Sunteți pe pagina 1din 20

1

VITAMINE
Vitaminele sunt substante organice necesare pentru buna functionare a organismului. Ele
sunt introduse in organism prin intermediul alimentelor, unele fiind sintetizate si in organism:
vitamina K, vitamina D3, vitamina PP, biotina, vitamina B6, etc.
Vitaminele prezinta mai multe denumiri:
- Denumirea alfabetica, folosind literele mari ale alfabetului A, B, C, D, E, K, si diferiti indici in
cadrul unui tip de vitamina: D2-D7, B1, B2, B6, etc;
- Denumirea chimica care are la baza structura chimica a vitaminei: vitamina B6 - piridoxina
(derivat de piridina), vitamina E - tocoferol (nucleu tocol), etc.;
- Denumirea terapeutica dupa efectul farmacodinamic: vitamina A-vitamina antixeroftalmica,
vitamina C-vitamina antiscorbutica, Vitamina D-vitamina antirahitica,vitaminaE-vitamina
antisterilitate, vitamina PP-vitamina antipelaga, vitamina K-vitamina antihemoragica sau vitamina
coagulairii.
Vitaminele au fost clasificate dupa solubilitate in:
- Vitamine liposolubile: A, D, E, K;
- Vitamine hidrosolubile: complexul B, vitamina C.
S-au identificat si compusi mai mult sau mai putin asemanatori structural cu vitaminele,
capabili sa diminueze activitatea vitaminelor, numiti antivitamine, unii avand utilizari terapeutice.
Vitaminele pot fi active ca atare sau se pot gasi sub forma de provitamine (precursori
inactivi) care in organism sunt transformate in vitamine, cum ar fi carotenoidele.
Desi cantitatile de vitamine necesare organismului sunt mici, in cazul in care prin alimentatie
sau sinteza endogena nu sunt acoperite cerintele fiziologice apare carenta, deficitul sau starea
de hipovitaminoza. Ele pot apare:
- Datorita apotului redus: alimentatie dezechilibrata, lipsa poftei de mancare;
- Datorita absorbtiei necorespunzatoare: afectiuni hepatice, biliare, gastro-intestinale sau
administrarea concomitenta a unor medicamente care scad absorbtia;
-Datorita nevoilor crescute ale organismului: la femeia gravida, la femeia care alapteaza, la
copii in crestere, la batrani, in boli infectioase, hipetiroidism, la alcoolici, in cursul
tratamentului cu unele medicamente.
Vitaminele se folosesc in doze mici profilactic sau pentru tratamentul hipovitaminozelor usoare,
dozele fiind totusi de 5-10 ori mai mari decat necesarul zilnic. In cazul hipovitaminozelor
grave ce imbraca forma unor afectiuni cum ar fi: pelagra, scorbutul, rahitismul, beri-beri sunt
necesare doze mari de vitamine. Tot in doze mari, vitaminele se folosesc pentru prevenirea si
tratarea unor afectiuni nelegate de starile carentiale specifice.
Vitaminele in doze terapeutice sunt bine tolerate, putand apare reactii adverse severe mai ales la
administrarea vitaminelor liposolubile in doze mari.
1. VITAMINE LIPOSOLUBILE
VITAMINA A
Vitamina A este o vitamina liposolubila numita si vitamina antixeroftalmica.
Formele sub care se gaseste vitamina A sunt:
- retinolul (vitamina A1) si esterii retinolului;
- 3-dehidro-retinolul (vitamina A2);
- retinalul;

- acidul retinoic;
- precursori de vitamina A (provitamine) numiti carotenoide dintre care cel mai impotant
este P-carotenul;
- analogi de sinteza ai vitaminei A: tretinoin, izotretinoin,
Retinolul, retinalul si acidul retinoic sunt compusi biologic activi, dar neechivalenti ca actiune.
Surse de vitamina A
Organismul nu sintetizeaza vitamina A, dar poate transforma provitaminele in vitamina A.
Vitamina A provine din alimente, atat ca atare, cat si sub forma de provitamine. Contin
vitamina A sau carotenoide:
- Produse animale cum ar fi: ficatul, laptele integral, untul, branza, ouale, pestele si uleiul
din ficat de peste;
- Produse vegetale cum ar fi: fructele, rosiile, morcovii.
Farmacodinamie. Rolurile vitaminei A
Este necesara pentru formarea pigmentilor fotosensibili in retina si prevenirea
nictalopiei (hemeralopiei)
Vitamina A amelioreaza vederea crepusculara, carenta manifestandu-se prin tulburari de
adaptare la intuneric (hemeralopie). Ea este necesara pentru formarea pigmentilor fotosensibili
in retina, fiind componentul esential al rodopsinei.
Este necesara pentru cresterea si diferentierea celulelor epiteliale, contribuind la
reglarea troficitatii mucoaselor si tegumentelor
Are proprietati anticanceroase, favorizand transformarea celulelor maligne in celule
normale si inhiband cresterea tumorilor.
Vitamina A incetineste sau chiar opreste evolutia celulelor premaligne in celule maligne
invazive, induce diferentierea in celulele maligne pentru a forma celule normale si poate
interfera cu mecanismele de aparare imuna ale gazdei.
Este implicata in procesele imune si in apararea antimicrobiana, stimuland formarea de
anticorpi
Este necesara pentru cresterea oaselor si tesuturilor moi
Este necesara pentru reproducere si dezvoltarea embrionara
Intervine in metabolismul steroizilor si sinteza colesterolului
Influenteaza functia tiroidei si glandelor sexuale.

Este cofactor in sinteza mucopolizaharidelor, in activarea sulfatului, in dehidrogenarea


hidroxisteroizilor si in functia enzimelor microzomale
Farmacoterapie

Carenta vitaminei A poate fi datorata:


- unor diete dezechilibrate (aport insuficient);
- malabsorbiei (absorbtie redusa);
- afectiunilor biliare si hepatice (tulburari de absorbtie si depozitare in ficat);
- bolilor renale (eliminare crescuta);
- hipertiroidiei (conversia carotenoidelor deficitara);
- diabetului (conversia carotenoidelor deficitara);

- deficitului proteic (diminua cantitatea de proteine transportoare).


