul de
transport maritim de marfuri poate fi incheiat in urmatoarele forme:
I. O prima forma este aceea a contractului de transport naval propriu-zis, adica
pentru transporturile executate cu navele de linie.
In acest caz contractul se incheie pentru transportul marfurilor determinate cu
bucata, pentru transportul de colete, in containere si palete.
Sunt asimilate transporturilor cu vasele de linie acele transporturi efectuate cu
vase, care desi nu servesc cu regularitate anumite porturi, executa totusi
transporturi de marfliri pe baza de conosament, in care sunt mentionate
conditiile vaselor de linie.
II. O alta forma a contractului de transport naval este aceea a contractului de
navlosire, prin care se pune la dispozitia navlositorului pentru transport o nava,
parti din ea sau o incapere de catre navlosant. Acest contract se incheie in cazul
navigatiei tramp, care nu are un itinerar fix si un orar precis. Navele circula in
cautarea de marfa si se opresc in acele porturi unde se gasesc incarcaturi. In
temeiul acestui contract se transporta cu precadere marfuri de masa, in vrac, cu
ocuparea spatiului de transport al navei in intregime sau in parte, partile
stabilind portul de incarcare si cel de destinatie.
Atunci cand contractul prevede transportul unei incarcaturi complete sau
punerea la dispozitie a unei nave in acest scop, contractul de navlosire este
incorporat intr-un document numit charter-party.
La transporturile de marfuri cu navele de tramp, charter-party este intotdeauna
insotit de un conosament, la transporturile cu navele de linie este obligatorie
insotirea marfurilor de un conosament, charter-party nefiind obligatoriu.
Contractul de navlosire (charter-party ) se incheie in mai multe forme, dintre
care cele mai importante si folosite sunt urmatoarele:
. Time charter presupune obligatia armatorului de a pune la dispozitia
navlositorului nava cu echipaj, pentru a transporta intr-o anumita perioada de
timp o anumita marfa sau calatori, sa suporte cheltuielile cu intretinerea
echipajului, a navei (combustibil, asigurarea navei );
Raspunderea pentru exploatarea tehnica a navei revine armatorului
(navlosantului), iar cea pentru exploatarea comerciala, navlositorului.
Voyage charter se incheie pentru o singura calatorie de la un port la altul,
pentru o calatorie in ambele sensuri, pentru calatorii circulare si pentru voiaje
consecutive.Armatorul suporta toate cheltuielile pentru intretinerea navei si a
echipajului si celelalte auxiliare (taxe de canal, portuare etc.), iar navlositorul se
obliga sa plateasca navlul convenit.Raspunderea pentru exploatarea tehnica si
comerciala a navei revine armatorului.

. Demise Charter se foloseste in special in cazul tancurilor petroliere, cind

navlositorul devine armator-chirias, dobindind pe perioada de valabilitate a
contractului posesia si controlul deplin al navei. Armatorul pune la dispozitia
navlositorului nava fara echipaj, in buna stare de functionare. Navlositorul
echipeaza nava si plateste anticipat navlul, suportind cheltuielile cu echipajul si
combustibilul, precum si taxele de canal, portuare etc.;
Navlositorul este raspunzator pentru consecintele care rezulta din exploatarea
tehnica si comerciala a navei. El nu poate utiliza nava in afara porturilor stabilite
in contract si. nu o poate incarca cu alte marfuri decit cele stabilite prin acordul
partilor.
In practica internationala mai exista si alte tipuri de charter cum:
. charter general - contractul prin care armatorul se obliga sa transporte o
cantitate determinata de marfa intr-o perioada de timp determinata;
. bareboat charter - inchirierea navei fara echipaj - se utilizeaza pentru
procurarea navelor cu plata m rate. La expirarea termenului de chirie nava
devine proprietate a navlositorului.
. daily - inchirierea navei pentru deplasarea pe rute necunoscute;
In contractul de transport cu navele de linie nu se pune la dispozitia
expeditorului nava, ca in contractul de navlosire, ci se realizeaza numai
efectuarea transportului lotului de marfa contractat (coletelor, containerelor,
paletelor etc.).
In ambele forme de contract se elibereaza de catre compania de transport naval
un document de transport denumit conosament sau polita de incarcare, ce
constituie un titlu reprezentativ al marfii.
Eliberind conosamentul, transportatorul recunoaste in persoana posesorului sau
ca fiind proprietarul marfii ce se transporta si care poate pretinde eliberarea
marfii.
Incheierea contractului de transport maritim
Ambele contracte de transport naval (de navlosire si cu navele de linie), se
incheie in forma scrisa, folosindu-se formulare tipizate, care difera in raport de
felul navlosirii, de felul marfii transportate, etc.
Raporturile dintre navlosant si navlositor sunt concretizate in contractul de
navlosire, cele dintre expeditor si compania de transport cu navele de linie, in
contractul de transport, precum si, in ambele cazuri, in conosament. Contractul
sub cele doua forme si conosamentul fac dovada incheierii contractului de
transport si a conditiilor de executare a transportului, dar acestea pot fi
dovedite si cu oricare alt mijloc legal de proba.
2.3. Argumentafi rationamentul existenfei formelor distincte ale
contractului de transport interntional maritim de marfuri functie
de tipul navigatiei maritime.
Din cele expuse mai sus se face o concluzie
Este importanta existent formelor distinct de transport international maritime de
marfuri in functie de tipul navigatiei deoarece in contractul de transport cu
navele de linie nu se pune la dispozitia expeditorului nava, ca in contractul de
navlosire, ci se realizeaza numai efectuarea transportului lotului de marfa
contractat (coletelor, containerelor, paletelor etc.), pe cind in contractual de
nalvasire se pune la dispozitie nava,o parte din ea sau o incapere.

Test 18
Subiectul I.Continutul Contractului Comercial International.
1.1. Indentificati clauzele ce vizeaza aspectul juridic al CCI
In aceasta categorie docrtina a inclus clauzele referitoare la raspunderea contractantilor,
legea aplicabila contractului , la jurisdictia competenta sa solutioneze litigiile intre parti.
Omiterea acestro clauze din continutul contractului nu duc la nulitatea contractului, dar pot
determina anumite dificultati in stabilirea raspunderiii sau in determinarea legii aplicabile.

Clauz a privind raspunderea contractantilor- trebuie sa contina precizari referitoare la

sanctiunile aplicabilepartilor car e nu-si executa obligatiile contractuale.
Clauza referitaore la legea aplicabila contractului- partile stipuleaza in contract o
clauza prin care desemneaza sistemul de drept aplicabil contractului cu referire la
aspectele de fond si efectele acetuia.
Clauze privind solutionarea litigiilor. Uzual partile stipuleaza o clauza de arbitraj,
prin care exprima vointa comuna apartilor de a solutiona litigiul eventual in leg cu
executarea contract. , sa fie solutionate pe calea arbitrajului..deasemenea partile pot
stabili o clauza de preintimpinare a litigiilor.
Alte clauze stabilite in contract: de ex. :clauza care sa interica transmiterea catre terti
persoane de ctre partiel contractante , a bunurilor ce formeaza obicetul contractului,
fara consentamintul celeilalte parti; clauza best efforte

1.2.caracterizati clauzele cu priv la sanctiunile aplicabile partilor pt neexecutarea

sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor
Clauz a privind raspunderea contractantilor- trebuie sa contina precizari referitoare la
sanctiunile aplicabilepartilor car e nu-si executa obligatiile contractuale. Sanctiunile se
prezinta sub forma de penalitati , despagubiri.
Clauza penala. Cod civil :(1) Clauza penal (penalitatea) este o prevedere contractual
prin care prile evalueaz anticipat prejudiciul, stipulnd c debitorul, n cazul
neexecutrii obligaiei, urmeaz s remit creditorului o sum de bani sau un alt bun.
Caracterele acesteia:

Determina aticipat cuantumul prejudiciilorin caz de neexecutare a obligatiei dar

nu creaza pt debitor posibilitatea de a se elibera printr-o alta prestatie decit cea
principala.
Se fixeaza anticipat valoarea prejudicilui cauzat creditorului prin neexecutare
Cuamtumul daunelor evaluate de parti poate fi modificat de instanta in anumite
situatii.

Clazua privind plata daunelor interese.Plata de daune interese- despagubirile banesti pe care
debitorul trebuie sa le plateasca creditorului pentru prejudiciul suportat de cel din urma datorita
neexecutarii, executarii intirziate sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitor .
Categoriile de daune interese:

a. Compensatorii- despagubirile acordate pentru neexecutarea totala sau partiala sau

necorespunzatoare a obligatiei de catre debitor
b. Moratorii- despagubirile banesi pe care debitorul afllat in intirziere trebuie sa le plateasca
creditorului pentru neexecutare.
?????Clauzele limitative. Partile pot sa diminueze sau sa agraveze situatia debitorului, dar pt ca
o asemenea conventie sa fie valabila ea trebuie perfectata anterior suportarii prejudiclui de
creditor.

