Hepatita B reprezinta infectia ficatului cu virusul hepatitic B (VHB).

Virusul hepatitic B este

unul dintre cele 5 tipuri de virusuri identificate pana in prezent responsabile de hepatitele virale,
celelalte fiind A, C, D si E fiecare tip avand caracteristicile sale in ceea ce priveste transmiterea,
severitatea, abordarea terapeutica. Infectia cu virusul B poate fi acuta cu durata mai mica de 6
luni sau cronica peste 6 luni. In cazul formei acute, la cele mai multe persoane (95%), sistemul
imun este, de regula, capabil sa elimine virusul din organism, cu vindecare completa in interval
de cateva luni. Atunci cand sistemul imun nu poate lupta contra virusului, infectia cu HVB poate
persista toata viata (devine cronica), cu risc de a dezvolta insuficienta hepatica (ficatul nu mai
functioneaza corespunzator), ciroza (inlocuirea tesutului hepatic normal cu tesut fibros,
nefunctional) sau cancer hepatic. Copiii au risc mult mai mare sa dezvolte o infectie cronica. Nu
exista un tratament curativ (care vindeca boala) al hepatitei B, dar exista un vaccin care poate
preveni boala la pacientii neinfectati. Pacientii infectati trebuie sa ia anumite masuri pentru a
impiedica transmiterea bolii.
Cum se transmite virusul hepatitei B?
Virusul hepatitic B se transmite prin contactul cu sangele sau alte fluide ale corpului unei
persoane infectate (sperma, secretii vaginale, lapte, saliva). Orice persoana, indiferent de rasa,
nationalitate, sex, orientare sexuala, poate fi infectata cu virusul hepatitic B, dar riscul este mai
mare in urmatoarele cazuri:

Daca intretineti relatii sexuale fara sa va protejati (fara a utiliza de fiecare data
prezervativ din latex sau poliuretan) cu o persoana infectata cu VHB.

Daca dobinditi o alta boala cu transmitere sexuala precum gonoree sau infectie cu
chlamidia.

Daca folositi in comun cu alte persoane ace pentru injectarea intravenoasa de droguri sau
ace contaminate pentru tatuaje, piercing, acupunctura

Daca locuiti impreuna cu o persoana infectata.

Daca profesia dvs. implica expunerea la produse de sange uman.

Daca ati primit sange prin transfuzii sau produse din sange inainte de

Daca ati fost supus la hemodializa pentru boala renala avansata.

Daca v-ati nascut sau ati locuit in regiuni endemice pentru hepatita B (in care hepatita B
are o larga raspandire) precum Africa Subsahariana, Asia de Sud-Est, Bazinul
Amazonului, Insulele Oceanului Pacific si Orientul Mijlociu.

Daca sunteti adolescent/tanar care locuieste intr-o institutie

anul 1972.

corectionala.

Daca utilizati in comun cu alte persoane (potential infectate) periuta

aparatele de ras

Femeile purtatoare ale acestui virus pot transmite infectia copiilor

in timpul nasterii
(transmitere verticala) si aproape toti copiii
infectati vor dezvolta infectie cronica; din
fericire, imunoprofilaxia
reduce riscul.

Hepatita B NU se transmite prin alimente sau apa sau

prin simplul contact
(atingere, imbratisare, strangere de mana), contactul cu lacrimile sau cu
sudoarea unei
persoane infectate, folosirea in comun a telefonului,
bazinului de inot, scaunului de
toaleta.

de dinti sau

Uneori insa, o persoana poate fi diagnosticata cu infectie, chiar daca nu exista factori de risc
pentru aceasta boala.
Care sunt simptomele hepatitei B?
Hepatita B acuta se poate manifesta prin semne si simptome care apar la aprox. 12 sapt de la
infectare, variind de la usoare la severe. Insa, la majoritatea copiilor si la unii adulti nu apar
niciun fel de semne si simptome, desi virusul exista in organism, poate provoca afectarea functiei
hepatice si poate fi transmis altor persoane.De aceea, este important sa faceti testul pentru
depistarea acestui virus daca aveti motive sa credeti ca ati fost expus(a) sau daca faceti parte din
vreuna din categoriile de risc (enumerate mai sus). Simptomele initiale pot fi nespecifice, precum
febra, simptome asemanatoare gripei, dureri articulare. Pacientii pot resimti lipsa poftei de
mancare, greata, varsaturi, slabiciune, oboseala, durere abdominala (in special in partea
superioara dreapta a abdomenului), icter (ingalbenire) al pielii si al ochilor, urina inchisa la
culoare.
La pacientii cu hepatita cronica B, simptomele variaza in functie de cat de afectat este ficatul,
variind de la usoare pana la severe, in cazul prezentei cirozei si a insuficientei hepatice.
In majoritate, pacientii cu hepatita B cronica raman asimptomatici timp de ani sau chiar zeci de
ani, perioada in care testele de sange sunt nemodificate sau doar usor modificate. In timp, insa,
boala poate progresa la ciroza.
Cand trebuie sa ma prezint la medic?
Consultati medicul in cazul in care aveti semne sau simptome sugestive pentru hepatita B sau va
numarati printre persoanele cu risc de a contracta boala si nu ati fost vaccinat(a). Femeile
insarcinate trebuie sa fie testate pentru virusul B in primul trimestru de sarcina. Anomaliile
testelor hepatice (la analizele de sange) pot ridica de asemenea suspiciunea acestui diagnostic,
dar exista multe alte cauze care pot determina modificarea acestora. Testarea este importanta
pentru a va putea proteja pe dvs., pe copiii dvs. si pentru a preveni transmiterea virusului la alte
persoane. Monitorizarea functiei hepatice si screening-ul pentru cancerul hepatic trebuie
efectuate la toti pacientii (adulti sau copii) cu infectie cronica cu VHB.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul de hepatita B poate fi stabilit numai prin teste specifice de sange, care identifica asa
numitii markeri ai hepatitei virale B. Acestia pot confirma diagnosticul de hepatita si pot
diferentia infectia acuta de cea cronica. Ei constau in substante produse de virus, denumite
antigene si substante produse de sistemul imun al organismului in lupta cu virusul (anticorpi).

Antigenul de suprafata al virusului B (Ag

HBs). Testul pozitiv pentru acest antigen
semnifica faptul ca pacientul este purtator si poate
transmite virusul altor persoane.
Testul negativ inseamna ca probabil nu este infectat la acel moment.

Anticorpi anti HBs. Un rezultat pozitiv inseamna ca aveti anticorpi impotriva virusului
HVB, fie datorita unei infectii anterioare de care v-ati vindecat, fie in urma vaccinarii. Nu
exista riscul de a va infecta sau de a infecta alte persoane, deoarece sunteti protejat de
vaccin sau de imunitatea obtinuta pe cale naturala.

In cazul in care sunteti diagnosticat ca infectat cu virusul hepatitic B, medicul va efectua o serie
de teste care sa stabileasca severitatea infectiei si starea ficatului dvs.
Tratament
Daca ati fost expus(a) la virusul hepatitic B, de exemplu prin intepare accidental cu un ac
contaminat cu singe, anuntati imediat medicul. Veti primi o injectie cu imunoglobuline daca va
prezentati in primele 24 de ore de la expunere care este posibil sa impiedice imbolnavirea de
hepatita B. Tot atunci veti beneficia de prima dintre cele trei doze de vaccin anti hepatita B.
Odata ce infectia este deja la stadiul cronic, medicul va stabili conduita terapeutica. In unele
cazuri, la pacienti asimptomatici si fara modificari ale testelor hepatice, medicul va poate
recomanda numai monitorizare (urmarire la anumite intervale de timp) a bolii. In alte cazuri, va
poate recomanda initierea unui tratament antiviral (cu medicamente precum interferon sau cu
analogi nucleotidici/nucleozidici). Daca ficatul este sever afectat, ultima optiune terapeutica este
transplantul hepatic.
Daca am infectie cronica cu virus hepatitic B, ce regim trebuie sa tin?
Alimentatia unei persoane cu hepatita cronca B trebuie sa fie nomala, fara excese dar si fara
restrictii semnificative. O singura exceptie. Alcoolul este toxic pentru ficat si persoanele cu
infectie virala a ficatului au o sensibilitate mai mare la alcool. In consecint, nu consumati nici
un fel de bautura alcoolica. Sunt permise mici cantitati in ocazii foarte rare (gustati numai la
ocazii deosebite). Daca apare ciroza, alcoolul este interzis complet si poate fi necesar un regim
fara sare. (vezi ciroza heapatic)
In plus, avertizati orice medic care va prescrie medicamente ca suferiti de o boala hepatica.
Multe medicamente pot fi toxice pentru ficat.
Cind se efectueaza vacinarea impotriva hepatitei B?

Vaccinarea se efectueaza in primii ani de viata sau, la persoane adulte nevaccinate, cind acestea
locuiesc cu persoane purtatoare de virus sau vor locui un timp in tari cu endemie de hepatita B.

Hepatita - teste cunostinte medicale

Ce stiti despre hepatita ?
Functia ficatului este foarte importanta in organism. El are "misiunea" de a distruge substantele
toxice din organism si de a fabrica compusi chimici necesari organismului (de exemplu bila care
este necesara digestiei).
Principala cauza a hepatitelor o reprezinta infectia virala - infectie produsa de virusuri. De aceea,
acest tip de hepatita se numeste "hepatita virala".
Denumirea generica corecta a virusului este "HEPATITIC" dar inca se foloseste pe scara larga
denumirea de virus "hepatic" si de aceea o vom folosi in continuare.
Virusul hepatic ataca si distruge, intr-o masura mai mica sau mai mare, celulele hepatice ceea ce
duce la o functionare defectuasa a ficatului - o insuficienta hepatica.
Hepatita este o boala infectioasa cu un procent foarte ridicat de transmitere. Studiile au aratat ca
virusul hepatic tip B are un procent de infectivitate de 33 %, virusul hepatic tip C un procent de
infectivitate de 3 %. Pentru comparatie, virusul imunodeficientei umane (HIV) are un procent de
infectivitate de 0,3 %. Concluzia : hepatita B este de 100 de ori mai infectanta decat HIV.
Exista mai multe tipuri de hepatita, denumita in functie de tipul de virus care o declanseaza :
hepatita de tip A (virusul hepatic A), hepatita de tip B (virusul hepatic B), hepatita de tip C
(virusul hepatic C), hepatita de tip D (virusul hepatic D), hepatita de tip E (virusul hepatic E),
hepatita de tip G (virusul hepatic G). Cele mai raspandite tipuri de hepatita sunt A, B si C.
Hepatita A
Se numeste si "boala mainilor murdare". Se transmite in principal prin contact personal si prin
alimente si apa contaminate.
Infectia cu virusul hepatic A creeza imunitate - dupa ce organismul se vindeca de hepatita A,
dezvolta anticorpi care il pot proteja de viitoare infectii cu virusul hepatic A, pentru toata viata.
Exista si vaccin anti-hepatita A.
Cea mai buna metoda de prevenire a hepatitei de tip A este vaccinarea. Alte modalitati de
prevenire a infectiei cu virusul hepatiei A sunt :

spalarea mainilor cu apa si sapun dupa fiecare utilizare a WC-ului, inainte si dupa
prepararea si mancarea alimentelor sau dupa schimbarea scutecelor

evitarea mancarurilor insuficient gatite (insuficient fierte, coapte, prajite)

utilizarea corecta si permanenta a prezervativelor

Hepatita B
Se transmite in principal prin schimbul de fluide ale corpului si prin contactul mucoaselor sau

tegumentelor lezate ale organismului (rani, ulceratii care usureaza trecerea virusului hepatic si se
numesc "solutii de continuitate") cu fluide infectate - transfuzii de sange, contacte sexuale
neprotejate cu persoane infectate, folosirea in comun cu persoane infectate a seringilor, folosirea
in comun a altor instrumente contaminate care pot provoca sangerare (forfecute pentru
manichiura, briciuri, etc). Hepatita de tip B se poate transmite "pe verticala" - de la mama la fat.
Hepatita B are o probabilitate de transmitere de la mama la fat de 100 %, daca femeia se
infecteaza in primul trimestru de sarcina. De asemenea, virusul hepatitei B poate fi transmis si
prin lapte matern (alaptare).
In cazul in care organismul poate elimina infectia cu virusul hepatic B, se instaleaza o imunitate persoanele sunt protejate de viitoare infectii cu virusul hepatic B pe o perioada indelungata,
uneori pentru toata viata.
Exista un vaccin care poate proteja pentru o perioada de cel putin 5 de ani.
Cea mai buna metoda de prevenire a hepatitei B este vaccinarea. Alte modalitati de prevenire a
infectiei cu virusul hepatiei B sunt :

utilizarea corecta si permanenta a prezervativelor

administrarea imunoglobulinei antihepatita B (HBIG) nou-nascutilor din mame infectate

si vaccinarea acestora la 12 ore dupa nastere

folosirea seringilor de unica folosinta

evitarea folosirii in comun de intrumente care ar putea avea sange pe ele - aparate de ras,
periute de dinti, forfecute pentru manichiura, briciuri, etc.

evitarea, pentru tatuaje sau piercing, a locatiilor care nu prezinta incredere

Hepatita C
Se transmite in principal prin fluide contaminate ale corpului - tranfuzii de sange, folosirea in
comun cu persoane infectate a seringilor sau a altor instrumente contaminate, contacte sexuale
neprotejate cu persoane infectate. Hepatita de tip C se poate transmite "pe verticala" - de la
mama la fat.
Din pacate, nu exista vaccin pentru hepatita C !
Modalitatile de prevenire a infectiei cu virusul hepatiei C constau, in principal, in aplicarea unor
masuri stricte de igiena personala si de sanatate. De asemenea, trebuie :

utilizat corect si permanent, prezervativul

folosite seringi de unica folosinta

evitata folosirea in comun de intrumente care ar putea avea sange pe ele - aparate de ras,
periute de dinti, etc.

evitat tatuarea sau piercing-ul in locatii care nu prezinta incredere

Hepatita poate avea doua forme :

acuta - infectia care se manifesta clinic dupa 21 de zile, pana la 6 luni dupa momentul
infectarii si dureaza maxim 6 luni

cronica - infectia care dureaza mai mult de 6 luni

Hepatita de tip A are doar faza acuta.

In cazul hepatiei B si a hepatitei C exista o evolutie diferita. Din momentul in care virusul
hepatic intra in organism, situatia poate evolua spre vindecare naturala - cand organismul poate
produce anticorpi care pot elimina infectia sau spre persistenta infectiei. Se considera ca fiind
"faza acuta" a hepatitei virale perioada de la expunere si pana la 6 luni de la infectare. Daca
organismul nu poate elimina virusul iar infectia persista mai mult de 6 luni se considera ca s-a
intrat in "faza cronica" a infectiei. Infectia persistenta poate evolua spre o forma stabila sau poate
evolua catre aparitia unei ciroze (celulele hepatice sunt distruse si inlocuite de tesut conjunctiv si
de o retea de cicatrici fibroase, ce impiedica circulatia sangvina). Boala hepatica poate continua
prin evolutia lenta a cirozei sau poate evolua spre aparitia unui hepatocarcinom (cancer a
ficatului).
Semnele si simptomele infectiei cu virusul hepatitei nu apar imediat dupa infectare. Mai mult, in
cazul hepatitei B si hepatitei C semnele si simptomele pot lipsi de-a lungul anilor ceea ce
reprezinta o situatie grava - persoana infectata poate transmite infectia fara sa stie iar infectia
poate progresa catre forme critice.
Este cat se poate de importanta adoptarea unei atitudini preventive : vaccinarea, evitarea cauzelor
de imbolnavire, controlul medical regulat.
Atunci cand apar, semnele si simptomele pot fi :

oboseala

sensibilitate sau disconfort sub coastele din partea dreapta, in zona ficatului

greata

scaderea apetitului alimentar

dureri musculare

dureri articulare

febra

urina de culoare inchisa

fecale de culoare deschisa sau decolorate

In cazul in care infectia hepatica avanseaza si se instaleaza ciroza, mai pot apare :

scaderea tonusului muscular

scadere in greutate

retentie (retinere) de lichid in tesuturi

marirea in dimensiuni a abdomenului

icter (ingalbenirea pielii si a scleroticelor, portiunea alba a globilor oculari)

umflarea articulatiilor

Dar unele dintre aceste semne si simptome se pot datora si altor afectiuni, uneori chiar fiind
confundate, mai ales febra, oboseala, durerile musculare, durerile articulare. De aceea numai un
examen medical de specialitate - Boli Infectioase - poate face diferenta intre cauze si poate pune
un diagnostic precis.
Diagnosticul hepatitei este de tip serologic adica analize ale sangelui. La contactul cu un agent
patogen sistemul imunitar al organismului reactioneaza incercand sa protejeze organismul prin
fabricarea de anticorpi. Testul serologic pune in evidenta existenta acestor anticorpi. In cazul in
care testul pune in evidenta existenta anticorpilor anti-virus hepatita, se pune ca testul este
pozitiv.
Prin testul de sange se poate pune in evidenta existenta anticorpilor anti-hepatita, ceea ce arata
doar faptul ca organismul a luat contact cu virusul. Dar tot prin analiza sangelui se poate pune in
evidenta existenta unor fragmente de virus (antigene) ceea ce inseamna ca virusul este in
continuare in organism. De asemenea, prin analiza sangelui se poate stabili valoarea
transaminazelor. Transaminazele sunt enzime eliberate de celulelor hepatice afectate. Prezenta
unor valori crescute ale transaminazelor reprezinta un semnal ca celulele hepatice sunt afectate
de virus. (Valoarea crescuta a transaminazelor poate fi determinata si de alte cauze metabolice).
Hepatita virala nu are tratament specific. Masurile care se iau sunt in functie de tipul de hepatita.
Hepatita A - odihna in pat, regim de hidratare (multe lichide, in special daca apar diaree si
varsaturi), evitarea alcoolului.
Hepatita B - principalul scop al tratamentului este stoparea evolutiei naturale a hepatitei cronice
B catre ciroza hepatica si cancer hepatic, eradicarea virusului fiind foarte dificil de obtinut. Pe
termen scurt, tratamentul se orienteaza catre obtinerea inhibarii replicarii virale, normalizarea
valorilor transaminazelor.
Hepatita C - tratamentul are ca prim scop eliminarea viruslui, apoi, in cazul in care vindecarea nu
este posibila, scopul tratamentului este stoparea evolutiei hepatitei cronice C catre ciroza
hepatica si cancer hepatic, evitarea complicatiilor reprezentate de infectarea cu alte virusuri.
Tratamentul medicamentos este bazat pe folosirea interferonului si a produselor antivirale.
Medicul specialist infectionist este cel mai in masura sa puna un diagnostic precis si sa
recomande un tratament eficient.

Va rugam sa va testati cunostintele in legatura cu hepatita.

Nu este atat de important scorul final pe care il veti obtine pe cat este de important sa aveti
cunostinte cat mai bune despre hepatita pentru a evita problemele sau pentru a putea ajunge la
medic in timp util.

Hepatita B cronic i ficatul dumneavoastr

Ficatul este unul dintre organele mai mari si mai importante din corp; functioneaza ca bateria
organismului si-l mentine curat si sanatos. Ca parte a sistemului digestiv, ficatul are rolul de a
asigura energia, filtrarea si capacitatea de stocare a organismului. Ficatul poate indeplini peste
500 de functii, functiile de baza includ:1

Descompune si transforma zaharul, grasimile si proteinele in energie

Lupta impotriva infectiilor

Filtreaza si elimina toxinele din sange

Stocheaza zaharul, vitaminele si mineralele

Produce substante necesare pentru stoparea sangerarii excesive provocate

de taieturi sau alte rani

Produce bila care ajuta la digerarea grasimilor

Ficatul este de 4 ori mai mare decat este nevoie pentru a supravietui si este singurul organ intern
care se poate regenera singur.2 Acesta este format din milioane de celule hepatice, denumite
hepatocite3
Cand o persoana este infectata avand hepatita cronica B, virusul hepatitei B se multiplica si ataca
ficatul incet de-a lungul timpului. Aceasta poate duce la fibroza si ciroza, ceea ce poate afecta
capacitatea ficatului de a se regenera.4 Cele mai multe dintre persoanele care sufera de hepatita B
nu prezinta semne sau simptome, astfel incat pot trai ani de zile fara sa stie ca sunt infectati.5
Daca nu este diagnosticata si tratata, hepatita B poate cauza complicatii de-a lungul vietii care
pot duce in final lacancer hepatic si deces.5

Cum reactioneaza ficatul la infectia cu virus hepatitic B?

