Rewriting stress: Toward a cultural psychology

of
collective stress at work
Abstract. Scopul acestui articol este acela de a contribui teoretic la
dezvoltarea unei culturi psihologice, adic dialogic i distributa, de
nelegere a stresului. n primul rnd ne-am provocat sa stabilim
noiuni cognitiviste de stres i sa discutam filosofic i epistemologic
legat de aceast perspectiv. Apoi vom introduce o dialogic,
distribuire i nelegere situat despre stres i vom rescrie concepte
centrale din cercetarea cognitiva despre stres, cum ar fi evaluarea i
adaptare. Aceast nou orientare este legata de o recenta metafizica
de spirit, n conformitate cu care sunt ncorporate stri mentale i
procese i, eventual, se extinde chiar n mediul nconjurtor. Aceast
poziie filosofic este cunoscut ca externalism i susine c mintea
trebuie s fie nu nelesa doar prin caracteristici mentale intrinseci,
cum ar fi procese fiziologice sau cognitive, dar, de asemenea, n
lumina a ceea ce fie are loc sau exist n afara organismului. Cu
referire la exemple empirice, am susin c acest cadru poate
contribui la o nou nelegere despre natura situata si distribuita a
stresului.
Introducere
"M bucur c lucrez cu Bryan, cnd vrea sta i arat foarte
relaxat atunci cnd afuncioneaz pe o misiune, n cazul n care cred
c restul organizaiei. . . i atunci cnd te uiti la csua potal toti
acestia au fost ntr-adevr ntr-o intoarcere astfel nct n final a
trebuit s-i spun:'' Bryan tu stai si te uiti atat de relaxat. Ar trebui sa
fiu la fel de relaxat si sa cred ca restul sunt intr-o rotire, sau cum ar
trebui sa interpretez asta? ". Pentru c de fapt m las dus de
atmosfera pe care am experimentat-o n cutia potal, si atunci am
nceput s m gndesc -wauw suntem att de ocupai iar Bryan sta
acolo pe spate atat de relaxat".Intuitiv, oamenii au tendina de a
gndi n termeni individualisti despre stresul care ar ptrunde viaa
modern, n cazul n care de multe ori auzim despre o ''epidemie de

stres'' Stresul este ceva care din interiorul nostru, cauzat de diferite
perturbari neuro-endocrinologice. Poate fi declansat de stresori
specifici mediului sau prin diferite strategii de coping. Ca fenomen
este localizat sub piele si chiar in interiorul craniului. Este cunoscut
atat ca fenomen mental cat si fizic (incorporat).
Evaluand potentialul unei persoane intr-o situatie stresanta si
dand seama de cum face fata situatiei, nu este doar un porces care
are loc in interiorul individului ci uneoir apare intr-un dialog cu altii
(care poate fi, fie fizic prezent, fie imaginat).
Individualism si cognitivism ca abordari in stresul
contemporan. Cercetarea stresului contemporan este polarizata in
jurul a doua aparent ireconciliabile scoli de gandire. Pe de-o parte
avem abordarea individualista reprezentata de psihologia cognitiva,
care se concentreaza pe abilitatea individului de a face fata
situatiilor stresante. Pe de alta parte avem abordarea de mediu, cum
ar fi studiile de munca ecologica, care se concentreaza pe
identificarea factorilor specifici de risc in mediu, care sunt meniti sa
explice dezvoltarea stresului. Diferitele cadre teoretice i
epistemologice reprezentate n cele dou coli de gndire au sporit
posibilitatea unui reducionism fie n direcia de individualism sau de
obiectivism. Abordarea de munca ecologica reduce individul la un
mediu pasiv de fora intrinseca, implicit "terge persoan activ,
interpretativ din ontologia de psihologie ". Abordarea cognitiva pe
de alt parte rmne nchisa ntr-un subiectiv, i nu cuprinde praxisul
social i cultural n care individul este ncorporat, ca parte a
nelegerii cum se dezvolta stresul.
Au fost fcute ncercri de a reconcilia acesti poli prin diverse
modele ca modelul balanei, unde munca stresanta este neleas ca
rezultat al unui dezechilibru ntre cerinele de lucru i resursele
angajatului i mai trziu, prin mai multe modele de lucru de mediu
orientate spre adaptare. Dar aceste modele funcioneaz n
continuare cu un presupus decalaj ntre individ i context i, prin
urmare, reduce n continuare lumea la subiecte pe individ raional pe
o parte, i obiecte care pot fi verificate pe de alta parte. i, dup