1.3.evidentiati in ce conditii pot fi solicitate si primate daune interese

Plata de daune interese- despagubirile banesti pe care debitorul trebuie sa le plateasca
creditorului pentru prejudiciul suportat de cel din urma datorita neexecutarii, executarii intirziate
sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitor.
Conditiile pt acordarea daunelor interese :

In cazul neexecutarii totala sau partiala sau necorespunzatoare a obligatiei de catre

debitor (daune compensatorii)
In cazul in care debitorl se afla in intirziere de executare a obligatiei.

Potrivit Conventiei de la Viena , daunele interese pentru o contraventie la contract savirsita de o parte
sunt egale cu dauna suportata si cistigul nerealizat de cealalta parte din cauza contraventiei.
Daunele interese nu pot fi superioare pierderilor si venitului nerealizat pe care partea in culpa le-a
prevazut sau trebuia sa le prevada in momentul incheierii contractului.
Subiectul 2 : CONTRACTUL DE TRANSPORT INTERNATIONAL MULTIMODAL
DE MARFURI.

2.1. Definiti caracterele juridice a contractului de transport international multimodal

de marfuri prin prisma Conventiei de la Geneva din 1980.
Contractul de transport international multimodal de marfuri prezinta urmatoarele caractere
juridice :
a) este un contract bilateral (sinalagmatic), chiar de la ncheierea lui valabil, dnd natere la
obligaii reciproce i interdependente n sarcina prilor contractante: cruul se oblig s
transporte dintr-un loc n altul ncrctura, iar expeditorul se oblig s plteasc preul
transportului;
b) este un contract cu titlu oneros, fiecare parte contractant urmrind s obin un folos, un
echivalent, o contraprestaie n schimbul obligaiei asumate. Expeditorul urmrete
deplasarea mrfurilor ctre destinatarul desemnat de el n contract), iar cruul dorete s
primeasc preul convenit (tariful de transport);
c) este un contract comutativ, prile cunoscnd ntinderea obligaiilor reciproce pe care i le
asum chiar din momentul ncheierii contractului i pot aprecia echivalena acestor prestaii
reciproce;
d) contractul de transport multimodal de mrfuri, are un caracter real, pentru ncheierea
valabil a contractului consimmntul prilor trebuie s se materializeze n predarea
(remiterea) efectiv a mrfurilor care urmeaz s fie transportate de ctre cru.
e) este un contract consensual, asfel contractul se considera incheiat prin simplu acord de
vointa al partilor.

2.2Caracterizati regimul juridic a documentului de transport multimodal.

Conventia de la Geneva din 1980 prevede c documentul de transport multimodal emis de
cru poate fi negociabil sau nonnegociabil, dup opiunea predtorului mrfurilor.
Documentul negociabil poate fi emis "la ordin" sau "la purttor"; n primul caz
documentul poate fi transmis prin gir iar n cel de al doilea caz transferul are loc fr o
asemenea formalitate.
n situaia n care se emit mai multe exemplare originale, documentul trebuie s
cuprind o meniune n acest sens.
Cruul sau cel care acioneaz n numele su are obligaia s predea ncrctura
celui care i remite documentul de transport, girat in mod valabil, atunci cnd a fost emis "la
ordin".
In situaia in care au fost emise mai multe originale ale unui document de transport
multimodal, cruul nu poate fi obligat s elibereze ncrctura dac nu i se remit toate
exemplarele, chiar dac operaiunea s-a realizat cu bun credin.
n cazul documentului de transport multimodal nonnegociabil, cruul emitent
trebuie s insereze n coninutul acestuia numele destinatarului.
La destinaie, marfa va fi predat persoanei nominalizat n documentul de transport
sau altei persoane conform instruciunilor primite, care de regul se fac n scris.
2.3. Analizati obligatiile partilor in contractul de transport international
multimodal de marfuri prin prisma Conventiei de la Geneva din 1980.
Conform Conventiei de la Geneva din 1980, expeditorului ii revin urmatoarele
obligatii :
1. sa efectuieze plata pretului de transport ;
2. sa sa marcheze marfurile periculoase ;
3. sa-l garanteze pe antreprenor de transport multimodal pentru indicatiile inscrise in
documentul de transport multimodal.
Obligatiile antreprenorului de transport multimodal sunt :
1. sa transporte marfurile la locul de destinatie in termenul stabilit ;
2. obligatia de conservare a marfurilor ;
3. sa predea marfa destinatartului.
Obligatiile destinatarului in contractul de transport international multimodal de
marfuri sunt :
1. sa preia marfa de la antreprenorul de transport multimodal de marfuri ;
2. sa plateasca pretul transportului daca este mentionata astfel de obligatie in documentul de
transport multimodal ca fiind in sarcina destinatarului.

Test 19
Subiectul 1.Incheierea contractelor comerciale international.
1.1.Descrieti conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca accepatarea
pentru a produce efecte juridice.
Acceptarea reprezinta o manifestare de vointa a destinatarului ofertei de a
incheia un contract in conditiile prevazute de oferta. Pentru a constitui o
acceptare ea trebuie sa exprime neindoielnic vointa destinatarului de a se

angaja juridic in conditiile prevazute de oferta publica. Acceptarea poate fi

expresa (scrisa, verbal, prin actiuni concludente), tacita cind se materializeaza
printr-un fapt juridic sau prin alt comportament a destinatarului care exprima
vointa sa de a accepta oferta. Indifferent de tipul de acceptare expresa sau
tacita acceptarea ofertei are valoare juridical egala. Pentru a produce efecte
juridice acceptarea trebuie sa intruneasca urmtoarele conditii:

Sa emane de la destinatarul ofertei sau de la reprezentantul sau legal

Trebuie sa fie conforma cu oferta
Sa ajunga la cunostinta ofertantului nauntrul termenului de acceptare, ceea ce
inseamna ca acceptarea sa fie facuta inainte ca oferta sa fi fost revocata sau sa devina
caduca.

1.2.Determinati efectele acceptarii tardive

Acceptarea este tardiva in aceea situatie in care a ajuns la ofertant dupa
expirarea termenului de acceptare a ofertei sau in lipsa acetui termen intr-o
perioada de timp rezonabila calculate de la data expirarii ofertei. n principiu
acceptarea tardiva este lipsita de efecte juridice. Totusi, ea poate fi luata in
considerare drept acceptare in urmatoarele situatii:

Ofertantul fara intirziere il informeaza verbal sau prin aviz pe acceptant despre
aceasta.
Acceptarea a fost expediata inauntrul termenului dar a ajuns la cunostinta
ofertantului dupa expirarea acestui termen indifferent de cauzele care au generat
aceasta intirziere.

1.3.Decideti asupra momentului incheierii CCI inter absents

La incheierea contractului prin telefon momentul incheierii contractului este
momentul convorbirii telefonice, iar locul incheierii contrcului se determina in
felul urmator:

Pentru sistemul de drept continental este locul celui care are initiative telefonica
In common law este considerat locul celui apelat telephonic.

In vederea determinrii momentului incheierii contractului prin corespondenta

sint cunoscute 4 sisteme:

1. Sistemul emisiunii sau declaratiunii acceptarii contractual se considera incheiat in

momentul in care destinatarul ofertei s-a declarat de accord de a incheia contractul.
2. Sistemul expedierii acceptarii destinatarul acceptarii expediaza acceptarea catre
ofertant.
3. Sistemul receptiei acceptarii potrivit caruia momentul incheierii contractului este
momentul in care acceptarea a ajuns la ofertant. Inconvenient consta in aceea ca
practica a demonstrate ca nu toata corespondenta este luata la cunostinta imediat ce
aceasta ajunge la sediul oferatntului. In acest system promovat de tarile europene mai
ales de Germania riscul caii postale este suportat de acceptant.
4. Sistemul informatiei contractual se considera incheiat in momentul in care
ofertantul ia efctiv cunostinta cu continutul acceptarii.

Subiectul 2 : CONTRACTUL INTERNATIONAL DE TRANSPORT MARITIM DE

MARFURI.

