codificat (ca n sistemul civil, continental) predomin n raport cu aceea generat de judectori.

[2]
Cuprins

Dreptul jurisprudenial sau sistemul de "drept comun" (din eng. common law, case-law, judgemade law) este sistemul juridic dezvoltat pe baza jurisprudenei instanelor de judecat, spre
deosebire de sistemul de "drept civil" (din eng. civil law) care este dezvoltat, cu precdere, de
ctre Parlament i de ctre Executiv.
n sistemele de "drept comun" dreptul este elaborat i/sau modificat de ctre judectori: decizia din
cadrul unui proces, aflat pe rolul unei instane, este luat avnd n vedere deciziile luate in procese
din trecut i aceasta, la rndul ei, afecteaz dreptul care va fi aplicat n cazurile viitoare. n cazul n
care nu exist o prevedere care s fie aplicat pentru cazul supus judecii, judectorii de "drept
comun" au autoritatea i responsabilitatea s "creeze drept" prin crearea precedentului. [1]. CommonLaw a fost sistemul juridic al societii feudale din Anglia n tiparele cruia a fost turnat coninutul
unui drept burghez. Dup expresia lui Bentham, dreptul englez este o "lege creat de ctre
judectori". Dei n zilele noastre locul ocupat de dreptul scris este considerabil, dreptul englez i al
multor alte ri anglo-saxone rmne un drept al precedenelor. Precedentul judiciar reprezint
mecanismul cel mai important n formarea unui astfel de sistem. Acest drept al precedentelor
cuprinde cel mai adesea reguli extrem de tehnice i formaliste, accesibile doar speciali tilor, fcute
pentru tribunale, iar nu pentru justiiabili. La nceput de mileniu trei, sistemul de justiie al uneia dintre
cele mai importante ri din tradiia anglo-saxon a dreptului comun - S.U.A. - legisla ia

1 nelesul Common-Law-ului

2 Dezvoltare

3 Note

4 Legturi externe

nelesul Common-Law-ului[modificare | modificare surs]

Aspectul original al Common-Law -ului este reprezentat de coexistena a trei subsisteme normative,
autonome i paralele, care reglementeaz uneori diferit sau contradictoriu, relaiile
sociale: Common-Law n sens restrns, Equity i Statute-Law. Ele exprim cele
trei izvoare principale ale dreptului englez. Cel mai vechi dintre ele este Common-Law. Acest termen
poate fi neles prin dou accepiuni. n sens larg este denumit marele sistem de drept de origine
englez. n sens restrns, termenul indic unul din cele trei izvoare sau subsisteme, dar rmne cea
mai fundamental parte a dreptului englez.

Dezvoltare[modificare | modificare surs]

Common-Law provine din commune Iey - legea comun i i gsete n cutumele aflate n vigoare
nainte de cucerirea normand i care au fost meninute printr-o declaraie a lui Wilhelm Cuceritorul.

El reflect opera de unificare acestor cutume locale ntr-un drept comun pentru ntregul regat englez.
Dup cucerirea normand exista un mare numr deorgane jursdicionale care aplicau
fiecare cutume i reglementri diferite. Curtea regal (instana regal) reprezenta
o jurisdicie de excepie. Cu timpul de aici s-au desprins Curile regale de Justiie. n secolul al XIIIlea existau trei astfel de curi:

Curtea eichierului (Exchequeur), competent n materie financiar;

Curtea plngerilor comune (Common Pleas), competent n materia proprietii funciare i a

posesiunii imobiliare;

Curtea bncii regelui (Kings Bench), competent n materie penal i de tulburare a pcii
regelui. Cu timpul diviziunea de competen dintre cele trei Curi a disprut fiecare din ele
dobndind o competen general.