Hepatita B este cauza principal de boal hepatic cronic i mortalitate de cauz hepatic la
nivel mondial.6 n cazul unei persoane care sufer de hepatit B cronic activ, celulele hepatice
sntoase se deterioreaz i se formeaz esut cicatricial care conduce ctre insuficien
funcional. Aceasta determin consecine severe i leziuni hepatice, inclusiv:4

Inflamatia: Cand ficatul este initial infectat cu virusul hepatitei B, se va

produce o inflamatie usoara pana la moderata. Inflamatia ficatului poate de
asemenea sa conduca la afectiuni mai severe precum fibroza, ciroza si
cancerul hepatic.7,8

Fibroza: Fibroza apare atunci cand celulele hepatice sanatoase sunt afectate
de virusul hepatitei B fiind inlocuite usor pana la moderat de tesut cicatricial,
denumit tesut fibros.7 Ficatul este capabil inca sa-si indeplineasca functiile
normale, iar pacientii pot avea putine simptome sau chiar deloc. 9

Ciroza: Ciroza hepatica este caracterizata prin cicatrizarea severa

permanenta a ficatului cauzata de inflamatia hepatica cronica. 7 Ciroza este
de asemenea cauza principala a cancerului hepatic 10 primar si evolueaza in 2
etape:
1. Ciroza compensata In ciuda cicatrizarii, ficatul isi poate indeplini
functiile normale. Chiar daca simptomele pot sa nu fie severe, pot
aparea complicatii.7
2. Ciroza decompensata Caracterizata prin cicatrizare severa si
insuficienta hepatica. Un transplant de ficat este singura optiune de
tratament.7,1

Desi nu exista vindecare in hepatita cronica B, exista disponibile care ajuta la regresia bolii
hepatice cum ar fii fibroza/ciroza, precum si la prevenirea complicatiilor hepatice severe,
incluzand cancerul hepatic si insuficienta hepatica.12

Manifestarile Hepatitei B asupra ficatului: Animatie

Cnd o persoan sufer de hepatit B cronic, virusul se multiplic i atac celulele hepatice lent,
pe parcursul timpului. Aceasta duce la boal hepatic, inclusiv fibroz/ciroz, cancer hepatic
i/sau insuficien hepatic, toate acestea deteriornd capacitatea ficatului de a funciona i de a
se regenera.4
Selecteaza una dintre imaginile de mai jos pentru a vedea un videoclip animat care arata cum
ficatul unei persoane infectate cronic, care nu urmeaza un tratament, este atacat in timp de
virusul hepatitei B si comparativ cum ar arata un alt organism, cum ar fi o portocala sau o planta,
daca ar fi atacate de virusul hepatitei B.
Spre deosebire de hepatita C, n terapia infeciei cronice cu virus B, se administreaz doar
Peginterferon, fr a se asocia zilnic i ribavirina. n caz de eec al tratamentului cu
Peginterferon, se poate utiliza un inhibitor de proteaz - Entecavir. Acest tratament trebuie urmat
fr intrerupere, zi de zi, pe durat nededeterminat. Nu are efecte secundare majore, nu vindec
Hepatita B, dar ine foarte bine boala sub control. Atenie: chiar i n cazul n care terapia cu
Peginterferon a dat rezultate, pacientul trebuie s-i fac periodic analize de monitorizare pentru
a depista la timp o eventual reactivare a virusului B! Aflai mai multe din articolul urmtor.
Dr. Mihnea Hurmuzachi, ef secie Spitalul de Boli Infecioase Iai: Pn n urm cu civa
ani, hepatita B reprezenta 70-80% din totalul cazurilor de infecie cronica viral hepatitic.
Despre hepatita C se tiau mai puine lucruri, diagnosticarea se fcea mai rar, iar terapia era deabia la nceputuri. ntre timp lucrurile s-au schimbat, n primul rnd datorit vaccinrii obligatorii
nc de la natere, cu rappeluri la anumite intervaluri de timp, dar i la cerere la persoanele
adulte. Ca atare numrul de infecii noi cu virus B a sczut, iar situaia s-a inversat, hepatitele C
devenind predominante.
Pe de alt parte, infecia cu virus B este cu un potenial de severitate mai crescut, chiar dac
hepatita C cronicizez mai frecvent. Forma acut a infeciei B poate avea o evoluie dramatic,
ajungndu-se uneori chiar la deces (hepatita fulminant).
Prin comparaie, n hepatita C formele acute sunt extreme de rare i mai puin severe. Iar n cazul
hepatitei B un factor potenial agresiv l reprezint asocierea cu un al virus hepatitic - virusul D
(virusul Delta), ntre cele dou virusuri existnd o relaie parazit.
Virusul D nu poate provoca niciodat boala, avnd nevoie de nveliul virusului B (Ag HBs),
determinnd o form sever de evoluie, adesea cu sfrit nefericit, n termen de 10-15 ani din
momentul contaminrii cu virus Delta. Aceasta nu nseamn c nu exist soluii terapeutice. La

ora actual exist tratament att n ceea ce privete Hepatita B sau C cronic, ct i pentru cea
care asociaz virusul B i D.
Hepatita B beneficiaz ntr-o mare msur de un tratament asemntor C-ului. Este vorba de
Peginterferon. Dar, spre deosebire de Hepatita C, n terapia infeciei cronice cu virus B nu se
asociaz zilnic i ribavirina.
n caz de eec al tratamentului cu Peginterferon (aproximativ 65% dintre cazuri) se folosete
Entecavir ( un inhibitor de proteaz) , pe durat dedeterminat. Tratamentul hepatitei B sau B
plus D se face numai cu interferon, o dat pe sptmn, timp de un an. Evoluia poate fi n
aproximativ 30% dintre cazuri bun, stabiliznd permanent indicatoriibiologici ai pacientului
( viremie denedetectabil la sfritul unui an de tratament cu Pegintereferon, normalizare a
transaminazelor). Dup ase luni de la finalizarea tratamentului cu Peginterferon, se face o
viremie de control; aceasta trebuie s fie n continuare nedetectabil. n caz contrar, se trece la
terapia cu Entecavir.
Pacienii cu hepatit B la care terapia cu Peginterferon a dat rezultate, trebuie s-i fac n
continuare analize pentru monitorizarea evoluiei: o dat la ase luni trebuie s-i verifice probele
hepatice - TGP, TGO, bilirubina. Dac n acest interval ase luni, valorile probelor hepatice se
menin normale, se recomand efectuarea viremiilor de control o dat la 2 ani.
Tratamentul pentru hepatita B a avut rezultate. Trebuie s mai fac analize periodic? Mai
in regim?
Oricnd apare o cretere a valorilor probelor hepatice, atunci ar trebui efectuat imediat viremia,
pentru a putea stabili dac nu e vorba o recdere. Bineneles, createrea transaminazelor poate
aprea i atunci cnd persoana nu a urmat un regim de via sntos, conform recomandrilor
medicale. Orice pacient cu hepatit cronic nu trebuie s uite niciodat c ficatul trebuie cruat.
Aceasta nseamn o alimentaie sntoas, evitarea alcoolului, program de odihn corect,
evitarea eforturilor fizice mari.
Nerespectarea acestor indicaii medicale poate duce la depistarea unor probe hepatice cu valori
peste normal. Dar, i insist asupra acestui aspect, poate fi vorba i de o recdere, de o reactivare a
virusului B. Ca atare viremia trebuie efectuat de fiecare dat cnd transaminazele au valori mai
mari dect cele normale pe o perioad mai ndelungat de timp.
Pentru hepatita B exist un tratament care nu vindec, dar ine foarte bine boala sub
control
n 70% dintre cazuri tratamentul cu Peginterferon nu d rezultate stabile n timp, dei pe perioada
terapiei pot exista ctiguri majore n ceea ce privete evoluia bolii. Post-terapie, ns, la ase
luni de la finalizarea tratamentului, muli dintre pacieni prezint recderi - poate crete din nou
viremia (rata de multiplicare a virusului).
Atunci cnd Peginterferonul nu d rezultate, exist un tratament care nu vindec, dar ine foarte
bine boala sub control. Este vorba de terapia cu Entecavir, uor de administrat: un singur

comprimat pe zi, administrat pe cale oral, fr efecte secundare importante. Uor de tolerat,
tratamentul trebuie fcut ani i ani de zile, fr ntrerupere. Practic n momentul n care se
oprete tratamentul cu Entecavir, virusul hepatitic B se redeteapt. E o terapie care trebuie
urmat fr ntrerupere. Scopul ei este de a transforma antigenul HBS, n anticorpi, lucru care
ns se ntmpl foarte rar n practic. Att timp ct pacientul ia zilnic Entecavir i respect un
regim corect via, lucrurile sunt perfect n regul: transaminaze normale, viremie nedectabil i
o stare general excelent. Terapia nu modific n mod major hemoleucograma, iar funcia
hepatic este n parametri normali.
Din pcate, n momentul n care acest tratament se oprete, situaia revine de la punctul de unde
s-a plecat. De precizat c Entecavir se recomand i pentru persoanele care au rspuns iniial la
Peginterferon, dar la care ulterior s-a reactivat virusul. Bineneles, i cei care urmeaz terapia cu
Entecavir trebuie s fac periodic analize de monitorizare: probele hepatice o dat la 3 luni;
anticorpi anti HBS i antigenul HBS o dat la 6 luni; viremia anual.
Hepatita cu virus B i D
n ceea ce privete pacienii cu hepatit cu virus B i D, singura lor ans este s rspund la
tratamentul cu Peginterferon. n cazul lor, terapia cu Entecavir nu are efect. Exist o serie de
cercetri pentru medicamente adresate acestor pacieni, dar sunt nc n curs deevaluare. A vrea
s mai punctez faptul c uneori timpul poate rezolva ce nu a putut face tratamentul. Exist
persoane cu hepatit B plus D care nu au rspuns la terapia cu Peginterferon, dar au inut un
regim de via foarte corect. Au neles toate aspectele restrictive legate de boal i s-au debarasat
de virusul Delta n decurs de civa ani. n momentul n care rmi numai cu virusul B, lucrurile
stau altfel, existnd varianta terapiei cu Entecavir.
De asemenea, trebuie amintit c hepatita cu virus B i D, are cel mai multe indicaii pentru
transplant hepatic. De aceea, este ca pacienii s fac aceste demersuri din timp. Se fac
investigaii, se intr ntr-o baz de date, pe liste de ateptare. Sunt lucruri care nu trebuie
amnate. Nu se tie niciodat cnd cnd ai norocul de a fi compatibil pentru un transplant
hepatic.
Analize periodice
Pacienii care au rspuns pozitiv la terapia cu Peginterferon

la fiecare 6 luni trebuie efectuate probele hepatice - TGP, TGO, bilirubina.

dac la fiecare ase luni, valorile probelor hepatice se menin normale, se recomand
efectuarea viremiilor de control o dat la 2 ani

oricnd apare o cretere a valorilor probelor hepatice, atunci viremia ar trebui efectuat
imediat.

Pacieni care urmeaz terapia cu Entecavir

probele hepatice o dat la 3 luni - TGP, TGO, bilirubina;

anticorpi anti HBS i antigenul HBS o dat la 6 luni;

viremia anual.

Hepatita B - caracteristici clinice

Parcursul clinic al hepatitei B acute nu poate fi distins de cel al altor tipuri de hepatita virala
acuta. Perioada de incubatie variaza de la 60 la 150 de zile (in medie 90 de zile).
Manifestarile clinice si simptomele apar mai des la adulti decat la nou nascuti si copii, care au,
de obicei, o evolutie acuta asimptomatica. Cu toate acestea, aproximativ 50% dintre adulti care
au infectii acute sunt asimptomatici.
Faza preicterica, care prevesteste boala de la simptomele initiale pana la debutul icterului
dureaza intre 3 si 10 zile. Este non-specifica si se caracterizeaza prin debutul subtil al starii de
indispozitie, anorexie, greata, varsaturi, durere in hipocondrul drept, febra, durere de cap,
mialgie, eruptii cutanate, artralgie si artrita, urina inchisa la culoare cu 1-2 zile inainte de debutul
icterului. Faza icterica este variabila dar, de obicei, dureaza intre 1-3 saptamani si se
caracterizeaza prin icter, scaune decolorate, sensibilitate hepatica si hepatomegalie
(splenomegalia este mai rar intalnita).
In timpul convalescentei, starea de indispozitie si oboseala pot persista timp de cateva saptamani
sau luni, in timp de icterul, anorexia si alte simptome dispar. Majoritatea infectiilor HBV la
adulti sunt complet videcabile, cu eliminarea HBsAg din sange si producerea de anti-HBs,
creaind imunitate la infectii viitoare.
Complicatii
In timp ce majoritatea infectiilor HBV la adulti sunt complet vindecabile, hepatita fulminanta
apare la aproximativ 1%-2% din persoanele cu infectie acuta. In fiecare an, aproximativ 200-300
de american mor datorita bolii fulminante (rata de fatalitate a cazurilor este de 63%-93%). Desi
consecintele infectiei HBV acute pot fi grave, majoritatea complicatiilor severe asociate cu
infectia HBV se datoreaza infectiei cronice.
Infectia HBV cronica
Aproximativ 5% din toate infectiile HBV acute progreseaza in infectie cronica, riscul de infectie
HBV cronica scazand odata cu varsta. 90% dintre nou-nascutii care dobandesc infectia HBV de
la mame la nastere, devin infectati cronic. Dintre copiii care sunt infectati cu HBV intre varstele
de 1 5 ani, 30%-50% devin infectati cronic. Pana la varsta adulta, riscul de dobandire a
infectiei HBV cronica este de aproximativ 5%.

Persoanele cu infectie cronica sunt adeseori asimptomatice si pot sa nu realizeze ca sunt

infectate; totusi, acestea pot infecta alte persoane si se numesc purtatori. Infectia cronica este
responsabila pentru majoritatea morbiditatii si mortalitatii asociate cu HBV, inclusiv hepatita
cronica, ciroza, insuficienta hepatica si carcinomul hepatocelular. Aproximatv 25% dintre
persoanele cu infectie HVB cronica mor prematur de ciroza sau cancer hepatic.
Hepatita cronica activa apare la mai mult de 25% dintre purtatori si adeseori duce la ciroza. In
fiecare an, in Statele Unite, aproximativ 3000-4000 de persoane mor de ciroza asociata cu
hepatita B. Persoanele cu infectie HBV cronica prezinta un risc de 12-300 de ori mai ridicat de
carcinom hepatocelular decat non-purtatorii. In fiecare an, in Statele Unite, aproximativ 1.0001500 de persoane mor de cancer hepatic asociat cu hepatita B.

Diagnosticul de laborator
Diagnosticul se bazeaza pe constatarile clinice, de laborator si epidemiologice. Infectia HBV nu
poate fi diferentiata numai pe baza simptomelor clinice, iar diagnosticul definitiv depinde de
rezultatele testarii serologice. Markerii serologici ai infectiei HBV variaza in functie de tipul
infectiei, acuta sau cronica.
HBsAg este cel mai des utilizat test pentru diagnosticarea infectiilor HBV acute sau detectarea
purtatorilor. HBsAg poate fi detectat chiar la 1-2 saptamani sau abia la 11-12 saptamani de la
expunerea la HBV, atunci cand se utilizeaza teste sensibile. Prezenta HBsAg arata ca persoana
este infectata, indiferent daca infectia este acuta sau cronica.
Anti-HBc (anticorpul miezului) se dezvolta in toate infectiile HBV, apare curand dupa HBsAg la
boala acuta si indica infectia HBV la un moment nedefinit din trecut. Anti-HBc apare numai
dupa infectia HBV si nu se dezvolta la persoanele a caror imunitate la HBV provine de la vaccin.
In general, anti-HBc persista pe toata durata vietii si nu este un marker serologic pentru infectia
acuta.
IgM anti-HBc apare la persoanele cu boala acuta aproximativ la debutul bolii si indica infectia
recenta cu HBV. IgM anti-HBc este in general detectabil la 4-6 luni dupa debutul bolii si este cel
mai bun marker serologic al infectiei HBV acute. Un test negativ pentru IgM-anti-HBc impreuna
cu un test pozitiv pentru HBsAg intr-o singura proba de sange identifica infectia HBV cronica.
HBeAg este un marker util asociat cu numarul de particule HBV infectioase din ser si risc de
infectiozitate mai ridicat.
Anti-HBs (anticorp de suprafata) este un anticorp de neutralizare. Prezenta anti-HBs in urma
infectiei HBV acute indica, in general, vindecarea si imunitatea la reinfectare. Anti-HBs poate fi
dobandit si ca raspuns imun la vaccinul impotriva hepatitei B, sau transferat pasiv prin
administrarea imunoglobulinei hepatitei B (HBIG).

La utilizarea metodei RIA (radioimmunoassay), pentru desemnarea imunitatii trebuie utilizate

minim o proportie de 10 esantioane. La testele EIA (enzyme immunoassay), rezultatul pozitiv
recomandat de producator trebuie considerat ca fiind masura corespunzatoare a imunitatii.
Nivelul de anti-HBs poate fi exprimat si in mili-unitati internationale/mL (mIU/mL). Se
considera ca 10 mIU/mL indica un nivel de protectie al imunitatii.
Management medical
Nu exista terapie specifica pentru infectia HBV acuta. Tratamentul este simptomatic. Tratamentul
cu Interferon este cel mai eficient pentru infectia HBV cronica si are succes la 25%-50% din
cazuri.
Persoanele cu infectii HBV acute sau cronice trebuie sa aiba grija ca sangele lor sau alte fluide
corporale potential infectioase sa nu intre in contact cu alte persoane. Acestia nu trebuie sa
doneze sange sau sa foloseasca aceeasi periuta de dinti sau acelasi aparat de ras cu alte persoane
din aceeasi locuinta.
In spitale, managementul pacientilor cu infectie HBV trebuie realizat cu precautii standard.

Epidemiologie
Sursa
Desi in conditii de laborator si alte primate au fost infectate, infectia HBV afecteaza numai omul.
Nu este cunoscuta existenta gazdelor sau vectorilor animali sau insecte.
Transmitere
Virusul se transmite prin expunerea parenterala sau a mucoaselor la fluide corporale HBsAg
positive de la persoane cu infectie HBV cronica. Cele mai mari concentratii ale virusului se
regasesc in sange si in fluidele serice; s-au inregistrat titruri scazute si in alte fluide, cum ar fi
saliva si sperma. Saliva poate fi un vehicul de transmitere prin muscatura; cu toate aceste, alte
tipuri de expunere prin saliva, inclusiv sarutul, nu reprezinta modalitati de transmitere. Se pare ca
transmiterea HBV nu se realizeaza prin lacrimi, transpiratie, urina, scaun sau nuclei de picatura.
In Statele Unite, cea mai importanta cale de transmitere este prin contact sexual, heterosexual sau
homosexual, cu o persoana infectata. Transmiterea se pare ca nu are loc pe cale fecala-orala. Cu
toate acestea, transmiterea apare la barbatii care intretin raporturi sexuale cu alti barbati, posibil
prin leziuni asimptomatice la nivelul mucoasei rectale.
O alta modalitate importanta de transmitere este inocularea percutanata directa a HVB prin ace la
utilizarea drogurilor injectabile. Transmiterea HVB poate avea loc si prin expunere percutanata,
inclusiv prin tatuare, piercing, acupunctura, lantete sau alte rani cauzate de instrumente ascutite
utilizate de personalul medical. Aceste tipuri de expunere sunt responsabile pentru numai o mica
parte din cazurile raportate in Statele Unite. Si ranirile pielii fara ac, cum ar fi zgarieturile

cutanate proaspete, abraziuni, arsuri sau alte leziuni pot deveni cai de acces pentru transmitere.
Contaminarea suprafetelor mucoase cu ser sau plasma infectata poate aparea la pipetarea
manuala, atunci cand fluidele sar in ochi, sau prin alte contacte directe cu membranele mucoase
ale ochilor si gurii, cum ar fi contactul mana-gura, mana-ochi, atunci cand mainile sunt
contaminate cu sange sau ser infectat. Transferul materialului infectat pe leziunile cutanate sau
membranele mucoase prin suprafete neanimate din mediu poate aparea prin atingerea
suprafetelor diverselor tipuri de echipamente din spitale. Contaminarea suprafetelor mucoase cu
secretii infectioase, altele decat ser sau plasma poate aparea prin contactul cu sperma.
Transmiterea perinatala de la mama la nou nascut la nastere este foarte eficienta. Daca mama este
pozitiva la HBsAg si HBeAg, 70%-90% din nou nascuti vor fi infectati in absenta profilaxiei
post-expunere. Riscul transmiterii perinatale este de aproximativ 10% daca mama este pozitiva
numai la HBsAg. 90% dintre acesti nou nascuti infectati vor dezvolta infectie HBV cronica.
Frecventa infectiilor si modurilor de transmitere variaza in functie de zona. Aproximativ 45% din
populatia globala locuieste in zone cu prevalenta ridicata a infectiei cronice HBV (cel putin 8%
din populatie este HBsAg pozitiva), 43% in zona cu prevalenta moderata (2% - 7% din populatie
este HBsAg pozitiva), iar 12% in zone cu prevalenta scazuta (mai putin de 2% din populatie este
HBsAg pozitiva).
In China, Asia de Sud Est, mare parte din Africa, majoritatea insulelor din Pacific, zone din
Orientul Mijlociu si bazinul Amazonului, 8%-15% din populatie este purtatoare de virus. Riscul
de infectare cu HVB pe toata durata vietii este mai mare de 60%, iar majoritatea infectiilor sunt
dobandite la nastere sau in primii ani ai copilariei, atunci cand riscul de dezvoltare de infectii
cronice se afla la nivelurile cele mai ridicate.
In aceste zone, deoarece majoritatea infectiilor sunt asimptomatice, apar foarte putine cazuri de
boala acuta asociata cu HVB, dar ratele de cazuri de afectiune hepatica cronica si cancer hepatic
la adulti sunt foarte ridicate. In Statele Unite, Europa de Vest si Australia, infectia HVB este o
boala cu endemicitate scazuta. Infectia apare mai ales in timpul vietii adulte si numai 0,1%-0,5%
din populatie sunt purtatori cronici. Riscul de infectie HVB pe toata durata vietii este mai mic de
20% in zonele cu prevalenta scazuta.
Comunicabilitate
Persoanele cu infectie HVB acuta sau cronica trebuie considerate contagioase daca HBsAg este
prezent in sange. Atunci cand simptomele sunt prezente la persoanele cu infectie HVB acuta,
HBsAg poate fi detectat in sange si in fluidele corporale timp de 1-2 luni inainte si dupa
instalarea simptomelor.

Strategii de prevenire a hepatitei B

Vaccinurile impotriva hepatitei B sunt disponibile in Statele Unite din 1981. Cu toate acestea,
impactul vaccinurilor asupra bolii HBV nu a fost optim.
Lipsa aparenta a impactului vaccinului poate fi atribuita mai multor factori. Intre 1981-1991,
vaccinarea s-a adresat persoanelor din grupe cu risc ridicat de infectare cu HVB. O mare parte
din persoanele cu infectie HVB (25%-30%) neaga ca ar fi prezentat factori de risc. Aceste
persoane nu vor fi identificate prin metoda specifica de screening dupa factorii de risc.
Cele trei grupe de risc major (heterosexualii care au contact cu persoane infectate sau parteneri
multipli, utilizatorii de droguri injectabile si barbatii care intretin raporturi sexuale cu alti barbati)
nu sunt acoperite eficient prin programele specifice.
Obstacolele intalnite la imunizarea acestor grupe includ lipsa de cunostinte privind riscurile bolii
si consecintele acesteia, lipsa programelor eficiente din sectorul public sau privat si costul
vaccinurilor. O alta problema o reprezinta si accesul dificil la aceste populatii. In plus, succesul
in asigurarea vaccinurilor pentru aceste persoane din grupele cu risc ridicat a fost limitat datorita
debutului comportamentelor cu risc ridicat, acceptantei initale scazute a vaccinurilor si ratelor
scazute de finalizare a vaccinarilor.
In 1991 s-a recomandat o strategie cuprinzatoare de eliminare a transmiterii virusului hepatitei B;
ea include testarea prenatala HBsAg a femeilor insarcinate pentru identificarea nou nascutilor
care necesita imunoprofilaxie pentru prevenirea infectiei perinatale si identificarea contactilor
din locuinta care trebuie vaccinati, vaccinarea de rutina a nou nascutilor, vaccinarea
adolescentilor si vaccinarea adultilor cu risc ridicat de infectare. In 2006 s-au publicat
recomandari care sa sustina si mai mult vaccinarea adultilor cu risc ridicat de infectare cu HVB.