Manifestarile clinice ale carentei sunt: tulburari de vedere nocturna (hemeralopie),
uscaciunea pielii si mucoaselor, hiperkeratoza, intarzierea cresterii si dezvoltarii cu tulburari
de osificare, scaderea rezistentei la infectii, etc.
Vitamina A se indica in prevenirea si tratarea stari de hipovitaminoza. Se mai indica intr-o
serie de afectiuni muco-cutanate cum ar fi: dermatoze, xeroftalmie, conjunctivite, infectii si
inflamatii ale cailor respiratorii superioare, tulburari digestive cronice. Poate fi folosita la
cei cu hipertiroidie si la copii care prezinta intarzieri de crestere.
Analogii de sinteza ai vitaminei A naturala au actiune asupra proliferarii si diferentierii
tesuturilor, in special a epiteliilor. Astfel:
- Tretinoinul sau acidul all-trans retinoic este folosit pentru tratamentul local al acneei.
Poate fi folosit pe cale orala in doze mari pentru tratamentul leucemiei acute
promielocitare in asociere cu chimioterapie.
- Isotretinoinul sau acidul
13-cis retinoic este izomerul tretinoinului si se utilizeaza in
tratamentul acneei grave nodulochistice, acneei rozacee grava si in tulburari de keratinizare
rezistente la etretinat. Se administreaza oral sau cutanat.
- Etretinatul, retinoid asemanator acitretinei se utilizeaza in tulburari congenitale de
keratinizare, psoriazis, ihtioza si alte afectiuni dermatologice, avand avantajul unei durate
lungi de actiune.
Acesti compusi pot produce o serie de reactii adverse caracteristice, cel mai important de
semnalat fiind riscul crescut de teratogenitate.
Farmacotoxicologie
Reactiile adverse la vitamina A sunt doza dependente si apar la doze mari.
Manifestarile clinice ale hipervitaminozei A sunt:
- SNC - oboseala, iritabilitate, cefalee;
- Aparat digesiv - anorexie, greata, voma;
- La nivelul pielii si mucoaselor - piele uscata, pierderea parului, uscaciunea gurii, nasului;
- La nivelul oaselor - ingrosarea oaselor lungi si incetinirea cresterii;
- Sange - anemie aplastica, leucopenie;
- Hepatic - stare icterica, hepatomegalie, cresterea enzimelor hepatice;
- La nivel ocular - tulburari de vedere;
- Efecte teratogene - excesul de vitamina in timpul sarcinii poate produce malformatii la
fat.
Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat de vitamina A este:
- Copil pana la un an: 0,375 mg;
-Copil 1-10 ani: 0,4-0,7 mg;
- Barbati:
1 mg;
- Femei: 0,8 mg;
- Femei insarcinate: 1,3 mg;
- Femei care alapteaza: 1,2 - 1,3 mg;
In terapie sunt folosii: retinolul sub forma de acetat sau palmitat pe cale orala sau

parenterala. Pentru adulti se folosesc 25.000-50.000 u.i./zi sau 300.000 u.i../saptamana, iar
pentru copii 2000-20.000 u.i./zi. Vitamina A mai poate fi aplicata local pe piele si mucoase
sub forma de solutii si unguente.
Uleiul de peste sau untura de peste (oleum jecoris) care contine vitamina A se foloseste in
administrare orala.
VITAMINA A FORTE (Biofarm , Romania )
Caps.moi 50.000 u.i. Ct. x 30
VITAMINA A BIOFARM ( Biofarm , Romania )
Pic. Orale, sol. 20 mg/ml cu 30.000 u.i./ml. Flacon 10 ml.

VITAMINA D
Vitamina D (calciferolii), numita si vitamina antirahitica, este o vitamina liposolubila. In
grupul vitaminei D sunt incluse 6 vitamine, de la D2 la D7. Cei mai impotanti compusi din
grupul calciferolilor sunt:
- ergocalciferol (D2),
- colecalciferol (D3),
- calcifediol - metabolit activ,
- calcitriol - metabolit activ,
- alfacalcidol,
- un analog sintetic al vitaminei D, dihidrotahisterol.
Surse de vitamina D
Colecalciferolul (vitamina D3) are origine endogena si exogena. El este sintetizat la nivelul
pielii plecand de la 7-dehidro-colesterol (provitamina D3) care este convetit in vitamina D3 sub
influenta razelor U.V.
Ergosterolul, provitamina D2, preluat din alimente este transformat in ergocalciferol si apoi in
colecalciferol.
Vitamina D se gaseste in: ficat, peste gras, unt, lapte, branza, galbenus de ou.
Farmacodinamie. Rolurile vitaminei D
Vitamina D este implicata in homeostazia calciului si fosfatilor prin influentarea:
- absorbtiei;
- mobilizarii din oase;
- eliminarii renale a acestora.
La nivel intestinal
Vitamina D (calcitriolul) stimuleaza absorbtia calciului si fosfatului, favorizand sinteza
unor proteine numite calbindine care cresc pasajul calciului prin citosolul celulei digestive.
La nivel renal
Vitamina D activa (calcifediolul) creste retentia din urina a calciului si fosfatului prin

cresterea reabsorbtiei acestora la nivelul tubilor renali proximali.