2.1. Definiti contractul de transport international maritim de marfuri prin prisma

Conventiei de la Hamburg din 1978.
Prin prisma Conventiei de la Hamburg din 1978 contract de transport international maritim
nseamn orice contract prin care cruul se obliga, contra plii unui navlu, sa transporte
mrfuri pe mare de la un port la altul. Conosamentul este documentul care face dovada unui
contract de transport pe mare i a prelurii sau ncrcrii mrfurilor de ctre cru, prin care
cruul se obliga sa livreze mrfurile contra prezentrii acestui document. O astfel de
obligaie se realizeaz prin prevederea expres din document ca mrfurile sa fie livrate la
ordinul unei persoane nominalizate, la ordin, sau la purttor.
2.2. Enumerati si caracterizati formele contractului de transport international maritim
de marfuri.
Contractul de transport international maritim de mrfuri este acel contract prin care una din
pri - o companie de transport naval (navlosantul) se oblig s transporte mrfuri dintr-un
port n altul pe mare, iar cealalt parte - navlositorul (expeditorul) - s plteasca preul
stabilit, denumit navlu.
Cunoastem doua forme ale contractului de transport international maritim de marfuri i
anume:
1. contractul de navlosire adic nchirierea navei n intregime, sau a unei parti din
ea cu nchirierea anumitor spaii pentru transportul de marfuri (charterul);
2. fr nchirierea navei .
Corespunztor celor dou forme de transport (de linie i tramp), contractul de transport
maritim de mrfuri poate fi ncheiat n urmtoarele forme:
I. O prim form este aceea a contractului de transport naval propriu-zis, adic
pentru transporturile executate cu navele de linie.
n acest caz contractul se ncheie pentru transportul mrfurilor determinate cu bucata,
pentru transportul de colete, n containere i palete.
Sunt asimilate transporturilor cu vasele de linie acele transporturi efectuate cu vase,
care dei nu servesc cu regularitate anumite porturi, execut totui transporturi de mrfliri
pe baz de conosament, n care sunt menionate condiiile vaselor de linie.
II. O alt form a contractului de transport naval este aceea a contractului de
navlosire, prin care se pune la dispoziia navlositorului pentru transport o nav, pri din ea
sau o ncpere de ctre navlosant. Acest contract se ncheie n cazul navigaiei tramp, care
nu are un itinerar fix i un orar precis. Navele circul n cutarea de marf i se opresc n
acele porturi unde se gsesc ncrcturi. n temeiul acestui contract se transport cu
precdere mrfuri de mas, n vrac, cu ocuparea spaiului de transport al navei n ntregime
sau n parte, prile stabilind portul de ncrcare i cel de destinaie.
Atunci cand contractul prevede transportul unei ncrcturi complete sau punerea la
dispoziie a unei nave n acest scop, contractul de navlosire este ncorporat ntr-un
document numit charter-party.
n contractul de transport cu navele de linie nu se pune la dispoziia expeditorului
nava, ca n contractul de navlosire, ci se realizeaz numai efectuarea transportului lotului de
marfa contractat (coletelor, containerelor, paletelor etc.).
n ambele forme de contract se elibereaz de ctre compania de transport naval un
document de transport denumit conosament sau poli de ncrcare, ce constituie un titlu

reprezentativ al mrfii.
2.3. Argumentati rationamentul existentei formelor distincte ale contractului de
transport international maritim de marfuri functie de tipul navigatiei maritime.
In intreaga lume, marile companii de transport naval isi organizeaza exploatarea navelor
comerciale, de care dispun, in doua mari categorii de transport si anume:
transportul cu nave de linie;
transportul cu nave de tramp.
Transportul marfurilor cu navele de linie este preponderent in transportul marfurilor
generale si aproape in exclusivitate in transportul marfurilor containerizate. Are un caracter
regulat si de permanenta, intre anumite porturi de expediere si de destinatie, dupa un grafic
cunoscut.
Transportul cu nave de linie este mai bine organizat decit cel tramp, liniile
respective avind reprezentanti in fiecare port de escala si dane proprii sau inchiriate. Nava
soseste si pleaca indiferent daca este incarcata la capacitate. Deaceia costurile de exploatare
sunt mai mari si deci navlurile sunt ridicate.
Desi in principiu obiectul transportului cu nave de linie il fac marfurile generale, in
partide mici si containerizate, in ultima perioada a inceput sa fie transportate in acest sistem
si marfurile in partide mari (inclusiv minereuri, fosfati, cherestea si cereale).
Companiile de navigatie de linie sunt putine la numar comparativ cu numarul
firmelor din sistemul de transport tramp, si formeza asa zisele conferinte, acorduri cu
privire la tarife pe o anumita zona sau relatie. Adica armatorii respectivi stabilesc in comun
nivelul tarifelor practicate, conditiile de executare a transporturilor, nivelul compensatiilor
(reducerilor) la zonele mai indepartate de port etc.
Navele de linie sunt de tip universal, perfectionate din punct de vedere tehnic si cu
viteze mari de deplasare, capabile sa transporte si marfuri in containere, marfuri paletizate si
pachetizate.
Navele de linie nu asteapta randul la port, avind prioritate si beneficiaza de taxe
portuare mai mici.
Navigatia tramp (tramp - inseamna nava vagabond ) este neregulata, ea nu se refera
la o anumita zona geografica sau la porturi de expeditii si de destinatie cunoscute dinainte,
nu au un itinerar si un orar precis.
Navele sint angajate pentru transport fara sa existe un orar de intrare sau iesire dintrun port. De obicei, aceste nave se inchiriaza pentru a fi incarcate la intreaga capacitate si
transporta, de regula, materii prime si semifabricate unde un lot de marfa (o expeditie) este
destul de mare si unde nu exista o anumita frecventa de livrare pe aceeasi relatie.
Cele mai multe nave care se angajeaza la transport in sistemul tramp sint tancurile
petroliere, mineralierele, navele specializate pentru transportul: cherestele, fosfatilor si
ingrasamintelor, cerealelor si produselor metalurgice. Pretul la transportul in sistemul tram
este mai mic in comparatie cu sistemul de linie deoarece nava se angajeaza la intreaga
capacitate, armatorii dispunind in acest scop de nave de capacitati diferite.
TEST 20
Subiectul I. Subiectele DCI
1.1 Identificati categoriile subiectilor dreptului comertului international

In general , subiectii raporturilor juridice de comert international pot fi clasificati dupa ordinea
juridica careia ii apartin in 2 grupe:
-subiecti de drept ce apartin ordinii juridice nationale a diferitor state
-subiecti de drept ce apartin ordinii juridice internationale.
Participantii cel mai des intilniti la raporturile juridice de comert international sunt subiectii
de drept national persoane fizice si persoane juridice, adica subiecte ale raporturilor
juridice nu pot fi decit oamenii, fie individual, fie grupati in forme organizate.
Subiectii de drept internatinonal pot fi clasificati in 2 grupe: 1.statele 2 organizatiile de state
cu caracter interguvernamental
1.2 Determinati elementele specific societatilor trasnationale
Societatile transnationale soceitatile comerciale care chiar de la constituirea lor se
fondeaza pe elemente fara caracter national cum sunt capacitatea ce provine de la asociati
din diferite state; stabilirea uneori a mai multor sedii principale in state diferite si care sunt
lipsite de o legatura juridica cu anumit stat, astfel ca in privinta lor nu primeste vocative nici
una din legile nationale , iar litigiile izvorite din interpretarea si aplicarea actelor lor
constitutive sunt scoase din competent instituiilor nationale, pt a fi date spre solutionare unor
instante speciale.Elementele specific ale societatilor transnationale:
- societati cu capitaluri mari si foarte mari ce provin de la asociati din mai mult state.
-pot avea mai multe sedii in tari diferite
-au o structura organizatorica international, dar beneficiaza de un centru unic de decizie si
control, precum si de gestiune globala.
-desfasoara activitati de productie, comert si presteaza servicii pe mai multe piete, dar pe
baza unei strategii economice si financiare comune.
-litigiile dintre asociati sunt diferite spre solutionare de regula unor instante arbitrale sau
tribunale internationale fiind astfel scoase de sub jurisdictia altui stat.
1.3 Analizati modurile in care statul actioneaza in raporturile juridice de comert
international
Statul: fiecare stat are dreptul de a participa la comertul international si la alte forme de
cooperare economica si tehnico-stiintifica, fiind liber sa aleaga modalitatea de organizare a
relatiilor sale economice externe. Statul e un subiect cu o pozitie deosebita in raporturile
juridice de comert international, deoarece pe de o parte actioneaza ca putere suverana, iar pe
de alta parte ca persoana juridical putind incheia acte de comert international, desi nu are
calitate de comerciant.
Pozitia specifica a statului in raporturile juridice de comert international rezulta din
atributiile pe care le are ca titular de suveranitate, calitate in care legifireaza statutul juridic
al celorlalte subiecte de drept, negociaza acordurile si conventiile international cu celelalte
state. Ca putere suverana , statul actioneaza ca subiect de drept administrative, financiar,
elaboreaza politicile comerciale pe care le considera necesare sau instituind un regim vamal
de natura sa garanteze o balanta comerciala active printr-o echilibrare a importurilor si
exporturilor in raport cu cerintele fiecarei etape de dezvoltare.
Astfel statul actioneaza in 2 moduri:
- in raporturile pe care le incheie cu persoanele fiz./jur. straine, statul actioneaza ca putere
suverana (exemplu: incheierea acordurilor de imprumuturi sau finantari ori de colaborare
financiara cu alte state sau cu institutii financiare monetare international.
- in unele raporturi juridice statul actioneaza ca subiect de drept privat de iure gestiones, pe
pozitie de egalitate juridical cu cealalta parte care e o persoana fiz./jur. nerezidenta (contr. de
concesiune sau de asistenta tehnica, acordurile de investitii industrial sau contr. de inchiriere
de bunuri sau servicii ale proprietatii publice).
Subiectul 2 : CONTRACTUL INTERNATIONAL DE TRANSPORT MARITIM DE
MARFURI.

