PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI PUBLIC

Principiile managementului public reprezinta fundamentul teoretic, ansamblul legilor si

notiunilor care stau la baza fenomenelor si proceselor din administratia publica. Ele sunt teze
fundamentale, calauzitoa 313f59d re, in abordarea, explicarea si solutionarea problemelor
manageriale. Ele asigura cadrul general pentru desfasurarea normala a activitatilor administrative.
Un principiu nu este aplicabil in orice conditii si in orice timp; el necesita o anumita elasticitate in
posibilitatea de aplicare. Aceasta elasticitate cere din partea functionarilor publici o anumita arta,
inteligenta, experienta, hotarare etc.
a. Principiul conducerii unitare. Administratia publica reuneste activitati de o
complexitate sporita. Specificul managementului public este exprimat de necesitatea conducerii
unui vast aparat administrativ capabil sa realizeze obiectivele administratiei.
Principiul stabileste subordonarea ierarhica, din treapta in treapta, incepand cu
Parlamentul Romaniei, ca institutie suprema si continuand apoi cu celelalte institutii ale
administratiei publice centrale si locale. In acest fel se asigura o claritate a obiectivelor de realizat,
cat si modalitatea de asumare corecta a realitatii.
Aplicarea principiului are avantajul cunoasterii de ansamblu a diferitelor procese si
activitati, a corelatiilor necesare intre acestea, precum si capacitatea de a corecta la timp abaterile
aparute.
b. Principiul conducerii autonome. In aceasta formulare principiul se pare ca-l exclude
pe cel de mai sus. In realitate, aceste principii se interconditioneaza reciproc. Daca principiul
conducerii unitare asigura coeziunea intregului, a administratiei publice atunci conducerea
autonoma realizeaza adaptabilitatea partilor la particularitatile momentului si timpului.
Prin autonomia corect inteleasa se stimuleaza initiativa manageriala a functionarilor
publici, se intareste responsabilitatea acestora fata de actele administrative initiate si executate.
Daca nu s-ar manifesta un asemenea principiu si intreaga activitate administrativa s-ar desfasura
doar pe baza celui de mai sus, ar aparea fenomene negative, cu consecinte dramatice cum ar fi:
birocratia, conceptia, lipsa de initiativa, lipsa de operativitate etc.
c. Principiul adaptarii (al flexibilitatii). Adaptarea rapida a structurilor organizationale
administrative la schimbarile si transformarile sociale constituie o cerinta esentiala. Viata sociala,
ca orice proces sau fenomen, este supusa unor evolutii permanente.
Aceste transformari ale societatii presupun din partea functionarilor institutiilor
administrative capacitatea de adaptabilitate, cunoastere exacta a situatiilor concrete si raspunsuri
pe masura desfasurarii evenimentelor.
d. Principiul actiunii. Corp intermediar creat pentru actiune, administratia pastreaza o
parte din putere, care ii este proprie.
Administratia, instrumentul Statului, poseda totdeauna puteri de care nu dispun
particularii: puterea de rechizitie asupra oamenilor si lucrurilor, puterea de a percepe impozite, de a
utiliza oamenii pentru serviciul militar, de a lua bunuri imobiliare prin procedura de expropriere.
Astfel de puteri sunt adesea stabilite prin lege, amploarea lor variaza, rigoarea controlului
este diferita. Insa administratia pastreaza totdeauna o marja de libertate, ea are aprecierea

oportunitatii, ea trebuie sa se conformeze legii, dar ii apartine si aprecierea daca, in circumstantele

care se prezinta, ea trebuie sa actioneze sau sa se abtina.
Ori de cate ori nu are prescriptii imperative si ori de cate ori survin evenimente
exceptionale, posibilitatile sale se largesc. Administratia este puternica prin utilitatea si cunostintele
sale.
e. Principiul ierarhiei si ordinii. Administratia este ierarhizata, adica divizata pe
verticala si in transe orizontale, in grade sau etaje; organul situat la unul din aceste etaje exercita o
autoritate asupra organelor situate la etajele inferioare si este, la randul sau, supus autoritatii
organului superior, daca acesta exista.
Ierarhia administrativa, care imita ierarhia militara, este un procedeu pentru a asigura
coeziunea si disciplina administratiei; ea permite guvernului sa tina administratia in mana iar in
interiorul administratiei insasi, ea faciliteaza transmiterea ordinelor prin relee succesive,
repartizarea responsabilitatilor si supravegherea executarii.
In acest cadru ierarhic se exercita puterea de comandament, de control si disciplina.
Aceste puteri derivate din ierarhie se manifesta mai energic asupra functionarilor numiti.
f. Principiul restructurarii. De peste o jumatate de secol, in toate tarile lumii,
administratia se dezvolta, se extinde, se restructureaza. Pretutindeni serviciile publice au crescut in
numar si in volum. Vechile servicii publice se largesc, se amplifica, iar in functie de varietatea,
complexitatea si dificultatea problemelor de rezolvat sunt determinate dimensiunea si structura
aparatului administrativ.
Principiul urmareste evitarea supradimensionarii, fapt ce genereaza paralelisme in
activitate si cheltuieli suplimentare, dar in acelasi timp si subdimensionarea, ceea ce inseamna
consecinte negative in calitatea serviciilor publice oferite.