cum Falmagne (2009) a afirmat, odat ce poziiile sunt interpretate

la nivel metateoretic, ele sunt, de asemenea, uor interpretate ca
"incompatibile, mrginite, i reciproc excluse".
Aceasta polarizare reflect prpastia metafizica profunda ntre
subiectiva i obiectiva, mintea i materia, a filosofiei occidentale.
Cteva ncercri de a reconcilia poziiile s-au fcut n filosofia minii,
dar a fost un puzzle conceptual cum interacioneaz aceste doua. Ca
parte a unui cartezian patrimoniu n gndire occidental, o lunga
tradiie filosofic a favorizat izolarea mintii i a ignorat importana
realizarii si situatiei. Filosofi precum Dewey, Heidegger i MerleauPonty au articulat abordri ale cunoaterii, care recunosc natura
situata, i cercettori n psihologia cognitiv au nceput mai recent s
sublinieze situarea i caracterul distribuit de cunoatere. Dar
situarea, distributia i nelegerea cultural a cunoaterii nu au fost
inca angajate n cercetarea stresului, de care este nevoie, dac vrem
s surprindem complexitatea n modul n care stresul se dezvolta n
vieile noastre, n general, i la locul de munc specific.
n acest articol, vom ncepe s dezvoltam o nelegere
distribuita i culturala a stresului. Noi propunem ca stresul poate fi
favorabil neles ca extindere n medii sociale i fizice. Individul este
astfel nu '' un recipient de stres '', ci mai degrab o parte a unui
sistem dinamic, care include procese sociale i lumea material.
Aceast perspectiv este important n cercetarea asupra stresului din
dou principale motive: n primul rnd, pentru c, teoretic, este
satisfctor, i n al doilea rnd pentru c este mpotriva modurilor in
care tratamentele actuale de stres sunt dominate de versiuni diferite
de terapie cognitiva individual concentrate. O problem de multe ori
apare atunci cnd angajaii vin s interpreteze problemele de munca
de mediu ar fi cauzate de ei nii ca persoane fizice, de exemplu
prin strategii de adaptare euate sau caracteristici de personalitate,
n loc sa se confrunte cu problemele de munca de mediu ca o
problema comuna la locul de munc.
nelegerea cognitiv a stresului i a problemelor sale. n
cadrul tradiiei cognitive, Lazarus (1922-2002) a creat o teorie

utilizata pe scara larga de stres, care ilustreaz rolul factorilor

psihologici n medierea tranzaciei persoan-mediu. Stresul este
privit ca o relaie ntre persoan i mediu care este evaluat ca
depind resursele persoanelor pentru a face fa. Conceptul de
evaluare desemneaz dou etape de procese tranzacionale n care
amploarea unei ameninri este evaluat n comparaie cu o evolutie
a capacitii individului de a face fa cu ea. Primul pas n proces
este evaluarea primar a unui potenial stresor, care poate avea trei
rezultate: acesta poate fi evaluat ca fiind irelevant, benefic sau
stresant pentru individ. Dac un potenial stresor declanseaza
raspunsul la stres depinde de evaluarea secundara a individului, a
capacitii lui de a face fa cu potenial stresor. O evaluare pozitiva
a capacitii de a face fa cu un potenial factor de stres reduce
experiena de stres. Exist astfel dou procese, care servesc drept
mediatori centrali n cadrul tranzaciei persoan- mediu - evaluare
cognitiv i adaptare.
nelegere cognitiv a lui Lazarus a stresului ajut la gasirea
luminii asupra proceselor implicate n agenia individului unde
persoana nu este vzut ca un pacient pasiv la condiiile de munc
problematice. Mai degrab, conceptul de evaluare evideniaz rolul
diferenelor individuale privind interpretarea mediurilor care sunt
altfel '' obiectiv '' egale pentru persoane diferite. Acelai lucru poate
fi spus despre conceptul de coping, care subliniaz rolul activ jucat
de individ n ncercarea de a schimba situaia sau evaluarea sa.
In ciuda aspectelor sale sofisticate si dinamice, teoria lui
Lazarus da gresi, totusi,privind dimensiunile culturale si sociale ale
raspunsului la stres si astfel in imposibilitatea de a tine cont de cum
sa integrezi individul si dimensiunile mediului. Acesta recunoaste
intr-o anumita masura importanta medilui in intelegerea evaluarii
stresului prin accentul pus pe o tranzanctie intre individ si mediu,
dar, in linie cu traditia cognitiva, de asemenea expune o intelegere a
cunoasterii ca proprietate a individului, ca ceva ce este in cap, si
astfel conclude ca evaluarea si copingul sunt procese individuale.
Problema pozitiilor polarizate inca persista, daca noi continuam sa