2.1. Relatati particularitatile conosamentului ca forma a contractului de

transport international maritim de marfuri.
Conosamentul constituie principalul document care confirm existena contractului de
transport maritim.
Dupa receptionarea marfurilor spre transportare, armatorul , la cererea navlositorului i
elibereaza un CONOSAMENT, care constituie actul probatoriu al receptionarii marfurilor.
Conosamentul este o adeverinta semnata de cru sau de o persoana imputernicita de
aceasta de regula, comandantul navei, prin care se dovedeste ca marfurile descrise calitatativ
si cantitativ in acest document au fost incarcate sau preluate pentru a fi transportate dintr-un
port in altul in scopul de a fi predate persoanei nominalizate sau posesorului acestui
document.
Potrivit Conventiei de la Hamburg din 1978, privind transportul pe mare
conosamentul este un document care face dovada unui contract de transport pe mare si
consta in prelucrarea/ incarcarea marfurilor pe nava de catre caraus, precum si obligatia
acestuia de a livra marfuri contra prezentarii documentelor.
Expeditorul este in drept sa ceara transportatorului eliberarea, in loc de conosament,
a unui bon maritim de livrare sau a unui alt act probatoriu al primirii marfurilor spre
transportare.
2.2. Determinati tipurile conosamentelor conform criteriilor de clasificare ale acestora.
I. Dupa scop, conosamentele se clasifica astfel :
a) Conosament de preluare a marfii are functie provizorie si se emite atunci cand
conform contractului de vanzare-cumparare riscul pieirii marfii se transmite de la
vanzator la cumparator anterior incarcaturii marfii pe vas. Dupa incarcarea marfii,
conosamentul de preluare a marfii va fi inlocuit cu unul de incarcare sau pe
conosament se va aplica mentiunea imbarcat.
b) Conosament de incarcare a marfii.
II. Dupa modul de circulare a marfii sint conosamente:
a) -nominative - care contin numele posesorului si pot fi vindute numai prin
intermediul cesiunii de creanta notariale ;
b) -la ordin - poate fi transmis liber prin gir ;
c) - la purtator - nu contine numele destinatarului si cine detine conosamentul acela e
si posesorul marfii.
2.3. Argumentati functiile principale ale conosamentului.
Conosamentul are urmatoarele functii:
-

este un titlu de proprietate, adica dovedeste ca posesorul acestuia este proprietarul

marfii ;
este un titlu probator, adica confirma ca marfa a fost incarcata pe nava n buna
regula. Asa tip de consonament se numeste clean bill of leading - consonament curat.
Daca capitanul depisteaza ca marfa nu corespunde ambalajului sau calitatii, atunci el
face o nsemnare despre aceasta in consonament care se numeste - unclean bill
ofleading (conosament murdar);
este un titlu de valoare negociabil - poate sa fie instrainat (vindut, donat,etc) liber,
circulind prin intermediul girului (andosamentului). Girul este o operaiune de
instrainare a titlurilor de valoare si a instrumentelor de plata prin care posesorul lor le
transmite altei persoane facind o inscriere pe dosul (andosament) documentului
indicind numele noului psesor si punindu-si semnatura.
Reieind din aceasta conosamentul poate fi un instrument de credit, adic pe baza
lui se deschide prin intermediul bancilor creditul necesar finantarii contractului de
vanzare-cumparare ;

este unica dovada de existenta a contractului de navlosire ( de transport maritim)

intre armator si navlositor la transportarea mrfurilor cu nave de linie.

Testul 21
Subiectul 1.Notiunea si caracteristica generala a dreptului comertului
international
1.1.Definiti dreptul comertului international ca ramura de drept.
DCI este o materie juridic pluridisciplinar reunind norme conflictuale, norme de
drept civil, comercial,
precum si norme de drept material uniform, iar ntr-o anumit limit si normele de
drept international
public prin care se reglementeaz raporturi de comert international si de cooperare
economic si tehnico
stiintific stabilite ntre participantii la circuitul mondial de valori si cunostinte.
Tudor Popescu defineste DCI ca un ansamblu de norme care crmuiesc relatiile
comerciale ce depsesc
cadrul intern sau national a unui stat si au aderente internationale cu 2 sau mai multe
sisteme de drept
national.
V. Vaduh si Gh. Bivol: DCI este stiinta care cuprinde si cerceteaz normele de drept si
uzantele ce
reglementeaz institutiile si raporturile juridice care iau nastere n sfera relatiilor de
schimb si economice
internationale.
n lumina acestei analize putem defini DCI ca fiind ansamblu de norme juridice care
reglementeaz relatiile
comerciale si de cooperare economic si tehnico-stiintific internationale.
1.2Explicati criteriile de definire a caracterului international al raporturilor
juridice, care constituie
obiectul dreptului comertului international
Caracterul de internationalitate al RJ este determinat de prezenta n cadrul
acestor raporturi a unuia sau mai multor elemente de extraneitate. Conventiile
internationale stipuleaz pentru definirea caracterului intern al raportului 2
criterii:
a) Un criteriu subiectiv n sensul c prtile persoanele fizice/ persoanele
juridice sa aib sediu sau domiciliu n state diferite. Conventia de la Viena

din 1980 privind vnzarea international de mrfuri, conventia de la New

York 1974.
b) Criteriul obiectiv n sensul c marfa, lucrarea, serviciul, bunul care face
obiectul RJ s se afle ntr-un tranzit international ceea ce presupune c n
procesul derulrii raportului juridic bunul s treac cel putin o frontier.
Acest criteriu este stipulat de regul n conventiile privind transportul
international (conventia de la Berna 1956, conventia de la Varsovia de
unificare a unor reguli la transportul aerian international de mrfuri).
n literatura de specialitate s-a artat c cele 2 criterii snt n principiu
alternative, fiind suficient doar unul din ele pentru a constata esenta unui raport
de comert international. n practic ns foarte frecvent snt ntlnite n acelasi
timp ambele criterii. De asemnea snt ntlnite si alte cerinte ale
internationalittii n situatiile n care ncheierea, modificarea, executarea AJ are
loc n state diferite. Prestatia caracteristic care face parte din obiectul
contractului se desfsoar n strintate, locul aflrii bunului, locul predrii
bunului, locul ncheierii contractului.
1.3Argumentati autonomia dreptului comertului international
n doctrina juridic exist denumirea de drept comercial international sau de
DIPrivat comercial. UNICITRAL comisie specializat a ONU la momentul
nfiintrii sale n 1966 a adoptat denumirea de Drept comercial international si a
propus definitia acestuia ca fiind un ansamblu de reguli care reglementeaz
relatiile comerciale de drept privat punnd n cauza mai multe tri. Aceast
definitie a fost oficializat deoarece rezult c raporturile de drept international
public care snt ntr-o legtur strns cu raporturile comerciale internationale
rmn n afara domeniului de actiune a DCI. Cu toate c unii autori consider c
DCI este o notiune mult mai descriptiv, majoritatea ajung la concluzia c este
totusi cea mai potrivit deoarece ea constat existenta unui fenomen
comertul international, si realitatea inevitabil a unui drept adecvat. Pe cnd
denumirea DIPrivat comercial indic o restrngere a obiectului de reglementare,
obiectul disciplinei reducndu-se numai la relatiile de drept international privat.
n lumina acestei analize putem defini DCI ca fiind ansamblu de norme juridice
care reglementeaz relatiile comerciale si de cooperare economic si tehnicostiintific internationale.
Astfel, conchidem:

1. Normele DCI se situeaz n limita ordinii juridice nationale cu ordinea juridic

international, ceea ce nseamn c devenind o materie interdisciplinar care
cuprinde mai multe norme ale mai multor ramuri de drept, ponderea avnd-o normele
de drept privat.
2. Normele DCI reglementeaz att relatii de comert, ct si relatii economice si tehnicostiintifice.
3. Normele DCI snt att norme de drept material care pot fi att de drept uniform, ct si
de drept national, ct si norme procesuale viznd ca exemplu arbitrajul comercial
international, precum si normele conflictuale care au rolul de a identifica, de a stabili
care este sistemul de drept aplicabil sau legea aplicabil unui raport juridic de comert

international. Odat stabilit sistemul de drept aplicabil raportului juridic acesta va

reglementa n principiu:
Conditiile de fond ale contractului
Efectele obligationale ale contractului.

Pe lng norme conflictuale mai exist si norme materiale de drept uniform care
snt adoptate de ctre state fie pe cale de conventie international, fie pe cale
de lege uniform, pentru a crmui anumite raporturi juridice si a lichida sau
constrnge conflictele de legi (ca exemplu, n domeniul vnzrii internationale,
transportului internationale, titlurilor de credit). Aceste norme de drept material
uniform nu le nlocuiesc ntotdeauna pe cele de drept national, ci doar coexist
cu acestea si au sfer de aplicare diferit.
Fiecare ramur de drept se caracterizeaz si prin anumite procedee sau
modalitti de reglementare a raporturilor juridice ceea ce constituie metoda de
reglementare a unor atare raporturi juridice. Astfel:

n raporturile comerciale internationale este caracteristic pozitia de egalitate juridic

a prtilor una fata de alta.
Este de subliniat c n aceste raporturi statul actioneaz ca subiect de drept privat (de
iure gestionis), adic el este pe pozitia de egalitate juridic cu cealalt parte care
poate fi att persoan fizic, ct si persoan juridic ce apartine unui alt stat. n cazl
raporturilor juridice financiar-bancare, vamale etc. care vizeaz realizarea politicii
sale comerciale, statul actioneaz ca subiect de drept public.