La nivel osos
Calcifediolul si calcitriolul paticipa la mineralizarea normala a oaselor. Cand valorile
calcemiei scad, la nivel osos are loc o stimulare a resorbtiei osoase.
La nivelul paratiroidelor
La nivelul paratiroidelor, calcitriolul inhiba sinteza parathormonului intr-un mod
indirect, creste calcemia si inhiba expresia unei gene responsabila de sinteza sa.
Prin toate aceste mecanisme calciul si fosforul sunt mentinuti la concentratiile
plasmatice necesare pentru o activitate neuro-musculara normala, pentru o mineralizare
osoasa optima, pentru eliberarea unor hormoni si neurotransmitatori, pentru coagulare,
pentru un bun transport prin membrane si alte functii calciu dependente.
Farmacoterapie
Hipovitaminoza D poate sa apara:
- Prin lipsa sau insuficienta expunerii la soare;
- Prin aport insuficient prin alimente;
- La persoanele cu malabsorbtie;
- La cei cu afectiuni hepatice si biliare ce pot afecta absorbtia vitaminei;
- La femei insarcinate si in perioada de alaptare;
- La prematuri si in perioadele de crestere;
- La cei cu toleranta (rezistenta) la vitamina D, datorata probabil unei deficiente genetice;
- La persoanele ce folosesc timp indelungat medicatia anticonvulsivanta (fenobarbital,
fenitoina), care prin efectul inductor enzimatic afecteaza metabolismul vitaminei;
- La cei care folosesc doze mari de glucocorticoizi.
Hipovitaminoza D imbraca forma de rahitism la copil si osteomalacie la adult. Ea poate
determina hipocalcemie si hipofosfatemie.
Vitamina D este folosita in prevenirea si tratamentul starilor carentiale (hipovitaminozei) D.
Ea se indica in rahitism, osteomalacie, osteoporoza, hipocalcemie, hipoparatiroidie, tuberculoza
cutanata.
Farmacotoxicologie
Administrarea in cantitati mari a vitaminei D poate duce la fenomene de
hipervitaminoza, cu hipercalcemie si hipercalciurie, insotite de calcefieri ale tesuturilor moi de
la nivelul inimii, rinichilor, vaselor de sange, plamanilor, ochilor.
Manifestarile ce apar sunt:
- Digestive: greata, voma, anorexie, diaree si constipatie;
- Renale: poliurie, proteinurie, calculi renali;
- Cardio-vasculare: hipertensiune arteriala, calcifierea arterelor, aritmii;
- Oase, muschi: dureri musculare, intarzieri de crestere la copil, osteoporoza;
- Nervoase: astenie, cefalee;
- La fat: stenoza aortica, cu suprimarea activitatii paratiroidiene.
Tratamentul acestei hipervitaminoze consta in oprirea vitaminei D, diminuarea calciului,
aport de lichide, eventual glucocorticoizi.
Farmacografie

Necesarul zilnic recomandat de vitamina D este:


- Copil pana la un an: 0,0075 - 0,010 mg,
-Copil 1-10 ani: 0,010 mg,
- Barbati: 0,005 - 0,010 mg,
-Femei: 0,005-0,010mg,
- Femei insarcinate: 0,010 mg,
- Femei care alapteaza: 0,010 .
ULEI DE PESTE CU VITAMINA D ( Biofarm, Romania )
Capsule moi: ulei de peste 300 mg ; Vitamina D2 200 u.i. (5mg).
VITAMINA A + D2 ( Biofarm, Romania)
Capsule gelatinoase: vitamina A 2750 u.i. ; Vitamina D2 550 u.i.

VITAMINA E
Sub numele de vitamina E este desemnata familia tocoferolilor,cel mai active fiind tocoferolul. Este o vitamina liposolubila, numita si vitamina antisterilitate, stabila la lumina si
caldura in absenta oxigenului, dar care se oxideaza in prezenta oxigenului.
Surse de vitamina E
Vitamina E o gasim in urmatoarele produse:
- Uleiuri de origine vegetala (ulei de soia); - Legume cu frunze verzi ; - Cereale integrale;
- Ficat, carne; - Unt, lapte; -Oua; - Grasimi animale.
Farmacodinamie. Rolurile vitaminei E

Vitamina E indeplineste mai multe roluri in organism:


are efect antioxidant in vitro si in vivo.
Este implicata in metabolismul acizilor nucleici;
Intervine in metabolismul seleniului;
Intervine in activitatea glandelor sexuale;
Are activitate antiagreganta plachetara;
Intervine in functia imuna unde creste imunitatea mediata
celular la varstnici.
Farmacoterapie

Tinand cont de importanta data in ultima vreme stresului oxidativ in diferite afectiuni,
vitamina E care este un antioxidant a fost testata intr-o serie de afectiuni cu rezultate mai mult sau
mai putin semnificative:
- Prevenirea aterosclerozei si de aici prevenirea accidentelor vasculare cerebrale de origine

ateromatoasa, scaderea riscului de afectiuni coronariene;


- Prevenirea cancerelor (in principal cancer de prostata la fumatori).
Carenta de vitamina E care se poate instala in cadrul sindromului de malabsorbtie lipidica
nu prezinta simptome specifice, putand apare: tulburari neurologice, tulburari musculare,
fragilitate eritrocitara si anemie hemolitica la prematuri, scaderea activitatii suprarenalelor si
hipofizei, cresterea riscului aterosclerotic.
In acest context vitamina E este indicata pentru prevenirea si tratarea starilor carentiale la:
- Cei cu malabsorbtie intestinala;
- Femeile insarcinate si care alapteaza;
- La prematurii hraniti artificial
- La varstnici cu tulburari de circulatie periferica, etc.
Pe langa toate acestea ea mai poate fi indicata:
- Avort habitual,
- Sterilitate,
- Distrofii musculare,
- Hepatita cronica,
- Dermatoze,
- Unele afectiuni neurologice.
Farmacotoxicologie
Dozele mari si tratamentele indelungate pot produce tulburari genitale cum ar fi:
oligospermie, azospermie, involutia ovarelor, tulburari ale menstruatiei. Pot apare hemoragii,
dureri de cap, oboseala, greata, tulburari de vedere.
Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat pentru vitamina E este:
- Copii pana la un an: 3-4 mg;
- Copii intre 1-10 ani: 6-7 mg;
-Barbati:
10 mg;
- Femei: 8 mg;
- Femei gravide: 10 mg;
- Femei care alapteaza: 11-12 mg.
Doza terapeutica in administrare orala la adulti este de 50-200 mg/zi. Administrarea se
poate face si parenteral, intramuscular, 1-2 mg/kg pe zi.
VITAMINA K
Vitamina K numita si vitamina antihemoragica sau vitamina coagularii, face parte
din grupul vitaminelor liposolubile. In grupul vitaminei K intra mai multi compusi care au
in comun nucleul 1,4-naftochinonic. Astfel au fost descrise:
- vitamina K1 sau fitomenadiona, filochinona,
- vitamina K2 sau menachinona, farnochinona,
- vitamina K3 sau menadiona.
Aceste trei vitamine sunt liposolubile, primele doua naturale, ultima de sinteza.