Vaccinul impotriva hepatitei B

Caracteristici
In 1981 in Statele Unite s-a autorizat un vaccin derivat din plasma. Acesta a fost produs din
particule HBsAg de 22-nm purificate din plasma recoltata de la persoanele cu infectie cronica.
Vaccinul era sigur si eficient, dar nu a fost bine acceptat, posibil datorita temerilor neintemeiate
de transmitere a virusului HBV viu si a altor patogeni din sange (ex.: virusul imunodeficientei
umane). Acest vaccin a fost retras de pe piata din S.U.A. in 1992.
Vaccinul recombinant impotriva hepatitei B a fost autorizat in Statele Unite in 1986. In august
1989 a fost autorizat un al doilea vaccin similar.
Vaccinul recombinant a fost produs prin inserarea unei plasmide care contine gena pentru
HBsAg in drojdie obisnuita (Saccharomyces cerevisiae). Celulele din drojdie au produs HBsAg,

care este recoltat si purificat. Vaccinul recombinant contine in proportie de peste 95% proteina
HBsAg (5-40 mcg/mL); proteinele derivate din drojdie pot constitui pana la 5% din produsul
final, dar in vaccin nu se poate detecta ADN din drojdie. Infectia HVB nu poate aparea in urma
utilizarii vaccinului recombinant, de vreme ce in sistemul recombinant nu se produc niciun fel de
particule ADN virale potential infectioase sau particule virale complete. Vaccinul HBsAg este
absorbit de hidroxidul de aluminiu.
Vaccinul impotriva hepatitei B este produs de doua companii din Statele Unite Merck
(Recombivax HB) si GlaxoSmithKline Pharmaceuticals (Engerix-B). Ambele vaccinuri sunt
disponibile in formula pediatrica si pentru adulti. Desi continutul antigenic al vaccinurilor difera,
vaccinurile produse de companii diferite sunt interschimbabile, cu exceptia programului cu doza
dubla pentru adolescenti cu varste cuprinse intre 11-15 ani. Numai vaccinul Merck este aprobat
pentru acest program. Furnizorii trebuie sa respecte intotdeauna recomandarile de dozare ale
producatorului.
Ambele formule ale Recombivax HB, cea pediatrica si cea pentru adulti sunt autorizate pentru a
fi utilizate in orice grupa de varsta. Spre exemplu, formula pentru adulti a Recombivax HB poate
fi utilizata la copii (0,5 mL) si adolescenti (0,5 mL). Cu toate acestea, Engerix-B formula
pediatrica este autorizat pentru a fi utilizat numai la copii si adolescenti cu varste de pana la 20
de ani. Formula pentru adulti a Engerix-B nu este autorizata pentru a fi utilizata la nou-nascuti si
copii, dar poate fi utilizata la adolescenti (11-19 ani) si adulti.
Engerix-B contine ca adjuvant hidroxid de aluminiu. Nu contine timerosal ca si conservant, dar
contine urme de timerosal reziduuri din procesul de fabricatie. Vaccinul este furnizat in
flacoane si seringi cu doza unica. Recombivax HB contine ca adjuvant sulfat hidrofosfat de
aluminiu. Niciuna din formulele Recombivax HB nu contine timerosal sau alt conservant.
Vaccinul este furnizat in flacoane cu doza unica.
Imunogenicitatea si eficacitatea vaccinurilor
Dupa trei doze intramusculare de vaccin impotriva hepatitei B, mai mult de 90% dintre adultii
sanatosi si peste 95% dintre nou nascuti, copii si adolescenti (de la nastere si pana la varsta de 19
ani) dezvolta raspunsuri imune adecvate. Cu toate aceste, exista un declin al imunogenicitatii
specific varstei. Dupa varsta de 40 de ani, aproximativ 90% dintre recipienti raspund la o serie de
trei doze, iar pana la 60 de ani, numai 75% dintre cei vaccinati dezvolta titruri de anticorpi.
Proportia recipientilor care raspund la fiecare doza variaza cu varsta.
Vaccinul este 80%-100% eficient in prevenirea infectiei sau hepatitei clinice la aceia care
primesc seria completa de vaccin. Sunt necesare doze mai mari de vaccin (de 2-4 ori mai mari
decat doza normala pentru adulti) sau un numar mai mare de doze pentru a induce anticorpi la o
proportie ridicata de pacienti cu hemodializa; acest lucru poate fi necesar si la persoanele cu
imunitate compromisa.

Dozajul recomandat al vaccinului difera in functie de varsta recipientului si tipul vaccinului (vezi
tabel). Pacientii cu hemodializa trebuie sa primeasca o doza de 40-mcg intr-o serie de trei sau
patru doze. Recombivax HB are o formula speciala pentru pacientii cu dializa,care contine 40
mcg/mL.
Pentru vaccinarea impotriva hepatitei B la adulti si copii se recomanda ca zona de injectie
muschiul deltoid, in timp ce la nou nascuti se recomanda zona anterolaterala a pulpei.
Imunogenicitatea vaccinului la adulti este mai scazuta atunci cand injectiile sunt administrate in
gluteus. Vaccinul impotriva hepatitei B trebuie administrat la nou nascuti cu un ac de cel putin
7/8 inch (2,22 cm) lungime, iar la copii mai mari si adulti cu un ac de cel putin 1 inch (2,54 cm)
lungime. Vaccinul impotriva hepatitei B administrat prin orice modalitate sau in orice zona, altfel
decat intramuscular in zona anterolaterala a pulpei sau in muschiul deltoid nu trebuie numarat ca
valid si trebuie repetat daca testarea serologica nu indica obtinerea unui raspuns adecvat.
Datele disponibile arata ca nivelurile de anticorpi indusi de vaccin scad cu timpul. Cu toate
acestea, memoria imuna ramane intacta timp de peste 20 de ani dupa imunizare, iar adultii si
copii cu niveluri scazute de anticorpi sunt inca protejati impotriva infectiei semnificative cu
HBV (i.e. boala clinica, antigenemie HBsAg sau crestere semnificativa a enzimelor hepatice).
Expunerea la HVB are ca rezultat un raspuns anti-HBs anamnestic care previne infectia HBV
semnificativa din punct de vedere clinic. Infectia HBV cronica a fost putin documentata la cei
care au raspuns la vaccin.
Dozele de rapel nu sunt recomandate la adultii si copiii cu status imun normal. Testarea
serologica periodica pentru evaluarea statusul imun al celor vaccinati nu este recomandata.
Necesitatea dozelor de rapel dupa intervale lungi de timp va continua sa fie evaluata pe masura
ce sunt disponibile informatii suplimentare.
Pentru pacientii cu hemodializa, necesitatea dozelor de rapel trebuie evaluata prin testarea anuala
a celor vaccinati pentru nivelurile de anticorpi, iar atunci cand acestea scad sub 10 mIU/mL
trebuie administrate doze de rapel.

Testarea serologica a persoanelor vaccinate

Testarea serologica inainte de vaccinare
Decizia de efectuare a unui program de screening a potentialilor recipienti de vaccin pentru
infectii anterioare depinde de costul vaccinarii, costul testarii susceptibilitatii si prevalenta
estimata a persoanelor imune la populatia din cadrul programului de testing.
Se recomanda testarea inainte de vaccinare a tuturor persoanelor nascute in strainatate (inclusiv
imigranti, refugiati, azilanti si copii proveniti din adoptii internationale) nascute in Africa, Asia,
insulele din Pacific si alte regiuni in care endemicitatea ridicata a infectiei HBV (prevalenta

HBsAg de cel putin 8%), a contactilor din locuinta, contacti - parteneri sexuali si cei care
folosesc aceleasi ace cu persoanele HBsAg pozitive, precum si a persoanelor infectate cu HIV.
Screening-ul este de obicei eficient ca si costuri si trebuie luat in considerare pentru grupele cu
risc ridicat de infectie HVB (prevalenta markerilor HVB de cel putin 20%), cum ar fi barbatii
care intretin raporturi sexuale cu alti barbati, utilizatorii de droguri injectabile si detinutii din
inchisori. Screening-ul nu este de obicei eficient ca si costuri pentru grupele cu o prevalenta
estimata scazuta a markerilor HVB serologici, cum ar fi persoanele care lucreaza in sistemul
medical si aflate in perioada de instruire. Nu se recomanda test
Testarea serologica post- vaccinare
Nu se recomanda testarea periodica a imunitatii post-vaccinare, dar aceasta trebuie luata in
considerare in cazul persoanelor al caror management ulterior depinde de cunoasterea statusului
imun al acestora, cum ar fi pacienti cu hemodializa cronica, persoane cu imunitatea compromisa
si persoane infectate cu HIV. De asemenea, se recomanda testarea partenerilor sexuali ai
persoanelor HIBsAg-pozitive. Atunci cand este necesar, testarea post-vaccinare trebuie efectuata
la 1-2 luni dupa finalizarea seriilor de vaccin.
Nou nascutii cu mame HBsAg positive trebuie testati pentru HBsAg si anticorpi la HBsAg (antiHBs) dupa finalizarea a cel putin 3 doze de serii de vaccine impotriva hepatitei B, la varste
cuprinse intre 9-18 luni (in general la urmatoarea vizita la medic pentru evaluarea nounascutului). Daca HBsAg nu este prezent, dar anticorpii anti-HBs sunt prezenti, copiii sunt
protejati.
Personalul medical care intra in contact cu pacienti sau sange si sunt supusi riscului continuu de
ranire cu instrumente ascutite sau lantete trebuie testat periodic pentru anticorpi la 1-2 luni dupa
finalizarea seriei de 3 doze. Cu toate acestea, nu se recomanda un program catch-up de testare
serologica pentru personalul medical vaccinat inainte de decembrie 1997. Aceste persoane
trebuie testate dupa cum se considera necesar, daca prezinta expunere semnificativa la HVB.
Testarea periodica post-vaccinare nu este recomandata persoanelor cu risc scazut de expunere,
cum ar fi lucratorii din sistemul de siguranta publica si personalul medical care nu intra in
contact direct cu pacientii

Lipsa raspunsului la vaccin

Mai multi factori au fost asociati cu lipsa raspunsului la vaccinul impotriva hepatitei B. Acestia
includ factori asociati cu vaccinul (ex.: doza, program de vaccinare, zona de injectie) si factori
asociati cu gazda. Varsta (40 de ani si mai mult), sexul masculin, obezitatea, fumatul si
afectiunea cronica au fost independent asociate cu lipsa raspunsului la vaccinul impotriva
hepatitei B.

Vaccinarea suplimentara a persoanelor care nu raspund la prima serie de vaccin administrata in

muschiul deltoid produce un raspuns adecvat la 15%-25% din persoanele vaccinate dupa o doza
aditionala si la 30%-50% dupa trei doze aditionale.
Persoanele care nu raspund la prima serie de vaccin impotriva hepatitei B trebuie sa finalizeze
cea de-a doua serie de trei doze de vaccin. A doua serie de vaccin trebuie administrata dupa
programul obisnuit de 0, 1, 6 luni. Se poate utiliza si programul accelerat de 0, 1, 4 luni.
Personalul medical revaccinat si alte persoane pentru care se recomanda testarea serologica postvaccinare trebuie retestate la 1-2 luni dupa finalizarea celei de-a doua serii de vaccin

Vaccin antihepatic B - despre Hepatita B, diagnostic,

contraindicaii i precauii la vaccinare
Hepatita virala este un termen raspandit, folosit pentru descrierea catorva boli clinice
similare, dar distincte din punct de vedere etiologic si epidemiologic. Hepatita A (denumita
anterior hepatita infectioasa) si hepatita B (denumita anterior hepatita serica) au fost
recunoscute ca afectiuni separate inca din anii '40 si pot fi diagnosticate cu teste serologice
specifice. Hepatita delta este o infectie care depinde de virusul hepatitei B (HBV). Poate
aparea ca o co-infectie impreuna cu infectia HBV acuta, sau ca o suprainfectie a unui
purtator de HBV.
Icterul epidemic a fost descris de Hipocrat in secolul 5 .e.n.. Primele cazuri inregistrate de
hepatita serica sau hepatita B se crede ca au fost cele aparute in urma administrarii vaccinului
impotriva variolei continand limfa umana, la muncitorii din porturi in Germania in 1883. La
inceputul si la mijlocul secolului 20, hepatita serica a fost depistata in mod repetat la cei care
utilizau ace si seringi contaminate. Rolul sangelui ca vehicul pentru transmiterea virusului a fost
accentuat inca o data in 1943, cand Beeson a descris icterul care se constatase la sapte pacienti
care primisera transfuzii de sange.
Antigenul Australia, denumit ulterior antigenul de suprafata al hepatitei B (HBsAg), a fost
descris pentru prima data in 1965, iar particula Dane (virionul complet al hepatitei B) a fost
identificata in 1970. A urmat identificarea markerilor serologici pentru infectia HBV, care a
contribuit la clarificarea istoricului natural al bolii. In cele din urma, HBsAg a fost preparat in
cantitate si acum contine imunogenul in vaccinuri de inalta eficienta pentru prevenirea infectiei
HBV.

Virusul hepatitei B
HBV este un virus mic, cu invelis dublu, din familia Hepadnaviridae. Alte virusuri din familia
Hepadnaviridae sunt virusul hepatitei ratelor, virusul hepatitei veveritei de pamant si virusul
hepatitei marmotei. Virusul are un mic genom ADN circular, care este partial dublu catenar. HBV
contine numeroase componente antigenice, inclusiv HBsAg, antigenul miezului hepatitei B
(HBcAg) si antigenul e al hepatitei B (HBeAg). Omul este singura gazda HBV cunoscuta, desi
unele primate non-umane au fost infectate in conditii de laborator. HBV este relativ rezistent si,
uneori, s-a demonstrat ca ramane infectios pe suprafete din mediul inconjurator mai mult de 7
zile la temperatura camerei.
Aproximativ 2 milioane de persoane au fost infectate cu HBV in toata lumea, iar mai mult de
350 milioane de persoane prezinta infectii cronice pe toata durata vietii. Infectia HBV reprezinta
cauza hepatitei acute si cronice si a cirozei. Ea cauzeaza 80% din carcinoamele hepatocelulare.
Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca in 2002, mai mult de 600.000 de persoane au murit
in intreaga lume de afectiuni acute si cronice ale ficatului asociate cu hepatita B.
Mai multe sisteme antigen-anticorpi bine definite sunt asociate cu infectia HBV. HBsAg,
denumit anterior antigen Australia sau antigenul asociat cu hepatita, este un determinant
antigenic de pe suprafata virusului. Acesta formeaza si particule subvirale sferice si tubulare de
22-nm. HBsAg poate fi identificat in ser la 30-60 de zile de la expunerea la HBV si persista pe
perioade de timp variabile. HBsAg nu este infectios. Numai virusul complet (particula Dane)
este infectios. Cu toate acestea, atunci cand HBsAg este prezent in sange, este prezent si virusul
complet, iar persoana poate transmite virusul. In timpul replicarii, HBV produce HBsAg in exces
fata de necesarul pentru producerea particulelor Dane.
HBcAg este miezul nucleocapsidei proteice a HBV. HBcAg nu este detectabil in ser prin tehnici
conventionale, dar poate fi detectat in tesutul hepatic al persoanelor cu infectie HBV acuta sau
cronica. HBeAg, o proteina solubila, este, de asemenea, localizat in miezul HBV. HBeAg se
detecteaza in serul persoanelor cu titruri virale ridicate si indica grad ridicat de infectiozitate. In
timpul convalescentei dupa o infectie HBV acuta sau dupa vaccinarea impotriva hepatitei B se
dezvolta anticorpi anti HBsAg (anti-HBs).
Prezenta anti-HBs indica imunitatea la HBV. (Anti-HBs este denumit uneori HBsAb, dar
utilizarea acestui termen este descurajata, datorita confuziei potentiale cu HBsAg). Anticorpii
anti-HBcAg (anti-HBc) indica infectia cu HBV la un moment nedefinit din trecut. Anticorpii
HBcAg din clasa IgM (lgM anti-HBc) indica infectia recenta cu HBV. Anticorpii anti HBeAg
(anti-HBe) devin detectabili atunci cand se pierde HBeAg si cand sunt asociati cu o infectiozitate
serica de grad scazut

Hepatita B - caracteristici clinice

Parcursul clinic al hepatitei B acute nu poate fi distins de cel al altor tipuri de hepatita virala
acuta. Perioada de incubatie variaza de la 60 la 150 de zile (in medie 90 de zile).
Manifestarile clinice si simptomele apar mai des la adulti decat la nou nascuti si copii, care au,
de obicei, o evolutie acuta asimptomatica. Cu toate acestea, aproximativ 50% dintre adulti care
au infectii acute sunt asimptomatici.
Faza preicterica, care prevesteste boala de la simptomele initiale pana la debutul icterului
dureaza intre 3 si 10 zile. Este non-specifica si se caracterizeaza prin debutul subtil al starii de
indispozitie, anorexie, greata, varsaturi, durere in hipocondrul drept, febra, durere de cap,
mialgie, eruptii cutanate, artralgie si artrita, urina inchisa la culoare cu 1-2 zile inainte de debutul
icterului. Faza icterica este variabila dar, de obicei, dureaza intre 1-3 saptamani si se
caracterizeaza prin icter, scaune decolorate, sensibilitate hepatica si hepatomegalie
(splenomegalia este mai rar intalnita).
In timpul convalescentei, starea de indispozitie si oboseala pot persista timp de cateva saptamani
sau luni, in timp de icterul, anorexia si alte simptome dispar. Majoritatea infectiilor HBV la
adulti sunt complet videcabile, cu eliminarea HBsAg din sange si producerea de anti-HBs,
creaind imunitate la infectii viitoare.
Complicatii
In timp ce majoritatea infectiilor HBV la adulti sunt complet vindecabile, hepatita fulminanta
apare la aproximativ 1%-2% din persoanele cu infectie acuta. In fiecare an, aproximativ 200-300
de american mor datorita bolii fulminante (rata de fatalitate a cazurilor este de 63%-93%). Desi
consecintele infectiei HBV acute pot fi grave, majoritatea complicatiilor severe asociate cu
infectia HBV se datoreaza infectiei cronice.
Infectia HBV cronica
Aproximativ 5% din toate infectiile HBV acute progreseaza in infectie cronica, riscul de infectie
HBV cronica scazand odata cu varsta. 90% dintre nou-nascutii care dobandesc infectia HBV de
la mame la nastere, devin infectati cronic. Dintre copiii care sunt infectati cu HBV intre varstele
de 1 5 ani, 30%-50% devin infectati cronic. Pana la varsta adulta, riscul de dobandire a
infectiei HBV cronica este de aproximativ 5%.
Persoanele cu infectie cronica sunt adeseori asimptomatice si pot sa nu realizeze ca sunt
infectate; totusi, acestea pot infecta alte persoane si se numesc purtatori. Infectia cronica este
responsabila pentru majoritatea morbiditatii si mortalitatii asociate cu HBV, inclusiv hepatita
cronica, ciroza, insuficienta hepatica si carcinomul hepatocelular. Aproximatv 25% dintre
persoanele cu infectie HVB cronica mor prematur de ciroza sau cancer hepatic.

Hepatita cronica activa apare la mai mult de 25% dintre purtatori si adeseori duce la ciroza. In
fiecare an, in Statele Unite, aproximativ 3000-4000 de persoane mor de ciroza asociata cu
hepatita B. Persoanele cu infectie HBV cronica prezinta un risc de 12-300 de ori mai ridicat de
carcinom hepatocelular decat non-purtatorii. In fiecare an, in Statele Unite, aproximativ 1.0001500 de persoane mor de cancer hepatic asociat cu hepatita B.

Diagnosticul de laborator
Diagnosticul se bazeaza pe constatarile clinice, de laborator si epidemiologice. Infectia HBV nu
poate fi diferentiata numai pe baza simptomelor clinice, iar diagnosticul definitiv depinde de
rezultatele testarii serologice. Markerii serologici ai infectiei HBV variaza in functie de tipul
infectiei, acuta sau cronica.
HBsAg este cel mai des utilizat test pentru diagnosticarea infectiilor HBV acute sau detectarea
purtatorilor. HBsAg poate fi detectat chiar la 1-2 saptamani sau abia la 11-12 saptamani de la
expunerea la HBV, atunci cand se utilizeaza teste sensibile. Prezenta HBsAg arata ca persoana
este infectata, indiferent daca infectia este acuta sau cronica.
Anti-HBc (anticorpul miezului) se dezvolta in toate infectiile HBV, apare curand dupa HBsAg la
boala acuta si indica infectia HBV la un moment nedefinit din trecut. Anti-HBc apare numai
dupa infectia HBV si nu se dezvolta la persoanele a caror imunitate la HBV provine de la vaccin.
In general, anti-HBc persista pe toata durata vietii si nu este un marker serologic pentru infectia
acuta.
IgM anti-HBc apare la persoanele cu boala acuta aproximativ la debutul bolii si indica infectia
recenta cu HBV. IgM anti-HBc este in general detectabil la 4-6 luni dupa debutul bolii si este cel
mai bun marker serologic al infectiei HBV acute. Un test negativ pentru IgM-anti-HBc impreuna
cu un test pozitiv pentru HBsAg intr-o singura proba de sange identifica infectia HBV cronica.
HBeAg este un marker util asociat cu numarul de particule HBV infectioase din ser si risc de
infectiozitate mai ridicat.
Anti-HBs (anticorp de suprafata) este un anticorp de neutralizare. Prezenta anti-HBs in urma
infectiei HBV acute indica, in general, vindecarea si imunitatea la reinfectare. Anti-HBs poate fi
dobandit si ca raspuns imun la vaccinul impotriva hepatitei B, sau transferat pasiv prin
administrarea imunoglobulinei hepatitei B (HBIG).
La utilizarea metodei RIA (radioimmunoassay), pentru desemnarea imunitatii trebuie utilizate
minim o proportie de 10 esantioane. La testele EIA (enzyme immunoassay), rezultatul pozitiv
recomandat de producator trebuie considerat ca fiind masura corespunzatoare a imunitatii.
Nivelul de anti-HBs poate fi exprimat si in mili-unitati internationale/mL (mIU/mL). Se
considera ca 10 mIU/mL indica un nivel de protectie al imunitatii.

