ROLUL INSUSIRII CITIT - SCRISULUI

In scoala, la toate disciplinele de invatamant, elevul dobandeste cunostinte, isi

formeaza priceperi si deprinderi care sa-l faca apt pentru a trai in socieate. Insusirea temeinica a
cestor cunostinte depinde in mare masura de cunoasterea si folosirea coreca a limbii romane,
precum si a instrumentelor esentiale ale activitatii intelectuale, cititul si scrisul.
Actul invatarii citit-scrisului este un proces didactic esential. Metoda fonetica,
analitico-sintetica este metoda de baza si este sustinuta, completata si imbogatita prin exercitiu,
joc didactic, explicatie, conversatie si demonstratie. Supus procesului de reforma, invatamantul
primar continua sa functioneze si sa-si manifeste principalele functii: functia instrumentala,
functia informationala si functia formativ-educativa. Citit-scrisul solicita concomitent procesele
cognitive, volitive, afective si psihomotorii, ceea ce sporeste gradul de dificultate pentru elevi,
dar si pentru alegerea strategiilor didactice. Procesul citirii la copiii incepatori se deosebeste
calitativ de procesul citirii unui cititor cu experienta. Acesta din urma are format asa zisul camp
de citire sau camp vizual. Copilul nu are inca un camp de citire propriu-zis. Campul lui
de citire se limiteaza la litera.Ca sa citeasca un cuvant, el trebuie sa perceapa fiecare litera si sa
isi aduca aminte de sunetul corespunzator. Pana ajung cu cititul la sfarsitul cuvantului, cei mai
multi copii uita literele de la inceput. De aici reiese necesitatea ca la copii sa se formeze campul
de citire egal cu o silaba. Numai astfel, treptat, copilul poate citi cuvinte intregi. Formarea
campului de citire egal cu o silaba reprezinta prima particularitate a procesului citirii la elevi.A
doua particularitate consta in faptul ca el sesizeaza, cu mare greutate, sensul cuvintelor
citite. Copilul percepe mai intai vizual cuvantul, il pronunta si apoi sesizeaza sensul lui, spre
deosebire de adult care intelege sensul cuvintelor, odata cu perceperea lor vizuala. Deci, citirea
trebuie predata fara rupturi intre tehnica citirii cuvantului si sesizarea intelesului acestuia.A treia
particularitate a citirii la incepatori consta in vesele reveniri in procesul citirii, un numai pe
fiecare rand in parte, ci si in cadrul acelorasi cuvinte. Aceasta revenire este determinata de
campul mic de citire al copilului, de greutatea de a uni, de a sintetiza silabele in cuvinte, la
vederea literelor cunoscute, de greutatea de a lega cuvintele intre ele pentru a obtine o citire cu
sens a propozitiei.Procesul scrierii pentru incepatori este un proces complex care prezinta unele
particularitati:
- sa delimiteze fiecare sunet din structura fonetica a cuvantului pentru
a o transforma intr-o structura grafica ;
- sa-si concentreze atentia asupra elementelor grafice pentru a obtine
litera, si la combinarea literelor in cuvinte;
- sa-si controleze miscarile mainii pentru a da forma si marimea
corecta a scrisului ;
- sa-si controleze permanent pozitia trupului, a mainii, a stiloului
pentru a asigura corectitudinea, cursivitatea si estetica scrisului;
Analizand particularitatile fonetice ale limbii si particularitatile incepatorilor in
ceea ce priveste citirea si scrierea, putem sintetiza :

