Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.Sangele.
Plasma sangvina contine apa (in proportie de peste 90%) in care sunt dizolvate
substante anorganice (in special ioni) si substante organice (proteine, substante
nutritive, produsi de metabolism, hormoni, etc). Plasma sangvina din care au fost
indepartate proteinele de coagulare reprezinta serul. Elementele figurate se pot
clasifica in: celule rosii sau hematii/eritrocite, celule albe (leucocite) si plachete
sangvine sau trombocite.
Sangele este constituit dintr-o componenta lichida, plasma sangvina si o
componenta solida, reprezentata de elementele figurate. Sangele indeplineste doua
functii majore: transportul in organism al oxigenului si dioxidului de carbon,
moleculelor nutritive, ioni (Na+, Ca2+, HCO3-, etc), produsilor de excretie (uree,
bilirubina, etc), hormoni si apararea organismului, proces in care sunt implicate
toate celulele albe ale sangelui.
Sngele tratat cu oxalat de sodiu 1% nu mai coaguleaz.
Elementele figurate ale sngelui, situate la fundul eprubetei, se prezint ca un
lichid foarte vscos, de culoare roie-nchis;
Plasma sangvin, situat deasupra, este un lichid mai puin vscos, transparent, de
culoare galben-citrin.
Elernentele figurate ale sngelui reprezint 45% din volumul sangvin. Aceast
valoare poart numele de hematocrit sau volum globular procentual. Hematocritul
variaz cu sexul (mai mic la femei), cu vrsta (scade cu vrsta) sau n funcie de
factori de mediu ambiant (cldura provocnd transpiraie duce la scderea apei din
snge i creterea valorilor hematocritu-lui) etc.
Prin examenul microscopic al sngelui se observ trei tipuri de elemente figurate:
globulele roii (hematii sau eritrocite);
globulele albe (leucocitele)
plachetele sangvine (trombocitele).
ERITROCITELE (hematiile- globulele roii) sunt celule fr nucleu, bogate n
hemoglobina, un pigment de culoare roie, cu rol n transportul 02 i C02.
Numrul lor este considerabil : un mm3 de snge conine 4 500 000 hematii la
femeie i 5 000 000 la brbat. La copilul mic numrul eritrocitelor este i mai mare
(5 500 000-6 000 000/mm3), iar la locuitorii podiurilor nalte se nregistreaz cifre
de 8 000 000 globule roii la 1 mm3.
Numrul hematiilor poate crete temporar prin golirea rezervelor de snge (mai
bogate n hematii ca sngele circulant). Creteri de lung durat sunt poliglobulia
de altitudine i poliglobulia unor bolnavi de plmni sau cu defecte congenitale ale
inimii. Scderea numrului este consecina unei distrugeri exagerate sau a unei
eritropoieze deficitare.
Forma i structura hematiilor reprezint adaptri morfologice la funcia de
transport a gazelor.
Privite din fa, hematiile apar ca discuri rotunde sau uor ovalare cu centrul, de
culoare mai deschis i periferia mai intens colorat galben-auriu. Acest aspect se
datorete variaiei grosimii hematiei care la centru msoar 1,5 iar la periferie, 2,5
. Din aceast cauz, privit din profil, hematia se prezint ca o halter, imagine ce
sugereaz forma de disc biconcav a eritrocituui.
Lipsa nucleului permite o mai mare ncrcare cu Hb. Suprafaa total a hematiilor
este de 4 000 m2 (de 2 000 ori mai mare ca suprafaa corpului). Datorit formei lor,
transport a sngelui pentru oxigen scade mult ; 100 ml plasm transport doar 0.2
ml 02.
n afar de forma oxigenat i cea redus Hb poate da compui stabili cu oxidul de
carbon (CO Hb) denumii carboxi-hemoglobin iar sub aciunea oxidanilor apare
derivatul de Hb cu Fe trivalent, denumit methemoglobin. Acetia sunt derivai
patologici ai Hb; ei nu mai ndeplinesc funcia de transport i n cazul creterii
concentraiei lor n snge peste anumite limite se produce insuficienta oxigenare a
esutului (asfixie).
Hemoglobina se poate combina i cu dioxidul de carbon (Hb C02), compus numit
carbohemoglobina sau carbamatul de hemoglobina. Acesta este un compus
fiziologic, ce nu afecteaz funcia de transport a 02. HbC02 reprezint i una din
formele de transport ale C02 de la esuturi la plmni.
Hematopoieza este procesul de rennoire continu a elementelor figurate ale
sngelui. Exist cte o cale separat pentru fiecare din cele trei tipuri celulare
principale (eritropoieza pentru eritrocite, leucopoieza pentru leucocite i
trombocitopoieza pentru trombocite) iar la leucocite se descriu ci separate pentru
granulocite (granulocitopoieza) i pentru limfocite (limfopoieza).
Toate celulele sangvine au o origine comun: celula stem pluripotenial din
mduva osoas (celul hematoformatoare primitiv).
Eritropoieza. Hematiile circulante reprezint doar o etap din viaa acestor
elemente. Din momentul ptrunderii n circulaie i pn la dispariia lor trec
aproximativ 120 zile (durata medie de via a eritrocitelor). Dei triesc relativ
puin vreme, numrul lor rmne constant. Exista un echilibru intre procesul de
distrugere i cel de formare de noi hematii. Sediul eritropoiezei este mduva roie a
oaselor, sediul distrugerii este splina.
Un organism adult are cam 1,5 kg mduv roie. Cantitatea ei variaz n funcie de
nevoia de oxigen a organismului.