Management medical
Nu exista terapie specifica pentru infectia HBV acuta. Tratamentul este simptomatic. Tratamentul
cu Interferon este cel mai eficient pentru infectia HBV cronica si are succes la 25%-50% din
cazuri.
Persoanele cu infectii HBV acute sau cronice trebuie sa aiba grija ca sangele lor sau alte fluide
corporale potential infectioase sa nu intre in contact cu alte persoane. Acestia nu trebuie sa
doneze sange sau sa foloseasca aceeasi periuta de dinti sau acelasi aparat de ras cu alte persoane
din aceeasi locuinta.
In spitale, managementul pacientilor cu infectie HBV trebuie realizat cu precautii standard.

Epidemiologie
Transmitere
Virusul se transmite prin expunerea parenterala sau a mucoaselor la fluide corporale HBsAg
positive de la persoane cu infectie HBV cronica. Cele mai mari concentratii ale virusului se
regasesc in sange si in fluidele serice; s-au inregistrat titruri scazute si in alte fluide, cum ar fi
saliva si sperma. Saliva poate fi un vehicul de transmitere prin muscatura; cu toate aceste, alte
tipuri de expunere prin saliva, inclusiv sarutul, nu reprezinta modalitati de transmitere. Se pare ca
transmiterea HBV nu se realizeaza prin lacrimi, transpiratie, urina, scaun sau nuclei de picatura.
In Statele Unite, cea mai importanta cale de transmitere este prin contact sexual, heterosexual sau
homosexual, cu o persoana infectata. Transmiterea se pare ca nu are loc pe cale fecala-orala. Cu
toate acestea, transmiterea apare la barbatii care intretin raporturi sexuale cu alti barbati, posibil
prin leziuni asimptomatice la nivelul mucoasei rectale.
O alta modalitate importanta de transmitere este inocularea percutanata directa a HVB prin ace la
utilizarea drogurilor injectabile. Transmiterea HVB poate avea loc si prin expunere percutanata,
inclusiv prin tatuare, piercing, acupunctura, lantete sau alte rani cauzate de instrumente ascutite
utilizate de personalul medical. Aceste tipuri de expunere sunt responsabile pentru numai o mica
parte din cazurile raportate in Statele Unite. Si ranirile pielii fara ac, cum ar fi zgarieturile
cutanate proaspete, abraziuni, arsuri sau alte leziuni pot deveni cai de acces pentru transmitere.
Contaminarea suprafetelor mucoase cu ser sau plasma infectata poate aparea la pipetarea
manuala, atunci cand fluidele sar in ochi, sau prin alte contacte directe cu membranele mucoase
ale ochilor si gurii, cum ar fi contactul mana-gura, mana-ochi, atunci cand mainile sunt
contaminate cu sange sau ser infectat. Transferul materialului infectat pe leziunile cutanate sau
membranele mucoase prin suprafete neanimate din mediu poate aparea prin atingerea
suprafetelor diverselor tipuri de echipamente din spitale. Contaminarea suprafetelor mucoase cu
secretii infectioase, altele decat ser sau plasma poate aparea prin contactul cu sperma.

Transmiterea perinatala de la mama la nou nascut la nastere este foarte eficienta. Daca mama este
pozitiva la HBsAg si HBeAg, 70%-90% din nou nascuti vor fi infectati in absenta profilaxiei
post-expunere. Riscul transmiterii perinatale este de aproximativ 10% daca mama este pozitiva
numai la HBsAg. 90% dintre acesti nou nascuti infectati vor dezvolta infectie HBV cronica.
Frecventa infectiilor si modurilor de transmitere variaza in functie de zona. Aproximativ 45% din
populatia globala locuieste in zone cu prevalenta ridicata a infectiei cronice HBV (cel putin 8%
din populatie este HBsAg pozitiva), 43% in zona cu prevalenta moderata (2% - 7% din populatie
este HBsAg pozitiva), iar 12% in zone cu prevalenta scazuta (mai putin de 2% din populatie este
HBsAg pozitiva).
In China, Asia de Sud Est, mare parte din Africa, majoritatea insulelor din Pacific, zone din
Orientul Mijlociu si bazinul Amazonului, 8%-15% din populatie este purtatoare de virus. Riscul
de infectare cu HVB pe toata durata vietii este mai mare de 60%, iar majoritatea infectiilor sunt
dobandite la nastere sau in primii ani ai copilariei, atunci cand riscul de dezvoltare de infectii
cronice se afla la nivelurile cele mai ridicate.
In aceste zone, deoarece majoritatea infectiilor sunt asimptomatice, apar foarte putine cazuri de
boala acuta asociata cu HVB, dar ratele de cazuri de afectiune hepatica cronica si cancer hepatic
la adulti sunt foarte ridicate. In Statele Unite, Europa de Vest si Australia, infectia HVB este o
boala cu endemicitate scazuta. Infectia apare mai ales in timpul vietii adulte si numai 0,1%-0,5%
din populatie sunt purtatori cronici. Riscul de infectie HVB pe toata durata vietii este mai mic de
20% in zonele cu prevalenta scazuta.
Comunicabilitate
Persoanele cu infectie HVB acuta sau cronica trebuie considerate contagioase daca HBsAg este
prezent in sange. Atunci cand simptomele sunt prezente la persoanele cu infectie HVB acuta,
HBsAg poate fi detectat in sange si in fluidele corporale timp de 1-2 luni inainte si dupa
instalarea simptomelor.

Strategii de prevenire a hepatitei B

Vaccinurile impotriva hepatitei B sunt disponibile in Statele Unite din 1981. Cu toate acestea,
impactul vaccinurilor asupra bolii HBV nu a fost optim.
Lipsa aparenta a impactului vaccinului poate fi atribuita mai multor factori. Intre 1981-1991,
vaccinarea s-a adresat persoanelor din grupe cu risc ridicat de infectare cu HVB. O mare parte
din persoanele cu infectie HVB (25%-30%) neaga ca ar fi prezentat factori de risc. Aceste
persoane nu vor fi identificate prin metoda specifica de screening dupa factorii de risc.
Cele trei grupe de risc major (heterosexualii care au contact cu persoane infectate sau parteneri

multipli, utilizatorii de droguri injectabile si barbatii care intretin raporturi sexuale cu alti barbati)
nu sunt acoperite eficient prin programele specifice.
Obstacolele intalnite la imunizarea acestor grupe includ lipsa de cunostinte privind riscurile bolii
si consecintele acesteia, lipsa programelor eficiente din sectorul public sau privat si costul
vaccinurilor. O alta problema o reprezinta si accesul dificil la aceste populatii. In plus, succesul
in asigurarea vaccinurilor pentru aceste persoane din grupele cu risc ridicat a fost limitat datorita
debutului comportamentelor cu risc ridicat, acceptantei initale scazute a vaccinurilor si ratelor
scazute de finalizare a vaccinarilor.
In 1991 s-a recomandat o strategie cuprinzatoare de eliminare a transmiterii virusului hepatitei B;
ea include testarea prenatala HBsAg a femeilor insarcinate pentru identificarea nou nascutilor
care necesita imunoprofilaxie pentru prevenirea infectiei perinatale si identificarea contactilor
din locuinta care trebuie vaccinati, vaccinarea de rutina a nou nascutilor, vaccinarea
adolescentilor si vaccinarea adultilor cu risc ridicat de infectare. In 2006 s-au publicat
recomandari care sa sustina si mai mult vaccinarea adultilor cu risc ridicat de infectare cu HVB.

Vaccinul impotriva hepatitei B

Caracteristici
In 1981 in Statele Unite s-a autorizat un vaccin derivat din plasma. Acesta a fost produs din
particule HBsAg de 22-nm purificate din plasma recoltata de la persoanele cu infectie cronica.
Vaccinul era sigur si eficient, dar nu a fost bine acceptat, posibil datorita temerilor neintemeiate
de transmitere a virusului HBV viu si a altor patogeni din sange (ex.: virusul imunodeficientei
umane). Acest vaccin a fost retras de pe piata din S.U.A. in 1992.
Vaccinul recombinant impotriva hepatitei B a fost autorizat in Statele Unite in 1986. In august
1989 a fost autorizat un al doilea vaccin similar.
Vaccinul recombinant a fost produs prin inserarea unei plasmide care contine gena pentru
HBsAg in drojdie obisnuita (Saccharomyces cerevisiae). Celulele din drojdie au produs HBsAg,
care este recoltat si purificat. Vaccinul recombinant contine in proportie de peste 95% proteina
HBsAg (5-40 mcg/mL); proteinele derivate din drojdie pot constitui pana la 5% din produsul
final, dar in vaccin nu se poate detecta ADN din drojdie. Infectia HVB nu poate aparea in urma
utilizarii vaccinului recombinant, de vreme ce in sistemul recombinant nu se produc niciun fel de
particule ADN virale potential infectioase sau particule virale complete. Vaccinul HBsAg este
absorbit de hidroxidul de aluminiu.
Vaccinul impotriva hepatitei B este produs de doua companii din Statele Unite Merck
(Recombivax HB) si GlaxoSmithKline Pharmaceuticals (Engerix-B). Ambele vaccinuri sunt
disponibile in formula pediatrica si pentru adulti. Desi continutul antigenic al vaccinurilor difera,
vaccinurile produse de companii diferite sunt interschimbabile, cu exceptia programului cu doza

dubla pentru adolescenti cu varste cuprinse intre 11-15 ani. Numai vaccinul Merck este aprobat
pentru acest program. Furnizorii trebuie sa respecte intotdeauna recomandarile de dozare ale
producatorului.
Ambele formule ale Recombivax HB, cea pediatrica si cea pentru adulti sunt autorizate pentru a
fi utilizate in orice grupa de varsta. Spre exemplu, formula pentru adulti a Recombivax HB poate
fi utilizata la copii (0,5 mL) si adolescenti (0,5 mL). Cu toate acestea, Engerix-B formula
pediatrica este autorizat pentru a fi utilizat numai la copii si adolescenti cu varste de pana la 20
de ani. Formula pentru adulti a Engerix-B nu este autorizata pentru a fi utilizata la nou-nascuti si
copii, dar poate fi utilizata la adolescenti (11-19 ani) si adulti.
Engerix-B contine ca adjuvant hidroxid de aluminiu. Nu contine timerosal ca si conservant, dar
contine urme de timerosal reziduuri din procesul de fabricatie. Vaccinul este furnizat in
flacoane si seringi cu doza unica. Recombivax HB contine ca adjuvant sulfat hidrofosfat de
aluminiu. Niciuna din formulele Recombivax HB nu contine timerosal sau alt conservant.
Vaccinul este furnizat in flacoane cu doza unica.
Imunogenicitatea si eficacitatea vaccinurilor
Dupa trei doze intramusculare de vaccin impotriva hepatitei B, mai mult de 90% dintre adultii
sanatosi si peste 95% dintre nou nascuti, copii si adolescenti (de la nastere si pana la varsta de 19
ani) dezvolta raspunsuri imune adecvate. Cu toate aceste, exista un declin al imunogenicitatii
specific varstei. Dupa varsta de 40 de ani, aproximativ 90% dintre recipienti raspund la o serie de
trei doze, iar pana la 60 de ani, numai 75% dintre cei vaccinati dezvolta titruri de anticorpi.
Proportia recipientilor care raspund la fiecare doza variaza cu varsta.
Vaccinul este 80%-100% eficient in prevenirea infectiei sau hepatitei clinice la aceia care
primesc seria completa de vaccin. Sunt necesare doze mai mari de vaccin (de 2-4 ori mai mari
decat doza normala pentru adulti) sau un numar mai mare de doze pentru a induce anticorpi la o
proportie ridicata de pacienti cu hemodializa; acest lucru poate fi necesar si la persoanele cu
imunitate compromisa.
Dozajul recomandat al vaccinului difera in functie de varsta recipientului si tipul vaccinului (vezi
tabel). Pacientii cu hemodializa trebuie sa primeasca o doza de 40-mcg intr-o serie de trei sau
patru doze. Recombivax HB are o formula speciala pentru pacientii cu dializa,care contine 40
mcg/mL.
Pentru vaccinarea impotriva hepatitei B la adulti si copii se recomanda ca zona de injectie
muschiul deltoid, in timp ce la nou nascuti se recomanda zona anterolaterala a pulpei.
Imunogenicitatea vaccinului la adulti este mai scazuta atunci cand injectiile sunt administrate in
gluteus. Vaccinul impotriva hepatitei B trebuie administrat la nou nascuti cu un ac de cel putin
7/8 inch (2,22 cm) lungime, iar la copii mai mari si adulti cu un ac de cel putin 1 inch (2,54 cm)

lungime. Vaccinul impotriva hepatitei B administrat prin orice modalitate sau in orice zona, altfel
decat intramuscular in zona anterolaterala a pulpei sau in muschiul deltoid nu trebuie numarat ca
valid si trebuie repetat daca testarea serologica nu indica obtinerea unui raspuns adecvat.
Datele disponibile arata ca nivelurile de anticorpi indusi de vaccin scad cu timpul. Cu toate
acestea, memoria imuna ramane intacta timp de peste 20 de ani dupa imunizare, iar adultii si
copii cu niveluri scazute de anticorpi sunt inca protejati impotriva infectiei semnificative cu
HBV (i.e. boala clinica, antigenemie HBsAg sau crestere semnificativa a enzimelor hepatice).
Expunerea la HVB are ca rezultat un raspuns anti-HBs anamnestic care previne infectia HBV
semnificativa din punct de vedere clinic. Infectia HBV cronica a fost putin documentata la cei
care au raspuns la vaccin.
Dozele de rapel nu sunt recomandate la adultii si copiii cu status imun normal. Testarea
serologica periodica pentru evaluarea statusul imun al celor vaccinati nu este recomandata.
Necesitatea dozelor de rapel dupa intervale lungi de timp va continua sa fie evaluata pe masura
ce sunt disponibile informatii suplimentare.
Pentru pacientii cu hemodializa, necesitatea dozelor de rapel trebuie evaluata prin testarea anuala
a celor vaccinati pentru nivelurile de anticorpi, iar atunci cand acestea scad sub 10 mIU/mL
trebuie administrate doze de rapel

Testarea serologica a persoanelor vaccinate

Testarea serologica inainte de vaccinare
Decizia de efectuare a unui program de screening a potentialilor recipienti de vaccin pentru
infectii anterioare depinde de costul vaccinarii, costul testarii susceptibilitatii si prevalenta
estimata a persoanelor imune la populatia din cadrul programului de testing.
Se recomanda testarea inainte de vaccinare a tuturor persoanelor nascute in strainatate (inclusiv
imigranti, refugiati, azilanti si copii proveniti din adoptii internationale) nascute in Africa, Asia,
insulele din Pacific si alte regiuni in care endemicitatea ridicata a infectiei HBV (prevalenta
HBsAg de cel putin 8%), a contactilor din locuinta, contacti - parteneri sexuali si cei care
folosesc aceleasi ace cu persoanele HBsAg pozitive, precum si a persoanelor infectate cu HIV.
Screening-ul este de obicei eficient ca si costuri si trebuie luat in considerare pentru grupele cu
risc ridicat de infectie HVB (prevalenta markerilor HVB de cel putin 20%), cum ar fi barbatii
care intretin raporturi sexuale cu alti barbati, utilizatorii de droguri injectabile si detinutii din
inchisori. Screening-ul nu este de obicei eficient ca si costuri pentru grupele cu o prevalenta
estimata scazuta a markerilor HVB serologici, cum ar fi persoanele care lucreaza in sistemul
medical si aflate in perioada de instruire. Nu se recomanda testarea serologica inainte de
vaccinarea periodica a nou nascutilor si copiilor.

Testarea serologica post- vaccinare

Nu se recomanda testarea periodica a imunitatii post-vaccinare, dar aceasta trebuie luata in
considerare in cazul persoanelor al caror management ulterior depinde de cunoasterea statusului
imun al acestora, cum ar fi pacienti cu hemodializa cronica, persoane cu imunitatea compromisa
si persoane infectate cu HIV. De asemenea, se recomanda testarea partenerilor sexuali ai
persoanelor HIBsAg-pozitive. Atunci cand este necesar, testarea post-vaccinare trebuie efectuata
la 1-2 luni dupa finalizarea seriilor de vaccin.
Nou nascutii cu mame HBsAg positive trebuie testati pentru HBsAg si anticorpi la HBsAg (antiHBs) dupa finalizarea a cel putin 3 doze de serii de vaccine impotriva hepatitei B, la varste
cuprinse intre 9-18 luni (in general la urmatoarea vizita la medic pentru evaluarea nounascutului). Daca HBsAg nu este prezent, dar anticorpii anti-HBs sunt prezenti, copiii sunt
protejati.
Personalul medical care intra in contact cu pacienti sau sange si sunt supusi riscului continuu de
ranire cu instrumente ascutite sau lantete trebuie testat periodic pentru anticorpi la 1-2 luni dupa
finalizarea seriei de 3 doze. Cu toate acestea, nu se recomanda un program catch-up de testare
serologica pentru personalul medical vaccinat inainte de decembrie 1997. Aceste persoane
trebuie testate dupa cum se considera necesar, daca prezinta expunere semnificativa la HVB.
Testarea periodica post-vaccinare nu este recomandata persoanelor cu risc scazut de expunere,
cum ar fi lucratorii din sistemul de siguranta publica si personalul medical care nu intra in
contact direct cu pacientii

Lipsa raspunsului la vaccin

Mai multi factori au fost asociati cu lipsa raspunsului la vaccinul impotriva hepatitei B. Acestia
includ factori asociati cu vaccinul (ex.: doza, program de vaccinare, zona de injectie) si factori
asociati cu gazda. Varsta (40 de ani si mai mult), sexul masculin, obezitatea, fumatul si
afectiunea cronica au fost independent asociate cu lipsa raspunsului la vaccinul impotriva
hepatitei B.
Vaccinarea suplimentara a persoanelor care nu raspund la prima serie de vaccin administrata in
muschiul deltoid produce un raspuns adecvat la 15%-25% din persoanele vaccinate dupa o doza
aditionala si la 30%-50% dupa trei doze aditionale.
Persoanele care nu raspund la prima serie de vaccin impotriva hepatitei B trebuie sa finalizeze
cea de-a doua serie de trei doze de vaccin. A doua serie de vaccin trebuie administrata dupa
programul obisnuit de 0, 1, 6 luni. Se poate utiliza si programul accelerat de 0, 1, 4 luni.
Personalul medical revaccinat si alte persoane pentru care se recomanda testarea serologica postvaccinare trebuie retestate la 1-2 luni dupa finalizarea celei de-a doua serii de vaccin.
Mai putin de 5% din persoanele care au primit sase doze de vaccin impotriva hepatitei B

administrate dupa programul obisnuit, in muschiul deltoid, nu dezvolta anticorpi anti-HBs

detectabili. Este posibil ca unele persoane care sunt anti-HBs negative dupa sase doze sa prezinte
un nivel scaut de anticorpi care nu este detectat prin testarea serologica periodica
(hyporesponder).
Cu toate acestea, un motiv pentru lipsa persistenta de raspuns la vaccinul impotriva hepatitei B
este acela ca persoana prezinta infectie HBV cronica. Persoanele care nu dezvolta anti-HBs
detectabil dupa sase doze trebuie testate pentru HBsAg. Persoanele care sunt depistate ca fiind
HBsAg pozitive trebuie consiliate in consecinta. Persoanele care nu raspund la doua serii de trei
doze administrate corespunzator si care sunt HBsAg negative trebuie sa fie considerate suspecte
de infectie HBV si trebuie consiliate in privinta masurilor de precautie pe care trebuie sa le ia
pentru a preveni infectia HBV si a necesitatii de obtinere a profilaxiei HBIG pentru orice
expunere la sange HBsAg-pozitiv cunoscuta sau probabil parenterala (vei tabelul privind
profilaxia post-expunere din capitolul de fata).
Este dificil de interpretat semnificatia unui raspuns serologic anti-HBs negativ la o persoana care
a fost vaccinata impotriva hepatitei B in trecut si nu a fost testata dupa vaccinare. Fara testarea
post-vaccinare la 1-2 luni dupa finalizarea seriei de vaccin, nu este posibil sa se determine daca
persoanele cu rezultat negativ la testare dupa vaccinare reprezinta esec real la vaccinare (i.e. lipsa
de raspuns initial), sau au anticorpi anti-HBs care au scazut sub un nivel detectabil prin testare.
Ultima explicatie pare a fi cea mai plauzibila, deoarece pana la 60% din persoanele vaccinate
pierd anticorpii detectabili (dar nu si protectia) la 9-15 ani dupa vaccinare.
Una din optiunile de management este asumarea esecului real la vaccinare si administrarea unei a
treia serii acestor persoane. Testarea serologica a anticorpilor anti-HBs trebuie repetata la 1-2
luni dupa cea de-a sasea doza.
O a doua optiune, probabil mai putin costisitoare este aceea de a administra o singura doza de
vaccin impotriva hepatitei B si de a testa anticorpii de suprafata ai hepatitei B la 4-6 saptamani.
Daca persoana este pozitiva pentru anticorpi anti-HBs, aceasta indica, cel mai probabil, un
raspuns de rapel la o vaccinare anterioara; nu mai este necesara o alta vaccinare (sau testare
serologica). Daca persoana este negativa pentru anticorpi anti-HBs dupa aceasta doza de rapel,
trebuie finalizata o a doua serie de vaccin (i.e. inca doua doze). Daca persoana este tot
seronegativa dupa un total de sase doze, aceasta trebuie tratata ca non-responder (cu lipsa de
raspuns) (vezi sectiunea privind Managementul post-expunere).