Subiect 2 .Contracte moderne si complexe.

2.1. Definiti si descrieti caracterul complex al CI de engineering prin prisma
contractelor model al CCI
Engineering-ul este un complex de operaiuni, prealabile sau concomitente,
de concepie i elaborare, precum i de coordonare i executare a proiectelor i
lucrrilor pentru realizarea unui obiectiv.
Operaiunile de engineering se ndeplinesc n cadrul a dou faze principale:
- faza de studii, ce include cercetrile n baza crora se elaboreaz un proiect, i
- faza de executare, ce cuprinde realizarea sau punerea n stare de serviciu a unui
obiectiv.
n raport de natura prestaiilor, activitatea de engineering implic urmtoarele
operaiuni: engineering economic, care urmrete stabilirea tiinific, pe baza unor
principii economice, a soluiei optime pentru realizarea unui obiectiv industrial;
engineering de proiectare, care cuprinde lucrrile de proiectare, necesare pentru realizarea
fizic a obiectivului industrial; engineering industrial, care se ocup cu
organizarea i coordonarea activitii oamenilor, utilajelor i materialelor, cu
organizarea conducerii obiectivului industrial.
2.2. definiti contractul de reengineering ca foma specifica a contractului de
engineering, caracterizati esenta si varietatile acestuia.
Recent, pe piaa internaional un nou tip de serviciu - serviciu de re-engineering, care au
reproiectarea o firm strin lui.

Reengineering (englez Re-engineering) - servicii de inginerie de consultanta pentru

restructurarea sistemelor de organizare i de gestionare a proceselor de producie i
comerciale i de investiii ale entitii, n scopul de a mbunti competitivitatea i
stabilitatea financiar.
Reengineering este de dou tipuri:
-

criza de re-engineering i

reengineering.

Reproiectarea Criza are drept scop rezolvarea problemelor de criz ale unei entiti
economice. Acesta este utilizat n cazurile n care impactul activitilor financiare i
comerciale i industriale i comerciale ale unei entiti economice n continu scdere,
competitivitatea acesteia care intr brusc tendina bankrotstvai nuzhenkompleks msuri
pentru a soluiona aceast criz.
Astzi, n criz trebuie s reorganizeze multe entiti de producie ale Federaiei Ruse.
Acest lucru se datoreaz n urmtoarele motive:
-

n structura actual de organizare i de gestionare a ntreprinderilor industriale i de

afaceri, exist nc multe lacune lsate de vechiul regim, ceea ce conduce la costuri
inutile de munc, resurse financiare i materiale;

noi elemente ale procesului de afaceri sunt nc n fa i slab dezvoltate.

Reengineering de dezvoltare este utilizat n cazurile n care dinamica redus i structura de

execuie de organizare i gestionare a procesului de producie i de comer i de investiii a
atins deja nivelul maxim de profit.
Firme de inginerie implicate n re-inginerie pot fi mprite n patru tipuri.
Primul tip - este de firme strine i consultani. Acestea sunt, n principal, servicii de audit i
servicii de gestionare a informaiilor cu ajutorul computerelor i a software-ul lor.
Al doilea tip - o firm de consultan, care lucreaz ca integratori de sisteme. Aceste firme
pot funciona numai la cel mai nalt nivel de management al agenilor economici i sunt
departe de proceduri contabile i tehnologii pentru punerea lor n aplicare. Sarcina lor
principal este de a construi cele mai bune modele cu ajutorul unor programe strine i
introducerea sistemelor de management al documentelor. Astfel de firme nu au experien n
managementul financiar. Ei lucreaz pe baz de proiect i nu sunt capabili de decizii de larg
consum.

Al treilea tip - o firm de design care va proiecta compania perfect, adic problema de
afaceri de design optim. Cu toate acestea, aceste firme s-au nu poate pune n practic acest
proiect i s fac recomandri pentru punerea sa n aplicare.
Al patrulea tip - o companie implicat n punerea n practic a reengineering. Scopul lor
principal - punerea n aplicare rapid a rezultatelor de re-inginerie entitate de afaceri de
management de proiect, n scopul de a elimina criza, doar pentru a oferi un sistem de control
mai optim.
2.3.Argumentati oportunitatea selectarii tipurilor contractului de engineering in
functie de finaliatea urmarita de beneficiar si nivelul de raspundere a companiei de
engineering
Obiectul contractului de consulting-engineering l formeaz operaiunile
prestate, de la simple consultaii pn la realizarea unor proiecte sau obiective.
Prestaiile de engineering necesare pentru executarea unui obiectiv industrial cuprind
urmtoarele operaiuni: cercetri i studii preliminare; elaborarea planurilor;
asigurarea materiilor prime i utilitilor; realizarea construciilor civile; furnizarea de
echipamente, utilaje, materiale sau piese de schimb; livrarea documentaiei tehnice;
asigurarea asistenei tehnice.
Societatea sau prestatorul de engineering trebuie s-i realizeze misiunea
potrivit prevederilor menionate n contract. n raport de specificul contractului,
prestatorul de engineering poate avea urmtoarele obligaii: efectuarea de studii;
conducerea realizrii obiectivului industrial; prestarea de asisten tehnic;
coordonarea activitii antreprenorilor; verificarea lucrrilor de montaj; predarea
documentaiei obiectivului; garantarea funcionrii i capacitii obiectivului;
pstrarea secretului informaiilor i realizrilor.
Obligaiile clientului sau beneficiarului sunt de a plti preul i de a preda
toate datele i informaiile cerute. Clientul mai poate fi obligat s presteze unele
servicii, s furnizeze anumite bunuri sau s obin autorizaiile necesare.
n determinarea obligaiei principale a clientului, plata preului, se aplic
urmtoarele principii: plata se face numai de ctre client; valoarea retribuiei include
i cheltuielile cu caracter permanent, ntreprinse de societate pentru sporirea
potenialului tehnico-tiinific; modul i condiiile de efectuare a plii sunt stabilite
de catre parti.
Teste 22
Subiectul 1.Inceierea contractelor comerciale international
1.1.Distingeti diferite conceptii referitoare la momentul incheierii
contractelor comerciale internatioanale inter absentes
La incheierea contractului prin telefon momentul incheierii contractului este
momentul convorbirii telefonice, iar locul incheierii contrcului se determina in
felul urmator:

Pentru sistemul de drept continental este locul celui care are initiative telefonica
In common law este considerat locul celui apelat telephonic.

In vederea determinrii momentului incheierii contractului prin corespondenta

sint cunoscute 4 sisteme:

5. Sistemul emisiunii sau declaratiunii acceptarii contractual se considera incheiat in

momentul in care destinatarul ofertei s-a declarat de accord de a incheia contractul.
6. Sistemul expedierii acceptarii destinatarul acceptarii expediaza acceptarea catre
ofertant.
7. Sistemul receptiei acceptarii potrivit caruia momentul incheierii contractului este
momentul in care acceptarea a ajuns la ofertant. Inconvenient consta in aceea ca
practica a demonstrate ca nu toata corespondenta este luata la cunostinta imediat ce
aceasta ajunge la sediul oferatntului. In acest system promovat de tarile europene mai
ales de Germania riscul caii postale este suportat de acceptant.
8. Sistemul informatiei contractual se considera incheiat in momentul in care
ofertantul ia efctiv cunostinta cu continutul acceptarii.
1.2.Determinati locul ncheierii contractelor comerciale international
inter absentes

Atunci cind contractual se incheie intre persoane prezenta locul perfectarii lui este acela
unde are loc semnarea contractului. In cazul perfectarii contractului prin telefon,
determinarea locului incheierii acestuia difera in functi de conceptia adoptata:
- In sistemul emisiunii sic el al expedierii acceptarii, CCi se considera incheiat la locul
unde vorbeste acceptantul.
- In sistemul receptiei acceptarii si cel al informarii, contractual se considera incheiat
la locul unde vorbeste ofertantul.
In cazul contractelor incheiate inter absentes, determinarea locului incheierii acestora
difera in functie de conceptia adoptata cu privire la stabilirea momentului incheierii lor.
Astfel in sistemul emisiunii sic el al expedierii acceptarii, locul incheierii contractului
este sediul sau resedinta acceptantului. In sistemul receptiei acceptarii si cel al informarii
contractual se considera incheiat la locul unde se gaseste ofertantul. In cazurile in care
contractual se incheie fara a fi necesara comunicarea acceptarii, contractual se cosnidera
incheiat la locul unde se afl acceptantul. In situatia acceptarii tardive, locul incheierii
contractului este la sediul sau dupa caz resedinta acceptantului, deoarece aici se
receptioneaza comunicare facuta de ofertant privind valabilitatea acceptarii tardive.
1.3.Argumentati importanta determinarii momentului si locului
incheierii CCI

Momentul perfectarii contractului marcheaza limita in timp pina la care se poate

revoca oferta si acceptare.
Moartea sau incapacitatea ofertantului sau acceptantului survenita ulterior perfectarii
contractului nu produc consecinte cu privire la existent si efectele cotractului.
Moarte sau incapacitatea ofertantului sau acceptantului survenita anterior perfectarii
contractului impiedica fomarea acestuia.
Marcheaza inceputul curgerii termenelor de prescriptive, a efectelor acestora afara de
cazul in care legea sau partile nu au fixat o alta data in acest sens.
Conflictul legilor in timp se rezolva in raport cu data incheierii contractului.
Valabilitatea consimtamintului si deci existent viciilor de consimtamint se apreciaza
la momentul incheirii contractului

In fncti de moment se determina locul incheierii contractului.