- invatarea citirii si scierii trebuie sa aiba un caracter constient pe baza

analizei si sintezei fonetice si grafice a cuvintelor;
- insusirea citirii si scrierii se realizeaza cu mai multa usurinta daca
intre aceste doua activitati se stabileste o stransa corelatie;
- paralel cu activitatea de predare a citirii si scrierii trebuie sa se
urmareasca dezvoltarea spiritului de observatie, a atentiei, a
gandirii si a vorbirii elevilor, a comportamentului lor social.
In perioada de achizitii fundamentale, insusirea citirii si scrierii sunt cele mai de
seama scopuri ale invatarii.
Citirea si scrierea sunt instrumente intelectuale de care omul se foloseste tot timpul
vietii. Primele deprinderi se formeaza in clasa I, de aceea ceasta clasa este atat de importanta
pentru intreaga formare a elevului.Citirea nu este o operatie simpla. Cel care citeste rebuie sa
perceapa semnificatia fiecarui cuvant, sa faca legaturi intre cuvintele unui enunt astfel incat sa
inteteaga ceea ce citeste, sa retina ce i se transmite prin cuvantul scris, sa redea faptele relatate
etc. A citi nu inseamna numai a transforma literele in sunete ci si a intelege, a retine si a
retransmite comunicarea scrisa.Prin citire si scriere copilul dobandeste unele capacitati
intelectuale, cum ar fi: mobilitatea si flexibilitatea gandirii, educarea atentieie, curiozitatii,
stimularea imaginatieie, exersarea vorbirii. Analiza si sinteza fonetica sunt calitati ale gandirii:
procesul formarii lor nu este usor. Fiecare copil atinge aceste calitati in ritm propiu si cu ajutorul
direct al invatatorullui.Exersarea gandirii in actul scrierii este permanent evidenta. Scrisul cu fir
uniform, putin oblic nu-l impiedica pe elev sa-si gaseasca mai tarziu un scris personal,
convenabil sub toate aspectele. Corectitudinea scrisului trebuie sa se realizeze atat sub aspect
grafic cat si ortografic. Ca si la citire, in perioada de formare a deprinderilor de scriere este
necesar sa se respecte ritmul de lucru al fiecarui elev. In clasa I nu poate fi vorba despre o
scirere rapida ci numai despre scrierea corecta.Introducerea copilului in procesul scrierii trebuie
facuta cu toata grija. Atat oasele mici ale mainii cat si muschii corespunzatori sunt in plina
edzvoltare si de aceea activitatea de scriere nu trebuie sa fie obositoare. Lectiile de scriere pot fi
precedate de o serie de exercitii. Insusirea scrierii literelor este o operatie mintala mult mai grea
decat citirea, perceptiilor vizuale adaugandu-li-se operatiile motorii necesare pentru a executa
grafemul. Gandirea este solicitata in procesul combinarii literelor in cuvinte si a cuvintelor in
propozitii, pentru a aseza propozitiile in pagina, pentru a desparti in silabe, pentru a respecta
semnele ortografice si de puntuatie.Invatatorul are permanent in vedere corectarea si imbogatirea
exprimarii copiilor, activitate privita nu ca un scop in sine, ci in vederea realizarii unei bune
comunicari, pentru formarea elevilor ca fiinte sociale capabili sa coopereze cu cei din
jur. Comunicarea cuprind exercitii de comunicare orala si scrisa. Cele doua forme de
comunicare se intrepatrund, una vine in sprijinul celeilalte, dar de fiecare data una are o pondere
mai mare. Este greu sa treci la un exercitiu de comunicare scrisa fara o pregatire pe baza unor
exercitii de comunicare orala. Orele de comunicare scrisa vor deveni tot mai complexe, astfel
incat elevii pot lucra: scurte texte alcatuite din doua si mai multe alineate, in legatura cu textele
din manual sau in legatura cu experienta de viata a elevilor. Dezvoltarea comunicarii vizeaza pe
langa cultivarea unor deprinderi de vorbire corecta si insusirea unor reguli necesare comunicarii
in contextul social in relatii de cooperare. In acest proces de cultivare a limbajului se urmareste
realizarea obiectivelor stabilite sub aspect fonetic, lexical, imbogatirea vocabularului cu
substantive, adjective, pronume si verbe, aceste obiective ducand la redarea orala a

continuturilor. Organizarea activitatilor de percepere si invatare a limbii romane, a normelor de

comunicare orala, de adresare politicoasa, exprimarea nuantata prin utilizarea unor expresii
artistice vor duce la formarea unor deprinderi de insusire corecta a limbii romane.
Exprimarea coreca presupune vorbirea in care se respecta regulile gramaticale, in
ciclul primar se urmareste in mod deosebit realizarea treptata a formei constiente a exprimarii
corecte, chiar daca numarul regulilor insusite de elevi in aceasta perioada este destul de mic.
Asupra insusirii exprimarii corecte trebuie insistat mai mult in etapa de inceput a scolaritatii,
deoarece in procesul dezvoltarii intelectuale a copilului ea trece de la forma constienta la faza de
deprindere.