Managementul post-expunere
Vaccinul impotriva hepatitei B este recomandat ca parte din terapia utilizata pentru prevenirea
infectiei cu hepatita B ca urmare a expunerii la HBV. In functie de circumstantele in care a avut
loc expunerea, seria de vaccin impotriva hepatitei B poate demara in acelasi timp cu tratamentul
ci HBIG.

HBIG se prepara prin fractionarea etanolica la rece a plasmei de la donatori selectati cu titruri
mari de anticorpi anti-HBs; contine un titru anti-HBs de cel putin 1:100,000, prin metoda RIA.
Este utilizata pentru imunizarea pasiva pentru expunerea accidentala (percutanata, membrana
mucoasa), expunere sexuala la o persoana HBsAg pozitiva, expunere perinatala a unui nou
nascut, sau expunerea in locuinta a unui nou nascut cu varsta sub 12 luni la o persoana care il
ingrijeste si care are hepatita B acuta. Majoritatea candidatilor pentru HBIG sunt, prin definite,
intr-o categorie de risc ridicat si, de aceea, trebuie luati in considerare pentru vaccinare.
Imunoglobulina (IG) se prepara prin fractionare etanolica la rece a pool-ului de plasma si contine
titruri scazute de anticorpi anti-HBs. Deoarece titrurile sunt relativ scazute, IG nu poate fi
utilizata pentru boala HBV daca imunoglobulina hepatitei B este disponibila.
Nou nascutii ai caror mame sunt HBsAg pozitive (i.e. cu infectii HVB acute sau cronice)
prezinta risc extrem de ridicat de transmitere a HBV si de infectie HBV cronica. Vaccinarea
impotriva hepatitei B si o doza de HBIG administrata la 24 de ore de la nastere sunt eficiente in
proportie de 85%-95% in prevenirea infectiei HBV acute si infectiei HBV cronice. Vaccinul
impotriva hepatitei B administrat singur incepand cu 24 de ore de la nastere este eficient in
proportie de 70%-95% in prevenirea infectiei HBV perinatale.
HBIG (0,5 mL) trebuie administrat intramuscular (IM), preferabil la 12 ore de la nastere.
Vaccinul impotriva hepatitei B trebuie administrat IM in trei doze. Prima doza trebuie
administrata in acelasi timp cu HBIG, dar intr-o zona diferita. Daca vaccinul nu este disponibil
imediat, prima injectie trebuie administrata la 7 zile de la nastere. Cea de-a doua si cea de-a treia
doza trebuie administrate la 1-2 luni si, respectiv, la 6 luni dupa prima. Se recomanda testarea
HBsAg si anti-HBs la varsta de 9-18 luni (la 3-12 luni dupa a treia doza) pentru monitorizarea
ratei de succes a terapiei. Daca statusul HBsAg al mamei nu este cunoscut la momentul nasterii,
nou nascutul trebuie vaccinat la 12 ore de la nastere.
HBIG administrata la nastere nu interfereaza cu administrarea altor vaccinuri administrate la
varsta de 2 luni. Dozele ulterioare de vaccin impotriva hepatitei B nu interfereaza cu programul
periodic de vaccinuri pediatrice.
Nou nascutii ai caror mame sunt HBsAg pozitive si care cantaresc mai putin de 2000 g la nastere
trebuie sa primeasca profilaxie post-expunere, asa cum s-a mentionat anterior. Cu toate acestea,
doza initiala de vaccin (la nastere) nu trebuie numarata in programul de 3 doze. Urmatoarea doza
din serie trebuie administrata atunci cand nou nascutul a implinit 1 luna.
Cea de-a treia doza trebuie administrata la 1-2 luni dupa cea de-a doua, iar cea de-a patra doza
trebuie administrata la varsta de 6 luni. Acesti nou nascuti trebuie testati pentru HBsAg si antiHBs la varsta de 9-18 luni.

Femeilor internate pentru nastere, al caror status HBsAg nu este cunoscut, trebuie sa li se
recolteze sange pentru analize. In timp ce se asteapta rezultatele analizelor, nou nascutul trebuie
sa primeasca prima doza de vaccin impotriva hepatitei B (fara HBIG) la 12 ore de la nastere.
Daca se determina ca mama este HBsAg pozitiva, nou nascutul trebuie sa primeasca HBIG cat
mai curand posibil, dar nu mai tarziu de 7 zile de la nastere. Daca nou nascutul nu primeste
HBIG, este important ca cea de-a doua doza de vaccin sa fie administrata la varsta de 1-2 luni.
Nou nascutii prematur (greutate la nastere sub 2000 g), cu mame al caror status HBsAg nu este
cunoscut trebuie sa primeasca vaccin impotriva hepatitei B la 12 ore de la nastere. Daca statusul
HBsAg maternal nu poate fi determinat la 12 ore de la nastere, atunci trebuie administrat si
HBIG, deoarece raspunsul imun este mai putin sigur la nou nascutii prematur care cantaresc mai
putin de 2000 g. Asa cum s-a descris anterior, doza de vaccin administrata la nastere nu trebuie
numarata ca parte din serie, iar nou nascutul trebuie sa primeasca trei doze aditionale incepand
cu varsta de 1 luna. Seria de vaccin trebuie finalizata pana la varsta de 6 luni.
Despre utilizarea Comvax sau Pediarix la nou nascutii cu mame care au infectie acuta sau
cronica cu virusul hepatitei B (i.e. HBsAg pozitive) sunt disponibile putine date. Nu este
autorizat niciun vaccin pentru nou nascutii despre ai caror mame se cunoaste ca sunt infectate
acut sau cronic cu HBV. Cu toate acestea, ACIP a aprobat utilizarea off-label (utilizare pentru
indicatii terapeutice altele decat cele inregistrate oficial) a Comvax si Pediarix la copiii ai caror
mame sunt HBsAg pozitive, sau al caror status HBsAg nu este cunoscut. Comvax si Pediarix nu
trebuie utilizate niciodata la nou nascutii cu varste sub 6 saptamani. Oricare dintre vaccinuri
poate fi administrat in acelasi timp cu alte vaccinuri impotriva bolilor copilariei administrate la
varsta de 6 saptamani sau mai tarziu.
Dupa o expunere percutanata (lantete, laceratie, muscatura) sau permucoasa care contine sau ar
putea contine HBV, trebuie recoltat sange de la persoana care a fost sursa de expunere pentru a i
se determina statusul HBsAg. Managementul persoanei expuse depinde de statusul HBsAg al
sursei si de vaccinarea si statusul raspunsului anti-HBs al persoanei expuse. Tabelul de mai jos
descrie profilaxia post-expunere recomandata.

Expunerea non-ocupationala la o sursa HBsAg pozitiva

Persoanele care prezinta documente atestand finalizarea unei serii de vaccin impotriva hepatitei
B si care nu au fost testate post-vaccinare trebuie sa primeasca o singura doza de rapel.
Persoanele care se afla in curs de vaccinare dar care nu au finalizat seria de vaccin trebuie sa
primeasca doza corespunzatoare de HBIG si trebuie sa finalizeze seria de vaccin. Persoanele
nevaccinate trebuie sa primeasca si HBIG si vaccinul impotriva hepatitei B cat mai curand dupa
expunere (de preferat in termen de 24 de ore). Vaccinul impotriva hepatitei B trebuie administrat
simultan cu HBIG intr-o alta zona de injectie.

Trebuie identificati contactii din locuinta, contactii-parteneri sexuali si cei care au folosit aceleasi
ace cu persoanele HBsAg pozitive. Partenerii sexuali nevaccinati si contactii din locuinta si cei
care folosesc aceleasi ace cu persoanele infectate trebuie testati pentru susceptibilitate de infectie
HBV si trebuie sa primeasca prima doza de vaccin impotriva hepatitei B imediat dupa recoltarea
sangelui pentru testarea serologica. Persoanele suspecte trebuie sa finalizeze seria de vaccin,
utilizand doza de vaccin si programul de vaccinare corespunzatoare varstei. Persoanele care nu
sunt complet vaccinate trebuie sa finalizeze seria de vaccin.
Expunerea non-ocupationala la o sursa cu status HBsAg necunoscut
Persoanele care prezinta documente atestand finalizarea unei serii de vaccin impotriva hepatitei
B nu necesita tratament suplimentar. Persoanele care nu sunt complet vaccinate trebuie sa
finalizeze seria de vaccin. Persoanele nevaccinate trebuie sa primeasca seria de vaccin impotriva
hepatitei B cu prima doza administrata cat mai curand posibil dupa expunere, de preferat in
termen de 24 de ore.
sus

Contraindicatii si precautii la vaccinare

O reactie alergica severa (anafilaxie) la o componenta a vaccinului sau ca urmare a unei doze
prealabile de vaccin impotriva hepatitei B reprezinta contraindicatie la dozele viitoare de vaccin.
Astfel de reactii alergice sunt rare.
Persoanele cu afectiuni moderate sau acute severe nu trebuie vaccinate decat dupa ce se
insanatosesc. Cu toate acestea, o afectiune minora, cum ar fi infectia tractului respirator superior,
nu reprezinta contraindicatie la vaccinare.
Nu s-au realizat studii specifice privind siguranta vaccinului impotriva hepatitei B la femeile
insarcinate. Cu toate acestea, in cei peste 20 de ani de experienta in administrarea accidentala la
femeile insarcinate nu s-au identificat probleme privind siguranta vaccinului nici pentru femeie si
nici pentru fat. In contrast, daca o femeie insarcinata este infectata cu HBV, aceasta ar putea
cauza mamei boala grava si infectie cronica la nou nascut. De aceea, vaccinul impotriva
hepatitei B poate fi administrat unei femei insarcinate care este, altfel, eligibila.
Vaccinul impotriva hepatitei B nu contine virusul viu, astfel ca poate fi utilizat la persoanele cu
imunodeficienta. Totusi, raspunsul la vaccinare la aceste persoane poate fi suboptim.
Reactii adverse dupa vaccinare
Reactia adversa cel mai des intalnita la vaccinul impotriva hepatitei B este durere la zona
injectiei, raportata la 13%-29% dintre adulti si 3%-9% dintre copii. S-au raportat usoare
neplaceri sistemice, cum ar fi oboseala, durere de cap si iritabilitate, la 11%-17% dintre adulti si
0%-20% dintre copii. S-a raportat febra (pana la 99.9F [37.7C]) la 1% dintre adulti si 0,4%-

6,4% dintre copii.

Rar au fost raportate reactii adverse sistemice grave si reactii alergice ca urmare a vaccinului
impotriva hepatitei B. Nu exista dovezi care sa ateste ca administrarea vaccinului impotriva
hepatitei B la nastere sau la scurt timp dupa nastere creste numarul episoadelor febrile, al
evaluarilor sepsisului sau evenimentelor alergice sau neurologice din perioada neonatala.
S-a afirmat ca vaccinul impotriva hepatitei B cauzeaza sau exacerbeaza scleroza multipla (MS).
Un studiu retrospectiv din 2004 realizat pe o populatie din Marea Britanie a descoperit o usoara
crestere a riscului de MS la cei care primesc vaccinul impotriva hepatitei B. Cu toate acestea,
studiile efectuate pe populatii mari nu au aratat nicio asociere intre primirea vaccinului impotriva
hepatitei B si dezvoltarea MS sau exacerbarea evolutiei MS la persoanele deja diagnosticate cu
aceasta boala.
Depozitarea si administrarea vaccinurilor
Vaccinurile impotriva hepatitei B trebuie depozitate in frigider la 3546F (28C), dar nu
trebuie congelate. Expunerea la temperaturi de inghet distruge potenta vaccinului.
Tratamentul nc n vigoare la ora actual n Romnia este cel care asociaz Peginterferon
cu Ribavirina. Pacienii care nu rspund la aceast schem terapeutic sau care au
prezentat recderi, sunt propui pentru tripla terapie. Din pcate varianta e cunoscut i
acceptat n Romnia pn acum doar la nivel scriptic. Ultimele informaii oficiale au
menionat luna octombrie ca dat de la care se sper ca tripla terapie s fie disponibil i
concret. Despre ansele de vindecare ale fiecrei variante terapeutice, ce trebuie s fac
pacienii la finalul tratamentului, chiar dac acesta a avut succes sau nu, citii n articolul
urmtor. n ediia viitoare a Ghidului pentru Sntate, vei putea afla despre variantele
terapeutice ale hepatitei B.
Dr. Mihnea Hurmuzachi, ef secie Spitalul de Boli Infecioase Iai: Pacientul cu hepatit
cronic cu virus C este propus sau nu spre tratament n funcie de rata de multiplicare a virusului
- (viremia plasmatic) i valorile transaminazelor hepatice (TGP, TGO) - atunci cnd acestea sunt
crescute. Dup diagnosticare, pacientul intr sau nu n Programul naional de tratament al
hepatitei C n funcie de aceti parametri. n acest program sunt acceptate persoanele cu viremii
plasmatice mari (cu valori peste 20.000 de uniti pe mililitru) i cu valori ale transaminazelor de
minim dou ori mai mari dect cele normale.
Se constituie un dosar care conine rezultatele la probele hepatice, hemoleucograma, viremia dar
i gradul de fibroz hepatic. Gradul de fibroz hepatic se stabilete prin fibroscan - o
investigaie asemntoare ecografiei. Dosarul realizat de ctre medicul infecionist sau
gastroenterolog este naintat casei judeene pe raza creia pacientul are domiciliul stabil.

Dosarul poate fi fcut la Iai, dar practic reetele sunt prescrise i eliberate la nivelul judeului
unde pacientul are domiciliul stabil. Bineneles c pacientul trebuie monitorizat. Se poate face
acest lucru n judeul unde are domiciliul; ns de multe ori pacientul prefera s fac o
monitorizare la anumite intervale de timp acolo unde i-a fcut dosarul, la acel medic care i tie
foarte bine istoricul. Din momentul n care s-a constituit i s-a naintat dosarul casei judeene de
asigurri de sntate, n cteva luni se obine aprobarea pentru tratament. n urm cu civa ani,
dura mult mai mult timp, lista de ateptare fiind desul de lung.
Dubla terapie: cnd m pot considera vindecat?
Tratamentul nc n vigoare la ora actual este cel care asociaz un Peginterferon (Pegasys sau
PegIntron) i Ribavirina. Se ncepe tratamentul cu acestea i sunt etape obligatorii n
monitorizarea evoluiei. Cea mai important este viremia la 12 sptmni. Dac dup 12
sptmni de administrare de Pegasys sau PegIntron i Ribavirin, viremia este
nedetectabil, nseamn c pacientul are o evoluie bun i continu acest tratament pn la 48 de
sptmni; adic aproximativ un an.
n momentul n care a ncheiat tratamentul, dac viremia este din nou nedetectabil, se consider
c terapia a fost eficient. Dar, atenie: peste 6 luni, pacientul va face o nou viremie de control.
Dac este tot nedetectabil, abia atunci putem considera pacientul vindecat. Testarea viremiei
este gratuit pe parcursul tratamentului, inclusiv viremia de control la 6 luni de la ncheierea
terapiei.
Tratamentul pentru hepatita C a avut rezultate. Trebuie s mai fac analize periodic?
Chiar dac tratamentul a fost eficient, este indicat ca pacientul fie monitorizat: s fac periodic
viremia i probele hepatice. Nu sunt gratuite, dar trebuie efectuate. De dou ori pe an, la distan
de ase luni trebuie fcute probele hepatice - TGP, TGO plus hemoleucograma.
Dac nu se ncadreaz n valori normale, se face viremia. Dac la probele hepatice efectuate o
dat la ase luni, valorile sunt normale, atunci indicat ar fi s se fac mcar o dat la doi ani o
viremie, s se urmreasc dac rmne nedetectabil. Dac nu apar probleme nici dup doi ani,
cred c abia atunci putem vorbi de vindecare, de faptul c organismul s-a debarasat complet i
de durat de virusul hepatitei C.
Tripla terapie pentru cei care nu rspund la actualul tratament: momentan este valabil
doar scriptic n Romnia!
La pacienii care nu rspund la tratamentul cu Peginterferon i Ribavirin, viremia rmne
detectabil i ca atare tratamentul se stopeaz la maxim 6 luni de la ncepere. n aceste condiii
pacientul este propus pentru tripla terapie, cunoscut i acceptat n Romnia pn acum doar la

nivel scriptic. Pn cnd aceasta va fi disponibil i concret, pacientul care nu a rspuns la dubla
terapie sau care se afl n situaia unei recderi, nu are alt variant terapeutic. Trebuie s
respecte strict regimul de via pentru hepatit C - s nu consume alcool, s se odihneasc, s fie
atent la alimentaie etc. Poate apela la trofice hepatice. ns acestea nu au acelai efect ca
tratamentul antiviral, singurul eficient n a ajuta organismul s se debaraseze de virus. Hepatita
cronic C are o evoluie lung i respectnd riguros regimul, pacientul poate duce boala pn
cnd n Romnia vor fi disponibile i acele terapii eficiente fiecrui caz n parte. Bineneles,
evoluia fiecrui bolnav depinde i de gradul de afectare hepatic. Cu ct ficatul este mai afectat,
cu att bolnavul poate evolua mai repede spre o serie de complicaii.
Tripla terapie are o rat de vindecare de aproximativ 75 %
Tripla terapie asociaz Peginterferonul i Ribavirina cu nc un medicament administrat pe cale
oral, respectiv Telaprevir sau Boceprevir. Tripla terapie are o rat de vindecare de
aproximativ 75 %. Spre deosebire de dubla terapie n cazul creia rata de rspuns virusologic bun
i ndelungat este de aproximativ 45%. Deci, tripla terapie ar aduce un plus de 25% la numrul
pacienilor cu hepatit C care rspund la tratament pe durat ndelungat. Din pcate, aa cum
spuneam, tripla terapie nu este nc disponibil n Romnia. S-au fcut toate demersurile
necesare. Ultimele informaii oficiale au menionat luna octombrie ca dat de la care se sper a
se ncepe astfel de msuri terapeutice. Ele se vor administra pacienilor care nu au rspuns la
dubla terapie sau care au avut recderi.
Tratamentul fr interferon: nu se tie cnd va fi disponibil n Romnia
La ora actual, n multe ri din lume se recurge i la cea de-a treia variant, mai nou i mai
eficient - tratamentul fr interferon, denumit InterferonFree. Administrat pe cale oral, n
cazul acestuia rata de vindecare este aproape de 90%. Din pcate, nici acesta nu este disponibil n
Romnia. Cu timpul lucrurile se vor mai ajusta i probabil vom ajunge i noi s administrm
terapia fr interferon, atunci cnd posibilitile financiare o vor permite.
Orice medicament nou-aprut cost foarte mult. Apoi, n timp apar scderi de pre pentru c
firmele productoare i recupereaz din investiii. Bineneles, se pune problema: dac tot nu am
ajuns mcar la tripla terapie, nu ar fi cazul s srim o etap i s trecem direct la
InterferonFree? Aa ar fi ideal. Dar, sunt decizii care in de politica sanitar la nivel naional,
de fondurile alocate programelor naionale de tratament ale bolilor cronice.
M-am vindecat de hepatita C. Sunt ca nou sau am n continuare restricii?
Atenie: chiar dac viremiile i probele hepatice sunt bune, asta nu nseamn c pacientul nu mai
este expus nici unui risc. Chiar dac nu se mai multiplic virusul hepatitic C, s nu uitm c
ficatul a suferit de-a lungul timpului suficient de mult i ca atare, trebuie protejat n continuare.

Aceasta nseamn n continuare un regim de via sntos, cu evitarea pe ct posibil a

alimentelor greu digerabile, respectarea unui program normal de somn i odihn, evitarea
alcoolului. Se poate consuma un pahar de vin la o ocazie special. Dar, asta nu nseamn c
putem reveni la vechile obiceiuri. Dac ficatul este suprasolicitat, acest lucru va duce la
modificri n probele hepatice care trebuie umrite constant la 3-6 luni.
Valori mari ale transaminazelor recomand implicit efectuarea viremieii. Pe care, de data aceasta
pacientul o pltete. Se face viremia pentru c nu putem ti de la ce au crescut valorile probelor
hepatice: pentru c s-a multiplicat din nou virusul sau pentru c pacientul a fcut abuz, ori din alt
motiv patologic.
Subliniez din nou c regimul corect de via trebuie meninut i dac pacientul s-a debarasat de
virus. Nu chiar att de strict ca n timpul tratamentului, dar trebuie respectat. Chiar dac viremeia
nu mai este detectabil, asta nu nseamn c persoana are un ficat nou. Trebuie s contientizeze
c a avut o suferin hepatic i e important s nu mai suprasolicite ficatul.
Exist analize care sugereaz la ce tip de terapie va rspunde pacientul
Exist criterii de laborator care sugereaz profilul pacientului cu ansele cele mai bune de
rspuns la un anumit tip de tratament. Este vorba de analize de snge - interleukina 28 i profilul
genetic. n funcie de acestea se poate adapta tratamentul pentru fiecare pacient n parte.
Analizele menionate ne spun n ce msur bolnavul va rspunde pozitiv la dubla terapie, tripla
terapie sau la terapia Interferon Free.
De exemplu, pacientul cu profil CC are cele mai multe anse de a se vindeca cu dubla terapie
disponibil actual n Romnia. La pacienii cu profil CT ansele de vindecare cu dubl terapie
sunt mici. Ei ar trebui orientai spre tripla terapie. Iar cei cu profil genetic TT nu rspund nici
la dubla, nici la tripla terapie. Pentru acetia singura soluie ar fi terapia InterferonFree.
Dar, trebuie spus c ansele de vindecare cu InterferonFree pentru cei cu profil TT sunt de
50%. Astfel de analize se pot face n Romnia, dar trebuie s le plteasc pacientul. Cost n jur
de 500 de euro. Pacienii cu Hepatita C care i permit ar trebui s fac aceste teste nainte de a
ncepe terapia. De exemplu, dac ai profilul genetic TT, este inutil s urmezi dubla sau tripla
terapie.
n afar se practic realizarea profilului genetic, pentru a se alege tipul de tratament valabil
pentru fiecare pacient. Din pcate, la noi nu se asigur finanarea pentru efectuarea acestor
analize, completeaz dr. Mihnea Hurmuzachi.
Ce analize trebuie s fac periodic un pacient vindecat de hepatit C

* mcar o dat la 6 luni probele hepatice - TGP, TGO, Bilirubina. Ideal ar fi de efectuat aceste
analize o dat la trei luni. Se recomand ns c ele s se fac mcar o dat la ase luni, an de an.
* dac probele hepatice au valori crescute, trebuie efectuat imediat o viremie.
* dac probele hepatice efectuate de dou ori pe an au valori normale, atunci pacientul vindecat
de hepatit C este bine s i fac o viremie de control o dat la 2, maximum 3 ani.
Cuvinte cheie: + tratament Hepatita C, Dr Mihnea Hurmuzachi
Hepatita C - Informatii Generale

Ce este Hepatita C

Perioada de incubatie pentru VHC

Simptome Hepatita C

Transmiterea Hepatitei C

Tratament Hepatita C

Prevenire Hepatita C

Ce este Hepatita C?
Hepatita C este o afectiune a ficatului cauzata de un virus de tip ARN ce este transmis in
principal prin sange in timpul transuziilor, al utilizarii drogurilor injectate si uneori prin contact
sexual neprotejat. Exista 6 tipuri de genotipuri ale virusului hepatic C identificati pana in prezent,
cel mai frecvent fiind genotipul 1.
Virusul hepatic C poate cauza atat forma acuta, cat si pe cea cronica a hepatitei, si e cea mai
frecventa forma de hepatita dupa cele A si B. Spre deosebire de virusul hepatic B, virusul C
produce afectiune cronica intr-un procent mult mai mare: 80% dintre adultii infectati cu virusul
hepatic C vor produce o afectiune cronica (comparativ cu doar 5-10% dintre cei infectati cu
virusul B).
Forma acuta a hepatitei C se refera la primele 6 luni de la infectarea cu VHC. Interesant este ca
mai putin de o treime dintre pacientii infectati experimenteaza simptome nespecifice precum
inapetenta, oboseala, durere abdominala, icter si simptome pseudo-gripale, simptome care rareori
conduc la o diagnosticare corecta cu hepatita C. Persistenta VHC pe o perioada mai lunga de 6
luni, implica o afectiune hepatica cronica. Ca si faza acuta, faza cronica este de asemenea
asimptomatica, boala fiind de cele mai multe ori descoperita accidental.