Subiectul 2 : CONTRACTUL DE TRANSPORT INTERNATIONAL FLUVIAL DE

MARFURI.

2.1. Definiti contractul de transport international fluvial de marfuri prin prisma Conventiei
de la Budapesta din 2001.
Prin prisma Conventiei de la Budapesta din 2001contractul de transport international
fluvial de marfuri se incheie printr-o scrisoare de trasura fluviala, obiectul sau fiind
transportul de marfuri pe fluviile internationale. De cele mai multe ori, cadrul juridic al
efectuarii unui asemenea transport este configurat prin acorduri bilaterale de comert si
navigatie, perfectate intre statele riverane, sau prin intelegeri bi- si multilaterale, intervenite
intre armatorii din statele riverane.
2.2. Caracterizati regimul juridic a scrisorii de trasura fluviale.
Documentele folosite in expeditia internationala de marfuri in transportul fluvial sunt
scrisoarea de trasura fluviala intocmita de expeditorul international si conosamentul intocmit
de agentul companiei de navigatie fluviala pe baza ordinului de incarcare intocmit si semnat
de expeditorul international. Scrisoarea de trasura face dovada contractului de transport si
insoteste marfurile pana la destinatie; aceasta scrisoare stampilata de compania de navigatie
fluviala constituie inscrisul doveditor al contractului pentru executarea transportului.
Expeditorul international raspunde fata de transportator, navlositor si alte terte
persoane pentru daunele survenite din cauza datelor eronate sau incomplete inscrise in
scrisoarea de trasura.
Pentru intocmirea acestui document exista formulare unice ce cuprind conditii de
executare a transportului obligatorii atat pentru transportator cat si pentru navlositor si
expeditorul international. Ele se tiparesc in limba tarii transportatorului precum si in limbile
rusa si germana.
Scrisoarea de trasura contine date cu privire la expeditor (navlositor) si adresa sa,
destinatar si adresa sa, numele navei, portul de incarcare si portul de descarcare, marcajul
coletelor ce se incarca, denumirea marfii si felul ambalajului, greutatea marfii. Toate aceste
date sunt completate de catre expeditorul international in scrisoarea de trasura fluviala pe
baza datelor si instructiunilor primite in prealabil de la navlositor, precum si date privitoare
la navlu.
Scrisoarea de trasura fluviala se intocmeste de regula in mai multe exemplare cu
continut identic. Originalul scrisorii de trasura, insoteste marfa si in portul de descarcare
trebuie predat destinatarului marfii. Expeditorul international remite navlositorului
duplicatul scrisorii de trasura, dupa ce in prealabil si-a oprit o copie a acestui document.
Totusi la cererea navlositorului se pot intocmi si elibera una sau mai multe copii de pe
duplicatul scrisorii de trasura, iar la cea a destinatarului una sau mai multe copii de pe
scrisoarea de trasura.
2.3. Argumentati raspunderea partilor in contractul de transport international fluvial
de marfuri.
Daca proprietarul marfii sau navlositorul nu pune la dispozitie marfa destinata
transportului sau o prezinta in cantitati mai mici decat cele convenite, atunci achita

transportatorului o penalitate egala cu 50% din taxele de transport cuvenite pentru cantitatea
de marfa suspendata pentru incarcare.
Daca transportatorul refuza primirea cantitatii convenite de marfa sau nu pune la
dispozitie nava pentru transportul marfii, el achita expeditorului marfii sau navlositorului o
penalitate egala cu 50% din navlu calculata asupra cantitatii de marfa refuzata.
Pentru prezentarea cu intarziere a marfurilor, fata de termenul convenit, expeditorul
sau navlositorul plateste transportatorului, in cursul primelor 8 zile, o penalitate pentru
stationarea efectiva a navei calculata pe tona de capacitate de incarcare a navei pe zi sau
pentru cota parte din zi, daca intarzierea nu depaseste 8 zile de la termenul convenit. Cand
intarzierea depaseste 8 zile fata de termenul convenit transportatorul are dreptul sa refuze
executarea transportului respectiv si sa perceapa de la expeditor sau navlositor o penalitate
egala cu 50% din navlu, calculat asupra cantitatii de marfa convenita la care se adauga si
suma penalitatii cuvenita transportatorului pentru prezentarea cu intarziere a marfii.
Transportatorul poarta raspunderea pentru asezarea marfurilor in spatiile de incarcare
ale navei, care sa asigure pastrarea marfii si incarcarea justa a navei. Expeditorul este obligat
sa indeplineasca toate indicatiile comandantului (carmaciului) navei, care se refera la
incarcarea si stivuirea marfurilor in spatiile de incarcare si pe punte.
Expeditorul si navlositorul poarta raspunderea pentru exacta declarare a denumirii
marfii iar navlositorul si pentru cantitatea ambalajului interior necesar acestei marfi.
Transportatorul raspunde de pierderea sau avarierea marfii.
Testul 23
Subiectul 1.Efectele contractelor commercial international.
1.1.Relatati despre principiul fortei obligatorii a contractelor
comerciale intenationale
P-l forei obligatorii a contractelor (pacta sund servanda) i-a gsit formula
clasic n art. 1134 CC francez conveniile legal formate in locul legii pentru
cei care l-au ncheiat. Fiind un principiu universal i gsete reflectare n toate
sistemele de drept naional, n legislaia noastr el rezult din alin.1 art.668 CC
RM. P-le UNIDROIT art. 1.3 contractul valabil ncheiat are caracter obligatoriu
ntre prile contractante. Contractul nu poate fi i nu poate nceta dect n
condiiile stipulate n clauzele sale, prin acordul prilor i n orice mod prevzut
de principii. Din aceste considerente se poate estima c fora obligatorie a CCI
are urmtoarele consecine:
1. prile contractante sunt ntocmai inute s execute prestaiile la care
s-au obligat. Executarea obligaiilor trebuie s aib loc n condiiile stabilite de
pri n contract. Atunci cnd executarea n natur nu mai este posibil,
obligaia debitorului de a executa prestaiile sale contractuale se transform n
obligaia de dezdunare a creditorului conform regulilor privind rspunderea
contractual.
2. Obligaiile contractuale trebuie executate cu bun credin. P-l
executrii cu bun credin este reflectat n pct. 1.7 UNIDROIT, care spune
prile sunt inute s se conformeze exigenelor bunei-credine n comerul

internaional. Ele nu pot exclude sau limita aceast obligaie. Acest principiu se
concertizeaz n dou obligaii principale prilor: obligaia de loialitate
(impune prilor contractante abinerea de al svrirea oricror aciuni dolosive
sau culpabile n executarea prestaiilor. Astfel obligaia de loilaitate interzice
creditorului s abuzeze de situaia sa. De ex: s profite de o nclcare
nensemnat pentru a obine o reziliere profitabil a contractului sau s-l pun
pe debitor ntr-o stare mai grea dect cea normal) i obligaia de colaborare
(const n ndatorirea prilor de a facilita reciproc executarea contractului n
vederea meninerii echilibrului prestaiilor. Fiecare parte trebuie s se comporte
n aa mod nct s evite efectuarea unor cheltuieli inutile din partea
cocontractantului. De ex: transportatorul trebuie s aleag calea cea mai puin
costisitoare pentru clientul su. Obligaia de colaborare o regsim mai mult n
contractele de societate civil, cnd toi asociaii trebuie s colaboreze la
activitatea societii n vederea realizrii scopului propus.
3. Contractul nu poate fi desfiinat sau modificat din dorina unilateral a unei
pri. Modificarea sau desfiinarea se poate realiza cnd prevede legea sau cnd
convin prile. Fora obligatorie a contractului se impune nu doar prilor
contractante, dar i instanei de judecat sau de arbitraj. n cazul n care
debitorul nu-i execut de buna voi obligaia asumat creditorul este ndreptit
s se adreseze instanei de judecat care la rndul ei este obligat s respecte
coninutul contractului.
1.2.Determinati conditiile in care devine operanta exceptia de
neexecutare
Exceptia de neexecutare a contractului constituie un mijloc de aprare, care
poate fi folosit atit de vinzator, cit si de cumparator. Doctrina analizeaza
exceptia de neexecutare ca fiind un mijloc juridic cu valenta dubla. Astfel, pe de
o parte ea reprezinta un mod de sanctionare a contractantului care nu si-a
executat prestatia asumata, iar pe de alta parte aceasta constituie un mijloc de
aprare de care se poate prevala contractantul caruia i se pretinde executarea
prestatiei ce si-a asumat-o de catre partenerul sau contractual intr-un moment
cind nici acesta nu-si executase propria lui prestatie. Exceptia de neexecutare isi
produce efectele in prezenta urmatoarelor conditii cumulative:

Sa existe o neexecutare, fie chiar partiala, dar importanta a obligatiilor asumate prin
contract.
Neexecutarea obligatiilor s nu se datoreze faptei celui care invoca exceptia de
neexecutare, dar sa fie determinata de o alta imprejurare (de exemplu forta majora)
care nu i este imputabila lui.
Prin natura sa raportul contractul sa comporte aplicarea regulii executarii simultane a
obligatiilor celor doua parti.