consideram evaluarea si copingul ca ceva care este in final profilat

de individ. Intr-un draft scris cu o saptamana inainte de moartea sa,
Lazarus stresat de faptul ca, atunci cand a elaborat teoria evaluarii si
a copingului, nu a recunoscut impactul contextul specific social si
interactiunile interpersonale.
Prelungirea mintii in stres. Externalismul mintea are
nevoie sa fie inteleasa in lumina a ceea ce exista inafara subiectului
si nu doar prin caracteristici intrinseci ca procese psihologice sau
cognitive. Clark and Chalmers (1998) introduce externalismul in
opozitie cu conceptiile internaliste si apoi au incercat sa mute
accentual pe idea ca, cunoasterea este ceva ce se intampla in cap.
Externalismul activ partile significante care constituie
existent functiilor mentale exista inafara craniului indivizilor.
Punctul de vedere al lui Clark i Chalmers (1998), ca mintea nu
este doar ntrupata, dar de asemenea, este si ncorporata ntr-o
lume i extins n aceasta a generat mult interes. Cu toate acestea,
foarte puini cercetatori s-au uitat la probleme de sanatate mintala,
cum ar fi stresul. Kono (2013) a subliniat recent c, n ciuda
promisiunilor sale, teza mintii extinse desfasurata in traditia lui
Clark i Chalmers reflect totui o nelegere a mprejurimilor ca fiind
statice, iar tehnologiile inerente in mprejurimi sunt concepute doar
ca resurse sau constrngeri asupra aciunii umane. El subliniaz
necesitatea unui cadru teoretic, care este mai dinamic i care nu
trateaz mprejurimile ca o simpl extensie a proceselor cognitive.
De asemenea Gallagher (2013) ii critica pe Calrk si Chalmers ca ar
avea o prea funcionalist nelegere a proceselor cognitive, din
cauza definiiei lor limitat a cunoaterii ca o simpla cuprinzatoare
cunoastere, dorinta, si alte atitudini propoziionale. Din perspectiva
sa mintea intrupata-incorporata, Gallagher argumenteaza ca,
cunoasterea este mai mult decat atat, adica, este de asemenea
constituita din procese cognitive si activitati ca rezolvarea
problemelor, interpretarea, judecarea acestora etc. El elaboreaza pe
tema prelungirii cognitive, extinderea mintii pentru a include

procese si practice sociale care au loc in institutii culturale, pe care el

le numeste institutii mentale.
Institutiile mentale institutii care ne ajuta sa realizam anumite
procese cognitive sau chiar sa le construim, functionand ca
exemplu pentru, cum poate fii extinsa social cunoasterea (Ex:
sisteme legale, sisteme educationale, institutii culturale).
Suntem de accord cu criticile ca teza mintii extinse are nevoie
de o mai buna elaborare pentru a include o intelegere mai dinamica
a interactiunii dintre individ si mediu in sensul ca mediul
construieste individual iar individul construieste mediul. Avem
nevoie de un cadru teoretic care cuprinde atat fizic cat si social
incorporarea unui individ la fel de bine ca intelegerea dinamica a
interactiunii dintre individ si mediu si o mai buna intelegere a
practicii sociale.
Valsiner este exponentul a unei versiuni integrate a psihologiei
cultural si incearca sa integreze un element personal cu cultura si
acele intelegeri culturale ca partial commune, partial personale.
Deoarece indivizii contribuie cu cate un element personal la cultura,
ei construiesc cultura iar cultura este inteleasa ca o parte a
sistemului psihologic al persoanelor si joaca un rol functional in
cadrul acestui system. Prin urmare individul si cultura se coconstruiesc.
Prin analiza fizic i social a stresului, vom lua punctul nostru
de plecare n teoria formulata de Lazarus. Noi susinem c teoria lui
Lazarus nu nelege dinamicitatea stresului, dar cu toate acestea
poate fi folosita ca un instrument analitic pentru a expune
incorporarea sociala i fica a diferitelor etape de stres. Astfel, pe
scurt, scopul nostru este de a ''socializa'' si "externaliza '' teoria lui
Lazarus.
Stresul fizic incorporat. S-a observat importanta mediului
fizic in modelarea evaluarii si procesul de adaptare si cat de des
pareau sa fie mediate de tehnologie, materiale fizice si imprejurimi
precum arhitectura in cazul organizatiei.