Statisticile releva faptul ca peste 80% dintre persoanele infectate cu virus hepatic C vor dezvolta
hepatita cronica. Dintre acestia, daca afectiunea ramane netratata, aproximativ o treime vor
dezvolta ciroza hepatica in mai putin de 20 de ani de la infectare, o alta treime vor progresa catre
ciroza in aproximativ 30 de ani de la infectarea cu virusul hepatic C, si la o ultima treime
progresia spre ciroza este atat de lenta, incat este putin probabil sa dezvolte aceasta afectiune in
timpul vietii.

Hepatita C o scurta istorie

Desi virusul hepatic C a ramas neidentificat pana in 1988, existenta lui a fost remarcata inca din
1974 cand un grup de cercetatori a demonstrat ca cele mai frecvente hepatite ce aparea dupa
transfuzii era cauzate de un non A non B virus hepatic (NANBH). In ciuda eforturilor
sustinute, virusul nu a putut fi identificat timp de peste un deceniu, primul articol despre virusul
hepatic C aparand in 1989.

Hepatita C - perioada de incubatie si de contagiune

Virusul hepatic C are o perioada de incubatie ce variaza intre 14 si 180 de zile (mediu 45 de
zile). Majoritatea persoanelor infectate cu virusul hepatic C nu manifesta nici un fel de
simptome, iar putinii care totusi prezinta simptome, sunt rareori diagnosticati cu hepatita C.
Acest fapt se intampla din cauza ca simptomele ce apar anorexie, oboseala, durere abdominala,
icter, iritatii cutanate, manifestari pseudo-gripale sunt de obicei asociate cu alte afectiuni.
Persoanele care sufera de hepatita C cronica prezinta un risc mai ridicat de evolutie catre ciroza
si cancer hepatic.

Hepatita C simptome
Ca si hepatita B, infectia hepatica cu virus C nu prezinta de obicei simptome specifice. Foarte
putini pacienti manifesta simptome pseudo-gripale asociate cu pierderea in greutate, oboseala,
dureri musculate, iritabilitate, greata, anorexie si icter in faza activa a hepatitei C (aceasta apare
intre 2-26 saptamani de la infectare).
Simptomatologia specifica (ce apare in hepatita C cronica) presupune:

hepatomegalie

splenomegalie

stelue vasculare

ginecomastie

Hepatita C transmitere
Hepatita C apare atunci cand sange infectat cu virusul hepatic C intra in organismul unei
persoane nesanatoase. De asemenea, poate aparea ca urmare a contactelor sexuale neprotejate
(fara o bariera din latex), si de asemenea, mai rar, de la mama infectata catre copil in timpul
nasterii.
Exista cateva grupuri care sunt prezinta un risc ridicat de a contacta hepatita C:

persoane care au suferit transfuzii de sange sau transplanturi de organe;

persoane afectate de hemofilie (peste 60% din cazuri)

utilizatori ai drogurilor injectate;

personal al spitalelor;

copii nascuti din mame infectate cu virusul hepatic C;

familii ale persoanelor infectate;

persoane cu parteneri sexuali multipli;

adepti ai tatuajelor si a piercingurilor numeroase.

Hepatita C tratament
Tratamentul afectiunii hepatice C are ca scop primar vindecarea adica eradicarea completa a
viruslui, si implicit, cresterea calitatii vietii. Obiectivul secundar este de a opri evolutia catre
ciroza si cancer hepatic, acolo unde vindecarea nu este posibila.
Tratamentul cuprinde trei aspecte:
1. regimul sunt recomandate evitarea alcoolului si curele cu vitamina E;
2. vaccinarea impotriva virusului hepatic A, a virusului hepatic B si, anual,
impotriva gripei, intrucat suprainfectia cu acestea pot cauza complicatii
fatale;

3. medicatia antivirala:
o

interferon

Schema de tratament:

durata este de 48 de saptamani, putand varia in functie de rezultate

A. PEG alfa-2a (Pegasys 40KD)

doza este independenta de greutatea corporala - 180 g/sptmn

B. PEG alfa-2b (PegIntron 12KD)

doza este dependenta de greutatea corporala, administrandu-se 1,5 g /kg

corp/sptmn

C. Interferon standard

doza este de 3MU x 3/saptamana

Reactii adverse ale tratamentului cu interferon:

Nonsevere

Severe

Anorexie, vrsturi, diaree, dureri

abdominale

Tiroidit, hipotiroidie, hipertiroidie

lips de concentrare, insomnie, instabilitate

psihica

Depresie, suicid, delir, psihoze

Tuse, dispnee de efort, faringit

Tulburari cardiace

Eruptii cutanate, prurit, inflamatie la locul

injectiei

Psoriazis, lichen plan,

vitiligo

Anemie, leucopenie, trombocitopenie

Epilepsie, neuropa tie,

polimiozit

ribavirina prescrisa numai impreuna cu interferon

Schema de tratament:

doza este dependenta de greutatea corporala

o

greutate mai mica de 65 kg doza este de 800 mg/zi

greutate cuprinsa intre 65-85 kg doza este de 1000 mg/zi

greutate mai mare de 85 kg doza recomandata este de 1200 mg/zi;

durata biterapiei depinde de evolutie, in mod normal durand 48 de

saptamani. Tratamentul poate continua sau poate fi oprit in functie de
raspuns.

Efecte adverse ale tratamentului cu ribavirina:

nonsevere: tuse, dispnee de effort, insomnie, eruptie cutanata, prurit;

severe: anemie hemolitica, teratogenicitate;

Hepatita C prevenire
Nu exita vaccin impotriva virusului hepatic C. De vreme ce acest virus hepatic este raspandit in
special prin sange, singura metoda de a preveni imbolvanirea este aplicarea unor masuri
riguroase de igiena personala si de sanatate, in general:

evitarea drogurilor injectabile, a acelor sau a seringilor folosite;

evitarea utilizarii de catre mai multe persoane are unor intrumente care ar
putea avea sange infectat cu virusul hepatic C pe ele: aparate de ras, periute
de dinti etc.;

evitarea efectuarii de tatuaje sau piercinguri in locatii dubioase, care nu

prezinta incredere.

utilizarea corecta a prezervativelor de cate ori facem sex cu un partener

instabil;

Noile tratamente, care au intrat sau vor intra pe pia pn la nceputul anului viitor, vor vindeca
n proporie de aproape 100% hepatita C, dar i complicaia sa periculoas, ciroza. tiri pe
aceeai tem Frustrarea specialitilor n hepatite: Ce medic sunt eu dac nu pot o... Hepatita C,
prima boal cronic viral care va fi eradicat, chiar i ... Cu 30 de ani n urm, George M., din
Bucureti, se simea n permanen obosit i avea dureri de cap puternice. Controlul medical pe
care l-a fcut nu l-a ajutat s neleag prea mult care sunt cauzele, doar c e posibil s fie o
problem cu ficatul i c ar trebui s nu mai bea deloc alcool. De-abia dup civa ani i cteva
investigaii i s-a spus mai nti c sufer de o form de hepatit numit de medici non-A, non-B,
iar dup 1989, c are hepatit C. O injecie a fost de vin, i-au spus medicii. Sunt numai 25 de
ani de cnd oamenii de tiin au reuit s identifice i s defineasc hepatita C ca o form
individual de hepatit, fr legtur cu hepatita A sau B, fiind produs de un virus hepatitic

distinct, extrem de complex. Astzi se tie c, la nivel mondial, 160 de milioane de oameni sunt
infectai cu virusul hepatitic C i se estimeaz c n Romnia ar fi peste 600.000 de persoane
infectate, potrivit Studiului Naional Multicentric pe aceast tem. Tratamentul clasic, o otrav
necesar Dup ce a fost ncadrat pentru tratamentul injectabil cu interferon, terapia clasic pentru
hepatita C, George M. a avut noroc. Efectele secundare l-au rupt, practic, de viaa normal de
la dureri de oase, la o anemie puternic i cderea prului. Dar la un an i jumtate de la
nceperea tratamentului, medicii i-au spus c s-a vindecat i c, n condiiile unui stil de via
echilibrat, fr excese, va putea tri mult i normal. Totui, jumtate din cei tratai astfel nu sunt
la fel de norocoi. Eficiena tratamentului administrat bolnavilor de hepatit C pn n prezent,
adic de interferon combinat cu ribavirin, este de numai 50%, subliniaz conf. dr. Liana
Gheorghe, efa Seciei III a Departamentului de Gastroenterologie a Centrului de Boli Digestive
i Transplant Hepatic, din cadrul Institutului Clinic Fundeni. n plus, n multe cazuri, dup o cur
de un an cu tratamentul convenional, virusul renvie, fenomen cunoscut medical sub numele de
recdere. i mai exist i categoria celor care, pur i simplu, nu rspund la terapie. ansele
acestora erau extrem de limitate pn nu demult. Efectele secundare ale noilor terapii, neglijabile
Dup ce tiu c am otrvit, practic, aa muli oameni cu interferon n ultimii 25 de ani, acum voi
avea posibilitatea s tratez hepatita C n numai 12 sptmni, doar cu tablete, fr interferon.
Este uluitor pentru un hepatolog!, spune prof. dr. Graham Foster. Un exemplu este studiul
Saphire II, pe pacieni care nu au rspuns deloc la tratamentul clasic, cu interferon i ribavirin,
considerate, deci, cazuri pierdute pn cu puin timp n urm. Aceti pacieni au fost vindecai n
proporie de peste 95% cu noile molecule. Iar efectele adverse sunt, practic, neglijabile, identice
cu acelea pe care le-au resimit pacienii care au primit placebo (pilule din zahr): dureri de cap,
oboseal. Practic, nu putem fi siguri dac acestea sunt reacii la tratament sau manifestri
normale ale bolii. Pot spune c zilele efectelor adverse devastatoare, care puteau duce la
ntreruperea tratamentului, s-au dus, completeaz Foster. Acces limitat la tripla terapie n
decembrie 2008, am fost operat de colecistit, mi s-a scos fierea. Medicul care m-a operat a
discutat cu familia i i-a spus soiei c suspecteaz o problem la ficat, pentru c a observat o
culoare neobinuit a acestuia n timpul operaiei. Mi-a fcut analizele pentru evaluarea funciei
hepatice i diagnosticul a fost direct de hepatit C i ciroz hepatic. n iunie 2009 am nceput
tratamentul cu interferon i ribavirin, organismul a rspuns foarte bine la numai trei luni. Dar
dup terminarea terapiei, n decembrie 2010, la control, s-a descoperit c a revenit boala,
povestete Sabin L., din Bucureti. Cu trei ani n urm, ns, a ptruns pe piaa european i pe
cea romneasc un nou tip de medicamente care, combinate cu interferonul i cu ribavirina, au
crescut ansele de eliminare cu succes a virusului din corp. n cadrul studiilor realizate de
medicii de la Institutul Clinic Fundeni, s-a constatat c eficiena triplei terapii (boceprevir sau
telaprevir, adugat combinaiei de interferon i ribavirin) depete 85%. Sabin L. a urmat o
astfel de terapie din ianuarie 2012 i pn n februarie 2013, cu succes, ca pacient participant la
un studiu clinic. Dei rezultatele au fost foarte bune, tripla terapie nu este nici astzi compensat
de Casa Naional de Asigurri de Sntate. Pasul urmtor: eradicarea hepatitei C ntre timp, i
tripla terapie a fost depit, dup cum au subliniat specialitii de renume internaional reunii la
cel mai mare eveniment pe tema hepatologiei Congresul Internaional al Bolilor de Ficat

(International Liver Congress), de la Londra, din perioada 9-13 aprilie. Dac vom identifica toi
oamenii cu hepatit C, eu pot s le promit c-i voi putea vindeca. Vom avea acces n curnd la
noi terapii care vor fi aprobate de ageniile medicamentelor din SUA i din Europa pn la
sfritul anului, care, practic, schimb total regulile jocului. Revoluioneaz tot ce tiam despre
tratamentul bolii, ne-a declarat, plin de entuziasm, profesorul de hepatologie Graham R. Foster,
de la Universitatea Queen Mary din Londra, n cadrul Congresului de la Londra. Profesorul
Foster vorbete despre medicamentele numite de medici antivirale care acioneaz direct asupra
virusului (direct-acting antivirals), interferon-free, adic fr interferon i, implicit, fr
efectele secundare ale acestuia. Mai multe companii farmaceutice vor lansa pe pia pn la
finalul acestui an i nceputul anului viitor astfel de medicamente revoluionare, cu o rat de
eradicare a virusului de aproape 100% n 12 sptmni. Dup ce am vzut cu ochii mei, n
studiile clinice de faz III (n. r. ultima etap de studiu nainte de intrarea pe pia a unui
medicament), rezultatele noii generaii de medicamente, pot spune fr team c acestea sunt
tratamente miraculoase, subliniaz prof. dr. Graham Foster. Top 4 mituri despre hepatita C 1.
Odat diagnosticat ciroza hepatic, nu mai e nimic de fcut. FALS. n 2009, n Romnia erau
estimate 88.000 de cazuri de ciroz hepatic i 1.700 de cazuri de hepatocarcinom cauzate de
hepatita C, potrivit Cartei Albe a Hepatitei C n Romnia. ansele celor cu ciroz hepatic
infectai cu virus C sunt extrem de limitate n prezent, fiindc administrarea interferonului i a
ribavirinei n acest stadiu de boal este, de multe ori, imposibil, din cauza reaciilor adverse
severe care agraveaz starea pacientului. Totui, noile molecule, prezentate la Congresul
Internaional al Bolilor de Ficat de anul acesta, ofer o mare speran acestor pacieni. 92% din
participanii la studiul Turquoise-II, toi avnd ciroz cu virus C, au fost vindecai n 12
sptmni, iar 96% n 24 de sptmni, potrivit profesorului Fred Poordad, vicepreedinte al
Departamentului Academic i Clinic al Institutului Ficatului din Texas, prezent la Congresul de
la Londra. Majoritatea bolnavilor de hepatit C de astzi din Romnia s-au infectat la medic,
nainte de 1995 FOTO Shutterstock 2. Comportamentul la risc este de vin pentru numrul mare
de persoane infectate cu virusul hepatitic C. ADEVRAT I FALS. Singura metod de
transmitere a virusului hepatitic C este prin snge. Practic, cei mai muli oameni depistai acum
cu hepatit C, cu ciroz cu virus C sau cu cancer hepatic sunt cei care au primit injecii,
transfuzii, transplant sau care au suferit o intervenie chirurgical nainte de 1995. Prin urmare, n
mare parte din cazuri, cauza o reprezint accidentele medicale, cu folosirea acelor i
instrumentelor nesterilizate, a explicat prof. dr. Graham Foster. Desigur, majoritatea noilor
infectri au loc mai ales n rndul persoanelor care folosesc seringi nesterile, n special
consumatorii de droguri injectabile, spun specialitii. Contrar percepiei generale, inclusiv a unor
medici, hepatita C nu se transmite prin sex neprotejat, dect n cazuri excepionale. 3.
Tratamentele noi vor fi att de scumpe, nct Romnia nu i le va putea permite. FALS. Exist
cteva medicamente de generaie nou care au fost scoase pe piaa american la preuri foarte
mari, de 1.000 de dolari pilula, potrivit The New York Times. Dei nu se cunosc nc viitoarele
preuri ale tratamentelor care urmeaz s fie aprobate n decursul acestui an i al anului viitor,
costurile tratamentului vor fi, cu siguran, mai mici dect costul bolii medicamente eficiente
doar pe jumtate, internri, controlul efectelor secundare, tratamentul complicaiilor, transplant

hepatic..., a subliniat Charles Gore, preedinte al Alianei Mondiale a Hepatitei (World Health
Alliance) i eful Trustului pentru Hepatita C. Gore a propus rilor ca Romnia, n cadrul
Congresului, s realizeze un plan raional de tratament, de exemplu, s ofere tratament scump
numai pacienilor cu boal grav, pentru nceput. 4. Infecia cu HIV este o problem mai mare
dect cea cu virusul hepatitei C. FALS. Hepatita viral provoac semnificativ mai multe decese
dect infecia cu HIV, arat cel mai nou studiu pe aceast tem, prezentat la Congresul
Hepatitelor. Studiul, finanat de Fundaia Bill i Melinda Gates, a artat c n 2010, n Uniunea
European, au murit de 11 ori mai muli oameni de hepatit viral dect din cauza infeciei cu
HIV. mpreun, hepatitele B i C provoac aproape 90.000 de decese anual n UE, n vreme ce
HIV/SIDA numai 8.000 de decese. Virusul C ucide 57.000 de europeni, iar virusul B 31.000.
Acest articol a fost publicat n Weekend Adevrul. citeste totul despre: hepatita c tratament
medicamente interferon tripla terapie noi molecule vindecare eradicare otrava efecte secundare
weekend adevarul 58 share 0 inShare +2 (2 voturi) Top articole Adevruri greu de acceptat
despre sexul anal Adevruri greu de acceptat despre sexul anal acum 4 zile VIDEO Acest
exerciiu simplu spune ct mai ai de trit VIDEO Acest exerciiu simplu spune ct mai ai de trit
acum 4 zile Aur pentru Romnia! Larisa Iordache a fost cea mai bun la Cupa Mondial Aur
pentru Romnia! Larisa Iordache a fost cea mai bun la Cupa Mondial acum 2 zile VIDEO
Cum sunt ademenite romncele s devin dame de companie n Italia. Matroana din Vaslui i
metoda Facebook VIDEO Cum sunt ademenite romncele s devin dame de companie n Italia.
Matroana din Vaslui i metoda Facebook acum 4 zile FOTO Ce se ascunde n spatele opulenei
din Dubai: cum triesc muncitorii imigrani n cartierele ferite de ochii turitilor FOTO Ce se
ascunde n spatele opulenei din Dubai: cum triesc muncitorii imigrani n cartierele ferite de
ochii turitilor acum 4 zile Ct de srac este cu adevrat Moldova. Statistica groazei, dup 25 de
ani de izolare intenionat a regiunii nord-est Ct de srac este cu adevrat Moldova. Statistica
groazei, dup 25 de ani de izolare intenionat a regiunii nord-est acum 3 zile Mo Nicolae
nseamn 106 ani pentru un btrn din Maramure. Nu a luat niciun medicament n viaa lui i e
perfect sntos Mo Nicolae nseamn 106 ani pentru un btrn din Maramure. Nu a luat niciun
medicament n viaa lui i e perfect sntos acum 2 zile Andreea Berecleanu a ctigat procesul
cu Radu Banciu i B1 TV: despgubiri de 15.000 de lei i scuze publice Andreea Berecleanu a
ctigat procesul cu Radu Banciu i B1 TV: despgubiri de 15.000 de lei i scuze publice acum 4
zile Satul puturoilor. ntr-o localitate din Botoani oamenii prefer s moar de foame dect s
munceasc Satul puturoilor. ntr-o localitate din Botoani oamenii prefer s moar de foame
dect s munceasc acum 18 ore Preot scrbit de Biseric. Cum s-a lepdat de sutan duhovnicul
alungat din parohie cu mascaii: Nu m identific cu hoia din sistem Preot scrbit de Biseric.
Cum s-a lepdat de sutan duhovnicul alungat din parohie cu mascaii: Nu m identific cu hoia
din sistem acum 16 ore Dodon amenin: Integrarea n UE se va face fr Gguzia,
Transnistria i nordul republicii Dodon amenin: Integrarea n UE se va face fr Gguzia,
Transnistria i nordul republicii acum 3 zile VIDEO Ionel - documentarul rusesc despre anii
de studenie ai lui Ion Iliescu la Moscova. Tinereea luminoas din stalinism i canibalii
americani VIDEO Ionel - documentarul rusesc despre anii de studenie ai lui Ion Iliescu la
Moscova. Tinereea luminoas din stalinism i canibalii americani acum 2 zile FOTO

