Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
In paralel cu aceste studii o opozitie puternica s-a format de catre alti savanti
.Bailey si von Bonin,de exemplu descriu cum au ajuns sa contrazica harta lui
Brodmann dupa ce au acceptat teoria in lucrarile naterioare.Ei ai facut
fotografii la peste 300 de locatii in cortexul celebral ,le-au amestecat bine ca
pe niste carti de joc.Doar acelea a caror provenienta putea fi identificata au
ramas.Ei au esuat in majoritatea cazurilor si ajuns la concluzia ca majoritatea
zonelor creierului nu pot fi diferentiate una de cealalta prin criterii pur
ciroarhitectonice.Bailey si Bonin au scris ca eforturile acestor doi autori au
fost meticuloase pana la punctul unde itit rupi parul din cap.
O alta problema majora cu lucrarile lui Brodmann a fost identificata de
Lashley si Clark exista o majora diferenta individuala in structura
ciroarhitectonica azonelor similare localizate in specimene diferite a aceeasi
specie . De fapt lipsa de date pe variabilitatea intersubiectiva a zonelor
citoarhitectonice este mare pas inapoi pentru harta lui Brodmann si o mare
dificulate pentru savantii contemporani.
Intoarcerea hartii si soarta ei
Prin anii 1980 harta lui Brodmann a capatat o neasteptata popularitate odata
cu introducerea tehnicilor de neuroimagistica structurala si functionala .
Aceste noi tehnologii au dezvaluit o lata critica din partea lui Bailey si von
Bonin : prin a face imagistica creierului uman in timpul desfasurarii unor
cerinte experimentale si in timpul inregistrarii datelor arhitectonice intr-un
spatiu comun de referinta era acum posibil sa se faca o legatura intre
unitatile arhitectonice si functiile lor . Ca o consecinta harta lui Brodmann a
juns faca parte din diverse atlase sterotaxice si pachete software .In acest
context era necesara traducerea informatia bidimensionala a hartii originale
intr-o informatie tridimensionala . Deoarece harta originala nu continea date
despre suprafata structurala,aceste atlase trebuiau sa ghiceasca unde erau
granitele diverselor zone a unor parti din creier.Aceasta este o problema
majora cand consideram ca suprafta intercraniala ocupa doua treimi din
suprafata corticala.Atlasul sterotaxic a lui Talairach si Tournoux este probabil
cea mai populara readaptare a hartii lui Brodmann si o demonstratie a
problemelor prezente.
O introducere in harta lui Brodmann a creirului .
Harta lui Brodmann este un desen a unei vederi laterale si si mediane a unei
scheme e creierului uman .Ea prezinta segregarea cortexului celebral in 43
de zone corticale care apartin unor 11 regiuni.Fiecare zona este caracterizata
de o anumita caracteristica citoarhitectinica. Brodmann a scris doar acele
Concluzii si perspective
Scopul cercetarii pe cartografierea arhitectonica a creierului in ziua de azi
este de a oferii cadre multistructurale pentru date produse de analize
multimodale a cortexului celebral.harta lui Brodmann a fost lucrarea de
pionierat in acest domeniu si inca are un impact masiv pe cercetariile
neurostitifice si pe creier . Este o lucrare unica deoarece formeaza bazele
pentru analizele continue a relatiilor dintre functia si disfunctia structurii
corticale. Rezultatul cartografierii arhitectonice din ultimii 100 de ani prezinta
segregarea multistructurala a cortexului celebral si complicatiile in ceea ce
priveste intelegerea proceselor psihologice si patologice.In concluzie , harta
lui Brodmann nu este doar o unealta de localizare . Citandu-l pe Brodmann
din introducerea monografului sau de 100 de ani Telul nostru este sa
producem o teorie organica comparativa a cortexului celebral bazata pe
caracteristici anatomice .