Ex: "Paul se uita la calendarul electronic si s-a simtit foarte bine

cand vede -cum sta saptamana viitoare- dar in secunda urmatoare
observa faptul ca se uita la 2012 si nu la 2011 (anul in care se afla
defapt) iar acest lucru il loveste foarte tare vazand ca nu-i cum ar fi
crezut, saptamana viitoare." De aici se vede clar faptul ca pc-ul lui
Paul functioneaza ca o "memorie extinsa" care ii organizeaza timpul
si este foarte interesant cum tehnologia ii afecteaza starea fizica.
Procesul de evaluare nu este mediat doar de un individ, ci poate fi si
de un grup social in interactiunea cu instrumentele de lucru.
Organizaia a implementat "lean" ca mod de optimizare a produciei
n cadrul acesteia. Ei au alocat toate oridinele dintr-o saptmana, in
diferire zile, utilizand o tabla. Unul dintre angajati a analizat situatia,
spunand ca inainte era stresat cand vedea ordinele alocate unei
singure zi, acum ca sunt alocate in zile diferite poate fii calm si sa
aiba o privire de ansamblu asupra tablei.Multi dintre angajati au
evidentiat aspectul vizual ca o implementare centrala, faptul ca au
putut avea o privire de ansamblu asupra intregii saptamani i-a
linistit. Aici evaluarea lor asupra amploarei sarcinii a fost mediata de
un instrument material sau artefact fizic -tabla- si distribuita pentru
un intreg grup de angajati.
Ex2: " Doar stau aici si poate ca ar trebui sa merg in alta parte a
halei sa glumesc un pic. Dar simt ca nu am timp sa fac asta. Si ma
afecteaza emotional ca nu am timp. De asta am un Havana club rum
asezata acolo. Este propriul meu semn care sa imi aminteasca faptul
ca trebuie sa imi fac timp si pentru lucruri distractive."
Aici, Havana club rum functioneaza ca un semn. Sticla mediaza
o strategie specifica de adaptare, care in acest caz este de a folosi
umorul ca o forma de distantare de la cat de stresanta este munca.
Stresul social incorporat. Aici incorporarea sociala a stresului
se concentreaza asupra instrumentelor semiotice (implica
experientele si interpretarile despre lume a oamenilor si permit
comunicarea intre membrii grupurior sociale prin schimbul de
semne), care mediaza evaluarea si procesul de adaptare. n
conformitate cu dialogismul, atunci cnd o fiin uman construiete

un sens ntr-o relaie cu lumea, este ntotdeauna printr-un cmp al

contrariilor. Este opoziia dintre semnificaia i contrariile sale, care
este baza pentru schimbara n continuu i explic modul n care
oamenii sunt transformati prin interaciunea social. Dupa Valsiner
(2007) este imposibil sa te gandesti la ex: non-red (un concept
negativ) fara a avea notiunea de red (un concept pozitiv). Individul
este plasat intre ceea ce este stiut (ex: non-red), care este
semnificatia subiectiva bazata pe experientele de viata ale persoanei
pana in prezent, si ceea ce nu este stiut personal inca, care este un
semi-camp-deschis a unei posibile noi semnificatii (ex: red).
In relatie cu stresul, evaluarea situatiei la munca ar fi "Nu pot sa
termin acest ordin" (ex de concept negativ), este opus unui semicamp-deschis a unei posibile noi semnificatii, care este sugerata de
altii: "Pot sa termin acest ordin".
Ex: Sara spune tare intr-un grup de colegi: "Devin stresata daca
nu termin cerintele la timp", Susan replica: "Este doar munca.
Lucram cu enzime - nu oameni si nu este o chestiune de viata sau
moarte".
Susan exemplifica semi-campul-deschis a unei posibile noi
semnificatii si foloseste un organizator semiotic care implica "nu lua
munca prea in serios". Astfel dialogul cu altii devine parte din
"monologul interior" (autodialog). In acest caz sugestia lui Susan
devine o voce interioara pentru Sara. Ceea ce inseamna ca vocea lui
Susan devine dominanta si pare sa formeze o "reprezentare sociala"
inteleasa ca un complex in sensul ca ghideaza gandirea particulara,
senzatiile si acting processes.
Urmatoarele zile intregii colegi au inceput sa devina din ce in ce
mai calmi spunandu-si unii altora ca munca nu este o chestiune de
viata si moarte.
Dintr-o perspectiva cultural psihologica, in acest proces intre
comunicare si actiunea sociala, reprezentarea sociala este distribuita
intre membrii grupului. Procesul reflecta tensiunea dintre cultura
personala si lumea sociala in care individul este incorporat si descrie
cum o evaluare a unui porces este un proces social la fel de bine ca

un proces intra-psihologic. iar procesul de adaptare este de asemnea

distribuit intre membrii grupului.
Lazarus - Socializare -> Oamenii sunt fiinte sociale
interdependente cu altii. "Altii" sunt o parte centrala a constitutiei
psihologice a indivizilor.