Povestea celui mai frumos cuplu de profesori. Soii Nedea mediteaz gratuit sute de tineri
nevoiai care dau admitere la Universitatea de Medicin FOTO Povestea celui mai frumos cuplu
de profesori. Soii Nedea mediteaz gratuit sute de tineri nevoiai care dau admitere la
Universitatea de Medicin acum 2 zile VIDEO Percheziii n dosarul evaziunii fiscale de la
MediaPro. 27 de persoane printre care i Andrei Boncea, soul Loredanei Groza, duse pe sus la
audieri VIDEO Percheziii n dosarul evaziunii fiscale de la MediaPro. 27 de persoane printre
care i Andrei Boncea, soul Loredanei Groza, duse pe sus la audieri acum 4 zile Gleanul care
le ngrijete bolnavilor i trupul, i sufletul: este i asistent medical, i preot Gleanul care le
ngrijete bolnavilor i trupul, i sufletul: este i asistent medical, i preot acum 2 zile Mihai
Sturzu, somat s retrag de pe contul de Facebook o fotografie cu marealul Ion Antonescu.
Reacia efului TSD: Am ters postarea Mihai Sturzu, somat s retrag de pe contul de
Facebook o fotografie cu marealul Ion Antonescu. Reacia efului TSD: Am ters postarea
acum 3 zile Traian Bsescu cere demisia lui Victor Ponta: A devenit un bolovan legat de piciorul
Romniei Traian Bsescu cere demisia lui Victor Ponta: A devenit un bolovan legat de piciorul
Romniei acum 4 zile FOTO Apostolii lui Stalin. Politrucul regimentului: Biografia complet a
lui Valter Roman i interviu cu fiul su, Petre Roman FOTO Apostolii lui Stalin. Politrucul
regimentului: Biografia complet a lui Valter Roman i interviu cu fiul su, Petre Roman acum 2
zile 1 2 3 Laptop-uri , Tablete, Telefoane mobile, Televizoare LED Cele mai mici preturi. Livrare
in aceeasi zi. Transport Gratuit in toata tara. Sntate Dukan i Oz l-au supranumit buretele de
slbit! Afla ce te p... Trei nutrieni eseniali care combat problemele de somn Cancerul, o
problem preistoric. Un schelet din Epoca Bronz... Medicamentul care repar leziunile
nervilor spinali, testa... Tot ce trebuie s tii despre oboseala cronic INTERVIU Dr. RaduEmanuel Berceanu Ion: i apatia poate fi ... Burta VA DISPAREA n 5 zile! Diminea
consumai 2 linguri... Burta VA DISPAREA n 5 zile! Diminea consumai 2 linguri... O metoda
excelenta de a slabi 15 kg in 8 zile! Dimineata, inainte de masa... O metoda excelenta de a slabi
15 kg in 8 zile! Dimineata, inainte de masa... Burta se va STRNGE n 5 zile! Consumai
dimineaa 1 lingur... Burta se va STRNGE n 5 zile! Consumai dimineaa 1 lingur... Ai 45 de
ani, insa vrei sa arati de 30 ? Pentru asta, inainte de culcare... Ai 45 de ani, insa vrei sa arati de 30
? Pentru asta, inainte de culcare... Aa slbeau nainte! Reet haios de simpl. -25kg pe luna
minimum! Aa slbeau nainte! Reet haios de simpl. -25kg pe luna minimum! Adauga
comentariu Pentru a comenta, alege una dintre optiunile de mai jos Autentificare cu contul
adevarul.ro Login Autentificare cu contul de Facebook Login 5 Comentarii Sortare: Cronologic
Dupa popularitate 0 comentarii in asteptare Adrian Drambu Adrian Drambu 9 fani acum 8 luni
minunat ! si ce daca ? stam cu dosarele in brate si asteptam la mila guvernantilor sa se aprobe
tripla terapie. daca stau si ma gandesc bine, in peste 40 de ani de contributie la sanatate, mi-am
platit cu varf si indesat dreptul de a beneficia de acest tratament. si, la fel ca mine, si alte mii de
oameni aflati in suferinta. anul acesta nu au timp pentru includerea telaprevir pe lista. au treburi
muuuult mai importante ! vin alegerile ! osanza lor nu este preocupata de viata unor oameni
suferinzi. si asta o spune un om care a facut recadere la hepatita "c", dupa ce am suportat
"minunile" oferite de interferon si ribavirina (a se citi reactii post tratament)! banii sunt pentru
smenurile lor , nu pentru lista de medicamente pe care cei de la casa nationala de sanatate o vor

scoate , probabil, la inceputul lui noiembrie. ca, de..., vin alegerile !!! Raspunde 6 (6 voturi)
Share Permalink acum 8 luni Comentariu neaprobat. Karmen Elena Karmen Elena 1 fan acum 6
luni S-a gasit ac de cojocul virusului C.... Mare "noutate"........Pana cand va fi introdusa terapia
interferon- free si in Romania, inca vor mai fi multi oameni rapusi de acest virus. In concluzie,
cu ce ne incalzeste vestea?! Sa aprobe odata CAS-ul acest tratament si abia atunci vom putea
spune ca itr-adevar se face ceva. De vorbe ne-am saturat!!!
www.petitieonline.com/sustinem_tripla_terapie Raspunde 0 (0 voturi) Share Permalink acum
3 luni Comentariu neaprobat. 0 fani acum 3 luni Tratamentul fara interferon este o realitate, cel
putin in occident. Aici hepatita-c.net/jurnal.htm puteti citii jurnalul unui bolnav care face acest
tratament. Raspunde 0 (0 voturi) Share Permalink click.ro Cinci elevi de liceu, filmai n timp
ce fac sex n internat. S-a nt... click.ro VIDEO Ce se ntmpl cnd un preot merge la
prostituate realitatea.net VICTOR PONTA: Am fost AROGANT n campanie. M-am gndit de
multe ori la... realitatea.net Experiment cu urmri OC: Ce a pit un om care a but zece cutii de
C... gsp.ro Ionel Augustin ii critica pe dinamovisti: "Este cea mai slaba echipa a... gsp.ro Pe asta
chiar nu ai vazut-o niciodata :D Cum cinta cea mai mare peluza... rtv.net CUTREMUR
VIOLENT N ROMNIA!!! n urm cu puin timp. L-ai simit? rtv.net VESTE BOMBA!
Mircea Albulescu, tocmai ne-a spus-o!. rtv.net Teorie ocant: Dispariia zborului MH370,
plnuit de Rusia, pentru a... rtv.net Fotografii care te fac s te CRUCETI Retele sociale
Facebook Twitter LinkedIn Google+ Youtube RSS Newsletter Pinterest Top video Cum s-i
dezabureti rapid maina. Un truc simplu la ndemna oricui Cum s-i dezabureti rapid maina.
Un truc simplu la ndemna oricui... ieri Ioan Talpe, despre planurile secrete de divizare
teritorial a Romniei Ioan Talpe, despre planurile secrete de divizare teritorial a Romni...
acum 3 zile Truc rusesc: cum s nu mai dai bani pe anvelopele de iarn?! Truc rusesc: cum s nu
mai dai bani pe anvelopele de iarn?! acum 3 zile Chelnerul superdotat! Ct de atente sunt
femeile la ce au brbaii n pantaloni Chelnerul superdotat! Ct de atente sunt femeile la ce au
brbaii ... acum 3 zile Ionel - documentarul produs de Russia 1 despre studenia lui Ion
Iliescu la Moscova Ionel - documentarul produs de Russia 1 despre studenia lui Ion Ili... acum
2 zile Cea mai crunt rzbunare a unui brbat nelat de iubit Cea mai crunt rzbunare a unui
brbat nelat de iubit acum 3 zile FARS Ce se ntmpl cnd dai cu spray cu piper pe hrtia
igienic FARS Ce se ntmpl cnd dai cu spray cu piper pe hrtia igienic acum 3 zile
Declaraiile preedintelui Traian Bsescu din 4 decembrie Declaraiile preedintelui Traian
Bsescu din 4 decembrie acum 4 zile O elev s-a dezgolit n faa clasei. Reacia colegilor,
surprins cu camera ascuns O elev s-a dezgolit n faa clasei. Reacia colegilor, surprins cu c...
ieri Te vei ndrgosti pe loc! Imaginile care nmoaie inima pn i iubitorilor de cei Te vei
ndrgosti pe loc! Imaginile care nmoaie inima pn i iubitor... acum 3 zile Clipul care-i va
nsenina ziua: o cprioar danseaz alturi de un golden retriever Clipul care-i va nsenina ziua:
o cprioar danseaz alturi de un go... acum 2 zile Metoda Facebook. Cum le racoleaz o
romnc plecat din ar pe fetele tinere s fac bani n cluburi de noapte din Italia (II) Metoda
Facebook. Cum le racoleaz o romnc plecat din ar pe fetele... acum 4 zile Tnr btut de
un brbat n timpul unei emisiuni transmise n direct Tnr btut de un brbat n timpul unei

emisiuni transmise n direct... acum 2 zile Nu sunt chiar ngerai! Celebriti care i-au nceput
cariera jucnd n filme pentru aduli Nu sunt chiar ngerai! Celebriti care i-au nceput cariera
jucnd ... acum 23 ore Absurd i ridicol, n filme indiene Absurd i ridicol, n filme indiene acum
3 zile Dezbatere Historia la Adevrul Live. Putin: Nu a fost nimic ru n Pactul Ribbentrop
-Molotov. Aa s fie? Dezbatere Historia la Adevrul Live. Putin: Nu a fost nimic ru n ...
acum 3 zile Daniel Fenechiu, despre destructurarea PPDD Daniel Fenechiu, despre
destructurarea PPDD acum 4 zile Cum reacioneaz oamenii cnd vd o feti care danseaz de
una singur la metrou Cum reacioneaz oamenii cnd vd o feti care danseaz de una singur...
acum 2 zile 1 2 3 gsp.ro! Remember de Catalin Tolontan Un fis pentru un autograf Povestea
pozei cu Ivan Patzaichin, facute in ianuarie 2008 pe platoul Bucegilor Ionel Augustin ii critica pe
dinamovisti: "Este cea mai slaba echipa a lui Dinamo din istorie!" Pe asta chiar nu ai vazut-o
niciodata :D Cum cinta cea mai mare peluza din lume "Jingle Bells" vezi mai multe stiri din
gsp.ro primatv.ro Ce cadouri au primit vedetele de la Mo Nicolae? Anca Serea arata perfect
dupa patru nasteri. Afla care este secretul frumoasei prezentatoare de la Prima TV! Ovidiu
Niculescu, pupic de impacare pentru Diana Dumitrescu. Oare se face primavara cu o floare? vezi
mai multe stiri din primatv.ro Top bloguri Laureniu Ungureanu VIDEO De ce-a fost cntat
imnul naional la pianul din Amsterdam acum 4 zile George Bonea Politica romneasc are
nevoie de doamne, c de muieri suntem stui acum 3 zile George Simion Ruleta ruseasc:
Iohannis i Lukoil acum 3 zile Cristian Ghinghe Dac privatul Softrans poate, CFR de ce nu
respect legea i nu acord... acum 3 zile Adrian Ni Decembrie 1989 i linitea de la nceputul
lumii ieri Eugen Tnsescu Gesturi nemaivzute ale Papei Francisc i ale Patriarhului
Bartolomeu... acum 3 zile Deutsche Welle Ancheta DNA ar putea duce la suspendarea primministrului acum 18 ore Mihail Neamtu Rsritul nostru vine din Apus. De ce mai are Romnia o
ans? acum 2 zile Iulia Badea-Gurite Zidul, Occidentul i eternitatea ieri Andrei Pleu Valori
de care nu tim s fim mndri acum 4 ore Ion Cristoiu Cum i recruteaz CIA agenii dintr-o alt
ar acum 20 ore Horia Ghibuiu INTERVIU Diana Stnculeanu: coala romneasc nu este un
loc n care ... acum 2 zile Cristian Unteanu Avertismentele disperrii sau ale ultimei anse? acum
22 ore Nicolae Manolescu Prejudecata venea din coal acum 3 zile Petre Florin Manole S
rupem PSD de extrema dreapt acum 4 zile Iulia Badea-Gurite Cnd francezii ne rescriu
istoria... acum 3 zile Alex tefnescu Istoriile lui Alex tefnescu: 75 de ani de la natere.
Nicolae Manole... acum 3 zile Vasile Ernu Anii 50 sunt n faa noastr. Cnd presa quality &
elita intelectual... acum 4 zile 1 2 3 220.ro Spectacol de lumini de Craciun Camera de filmat
care face ca noaptea sa para zi Fetita provoaca o petrecere la metrou 12 lucruri pe care sa nu le
faci la prima intalnire Top galerii foto Leoaice contra crocodil: lupt pe via i pe moarte pentru
leul unui elefant Leoaice contra crocodil: lupt pe via i pe moarte pentru leul unui... acum 4
zile Gina Felea, vasluianca stabilit n Italia care caut dame de companie n Romnia (foto
Facebook) Gina Felea, vasluianca stabilit n Italia care caut dame de companie... acum 4 zile
Translatarea blocului A2 din Alba Iulia n 1987 Translatarea blocului A2 din Alba Iulia n 1987
acum 4 zile Sex oral pentru un pumn de igri n internatul unui liceu nsudean Sex oral pentru
un pumn de igri n internatul unui liceu nsudean... acum 3 zile Munii Sebeului n fotografii
spectaculoase Munii Sebeului n fotografii spectaculoase acum 3 zile Lumea n imagini,

fotografiile zilei de 5 decembrie Lumea n imagini, fotografiile zilei de 5 decembrie acum 3 zile
Lumea n imagini, fotografiile zilei de 7 decembrie Lumea n imagini, fotografiile zilei de 7
decembrie ieri Lumea animalelor. Fotografii de Mihai Vasile Lumea animalelor. Fotografii de
Mihai Vasile acum 3 zile Lumea n imagini, fotografiile zilei de 6 decembrie Lumea n imagini,
fotografiile zilei de 6 decembrie acum 2 zile Lumea n imagini, fotografiile zilei de 8 decembrie
Lumea n imagini, fotografiile zilei de 8 decembrie acum 2 ore Cum sunt digitizate crile de la
Biblioteca Naional a Romniei Cum sunt digitizate crile de la Biblioteca Naional a
Romniei acum 4 zile Imagini de la lansarea capsulei Orion Imagini de la lansarea capsulei
Orion acum 3 zile Dangeni asistati social Dangeni asistati social acum 18 ore Clasa viitorului din
Turcia Clasa viitorului din Turcia acum 3 zile Sute de oameni au participat la funeralii Sute de
oameni au participat la funeralii acum 3 zile Flavia Coposu - 90 de ani de via Flavia Coposu 90 de ani de via acum 2 zile Tramvaie nemeti n Timioara Tramvaie nemeti n Timioara
acum 3 zile Hutulii din Maramures si Ucraina Hutulii din Maramures si Ucraina acum 3 zile 1 2
3

Tratamentul n
hepatita C
Scopul terapiei:

Eliminarea virusului

Normalizarea transaminazelor

Reducerea inflamaiei hepatice

Frnarea procesului de fibrozare

Decizia de a face sau nu tratamentul trebuie luat individual

pentru fiecare pacient.
Se discut foarte aprins dac tratamentul este necesar n toate
cazurile. Ideal ar fi ca boala s fie eradicat prin vindecarea
tuturor pacienilor i ca atare, lipsa unei surse de infectare.
Dar acest ideal nu-i posibil, aa cum nu-i posibil s fie fiecare
pacient tratat. Nu la fiecare pacient tratamentul este necesar sau
posibil i nu fiecare infecie cu virusul hepatitei c conduce
obligatoriu la afectarea grav a ficatului.
Din pcate, pn acum nu exist criterii sigure care s stabileasc
evoluia bolii la fiecare pacient funcie de anumii parametrii.
ntrebrile care se cer de la sine snt aadar : cine i de ce are

nevoie de tratament ? De aceea este nevoie s cunoatem evoluia

unei hepatite acute sau cronice, iar mpreun cu doctorul
specialist, funcie de particularitile fiecruia s se decid dac se
face sau nu tratamentul specific.
Se recomand ns s fie tratai ct mai muli bolnavi, n special
cei tineri ar trebui (cnd e posibil) s fac ntotdeauna tratamentul.
Recomandarea ca cei cu transaminaze normale s nu primeasc
tratament fiindc n acest caz hepatita nu evolueaz, nu mai este
susinut tiinific.
Profesorul Zeuzem spunea :
"Transaminazele normale nu trebuie s fie criteriu de nencepere
a tratamentului. Decizia trebuie luat dup alte criterii: dup
simptomatic, dup riscul evolutiv, dup factorii de risc ai
fiecrui pacient n parte, dup condiiile sociale n care triete
(stigmatizare, pericol de contaminare pentru ceilali, amd.)
Terapia este recomandat de exemplu pentru o tnr femeie cu
transaminaze normale care i dorete copii. Nu se poate risca
amnarea tratamentului, riscul infestrii soului i al copilului.
Sau la un brbat de 45 de ani cu transaminaze normale i fibroz
evoluat, terapia este clar recomandat. Nu se poate atepta s
apar ciroza... "

Medicamente

Interferon
Descoperirea interferoanelor a deschis o er nou n lupta cu
viruii. Interferonul este o protein proprie care la un atac viral
este pus de organism n libertate i direcioneaz procesul de
aprare. Ca medicament, interferonul este un produs genetic.
La nceput a fost folosit singur, fr rezultate spectaculoase. De
civa ani, el se administreaz mpreun cu Ribavirina, rezultatele
mbuntindu-se semnificativ. Actual se folosesc Interferoanele
pegilate care dau o concentaie mai ridicat i de durat n snge
(respectiv n cazul Consensus-Interferon o aciune mai puternic.
Consensus-Interferon (CIFN) nu este un interferon natural.
Interferonul alpha 2a sau 2b exist la fiecare din noi n organism,

Consensus-Interferon nu.
Peg-Interferonul se administraz o dat pe sptmn. Doza este
la Peg-Intron funcie de greutate ; la Pegasys de 180 mcg.
Ribavirina este substana activ din RebetolR und CopegusR.
Ribavirina este un inhibitor viral, i se administreaz n Hepatita C
doar mpreun cu interferonul, doza fiind funie de greutatea
corporal.
Boceprevir inhibitor de proteaz se folosete doar mpreun cu
interferonul i ribabirina.
Telaprevir inhibitor de proteaz se folosete doar mpreun cu
interferonul i ribabirina.

Terapia
standard

n hepatita acut
Dup datele mele nu se folosete interferonul n hepatita acut C,
cu toate c ar trebui, innd cont c 80% din hepatitele acute se
cronicizeaz. De asemenea, punctele de vedere n privina
tratamentului hepatitei C acute sunt diferite, muli ateapt
vindecarea spontan care se produce n proporie de 20 - 40 % (rar
este hepatita C diagnosticat n stadiul acut i de aceea datele sunt
diferite.)
Studiile arat ns c un tratament cu interferon n hepatit acut
se termin mai ntoteauna prin vindecare.
n hepatita cronic
Dac infecia este mai lung de 6 luni, se vorbete de hepatit
cronic. La ora actual, tratamentul standard in hepatita cronic
este cel cu Interferon peghilat i Ribavirin.

Genotip 1+ 4
Terapie peste 48 de sptmni
Genotip 2+ 3

Terapie peste 24 de sptmni

Rspunsul la terapie
Nu exist posibilitatea prin care s poat fii prevzut rspunsul la
terapie. Factori importani sunt ns cu siguran genotipul i
ncrctura viral.
Factori care conduc, dup Prof. Zeuzem, la vindecare :

Genotyp 2 sau 3

ncrctura viral iniial redus

Lipsa fibrozei sau fibroz redus

Boal recent

Tinereea

Valoarea redus a gammei GT

Transaminaze ridicate

Greutate corporal mic

Terapia standard nu se recomand la :

Ciroz avansat

Boli autoimune

Psihoz i depresii grave (posibil eventual sub tratament

psihologic)

Anemie trombocitar grav i

Leucocitopenie (eventual reducerea dozei sau tratament de

mbogire a sngelui)

Sarcin

Boli coronare

Malignoame

Boli grave

Epilepsie (eventual terapia adaugat celei fcute de

neurolog)

Alcoolism sau dependen de droguri

Supraponderali (nu rspund la tratament)

Despre terapia tripl Interferon + Ribavirin + Telaprevir sau

Terapia tripl Interferon + Ribavirin + Boceprevir putei citii "aici".