Curtea regal funciona n "circuite" adic se deplasa n fiecare regiune i dispensa dreptatea
recunoscnd dreptul cutumier local la nivel declarativ dar subminndu-l n fapt prin impunerea
soluiilor propriilor ei judectori[3]. Procesul de unificare a integrat astfel o parte din dreptul popular
(anglo-saxon) - de exemplu sistemul cu jurai, rezolvrile juridice pe baza de ordalii i practica
scoaterii n afara legii (adic de sub protecia legii) [4] - alturi de soluiile raionale oferite de
judectorii curilor regale. Dup Reform, sistemul a fost criticat att pentru includerea rm i elor
cu caracter tribal - gen ordaliile - ct i pentru mecanismul de soluionare bazat pe decizia
judectorului-creator-de-lege i cu valoare de precedent (unii dintre membrii a dou grupuri
ceteneti au cerut reformarea sistemului n sensul unei raionalizri[5] i codificri a lui, anume
Levellers - meseriai i soldai - i "Diggers" - protocomuniti protestani apru i i ei n timpul
Rzboiului civil englez[6]; principala critic a unui sistem n majoritate necodificat i ale crei noi
soluii se bazeaz pe judectorul-legislator[7], se reducea oarecum la imprevizibilitatea sistemului[8],
ns toate cererile reformatorilor au fost ulterior respinse (pn i aceea a anglicizrii limbii n cur ile
de judecat, n 1658 revenindu-se, n timpul dictaturii cromwelliene, la "franceza juridic") [9]. n
secolul al XVIII-lea, Jeremy Bentham relua propunerile reformatorilor din timpul rzboiului civil,
propunnd codificarea common law, pentru a "pune astfel capt manipulrilor i jargonului
cvasipreoesc din justiie." - [10] i un secol mai trziu Max Weber concluziona c "nu poate aprea un
sistem legal raional, ct timp profesia este dominat de cei care o practic (aa cum se ntmpl n
Anglia i cum se ntmpla n Roma antic."[11]. Timpul pare a-i da dreptate sociologului german, dac
se ia n considerare c n Canada secolului XXI principiile ira ionale - i medievale - ale "common
law" sunt nc n vigoare i servesc unor nali funcionari ai statului n ncercarea lor de a se eschiva
de responsabilitatea n faa justiiei cnd e vorba despre faptele [12] lor abuzive i ilegale: n februarie
2013, fostul vicerege (guvernator) al provinciei canadiene Qubec, doamna Lise Thibault, folose te
"common law"[13], mai precis principiul specific dreptului britanic i nc n vigoare[14] n legislaia

canadian numit "Queen can do no wrong" ("Regina nu poate face nici un ru") pentru a ncerca s
scape de urmrire civil i penal pentru fraud, delapidare i fals n acte.

Dreptul comunitar jurisprudential

Jurisprudenta Curtii de Justitie este un veritabil izvor de drept in sistemul de drept comunitar. In
general, jurisprudenta nu este considerata sursa de drept, solutiile fiind date in aplicarea normelor de drept
comunitar scris. Cu privire insa la precizarea principiilor generale si a drepturilor fundamentale, statuarile
Curtii de Justitie sunt izvoare de drept nemijlocite.
Toate hotararile Curtii de Justitie - cu exceptia celei date in solutionarea recursului in anulare - sunt
obligatorii si au autoritate de lucru judecat.
Curtea de Justitie are si importanta misiune de a interpreta dispozitiile tratatelor si de a preciza in
raport de ansamblul normelor comunitare principiile generale si drepturile fundamentale ce guverneaza acest
sistem de drept. In activitatea sa, Curtea de Justitie a realizat si acoperirea lacunelor dreptului comunitar,
situatie ce se datoreaza imprejurarii ca tratatele au fost preocupate indeosebi de elaborarea unor reglementari
economice, ele acordand mai putina atentie principiilor si regulilor de drept.
Datorita integrarii dreptului comunitar in ordinea juridica nationala a statelor membre - care trebuie
sa fie conforma cu normele comunitare - dreptul comunitar se bucura de o aplicare directa si imediata tuturor
situatiilor pe care le are in vedere, avand intaietate in raport cu dreptul national.
Aplicarea imediata este un principiu de drept - formulat ca atare de Curtea de Justitie - prevazut
expres in izvoarele de drept comunitar si consta in aceea ca la data intrarii in vigoare a actului (data
publicarii sau data prevazuta expres) dispozitiile sale se aplica imediat subiectelor avute in vedere.
Pe baza principiului efectului direct al dreptului comunitar, normele acestuia vor putea fi invocate
direct in fata instantelor nationale de catre partile aflate in litigiu, caci in momentul in care un stat devine
membru al Uniunii Europene sistemul de drept este inglobat in ordinea nationala de drept devenind astfel
direct aplicabil in sistemul respectiv[1].
Principiile amintite - a aplicabilitatii imediate si directe a dreptului comunitar - genereaza problema
raportului dintre dreptul intern si cel comunitar in ordinea de drept nationala.
Solutia problemei este data de un alt principiu general, acela al intaietatii dreptului comunitar. Acest
principiu se traduce prin aceea ca ori de cate ori intr-un anumit domeniu exista atat norme nationale cat si
comunitare vor primi aplicare cele comunitare, iar dreptul national se va aplica numai in situatia si masura in
care nu exista o reglementare in domeniu.

Acceptat cu greu de catre statele membre acest principiu - deseori repetat si clarificat de Curtea
Europeana de Justitie - reprezinta insasi baza procesului integrationist comunitar.