Desi legislatiile statelor nu au o conceptie unitara cu privire la aceasta exceptie,

ea este consacrata unanim in practica si doctrina. Invocarea exceptiei de
neexecutare are ca efect suspendarea executrii contractului. Suspendarea
ramne operant pina cind partea care pretinde executarea obligatiei de catre
partenerul sau contractual, fara sa-si fi executat proria sa obligatie, isi modifica
atitudinea, trecind la executarea prestatiei ce ii revine.

1.3.Determinati momentul si locul executarii obligatiei ce rezulta din

CCI prin prisma prevederilor principiilor UNIDROIT asupra CCI editia
2010

O parte este inut s i execute obligaiile:

1
(a) dac este fixat un termen pentru executarea acelei obligaii ori acesta
poate determinat din contract, la acel termen;
2
(b) dac este fixat o perioad de timp sau aceast perioad rezult din
contract, fie oricnd pe durata perioadei respective cu excepia situaiei n care
circumstanele indic faptul c momentul executrii obligaiei este la latitudinea celeilalte
pri;
3
(c) n orice alt situaie, n cadrul unei perioade rezonabile de timp dup
ncheierea contractului.
(1) Dac locul executrii nu este fixat i nu este determinabil din contract, executarea
obligaiile se face astfel:
1 (a) obligaia de a plti o sum de bani, la sediul creditorului;
2 (b) orice alt obligaie, la sediul debitorului.
(2) Partea care i schimb sediul dup ncheierea contractului trebuie s
suporte cheltuielilor suplimentare pentru executare pe care o astfel de
schimbare le-ar putea genera.
Subiectul 2 : CONTRACTUL INTERNATIONAL DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFURI

2.1. Definiti contractul international de transport feroviar de marfuri prin prisma

Acordului din 1951 referitor la transporturile internationale feroviare de marfuri si
Conventia COTIF (CIM) din 1980.
Prin prisma Acordului privind transportul internaional feroviar de mrfuri din 1951
si a Conventiei COTIF (CIM) din 1980 contractul international de transport international de
marfuri se considera incheiat in momentul in care calea ferata de predare a primit marfa
insotita de scrisoarea de trasura (scrisoarea CIM). Confirmarea de primire este data de
stampilarea de catre statia de predare a scrisorii de transport si a fiecarei file complementare.
De asemenea, se va specifica si data primirii. Aceste operatiuni trebuie sa aiba loc imediat
dupa predarea la transport in totalitate a marfii mentionata in scrisoarea CIM (si daca in
statia de predare se prevede ca plata taxelor sau a unei parti din acestea sa fie facuta de
expeditor, dupa plata acestora sau dupa depunerea unei garantii). Data stampilei este
considerata ca fiind data expedierii marfii.
2.2. Caracterizati regimul juridic a scrisorii de trasura feroviara.
Contractul international de transport feroviar se incheie prin intermediul scrisorii de
trasura, care potrivit legii are forma scrisa. La origine acest document era o simpla scrisoare
pe care expeditorul o adresa destinatarului, prin intermediul celui care realiza transportul.
Scrisoarea de trasura contine 3 categorii de mentiuni : obligatorii,
circumstantiale(dar nu in cazul oricarui contract de transport ci numai atunci cand sunt
indeplinite ipotezele la care aceste mentiuni se refera) si facultative(pot fi inserate in
scrisoarea de trasura daca partile considera ca sunt utile, de ex : mentiunea ca destinatarul nu
are sa modifice unilateral contractul de transport ; mentiunii ca marfa urmeaza sa fie
restituita expeditorului in cazul piedicii la livrare). Mentiunile obligatorii trebuie sa figureze
in scrisoarea de trasura in cazul oricarui transport international de marfuri pe calea ferata si
se refera la :
- data si locul intocmirii scrisorii de trasura ;
- numele si adresa partilor si a destinatarului ;

- denumirea statiilor de expeditie/destinatie, in conformitate cu Nomenclatorul

statiilor de cale ferata ;
- numarul si seria sigiliilor aplicate ;
- denumirea marfii si modul de ambalare al acesteia, iar pt. marfurile periculoase se
prevede si denumirea prevazuta in regulamentul privind transp. international feroviar de
marfuri periculoase ;
- enumerarea detaliata a anexelor la scrisoarea de trasura, daca aceste acte sunt
necesare pentru indeplinirea unor formalitati pe parcurs ;
- numarul mijlocului de transport si, daca este cazul, a unitatii de transport
intermodal ;
- mentiunea cu privire la modul in care s-a efectuat plata transportului (francat/taxat
suportat de catre expeditor sau transmis plata la destinatar) ;
- masa bruta a marfii + alte elemente de calcul care sa permita determinarea
cantitatii de marfa ;
Pentru fiecare expeditie se intocmeste o singura scrisoare de trasura, exceptie
facand obiectele indivizibile si de dimensiuni exceptionale care necesita pentru incarcare
mai mult de 1 vagon.
Scrisoarea de trasura contine 5 file : exemplarul de serviciu (insoteste marfa pe
parcurs), exemplarul ce ramane in arhiva statiei de predare, exemplarul duplicat ce se preda
expeditorului, avizul/adeverinta de primire (raman in arhiva statiei de destinatie), exemplarul
unicat care insoteste marfa si se preda destinatarului cand primeste marfa si exemplarul de
marfa centralizat.
Functiile scrisorii de trasura:
a) document probator - actul care probeaza perfectarea contractului de transport,
fiind forma scrisa a acestui document tipizat, ceruta ad probationem ;
b) face dovada drepturilor si obligatilor nascuta din contract atat pentru operatorul
de transport feroviar, cat si pentru expeditor, si in mod atipic pentru destinatar ;
c) functia de legitimare - cel care detine documentul este indreptatit sa valorifice
drepturile rezultate din contract; pentru expeditor drepturile care se sting in momentul
ajungerii marfii la destinatie, iar pentru destinatar drepturi care pot fi valorificate din
momentul ajungerii marfii la destinatie.
2.3. Explicati si argumentati principiul raspunderii solidare a cailor ferate ca
trasatura distinctiva a raspunderii carausului in contractul de transport international
feroviar de marfuri.
Reclamatiile privind contractul de transport trebuie sa fie adresate in scris caii ferate.
La reclamatia scrisa se va anexa duplicatul scrisorii de transport si in lipsa acestuia, el
trebuie sa aiba autorizatia destinatarului sau o dovada a acestuia ca a refuzat marfa (daca
expeditorul este reclamant) sau unicatul scrisorii de trasura (daca destinatarul este reclamant
si daca i-a fost remis acest document). De asemenea, aceste acte pot fi insotite de procesulverbal comercial si de alte documente pe care cei interesati considera util sa le anexeze.
Actiunile judecatoresti bazate pe regulile uniforme CIM nu pot fi intentate decat in
fata judecatorului competent al statului de care depinde calea ferata actionata in judecata (cu
exceptia cazului in care exista intelegeri intre state care prevad altfel).
Orice cale ferata care a incasat fie la predare, fie la destinatie, taxele (sau alte
creante) care rezulta din contractul de transport trebuie sa plateasca cailor ferate interesate
partea care le revine acestora, iar modalitatile de plata se stabilesc prin intelegeri incheiate
intre caile ferate.
Calea ferata de expediere este raspunzatoare fata de celelalte cai ferate de tariful de
transport si de celelalte taxe pe care trebuia sa le incaseze de la expeditor si nu le-a incasat,
cu rezerva de a avea dreptul de regres impotriva predatorului.

Cand calea ferata de destinatie elibereaza marfa destinatarului, fara sa incaseze taxele
si celelalte creante ce rezulta din contractul de transport, ea raspunde in fata celorlalte cai
ferate care au participat la transport si fata de ceilalti interesati.
Calea ferata care a platit o despagubire pentru pierdere totala/partiala sau pentru
avariere, are drept de actiune in regres impotriva cailor ferate care au participat la transport,
astfel:

calea ferata care a cauzat paguba este singura raspunzatoare;

cand paguba rezulta din vina mai multor cai ferate, fiecare din acestea raspunde
de paguba pe care a cauzat-o;

daca nu se poate dovedi ca paguba a fost cauzata din vina uneia/mai multor cai
ferate, despagubirea se repartizeaza intre toate caile ferate care au participat la transport, cu
exceptia acelora care dovedesc ca paguba nu s-a produs pe liniile lor; repartizarea se face
proportional cu distantele kilometrice de aplicare a tarifelor;

in caz de insolvabilitate a uneia din caile ferate, partea de despagubire ce ii

revine acesteia si nu este platita de aceasta se repartizeaza intre toate celelalte cai ferate care
au participat la transport, proportional cu distanta de aplicare a tarifului.
La fel se procedeaza si in cazul in care se plateste de catre o cale ferata o despagubire
pentru depasirea termenului de executare a contractului de transport. Daca intarzierea are la
baza vina mai multor cai ferate, despagubirea este repartizata intre aceste cai ferate,
proportional cu durata intarzierii pe liniile respective.