Surse de vitamina K
Vitamina K1 este prezenta in produsele vegetale cum ar fi: frunzele verzi (spanac),
tomatele, stigmatele de porumb, uleiurile vegetale.
Vitamina K2 o gasim in produse animale cum ar fi carnea si pestele, dar este sintetizata si
de flora intestinala la om.
Farmacodinamie. Rolurile vitaminei K
Vitamina K este implicate in coagularea sangelui, intervenind in formarea unor factori ai
coagularii - factorii II, VII, IX, X, cat si a unor factori anticoagulanti - proteina C si S.
Farmacoterapie
Desi organismul uman sintetizeaza-vitamina K, carente ale acestei vitamine pot fi intalnite
in anumite situatii:
- La nou nascut, datorita florei intestinale insuficient dezvoltata, aportului redus de
vitamina prin laptele matern si trecerii reduse a vitaminei prin placenta;
- Dupa administrarea orala timp indelungat a unor antibiotice si chimioterapice cu
spectru larg care pot distruge flora saprofita (sulfamide, tetracicline);
- La cei care primesc timp indelungat alimentatie parenterala;
- Cantitate redusa de bila in intestin (icter mecanic, fistula biliara);
- Sindrom de malabsorbtie;
- Afectiuni hepatice in care nu se pot forma prefactorii coagularii (hepatita, ciroza,
insuficienta hepatica severa);
Carenta se manifesta prin sangerari de tip: echimoze, epistaxis, hemoragie digestiva,
hematurie, sangerari post-operatorii, rar hemoptizie si hemoragii cerebrale. Reducerea nivelelor
plasmatice ale vitaminei K determina o scadere a densitatii osoase si un risc crescut de fracturi.
Astfel, tratamentul cu vitamina K se indica in:
- Carenta vitaminei din cauzele prezentate mai sus;
- Supradozarea anticoagulantelor orale, care sunt antivitamine K;
- Diateze hemoragice;
- Hipoprotrombinemii ce pot apare in tratamentele cu salicilati;
- Supradozarea vitaminei A, care poate inhiba formarea vitaminei K de flora intestinala.
Vitamina K nu este eficace in hemofilie (deficit de factor VIII, IX), purpura (tulburari
de hemostaza, leziuni vasculare, deficiente ale trombocitelor), scorbut (carenta de
vitamina C), anemie aplastica (afectarea maduvei hematoformatoare).
Farmacotoxicologie
Suplimentele cu vitamina K1 si K2 sunt bine tolerate. Doze de 90 mg/zi 24 de saptamani
pot produce reactii alergice si disconfort gastric.
Administrarea i.v. a vitaminei K1 poate determina alterarea senzatiei gustului, inrosirea
fetei, transpiratie, bronhospasm, hipotensiune, tahicardie. De aceea administrarea i.v. trebuie
sa se faca lent.
Administrarea menadionei se evita la nou-nascuti prematuri si sugari fiindca poate da
anemie hemolitica, hiperbilirubinemie, favorizand icterul nuclear.

Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat de vitamina K este:
- Copii pana la un an: 0,005 - 0,01 mg;
- Copii intre 1-10 ani: 0,015 - 0,03 mg;
- Barbati: 0,045 - 0,08 mg;
-Femei: 0,045-0,065 mg;
- Femei gravide: 0,065 mg;
- Femei care alapteaza: 0,065 mg.
Fitomenadiona se administreaza oral si parenteral. La adulti: 5-10 mg/zi i.v. in hemoragii
obisnuite. In caz de supradozare a anticoagulantelor orale se administreaza 20-100 mg/zi.
2. VITAMINE HIDROSOLUBILE
VITAMINA B1, TIAMINA, ANEURINA
Vitamina B1 este o vitamina hidrosolubila, termolabila, distrusa la 100 C. Au fost
obtinuti si derivati tiaminici de sinteza printre care se numara: benfotiamina, bisbetiamina,
fursultiamina, cetotiamina, cicotiamina, acetiamina, prosultiamina, octotiamina. Acestea au toate
proprietatile vitaminice si farmacodinamice ale tiaminei.
Surse de vitamina B1
Este sintetizata de plante, microorganisme, alge si unele ciuperci. Omul nu poate sintetiza
aceasta vitamina, pe care o preia din alimentele consumate cum ar fi:
- Drojdia de bere; - Cereale nedecorticate; - Paine integrala; - Legume; - Nuci; - Carne de porc;
- Organe animale: ficat, rinichi.
Farmacodinamie. Rolurile vitaminei B1
Vitaminei B1 este implicata in:
- Transformarea glucidelor in lipide;
- Favorizarea depunerii glicogenului in ficat;
- Transformarea acidului piruvic in aminoacizi;
- Sinteza acetilcolinei.
De asemenea, vitamina B1 este implicata in transmisia sinaptica, moduland activitatea
unor canale membranare.
Farmacoterapie
Vitamina B1 se indica pentru prevenirea si tratarea carentelor acestei vitamine.
Hipovitaminoza B1 imbraca mai multe forme printre care:
- Beri-beri;
- Sindrom Wernicke-Korsakoff;
Deficitul de B1 in care se impune administrarea preparatelor cu vitamina poate avea
diferite cauze:
- Alcoolismul, ciroza si afectiunile gastro-intestinale in cadrul carora apare un proces de