Principiul conducerii unitare

Aparatul administrativ este vast, dar totdeauna este i extrem de
complex, reunind activiti numeroase, de o mare diversitate i
complexitate.
Specificul managementului public, n general, i al administraiei
de stat, n special, impune cu necesitate conducerea i organizarea
unitar a acestui vast aparat, fr de care nu ar fi posibil realizarea
obiectivelor administraiei.
1.3.2. Principiul conducerii autonome
Corelat cu principiul conducerii unitare funcioneaz principiul
conducerii autonome.
Aparent aceste dou principii s-ar exclude reciproc. n realitate,
ele se mbin, se intercondiioneaz.

n timp ce conducerea i organizarea unitar asigur coeziunea

administraiei de stat, unitatea de aciune a acesteia, autonomia managerial
fac posibil adaptarea mai rapid a administraiei la condiiile concrete, la
particularitile de timp i loc. Totodat, stimuleaz iniiativa personalului din
aparatul administrativ i, legat de aceasta responsabilitatea n ndeplinirea
sarcinilor.
Nerespectarea principiului conducerii unitare ar atrage anarhia n
activitatea administrativ, rezolvrii contradictorii, s-ar ajunge, se poate
afirma fr riscul exagerrii, chiar la dezorganizarea administraiei
publice, n general, i administraiei de stat, n special.
1.3.3. Principiul flexibilitii
n legtur strns cu principiul autonomiei, funcioneaz un alt
principiu al managementului public, i anume, principiul flexibilitii, al
adaptrii rapide a administraiei la schimbrile permanente din viata
social.
1.3.4. Principiul restructurrii
Acesta este unul din principiile prin care se urmrete crearea
unui aparat administrativ eficient att din punct de vedere organizatoric,
ct i funcional, corespunztor nevoilor sociale generale.
n funcie de numrul, varietatea, complexitatea i dificultatea
problemelor de rezolvat n cadrul sistemului sunt determinate
dimensiunea i structura aparatului administrativ.
Un prim aspect al restructurrii l constituie stabilirea structurii
fiecrei componente a aparatului administrativ din sectorul public, a
compartimentelor acestora, a numrului personalului i repartizrii pe
domenii a acestuia, n scopul utilizrii judicioase, dup norme raionale, a
resurselor umane. Se urmrete evitarea supradimensionrii, care
sugereaz cheltuielii suplimentare i paralelisme n activitate, dar,
totodat, i subdimensionarea, fapt care ar avea consecine negative
asupra calitii serviciilor, existnd riscul unei desfurri
necorespunztoare a activitii.
Restructurarea intern a instituiilor administrative implica i
asigurarea tuturor mijloacelor materiale i financiare, a unei
corespondene depline ntre mijloacele existente i obiectivele
managementului public pentru sectorul administrativ.
Restructurarea intern trebuie s cuprind toate domeniile de
activitate, stabilindu-se o structur flexibil pentru fiecare subsistem din
cadrul administraiei.

Exist astfel o restructurare intern a instituiilor publice n raport

cu sistemul, dar i extern, a structurii administrative n ansamblu.
1.3.5. Principiul perfecionrii continue
Alturi de restructurare, perfecionarea continu a managementului
public se nscrie ca unul dintre principiile de baz a acestuia. Schimbrile
continue, care au loc n viaa social, impun respectarea lui.
Pe msur ce obiectivele de realizat ale managementului public devin
mai numeroase i mai complexe, rezolvarea lor nu ar fi fost posibil fr o
mbuntire permanent a activitii, a metodelor folosite de managerii din
administraie, pentru asigurarea concordanei dintre acestea i problemele
de rezolvat.
Preocuprile pentru perfecionarea permanent trebuie s aib n
vedere i circulaia informaiilor, structura organizatoric, procesul de
fundamentare a deciziilor administrative, deoarece schimbarea este un
proces complex, de durat i necesar.
1.3.6. Principiul legalitii
Este evident faptul c organizarea i funcionarea instituiilor
administrative, n general, trebuie s se fac ntr-un anumit cadru legal.
Prin urmare, legea public este cea care delimiteaz coordonatele
ntre care acioneaz funcionarii publici. Legea conine n mod expres i
explicit atribuiile instituiilor publice, competenele decizionale ale
acestora, sistemul de relaii, drepturile i obligaiile funcionarilor publici
etc.
Pornind de la cadrul legal format din acte normative, care trebuie
respectate, managerii publici au libertatea de a fundamenta obiectivele
pentru instituiile pe care le conduc, de a descoperi cele mai potrivite
modaliti de aciune pentru realizarea lor, de a identifica acele ci i
mijloace de culegere, nregistrare i transmitere a informaiilor, de a
fundamenta decizii administrative eficiente i de a utiliza cele mai noi
metode de management pentru a satisface nevoile sociale generale.
Specialitii consider principiul legalitii ca fiind fundamental pentru
managementul public.
Principiile managementului public nu pot fi tratate separat. Acestea
se afl ntr-o interdependen continu i respectarea lor accentueaz
tot mai mult caracterul tiinific, teoretic i pragmatic al managementului
public.