Test 24
Subiectul 1.Incheierea contractelor comerciale international
1.1.Definiti oferta de a contracta
n conformitate cu art. 681 alin (1) CC al RM Ofert de a contracta este propunerea,
adresat unei sau mai
multor persoane, care conine toate elementele eseniale ale viitorului contract i care
reflect voina
ofertantului de a fi legat prin acceptarea ofertei.
1.2.Argumentati conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca oferta de a
contracta
Oferta trebuie s fie:

1. Ferm trebuie sa exprime neindoielnic vointa ofertantului de a se oblige juridic in

caz de acceptare.
2. Precis si complete sa precizeze toate elementele contractului incit sa faciliteze
perfectarea acestuia printr-o simpla acceptare.
3. Univoca nu va fi univoc atunci cind oferta este fcuta cu reserve, fie exprimate de
autorul ei, fie care rezulta din natura contractului.
4. Adresata unei sau mai multor persoane determinate, in caz contrar este considerate
numai o invitatie de a contracta

Referitor la oferta publica legea prevede expres ca expunerea bunurilor cu

etichete, publicitatea bunului, descrierea bunului in cataloage, la expozitie, s.a.
propuneri adresate persoanelor nedeterminate se considera oferta publica
indifferent daca se indica pretul bunului si alte clause esentiale (art.850 CC).
distinctia dintre oferta publica si invitatia la negocieri se manifesta prin aceea
ca invitatia la negociere nu creaza obligatia juridical in sarcina initiatorului, chiar
daca a fost acceptata de cel careia i-a fost adresata, pe cind oferta de a
contracta fiind acceptata duce la perfectarea contractului si executarea
acestuia.
1.3.Decideti asupra oportunitatii sau inoportunitatii revocarii ofertei
Revocarea ofertei tine doar de ofertele facute persoanelor absente, situatie
intilnita des in DCI. Astfel, legislatia si practica admite doua situatii posibile cind
are loc revocarea ofertei:

1. Atita timp cit oferta nu a ajuns la destinatar ofertantul o poate revoca in mod liber
fara a suporta careva consecinte cu conditia ca revocarea sa ajunga cel tirziu odata cu
oferta.
2. n cazul in care oferta a ajuns la destinatar aceasta poate fi revocata daca revocarea
ajunge la persoana careia i se face oferta inainte ca aceasta sa fi expediat acceptarea.
De la aceste consitii se admit exceptii cind oferta devine irevocabila:

1. In situatia in care oferta este cu termen pentru acceptare ea devine irevocabila pina la
expirarea termenului
2. Oferta fara termen ramine irevocabila o perioada de timp care in conformitate cu
uzantele comerciale in domeniu este apreciata ca rezonabila pentru ca destinatarul
ofertei sa-si poata exprima vointa de a contracta, iar ofertantul sa poata lua cunostinta
despre aceasta vointa.
n ceea ce priveste revocarea ofertei precizam ca un asemenea demers produce
efecte juridice numai daca a fost facuta inainte incheierii contractului, ulterior
va fi lipsita de efecte juridice. De asemenea revocarea ofertei nu este de natura
a produce efecte juridice atunci cind intervine dup ace propunerea de
contractare facuta de ofertant a devenit caduca.

Subiectul 2: CONTRACTUL DE TRANSPORT INTERNATIONAL AERIAN DE MARFURI

2.1. Descrieti caracterele juridice ale contractului de transport international aerian de

marfuri prin prisma Conventiei de la Montreal pentru unificarea anumitor reguli
referitoare la transportul aerian international din 28.05.1999.
Contractul de transport aerian prezint urmtoarele caractere juridice:
a) este un contract bilateral (sinalagmatic), chiar de la ncheierea lui valabil, dnd natere la
obligaii reciproce i interdependente n sarcina prilor contractante: cruul se oblig s

transporte dintr-un loc n altul ncrctura, iar expeditorul se oblig s plteasc preul
transportului;
b) este un contract consensual, asfel contractul se considera incheiat prin simplu acord de
vointa al partilor.
c) este un contract cu titlu oneros, fiecare parte contractant urmrind s obin un folos, un
echivalent, o contraprestaie n schimbul obligaiei asumate. Expeditorul urmrete
deplasarea mrfurilor ctre destinatarul desemnat de el n contract), iar cruul dorete s
primeasc preul convenit (tariful de transport);
d) este un contract comutativ, prile cunoscnd ntinderea obligaiilor reciproce pe care i le
asum chiar din momentul ncheierii contractului i pot aprecia echivalena acestor prestaii
reciproce;
e) contractul de transport aerian de mrfuri, are un caracter real, pentru ncheierea valabil a
contractului consimmntul prilor trebuie s se materializeze n predarea (remiterea)
efectiv a mrfurilor care urmeaz s fie transportate de ctre cru.
f) contractul de transport ncheiat ntre ageni economici este un contract cu coninut
economic, cruia i se aplic principiile generale privind regimul acestor contracte, precum i
legislaia de drept comun n vigoare n aceast materie.
2.2. Caracterizati regimul juridic a scrisorii de trasura aeriene.
Pentru transportul de mrfuri se va elibera o scrisoare de transport aerian.
Scrisoarea de transport aerian sau chitana de primire a mrfii va conine:
a) indicarea punctelor de plecare i de destinaie;
b) dac punctele de plecare i de destinaie sunt situate pe teritoriul unui singur stat
parte i dac unul sau mai multe puncte de escal sunt situate pe teritoriul unui alt stat,
indicarea a cel puin unuia dintre aceste puncte de escal; i
c) indicarea greutii expediiei.
Scrisoarea de transport aerian este ntocmit de expeditor n 3 exemplare originale.
Primul exemplar poart meniunea "pentru transportator" i este semnat de expeditor. Al
doilea exemplar poart meniunea "pentru destinatar" i este semnat de expeditor i
transportator. Al treilea exemplar este semnat de transportator i este nmnat de acesta
expeditorului, dup acceptarea mrfii.
Semntura transportatorului i cea a expeditorului pot fi tiprite sau nlocuite de o tampil.
Dac, la cererea expeditorului, transportatorul ntocmete Scrisoarea de transport aerian, se va
considera, pn la proba contrar, c transportatorul a acionat n numele expeditorului.
n cazul existenei mai multor colete transportatorul mrfii are dreptul s solicite
expeditorului ntocmirea unor scrisori de transport aerian separate.
2.3. Evidentiati cauzele exoneratoare de raspundere ale transportatorului, stabilite de
Conventia pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian
international de la Montreal din 28.05.1999.
Conform Conventiei de la Montreal pentru unificarea anumitor reguli referitoare la
transportul aerian de marfuri din 28.05.1999, transportatorul nu este rspunztor de
distrugerea, pierderea sau deteriorarea marfii dac se dovedete i n msura n care
dovedete c distrugerea, pierderea sau deteriorarea mrfii s-a datorat:
a) unui defect al mrfii, calitii sau viciului acesteia;
b) ambalrii necorespunztoare a mrfii, efectuat de ctre o alt persoan dect
transportatorul, prepuii sau mandatarii acestuia;
c) unei stri de rzboi sau conflict armat;

d) unei aciuni a autoritii publice realizate n legtur cu intrarea, ieirea sau

tranzitul mrfii.
n cazul n care transportatorul dovedete c dauna a fost provocata sau favorizat de
neglijena sau de alt aciune greit sau omisiune a persoanei care reclam despgubirea ori
a persoanei de la care deriv drepturile acesteia, transportatorul este exonerat n ntregime
sau n parte de rspundere fa de reclamant, n msura in care o astfel de neglijen sau
orice alt aciune greit sau omisiune a provocat dauna sau a contribuit la provocarea
acesteia. Cnd despgubirea este reclamat de o alt persoan dect pasagerul, datorit
decesului sau vtmrii suferite de pasager, transportatorul este n acelai mod exonerat, n
ntregime sau n parte, de rspundere, in msura in care dovedete c neglijena sau orice
alt aciune greit sau omisiune a respectivului pasager a provocat dauna ori a contribuit la
provocarea acesteia.
Transportatorul este rspunztor pentru dauna survenit datorit ntrzierii n
transportul aerian de pasageri, bagaje sau mrfuri. Cu toate acestea transportatorul nu este
rspunztor pentru daunele survenite datorit ntrzierii dac dovedete c el, prepuii i
mandatarii si au luat toate msurile care se impun n mod rezonabil pentru a evita dauna sau
c Ie-a fost imposibil s ia respectivele msuri.