10

malabsorbtie;
- Apotul insuficient la persoanele in varsta sau cele care sunt hranite parenteral;
- Necesarul crescut la femeile insarcinate, care alapteaza, la copii in crestere, in
hipetiroidism, infectii si afectiuni hepatice;
- Aport crescut de glucide;
- Consum de alimente care contin substante asa numite antitiamine: ceaiul, carnea unor pesti.
Se mai poate administra in: nevrite, nevralgii, in reumatism, boli cardiace, diabet zaharat.
Farmacotoxicologie
Administrarea vitaminei B1 prezinta risc scazut de reactii adverse si supradozare, excesul
eliminandu-se renal.
Pot apare reactii nespecifice care nu sunt doza dependente cum ar fi:
- Greata;
- Anxietate;
- Transpiratie;
- Senzatii de caldura;
- Reactii alergice la administrare parenterala, plecand de la uticarie, pana la insuficienta
cardiaca si moarte
Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat de vitamina B1, este:
- Copii pana la un an: 0,3-0,4 mg;
- Copii intre 1-10 ani: 0,7-1 mg;
-Barbati:
1,2-1,5 mg;
- Femei: 1,0-1,1 mg;
- Femei gravide: 1,5 mg;
- Femei care alapteaza: 1,6 mg..
Vitamina B1 se administreaza oral sub forma de clorhidrat: la adulti 30-100 mg/zi si la
copii 5-20 mg. Ea poate fi administrata si parenteral s.c, i.m., i.v. 1-2 fiole pe zi.
SICOVIT B1 ( Zentiva SA/Sicomed SA, Romania )
,Sol. inj. 100 mg/2 ml .

VITAMINA B2, RIBOFLAVINA


Vitamina B2 este o substanta sensibila la lumina, dar stabila la caldura. Are culoare
galben portocalie in forma oxidata .
Surse de vitamina B2
Omul are nevoie de un aport exogen de vitamina B2 deoarece, desi vitamina este produsa
de flora intestinala, ea nu se absoarbe la acel nivel. Vitamina B2 este sintetizata de plante
si microorganisme. Principalele surse de vitamina sunt:

11

- lactatele; - oul;- carnea, ficatul; - pestele; - cerealele integrale; - ciupercile;


- legumele verzi; - drojdia de bere.
Farmacodinamie. Rolurile vitaminei B2
Vitamina B2 este importanta pentru:
- procesul de crestere;
- asigurarea integritatii epiteliilor;
- protectia celulei hepatice de actiunea diferitelor toxice;
- absorbtia lipidelor din tubul digestiv.
Farmacoterapie
Vitamina B2 este indicata pentru a preveni si trata deficitul acestei vitamine, care se
intalneste destul de rar, dar si pentru cazurile in care apar deficite complexe cu a altor vitamine
din grupul B. Deficitul vitaminei se caracterizeaza prin cateva manifestari clinice cum ar fi:
- La nivelul pielii si mucoaselor: buze uscate, stomatita, seboreea fetei, dermatite;
- La nivelul ochiului: lacrimare, fotofobie, inflamarea corneei, scaderea acuitatii vizuale,
favorizarea cataractei;
- La nivel SNC: astenie, tremuraturi, pareze, depresie, amnezie, cefalee;
- La nivel sanguin: anemie normocroma;
Vitamina B2 se mai indica in:
- tratamentul unor dermatite, eczeme, glosite, stomatite;
- tratamentul unor keratite, irite, conjunctivite;
- tulburari de crestere la copil;
- neurologie;
- insuficienta hepatica, avand efect hepatoprotector;
- tratamentul unor anemii hipoproliferative din unele boli infectioase.
Farmacotoxicologie
Vitamina B2 este lipsita de toxicitate, neaparand reactii adverse nici la administrarea de
doze mari.
Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat pentru vitamina B2 este:
- Copil pana la un an: 0,4-0,5 mg;
-Copil 1-10 ani: 0,8-1,2 mg;
-Barbati:
1,4-1,8 mg;
- Femei: 1,2-1,3 mg;
- Femei insarcinate: 1,6 mg;
- Femei care alapteaza: 1,7-1,8 mg.
In tratamentul diferitelor afectiuni se administreaza oral si i.m. pentru adulti 5-10 mg/zi si
pentru copii 0,5-5 mg/zi.

12

VITAMINA B3, VITAMINA PP


Sub denumirea de vitamina PP sau factor pelagro-preventiv sunt cunoscuti acidul
nicotinic (niacin) si nicotinamida (niacinamida). Ca si vitamine acesti doi compusi au
comportare asemanatoare, dar ca agenti farmacologici sunt diferiti.
Surse de vitamina PP
Vitamina PP este sintetizata de plante, animale si om. Ea se gaseste in:
- Carne; -Oua; - Lapte; - Peste; - Legume; - Cereale integrale; - Drojdie de bere.
In organism ea este generata plecand de la triptofan.
Farmacodinamie. Rolurile vitaminei PP
Vitamina PP are efecte trofice pe tubul digestiv si SNC.
Doze mari de acid nicotinic scad TG, LDL si VLDL, inhiband fluxul de acizi
grasi liberi din tesutul adipos. Acidul nicotinic are si proprietati vasodilatatoare.
Farmacoterapie
Carenta vitaminei PP poate fi rezultatul:
- Deficitului alimentar;
- Sindromului de malabsorbtie;
- Alcoolismului cronic;
- Tratamentului cu izoniazida, o antivitamina PP;
- Neoplasmelor;
- Hipertiroidismului,
- Aminoaciduriei.
Carenta acestei vitamine se manifesta prin tulburari:
- Cutanate: piele aspra, dermatita;
- Gastro-intestinale: diaree, stomatita, glosita, enterita, greata, voma;
- Nervoase: dureri de cap, insomnii, depresie, tulburari de memorie si chiar dementa.
Vitamina PP este indicata pentru a trata sau preveni carenta de acid nicotinic si pelagra.
Poate fi folosita in tulburari cutanate si mucoase, in enterocolite, etc. Se prefera
administrarea nicotinamidei, fiindca riscul de reactii adverse de tip vasodilatatie este mai
redus.
Se mai indica ca:
- hipolipemiant in tratamentul diferitelor tipuri de dislipidemii;
- in tulburari de circulatie periferica si cerebrala, inclusiv tulburari de circulatie retiniana si
in sfera ORL.
Farmacotoxicologie
Reactiile adverse produse de nicotinamida sunt mai reduse. La admnistrarea acidului
nicotinic pot apare:
- Senzatie de caldura;
- Prurit;