Cnd aceste nevoi sunt reduse, o parte din mduva roie intr n repaus, celulele se
ncarc cu lipide i mduva roie se transform n mduv galben. Spre btrnee,
mduva galben sufer un proces de transformare fibroas i devine mduv
cenuie.
Dac apar condiii care solicit eritropoieza (efort repetat, viaa la altitudine) are
loc un proces invers, de transformare a mduvei galbene n mduv roie i o
sporire corespunztoare a eritropoiezei. Intre mduva roie i cea galben exist tot
timpul vieii un echilibru dinamic, controlat de sistemul reglator neuro-endocrin.
Mduva cenuie nu mai poate fi recuperat pentru hematopoiez.
Reglarea eritropoiezei. Eritropoieza se regleaz prin mecanisme neuro-endocrine.
Centrii eritropoiezei sunt situai n diencefal, iar excitantul principal este scderea
aprovizionrii cu oxigen a acestor centri (hipoxia).
Hipoxia acioneaz i la nivelul rinichiului care secret, n aceste condiii, un factor
eritropoietic. Acesta determin formarea n organism a unui hormon eritropoietic
numit eritropoietin ce acioneaz asupra celulei stern unipotente, eritroformatoare,
determinnd creterea numrului de hematii. Desfurarea normal a eritropoiezei
necesit asigurarea cu substane nutritive, vitamine (C, B6, B12 , acid folie) i Fe.
n cazul unor deficite de aprovizionare apare anemia, cu toate c sistemul de
reglare a eritropoiezei funcioneaz normal.
Rolul eritrociteior. Hematiile joac dou roluri eseniale pentru organism :
n transportul 02 i C02 ;
n meninerea echilibrului acido-bazic (vezi cap. Respiraia).
Hemoliza. Hematiile btrne i uzate sunt distruse prin hemoliz n splin
(cimitirul hematiilor"), ficat, ganglioni limfatici i mduva oaselor.
Eritrocitele mature nu se divid (sunt celule diferentiate terminal). Traiesc
aproximativ 120 zile, dupa care sunt distruse de celule fagocitare din ficat si splina.
Limfocite
Toate limfocitele sunt produse in maduva osoasa (un organ limfoid primar). Daca
devin imunocompetente in maduva osoasa se numesc limfocite B (sintetizeaza
anticorpi si limfokine) iar daca devin imunocompetente in timus (un alt organ
limfoid primar), se numesc limfocite T (sintetizeaza doar limfokine). Exista mai
multe tipuri de limfocite T, cele mai comune fiind:
- limfocitele T inflamatorii care recruteaza macrofage si neutrofile la situsul unei
infectii sau al unei leziuni tisulare;
-limfocite T citotoxica (CTL) care ucid celule infectate cu virusuri si (probabil)
celule tumorale
-celule T helper - stimuleaza producerea de anticorpi de catre limfocitele B.
Monocite
Monocitele circula prin sangele periferic inainte de a emigra in tesuturi unde se
transforma in macrofage. In functie de organul in care sunt localizate au denumiri
specifice. Astfel macrofagele din ficat se numesc celule Kupfer, in creier se
numesc celule microgliale, in os - osteoclaste, etc. Macrofagele sunt celule mari,
fagocitare care inglobeaza materiale straine organismului sau celule si fragmente
de celule ale organismului.
Neutrofile
Neutrofilele sunt elemente sangvine care raspund la semnale chemotactice si
parasesc capilarele printr-un proces complex care implica marginatia celulelor
(apropierea de endoteliul vaselor sangvine), atasarea la peretele vasului si iesirea
din capilar prin spatiul dintre celulele endoteliale (proces denumit extravazare sau
diapedeza). Migrarea este determinata de mai multi factori: substante produse de
microorganisme, semnale emise de celule participante la procesul inflamator, etc.
De exemplu, interleukina 1 (IL-1) este eliberata de macrofage in caz de infectii sau
leziuni tisulare; histamina este produsa de bazofilele circulante, celule mastocite si
plachete sangvine si are ca efect dilatarea capilarelor si a venelor. Neutrofilele sunt
cele mai abundente celule albe. La nivelul tesuturilor infectate, neutrofilele
anihileaza organismele invadatoare (ex. bacterii) si apoi le ingera prin fagocitoza.
Acest proces are loc in permanenta chiar si la persoanele sanatoase. Neutofilele tin
sub control populatiile de bacterii comensale existente in mod normal in
organismul uman in colon, cavitatea bucala sau la nivelul gatului. In cazuri
patologice, cand numarul de neutrofile scade (radiatii, chemoterapie, stress), aceste
bacterii scapa de sub control, prolifereaza excesiv si apar infectiile oportuniste.
Eozinofile
Numarul de eozinofile este in mod normal cuprins intre 0 si 450/mm3. Numarul lor
creste in anumite boli, in special in cazul parazitozelor, mai ales in cazul parazitilor
mari. Granulele eozinofilelor contin substante citotoxice, care sunt eliberate asupra
parazitului. Printre substantele din granule se numara proteina bazica majora (MBP
- major basic protein), proteine cationice, peroxidaza, arilsulfataza B, fosfolipaza D
si histaminaza. Acest amestec este capabil sa distruga membranele parazitului.
Bazofile
Bazofilele sunt celule nefagocitare care, atunci cand sunt activate elibereaza
numerosi compusi din granulele bazofile din citoplasma lor. Joaca un rol major in
raspunsurile alergice, in special in cazul reactiilor hipersenzitive de tip I. Bazofilele
sunt
implicate
in
raspunsul
anafilactic. Anafilaxia
este
reactie
de