13

- Hipotensiune arteriala;
- Tahicardie;
- Greata, voma, diaree, dureri abdominale;
- Hiperglicemie;
- Hiperuricemie;
- Cresterea bilirubinei serice.
Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat de vitamina PP este:
- Copil pana la un an: 5-6 mg;
-Copil 1-10 ani: 9-13 mg;
-Barbati: 15-20 mg;
-Femei: 13-15 mg;
- Femei insarcinate: 17 mg;
- Femei care alapteaza: 20 mg.
Vitamina PP se administreaza oral dupa mese si parenteral: s.c, pentru adulti 6-100 mg/zi, iar
pentru copii 25-100 mg/zi.
VITAMINA B5, ACIDUL PANTOTENIC
Aceasta vitamina ca atare sau sub forma de pantotenat de calciu face pate din
grupul vitaminelor hidrosolubile, fiind larg raspandita in diverse alimente, de unde si
numele sau. Ea nu este sintetizata in organism, fiind introdusa in organism o data cu
alimentele sub forma de coenzima A.
Farmacodinamie. Rolurile acidului pantotenic
Acidul pantotenic isi exercita rolul prin intermediul coenzimei A. Astfel el joaca un rol
important:
in ciclul Krebs;
Pentru sinteza hidroxi-metil-glutaril coenzimei A (HMG-CoA), precursorul
colesterolului;
Pentru sinteza acetilcolinei;
Pentru sinteza hormonilor steroizi;
Pentru sinteza hemoglobinei.
Farmacoterapie
Carenta acidului pantotenic este rar intalnita. Atunci cand apare este insotita de astenie,
cefalee, acroparestezii, furnicaturi, senzatie de arsuri la nivelul membrelor, greata, voma,
dureri epigastrice.
Terapia cu acid pantotenic se indica in:
- Policarente B;
- Stomatite, glosite, colite, hepatite cronice;
- Nevrita diabetica;
- Sindromul picioarelor arzande (burning feet).
Dexpantenolul, alcoolul acestui compus se indica pentru a evita albirea si caderea parului,

14

pentru regenerarea epiteliilor cailor respiratorii si pentru cicatrizarea plagilor.


Farmacotoxicologie
Terapia cu acid pantotenic nu prezinta reactii nedorite.
Farmacografie
Necesarul zilnic de acid pantotenic este de 4-10 mg. Pantotenatul de calciu se foloseste in
far macoterapie oral, i.m., i.v. in doze de 0,5 g/zi pentru adulti si 0,25-0,5 g/zi pentru copii.
Dexpantenolul se administreaza local de cateva ori pe zi sub forma de unguent, crema, solutie 2-5%.
VITAMINA B6, PIRIDOXINA, ADERMINA
In natura, vitamina B6 se gaseste sub trei forme: piridoxina, piridoxal si piridoxamina. Cele
trei forme au acelasi profil biologic.
Surse de vitamina B6
Vitamina B6 este larg raspandita in organismele vegetale si animale. In organismele
vegetale predomina piridoxina, iar in cele animale piridoxalul si piridoxamina. Flora
intestinala umana sintetizeaza de asemenea vitamina B6.
Aceasta vitamina este prezenta in:
- Carne (vita, porc, pui, peste); - Ficat; - Drojdie de bere; - Cereale integrale; - Polen;
- Galbenus de ou; - Nuci; - Soia; Legume verzi.
Prelucrarea alimentelor (fierbere, prajire, conservare, rafinare) duce la pierderi
importante de vitamina B6.
Farmacodinamie. Rolurile vitaminei B6
Rolul principal al vitaminei B6 este in metabolismul aminoacizilor si substantelor
proteice, cum ar fi metabolismul triptofanului, aminoacizilor cu sulf si hidroxiaminoacizilor, ea
participand la reactii de :
- Transaminare;
- Decarboxilare;
- Racemizare.
Prin aceste reactii vitamina B6:
- paticipa la formarea acidului y-aminobutiric (GABA), si de aici un usor efect sedativ;
- paticipa la formarea histaminei, serotoninei, dopaminei,
- este implicata in biosinteza hemului, asa se explica efectul benefic al acestei vitamine in
unele forme de anemie;
- este factor de crestere pentru microorganisme si intervine in dezvoltarea celulelor
tumorale;
- are o actiune usor anticoagulanta (la doze mari).
Indicatii terapeutice
Avitaminoza B6 nu a fost semnalata la om, deoarece cantitatea de vitamina produsa de

15

flora intestinala si introdusa in organism prin intermediul alimentelor este suficienta.


Carente de vitamina B6 au fost totusi observate in anumite situatii in care este
necesara instituirea unei terapii cu vitamina:
- Pelagra;
- Insuficienta renala
- Alcoolici;
- Femei gravide;
- Boli genetice;
- Ciroza;
- Sindrom de malabsorbtie;
- Administrarea unor medicamente cum ar fi: izoniazida, cicloserina, hidralazinele,
penicilamina, contraceptivele orale timp indelungat.
Manifestarile clinice ale deficitului de vitamina B6 sunt reprezentate de dermatita
seboreica, polinevrite, convulsii (mai ales la copii prin scaderea sintezei de GABA),
anemie.
Vitamina B6 poate fi prescrisa intr-o serie de afectiuni cum ar fi:
- Pelagra (alaturi de vitamina B1, B2 si PP);
- Anemii hipocrome microcitare;
- Afectiuni cardio-vasculare: infarct, insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala,
ateroscleroza;
- Afectiuni cutanate si mucoase: dermatite, eczeme, acnee, glosite, stomatite;
- Afectiuni neurologice si psihice: depresii, insomnii, epilepsie, encefalita, astenie,
paraplegie spastica, nevrite, polinevrite;
- Infectii, refacerea florei intestinale dupa antibiotice cu spectru larg;
- Sarcina, varsaturi din sarcina;
- Astm bronsic;
- Hepatita epidemica;
- Diabet zaharat;
- Sindrom premenstrual.
Farmacotoxicologie
Toxicitatea celor trei forme ale vitaminei B6 este redusa. Astfel pot apare functie de doza
la o administrare indelungata
- crampe musculare;
- neuropatie periferica senzoriala severa, pierderea simtului pozitiei si vibratiilor,
modificarea perceperii durerii, temperaturii, simtului tactil, pierderea reflexelor
membrelor, parestezii.
La administrare intravenoasa pot apare efecte sedative. Pot apare de asemenea fenomene
de dependenta la administrarea indelungata a vitaminei B6.
Farmacografie
Necesarul zinic recomandat pentru vitamina B6 este:
- Copil pana la un an: 0,3-0,6 mg;
-Copil 1-10 ani: 1,0-1,4 mg;
-Barbati: 1,7-2,0 mg;

16

- Femei: 1,5-1,6 mg;


- Femei insarcinate: 2,2 mg;
- Femei care alapteaza: 2,1 mg.
Piridoxina sub forma de clorhidrat se poate administra oral, intramuscular si intravenos.
Dozele recomandate sunt de 250 - 500 mg pe zi pentru adulti si 100 - 250 pe zi pentru copii.
In voma din sarcina se administreaza 10-30 mg/zi i.v.
SICOVIT B6( Zentiva , Romania )
Compr. 250 mg. , Sol. inj. 50 mg/ml 2ml., Sol. inj. 250 mg/ml 5ml.
VITAMINA B8, BIOTINA, VITAMINA H
Biotina este o vitamina hidrosolubila, din grupul vitaminelor B.
Surse de biotina
Biotina este adusa in organism prin aport alimentar. Alimentele cu continut ridicat
de biotina sunt: fructele, legumele, cerealele, carnea, ficatul, drojdia de bere. Ea este
sintetizata si de flora intestinala umana.
Farmacoterapie
Carenta biotinei poate apare in cateva situatii cum ar fi:
- Persoanele ce consuma timp indelungat oua crude (albus);
- Bolnavii care sunt hraniti timp indelungat parenteral si care prezinta in acelasi timp
si afectiuni intestinale;
- Sugarii cu seboree;
Carenta in biotina se manifesta prin tulburari dermatologice cum ar fi: dermatita exfoliativa,
alopecie, glosita atrofica, tulburari neurologice: hipotonie, ataxie, retard psihomotor, precum
si alte tulburari cum ar fi oboseala si anorexia.
Aceasta vitamina poate fi indicata in:
- Carenta vitaminica;
- Ca adjuvant in terapia unor afectiuni muco-cutanate;
Farmacotoxicologie
La administrarea preparatelor cu biotina nu au fost inregistrate reactii adverse semnificative.
Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat de biotina este de
0,1-0,3 mg. in terapie biotina se
poate administra oral si parenteral in doze de 5-10 mg/zi.
VITAMINA B12, COBALAMINELE, COBAMIDE
Vitamina B12 face parte din grupul vitaminelor complexului B, vitamine hidrosolubile.
Surse de vitamina B12
Organismul uman este dependent de sursele exogene de vitamina. Vitamina B12 este
sintetizata de bacteriile anaerobe. Ea se gaseste de asemenea in lapte, oua, peste si in diferite

17

organe, mai ales ficat. Tocmai de aceea, initial ea a fost obtinuta prin extractie din ficatul de
bovine, astazi obtinandu-se in culturile de Streptomyces griseus, ca subprodus la fabricarea
streptomicinei.
Farmacoterapie
Carenta de vitamina B12 este relativ rara, deoarece alimentatia pe baza de carne
ofera cantitatea suficienta de vitamina. Ea poate totusi sa apart in diferite conditii:
- Aport insuficient la cei cu regim vegetarian total
- Absorbtie deficitara;
- Defecte genetice in metabolismul celular al vitaminei B12;
Carenta de vitamina B12 produce anemie pernicioasa sau anemie Biermer, care face pate
din grupul anemiilor megaloblastice. Manifestarile clinice ale carentei sunt:
- Sindrom anemic cu paloare, astenie;
- Tulburari digestive cu greata, voma, balonari, tulburari de tranzit, uscaciunea gurii;
- Neuropatie senzitiva bilaterala simetrica, cu parestezii si simptome spastice;
Tinand cont de aceste aspecte, vitamina B12 se indica in:
- Anemie megaloblastica datorata deficitului de vitamina B12;
- Neuropatii la alcoolici, diabetici, pacienti cu scleroza in placi, nevralgii, sciatica, afectiuni
psihiatrice;
- Ciroza, hepatita;
- Tulburari de crestere;
- Stari de malnutritie.
Farmacotoxicologie
Vitamina B12 este bine tolerata. Poate produce hipokaliemie si reactii alergice. Ea nu
trebuie administrata la cei cu tumori, fiindca poate favoriza evolutia acestora prin cresterea
sintezei de ADN.
Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat de vitamina B12 este:
- Copil pana la un an: 0,0004 - 0,0005 mg ( 0,4-0,5 pig);
- Copil 1-10 ani: 0,0009 - 0,0012 mg (0,9-1,2 fig);
- Barbati: 0,0018 - 0,0024 mg (1,8-2,4 u.g);
- Femei: 0,0018 - 0,0024 mg (1,8-2,4 u.g);
- Femei insarcinate: 0,0026 mg (2,6 u.g);
- Femei care alapteaza: 0,0028 mg (2,8 u.g.).
Cianocobalamina si hidroxocobalamina se administreaza in general i.m. si s.c profund.
Cianocobalamina poate fi administata si oral ca supliment alimentar singura sau in
asociere cu vitamine si minerale.
Sicovit B12 ( Zentiva, Romania)
Sol.inj 50g
ACIDUL FOLIC, ACIDUL PTEROILGLUTAMIC
Acidul folic este o vitamina hidrosolubila din grupul vitaminelor B.

18

Surse de acid folic


Acidul folic este sintetizat de plante si microorganisme, dar nu este sintetizat de om. Sunt
bogate in acid folic:
- Vegetalele proaspete, nefierte; - Drojdia de bere; - Cereale integrale; - Carnea; - Ficatul.
Farmacoterapie
Carenta in acid folic este consecinta unui aport scazut, unei absorbtii necorespunzatoare sau
unei nevoi crescute. Ea poate apare la:
- Cei cu rezectii intestinale;
- La cei cu ciroza alcoolica si la alcoolici in general;
- La femeile insarcinate, prematuri, nou-nascuti;
- La hipertiroidieni;
- Cancer cu evolutie rapida;
- La cei ce fac tratament cu anticonvulsivante, datorita efectului inductor enzimatic al unora
dintre acestea;
Carenta se manifesta prin tulburari hematologice: anemie megaloblastica, tulburari
neurologice, tulburari digestive, risc crescut de avort sau malformatii la fat .
Acidul folic se utilizeaza:
- in tratamentul carentelor;
- in tratamentul anemiei megaloblastice. Atentie, deoarece tratamentul doar cu acid folic a
unei anemii megaloblastice prin deficit de vitamina B12 poate produce imbunatatii
hematologice, dar poate produce agravari neurologice;
- La femei insarcinate pentru a reduce riscul de malformatii;
- in prevenirea accidentelor cardiovasculare legate de hiperhomocisteinemie moderata.

Farmacotoxicologie
Acidul folic este bine tolerat, formele injectabile fiind uneori mai putin bine tolerate.
Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat pentru acidul folic este:
- Copil pana la un an: 0,065 - 0,08 mg;
- Copil 1-10 ani: 0,15 - 0,2 mg;
- Barbati: 0,3 - 0,4 mg;
- Femei: 0,3 - 0,4 mg;
- Femei insarcinate: 0,6 mg;
- Femei care alapteaza: 0,5 mg.
Administrarea se face in general oral 5-15 mg/zi intr-o priza, insa in stari acute se poate
incepe cu administrare intramusculara 1-5 mg si apoi sa se continue cu administrarea orala.
Acidul folic poate fi asociat in tratamentul anemiei megaloblastice cu preparate cu fier.

19

VITAMINA C, ACIDUL ASCORBIC


Vitamina C este o vitamina hidrosolubila numita si vitamina antiscorbutica. Ea exista
sub trei forme:
- Forma redusa - acidul ascorbic,
- Forma semiredusa, monooxidata - acidul mono-dehidroascorbic,
- Forma oxidata - acidul dehidro-ascorbic.
Surse de vitamina C
Vitamina C nu este sintetizata la om, ea provenind doar din apot exogen. Un
continut ridicat de vitamina prezinta: citricele, rosiile, capsunii, varza, cartofi, ficatul. Uscarea,
conservarea sau fierberea la temperaturi mai mari de 200 C pot duce la distrugerea
vitaminei din aceste produse.
Farmacodinamie. Rolurile vitaminei C
Vitamina C poseda cateva actiuni farmacologice, insa ea intervine ca si coenzima si
agent reducator intr-o serie de procese biochimice. Astfel:
Are efect antioxidant si uneori prooxidant
Favorizeaza absorbtia digestiva a fierului transformand Fe3+ in Fe2+, creste incorporarea
fierului in feritina, forma de depozit a acestuia si este implicata in hematopoieza
Favorizeaza depunerea calciului in oase
Participa la transformarea methemoglobinemiei in hemoglobina
Scade permeabilitatea si creste rezistenta capilara, inhiba agregarea
plachetara. Intervine in transformarea acidului folic in acid folinic
Stimuleaza formarea glucocorticoizilor
Are actiune antialergica
Favorizeaza vindecarea ranilor
Are rol in procesele de aparare imuna
Farmacoterapie
Vitamina C se foloseste pentru prevenirea sau tratamentul deficitului acestei
vitamine. Carenta severa se numeste scorbut si este foate rar intalnita. Carenta medie este
insotita de hematoame, hemoragii gingivale, iar carenta usoara de astenie, pierdere in
greutate, cefalee, dureri osoase, tulburari hemoragice, scaderea rezistentei la infectii, anemie.
Ea mai poate fi folosita :
- in cursul starilor gripale si racelilor, in infectii pentru a stimula apararea organismului;
- in stari astenice;
- in anemie in asociere cu preparate cu fier;
- in methemoglobinemie;
- in diateze hemoragice,
- in osteoporoza si fracturi;
- in sarcina.

20

A fost studiata relatia cancer-vitamina C, boli coronariene-vitamina C fara rezultate


foarte clare in acest sens.
Farmacotoxicologie
Fiind o vitamina hidrosolubila ce se elimina usor, riscul de reactii adverse grave este
redus. Vitamina C in doze mari poate da:
- Tulburari digestive (in special diaree);
- Hiperexcitabilitate si insomnii;
- Cresterea riscului de formare a calculilor renali oxalici;
- Eroziuni dentare la administrarea indelungata a formelor masticabile.
Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat de vitamina C este:
- Copii pana la un an: 30-35 mg;
- Copii 1-10 ani: 40-45 mg;
- Barbati: 50-60 mg;
- Femei: 60 mg;
- Femei insarcinate: 70 mg;
- Femei care alapteaza: 90-95 mg.
Vitamina C se poate administra oral, intramuscular, intravenos si chiar subcutanat. La
adulti: 0,1-1 g/zi, la copii 0,05-0,3 g/zi functie de varsta.
Vitamina C inta intr-o serie de preparate in asociere cu:
- calciu, magneziu, fier;
- lecitina;
- vitamina E, alte vitamine;
- substante analgezice-antipiretice, antihistaminice H1, pseudoefedrina, etc. in
preparate pentru raceala si gripa.