Terapia fara
interferon

La sfritul anului 2014 n doar 5 ri ale lumii s-a pornit terapia

fr interferon, oral, cu peste 90% anse de vindecare i efecte
secundare minore. Singura problem sunt costurile n jur de 33
000 pe lun.
Pentru terapia genotipului 1 (pe care-l au majoritatea romnilor)
schemele de tratament aprobate (deocamdat doar) n Germania
sunt urmtoarele:

Declatasvir + Sofosbuvir (12 sau 24 de sptmni)

Simeprevir + Sofosbuvir (12 sptmni) doar n cazuri

limit i cnd pacientul nu suport interferonul

Sofosbuvir + Ribavirin (24 sptmni) doar n cazuri

limit i cnd pacientul nu suport interferonul

Pacienii i specialitii pledeaz pentru introducerea n lista de

medicamente a terapiilor moderne
n privina standardului de tratament n hepatita C avem o ntrziere de trei ani fa
de standardul european. Conf. dr. Liana Gheorghe, ef de secie n cadrul Centrului
de Boli Digestive i Transplant Hepatic al Institutului Fundeni, avertizeaz c, n
prezent, asistm la nceputul unei noi ere n terapia hepatitei C, cea a terapiei
orale, care nu mai presupune utilizarea interferonului. Este vorba de tripla terapie
care asigur o rat de 100% vindecare n cazul pacientului cu hepatit C.
Dar, din pcate, pacienii romni cu hepatit C nu numai c nu au nc acces la
tripla terapie, ci sunt obligai s se nscrie pe liste lungi de ateptare pentru a putea
beneficia de tratament, n aceste condiii ansele lor de vindecare scznd sub
50%.
n plus, nu exist o strategie naional n ceea ce privete hepatitele, un program
naional i nici un buget. Din pcate, introducerea noilor tratamente a fost amnat.
Autoritile pot gsi formule pentru ca s acopere costurile noilor terapii. Pot
negocia cu firmele care pot oferi reduceri de preuri n condiiile n care
achiziioneaz medicaie pentru 1,6 milioane de pacieni, i nu doar 500.000, ci
sunt n Germania, semnaleaz prof. dr. Oliviu Pascu, preedintele Comisiei de
Gastroenterologie i Hepatologie din cadrul Ministerului Sntii
Tripla terapie, pe care asociaiile pacienilor i specialitii i-o doresc ct mai repede
introdus n noua lista de medicamente gratuite i compensate, este una aparent
scump. Deoarece calculele arat c au fost nenumrate cazuri de pacieni cu
hepatita C care s-au vindecat n urma tratamentului cu tripl terapie i, astfel, aceti
pacieni s-au putut reintegra foarte repede n societate i la locul de munc,
nemaifiind o povar pentru sistemul de sntate. n Romnia, statul romn pierde n
continuare foarte muli bani netratnd pacienii cu terapiile inovatoare, spune prof.
dr. Ioan Sporea, preedintele Societii Romne de Gastroenterologie i Hepatologie.
Specialitii spun c dac s-ar fi introdus tripla terapie, n acelai interval de timp ar
fi tratat cam 2.000 de pacieni. Romnia este ara european cu cea mai mare
prevalen a hepatitelor. Statisticile OMS plaseaz Romnia pe locul 4 la nivel
mondial ca rat a mortalitii cauzate de afecunile hepatice: 44,5 decese la 100.00
de locuitori, n condiile n care media european este de 15 decese.
Potrivit specialitilor, n ultimii trei ani li s-a asigurat tratament pentru hepatit de
tip C unui numr de 5.300 de pacieni, cu un cost per pacient de aproximativ 12.000
de euro i cu o rat de rspuns de aproximativ 50%.
Potrivit datelor oficiale, n Romnia sunt nregistrate 600.000 de persoane cu virusul
hepatitic C i aproape un milion, cu virusul hepatitic B. Atenie! Toi specialitii spun

c, n realitate, numrul persoanelor infectate cu virusurile hepatitice B i C este

mai mare.
Sperana acestor bolnavi, dar i a medicilor care i au n ngrijire este una singur: n
noua list de medicamente compensate i gratuite care se afl n proces de
actualizare s fie introdu

Hepatita C, preventie si tratament

Hepatita C este o afectiune a ficatului, produsa de virusul hepatic C, care are
ca efect distrugerea tesutului hepatic. Boala a fost identificata abia in anul 1991.

Virusul hepatitei C este un virus cu transmitere sangvina, care supravietuieste in sangele uscat
mai mult decat alte virusuri, de exempu HIV, uneori chiar pana la trei luni. Dupa ce intra in
circulatia sangvina, virusul C se ataseaza de celulele hepatice, patrunde in interiorul lor si
incepe sa se replice. Noile virusuri produse in interiorul celulei hepatice reintra in circulatia
sangvina si se ataseaza de alte celule hepatice. Acest proces permite infectiei sa se raspandeasca
in ficat. Celulele infectate declanseaza alarma" eliberand substante denumite interferoni". In
plus, la suprafata celulei apar markeri de suprafata, recunoscuti de catre celulele ucigase" ale
sistemului imun, care distrug celulele hepatice infectate. Aceasta este faza acuta a inflamatiei.
Conform celor mai recente date furnizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), Romania
ocupa locul intai in Europa ca numar total de cazuri de hepatita C inregistrate si locul patru
ca rata a mortalitatii cauzate de bolile hepatice. Romania inregistreaza aproape 10% din cele 12
milioane de persoane infectate cu virusul Hepatitei C in intreaga Europa.

In lipsa simptomelor, hepatita C este greu de depistat!

Infectia acuta cu virusul hepatitei C este in 8 din 10 cazuri asimptomatica - persoana respectiva
nu are niciun semn sau simptom al bolii. Uneori apar: dureri musculare, dureri de articulatii,
greata, stare de oboseala, lipsa poftei de mancare, dureri abdominale, urina inchisa la culoare.
Dintre persoanele care se infecteaza, 55-85% dezvolta infectia cronica. Unul din cinci pacienti cu
hepatita cronica C (20%) evolueaza catre ciroza hepatica, iar in 4% din cazuri catre cancer de
ficat.
In stadiul de ciroza, functiile de separare si procesare ale ficatului sunt sever afectate. Ficatul se
micsoreaza si arhitectura interna a acestuia precum si circulatia intrahepatica a sangelui sunt grav
afectate.

Nu exista un vaccin pentru hepatita C!

Hepatita cronica cu virus C este la ora actuala o problema majora de sanatate publica la nivel
mondial. OMS estimeaza ca aproximativ 180 de milioane de oameni, 3% din populatia globului,
sunt infectati cu virusul hepatitei C. Dintre acestia, 130 de milioane sunt purtatori cronici ai
virusului hepatitei C cu risc major de a dezvolta ciroza hepatica sau cancer hepatic. Virusul

hepatitei C este responsabil de 50- 76% dintre cazurile de cancer hepatic, precum si de doua
treimi din transplanturile hepatice efectuate la nivel mondial.

Cum se transmite hepatita C

Contaminarea cu virusul hepatitei C prin diferite modalitati:
Primirea unei transfuzii de sange sau produse din sange netestat sau efectuarea unei interventii
chirurgicale inainte de 1992. In zilele noastre, infectarea cu acest virus prin acte medicale este
aproape nula;
In ultimii ani s-a dezvoltat o categorie noua de pacienti cu hepatita C, a celor care se infecteaza
prin tatuaje, piercing, manichiura in institutii neautorizate sau prin sex neprotejat cu parteneri
diferiti;
Utilizarea in comun a obiectelor de igiena personala: lama/ aparat de ras, periuta de dinti,
forfecuta;
O alta categorie este reprezentata de cei care se drogheaza, numarul acestora ajungand la 45.000,
dintre care aproximativ 25.000 sunt in Bucuresti;
Prin contactul accidental al sangelui unei persoane (de exemplu o rana) cu sangele unei persoane
infectate;
Femeile diagnosticate cu acest virus prezinta un risc de aproximativ 4% sa transmita virusul
copilului; utilizarea instrumentelor stomatologice nesterilizate, in special freza; prin dializa
renala.

..si cum NU se poate transmite hepatita C

Virusul hepatitei C nu se transmite prin aer, tuse, stranut, imbratisari si sarut, alimente, apa,
utilizarea tacamurilor si a paharelor, folosirea toaletelor publice.

Valori crescute ale transaminazelor, prima etapa in

diagnosticarea bolii
Daca in urma efectuarii analizelor de rutina se gasesc valori crescute ale enzimelor hepatice
(transaminazele: ALT, AST) se recomanda efectuarea testului specific pentru hepatita C:
depistarea in sange a anticorpilor antivirus hepatic C.

Hepatita C este o boala care se poate trata!

Tratamentele existente la ora actuala au o rata de succes ridicata, cu conditia ca boala sa fie
diagnosticata cat mai devreme, inainte de aparitia cirozei sau a cancerului hepatic. Exista doua
medicamente cu indicatie aprobata pentru tratarea hepatitei C: interferonul si ribavirina.

Lucia Comanescu
Consultant: Dr. Florin Caruntu
Medic primar boli infectioase
Institutul de boli infectioase Matei Bals"

Hepatita A - Informatii Generale

Ce este Hepatita A?
Hepatita A este o infectie a ficatului cauzata de un virus de tip ARN care este transmis prin
ingerarea alimentelor si a apei contaminate. Spre deosebire de virusii hepatici B si C, hepatita A
nu determina o infectie cronica asupra ficatului. Acesta este primul virus hepatic descoperit si
este cunoscut ca fiind cea mai frecventa cauza de inflamatie hepatica.

Perioada de incubatie
Virusul hepatic A are o perioada de incubatie ce variaza intre 15 si 45 de zile (in medie 25 de
zile). Prima faza, simultana cu debutul acestei afectiuni hepatice, este caracterizata de simptome
nespecifice precum oboseala, stare de slabiciune, anorexie, greata, varsaturi, durere abdominala
si, mai rar, febra urmata de dureri de cap, eruptii cutanate si diaree. Dupa 1-2 saptamani de la
debutul bolii hepatice, se poate instala si icterul.
In cele doua saptamani ce preced aparitia icterului, gradul de contagiune este cel mai ridicat,
intrucat concentratia de virusi este maxima (aceasta scade dupa instalarea icterului). Copiii pot
raspandi virusul hepatic A perioade mai lungi de timp decat adultii, cei mici fiind contagiosi pana
la 10 saptamani dupa debutul clinic al hepatitei A.

Simptome
Prezenta simptomelor in infectia cu virus hepatic A depinde de varsta pacientilor. In cazul
copiilor sub 6 ani, 70% dintre infectii sunt asimptomatice; in mod normal, incterul nu asociaza
boala. Acest procent nu se mentine in cazul copiilor de peste 6 ani, in cazul carora infectia de
obicei este asociata cu simptome, icterul instalandu-se la peste 70% din pacienti.
In cele mai multe cazuri, simptomele dureaza mai putin de 2 luni, dar exista un procent de 10%15% dintre persoanele infectate cu virusul hepatic A care a experimentat o boala prelungita si
recidivanta, dar care nu a depasit totusi 6 luni.
Virusul devine inactiv la temperaturi mai mari de 85C, insa in conditii normale de mediu,
virusul hepatic A poate supravietui in afara corpului uman si cateva luni.
Daca cineva a fost infectat cu virusul hepatic A in trecut, nu se mai poate infecta inca o data si
nici nu il poate transmite altora. O data ce organismul se vindeca de hepatita A, dezvolta
anticorpi care il pot proteja de viitoare infectii cu acelasi virus hepatic.

Transmitere Hepatita A
Virusul hepatic A poate fi gasit in materiile fecale ale unei persoane infectate cu acest virus. Este
trasmis prin contactul cu aceste materii fecale infectate si din acestea poate trece cu usurinta in
mancare si apa, si prin ingerare, in organismul uman.
Cele mai frecvente cai de transmitere a hepatitei A sunt:

ingerarea alimentelor si a apei ce au intrat in contact cu materii fecale

infectate;

omiterea procesului de spalare a mainilor dupa utilizarea toaletei;

utilizarea instrumentelor de mancat/baut folosite in prealabil de o persoana

infectata;

sexul neprotejat (de orice forma inclusiv oral si anal)

Exista cateva grupuri care sunt prezinta un risc ridicat de a contacta hepatita A:

copii care traiesc in comunitati precum crese, gradinite etc.;

adulti care traiesc in conditii aglomerate si nesanitare;

vizitatori ai tarilor cu prevalenta ridicata de hepatita A;

persoanele active sexual;

si, de asemenea, exista situatii care favorizeaza trasmiterea virusului hepatic A:

dezastrele naturale precum inundatii, cutremure etc. cand apa potabila poate
fi cu usurinta contaminata cu virusul hepatic A.

Tratament
Nu exista tratament specific pentru hepatita A. Totusi, tratamentul recomandat cel mai frecvent
este odihna in pat. Este de asemenea dezirabil sa se bea multe lichide, in special daca apar diaree
si varsaturi. O alta masura ce trebuie luata este evitarea alcoolului.
Desi nu exista tratament medial dupa debutul hepatitei A, exista posibilitatea de a diminua unele
simptome (precum durerea si greata) prin utilizarea unor medicamente prescrise de un medic.

Prevenirea infectiei cu virusul hepatic A

Cea mai buna metoda de aparare impotriva hepatitei A este vaccinarea. Peste 99% dintre
persoanele vaccinate dezvolta imunitate impotriva acestui virus hepatic, prin urmare, chiar daca
vor fi intra in contact cu acesta, nu vor fi infectati.
O alta metoda de a preveni infectarea cu virusul hepatic A este injectarea cu imuno-globulina
(denumita si gamma-globulina). Protectia oferita de aceasta injectie nu este permanenta, ci este
valabila doar pentru os curta perioada de timp. Imuno-globulina este un preparat care contine un
nivel ridicat de anticorpi ai virusului hepatic A si se administreaza de regula persoanelor expuse
la virus. Pentru efect maxim, ar trebui administrata in termen de maxim doua saptamani de la
expunere, dar este eficient si daca este administrat intre 2 si 6 saptamani de la posibila expunere
la virusul hepatic A.

A treia metoda de prevenirea imbolnavirii datorate hepatitei A este mai putin eficienta decat
primele doua si se refera la o igiena personala riguroasa si un stil de viata sanatos. Cateva masuri
in aceasta directie trebuie adoptate:

spalarea mainilor cu apa si sapun dupa fiecare utilizare a baii, inainte si dupa
prepararea si mancarea alimentelor sau dupa schimbarea scutecelor;

evitarea mancarurilor insuficient gatite (fierte, coapte, prajite)

protejarea in timpul contactelor sexuale (de orice tip)

Hepatita A, cunoscut i sub denumirea de boala minilor murdare, este o boal acut
infecioas, agentul patogen fiind virusul hepatitei A (HAV). Virusul este de tip ARN
(monocatenar, picornavirus), fr capsul, dar cu o capsid proteic care nvelete molecula de
ARN. Acest virus se transmite cel mai des prin calea fecal-oral (prin mncare sau ap infectate,
sau direct de la un purttor). Aproximativ 10 milioane de oameni se infecteaz n fiecare an cu
virusul hepatitei A. Perioada de incubare a virusului este ntre 2 i 6 sptmni.

Caracteristici generale
Hepatita A este o maladie auto-limitant i acut (simptomele dureaz n jur de 2 luni, pn cnd
acestea dispar). Odat ingerat virusul, acesta intr n circulaia sangvin traversnd mucoasa
digestiv la nivel intestinal i ncepnd s se multiplice la nivelul intestinului subire. Virusul este
apoi transportat direct la ficat, unde ptrunde i se nmulete n hepatocite i celulele Kupfer.
Virionii sunt secretai n bil i de aici ajung n fecale.

Simptome
Leziunile cauzate de virus sunt benigne (icter etc). Copiii sub 6 ani sunt de obicei asimptomatici,
n timp ce la 70% din aduli boala prezint simptome caracteristice:

Oboseal

icter (vizibil n special la nivelul sclerei, dar i n tegumente/mucoase)

dureri de cap, febr

dureri abdominale

pierderea apetitului, vom

hepatomegalie

urin nchis la culoare i fecale deschise la culoare.

Diagnostic
Perioada de incubare a virusului este ntre 2 i 6 sptmni. Diagnosticul bolii se face dup
ncheierea perioadei de incubare, prin detectarea n snge a anticorpilor IgM specifici virusului
hepatitei A (prezeni n snge doar n perioada acut a bolii), prin metoda ELISA. Titrul
anticorpilor IgM anti-VHA ncepe s creasc n sptmna a treia i a patra, ating maximul n
sptmna a asea, dup care ncep s scad treptat. Titrul anticorpilor IgG anti-VHA ncepe s
creasc la 5-6 sptmni dup infecie, meninndu-se la o concentraie ridicat muli ani i
asigurnd organismului protecia mpotriva unei eventuale reinfectri cu virusul hepatitei A.
Anticorpii IgG anti-VHA mai sunt prezeni i n serul celor care au fost imunizai prin vaccinare
mpotriva hepatitei A.

Hepatita D, o infectie acuta a ficatului

Blog

Forum

Hepatita D sau hepatita delta este o infecie acut sau cronic a ficatului, care este cauzat de un virus foarte
hepatic delta este de fapt un parazit care nu poate s creasc dect n asociere cu virusul hepatic B.
Virusul delta poate s infecteze ficatul unei persoane concomitent cu infectarea cu virusul hepatitei B, mai exa
direct cu virus B plus delta. Acest lucru este denumit de ctre medici coinfecie. Dar, mai exist o posibilitate ca
vorba despre o suprainfecie care apare ulterior i care apare ntr-o form agresiv.
Hepatita D Simptome

Virusul hepatic delta nu are capacitatea de a cauza o infecie de unul singur i, de aceea pentru a cret, virusul D
Virusul delta este extrem de viclean. El este foarte mic, motiv pentru care i diagnosticul este destul de complica
simptom. La fel cum hepatita de tip B poate s nu aib niciun simptom la declanarea ei, la fel i hepatita D. A
regularitate de fiecare individ sunt cele care vor indica prezena virusului hepatic delta n organism.
Rareori pot aprea simptome precum oboseal, dureri de cap, grea, dificulti de concentrare sau urin de
Virusurile hepatice se manifest doar n momentul n care hepatita este foarte avansat, adic n momentul n c
special atunci cnd exist o ciroz la ficat.
Hepatita D Tratament

Soluiile terapeutice pentu Virusul Hepatic Delta nu sunt att de numeroase precum exist la ora actual pentru
Din pcate nu exist o imagine clar c tratamentele antivirale sub form de pastile, att de eficiente pe Virusul
Virusul Delta. Noi nu avem dect interferonii ca soluie terapeutic. Tratamentul cu interferoni necesit mult c
Este un tratament agresiv, la care nocivitatea tratamentului trebuie bine cumpnit a declarat ntr-un interviu p
Mircea Diculescu, eful Seciei de Gastroenterologie din cadrul Spitalului Clinic Fundeni.

n cazul tratamentului Hepatitei de tip D se poate aciona prin protejarea ficatului cu hepatoprotectoare sau bl
ficatului.

Hepatita D - Ci de transmitere i de prevenire

La fel ca i Virusul Hepatic B, Virusul Delta poate fi transmis prin contactul cu snge infectat i pe cale sexu
i cu mai muli parteneri.
Cele mai vulnerabile persoane sunt tinerii, adolescenii care-i ncep viaa sexual devreme i care nu iau msur
diverse motive estetice vor s-i fac piercing n ureche, n buz, n nas sau alte zone sau s-i fac tatuaje. Nu zi
se fac n condiii de sterilitate garantat, categoric, nu s se duc la o prvlie de la col , avertizeaz prof. un
Gastroenterologie din cadrul Spitalului Clinic Fundeni.

n plus, prof. univ. dr Mircea Diculescu ne atrage atenia s avem grij ca seringile s fie desfcute n faa noas
obiecte tietoare, s nu utilizm briciul sau aparatul de ras al altuia i bineneles s ne asigurm c o intervenie s
corespunztor. Totodat, aceast atenie deosebit este valabil i n cazul edinelor de manichiur, pedichiur i

O bun metod de a preveni Virusul Hepatic Delta este aceea de a ne vaccina de virusul Hepatic B. Odat vacc
distan hepatita D, cele dou virusuri hepatice fiind n corelaie.

Hepatita D - Informatii Generale

Ce este Hepatita D?
Hepatita D este o infectie acuta sau cronica a ficatului cauzata de un virus de tip RNA, ce poate
aparea fie simultan cu infectia cu virus hepatic B (coinfectie), fie ulterior acesteia (suprainfectie),
fiind o forma mai agresiva decat celelalte forme de hepatita. Ca si hepatita B, virusul hepatic D
poate cauza atat forma acuta a bolii, cat si una cronica.
Ce este specific acestui virus hepatic delta este incapacitatea acestuia de a cauza o infectie singur,
probabil datorita faptului ca este o mica si incompleta particula virala. Pentru a se dezvolta,
virusul hepatic D are nevoie de acoperirea si protectia virusului hepatic B. Se considera hepatita
cronica cu virus D atunci cand acesta persista mai mult de 6 luni dupa infectare in sange.
In cazul coinfectiilor (cand virusii hepatici B si D apar in acelasi timp), majoritatea pacientilor au
capacitatea de a se recupera in totalitate, deoarece coinfectia cauzeaza a forma acuta a hepatitei
care poate fi diagnosticata. Doar intre 2-5% dintre adultii infectati dezvolta hepatita cronica.
Situatia este mai dramatica in cazul suprainfectiilor (virusul hepatic D apare dupa ce virusul
hepatic B a afectat deja organismul). In acest caz, intre 50-70% dintre persoanele infectate
dezvolta hepatita fulminanta, in care VHD se reproduce la usor, fiind in prezenta unui mediu
favorabil format dintr-un numar ridicat de virusi hepatici B. Aproape toate suprainfectiile
cauzeaza hepatita cronica.

Hepatita D scurta istorie

Virusul hepatic D (de asemenea numit virusul delta) a fost descoperit in 1978 de catre
gastroenterologul italian Mario Rizzetto si de catre expertul in virologie moleculara John Gerin
de la Universitatea Georgetown din SUA. Gastroenterologul a constat ca o parte din pacientii
infectati cu virusul hepatic B prezentau o alta forma de agent infectios in ficatul lor. Cand ambii
virusi erau prezenti, infectia acuta era mai agresiva. De asemenea, pacientii cu ambele infectii
dezvoltau mai frecvent hepatita cronica decat cei infectati doar cu virusul hepatic B.

Hepatita D perioada de incubatie si de contagiune

Virusul hepatic D are o perioada de incubatie ce variaza intre 3-7 saptamani. In coinfectie, in
general aceasta este perioada de incubatie, insa, in suprainfectii, aceasta se micsoreaza la 3
saptamani, intrucat virusul D se replica mai usor in prezenta unui mediu propice: virusii B deja
existenti.

Hepatita D simptome
Coinfectie
Suprainfectie
Faza preicterica (3-7zile) Faza icterica
Oboseala

Icter

Icter

letargie

Oboseala

coagulopatie

Anorexie

Greata

Dificultati de concentrare

Greata

Scaune de culoarea argilei

Insomnii

Dureri de cap

Urina de culoare inchisa

Tulburari de personalitate

Hepatita D - transmitere
Virusul hepatic D este transmis in acelasi mod ca si VHB adica prin contactul cu sange
infectat, prin sex neprotejat (fara prezervativ) si foarte frecvent de la mama la copilul nou-nascut.
Exista cateva grupuri care sunt prezinta un risc ridicat de a contacta hepatita D:

Persoanele infectate cu virusul hepatic B;

persoane cu parteneri sexuali multipli sau diagnosticate cu boli cu

transmitere sexuala;

copii nascuti din mame infectate;

personal al spitalelor sau pacienti internati pe perioada lungi in spitale;

persoane care au contact prelungit cu persoane infectate (familii, prieteni);

receptori ai transfuziilor de sange;

utilizatori ale drogurilor injectate;

persoane ale caror sange ar fi putut intra in contact cu saliva unei persoane
infectate cu virusii hepatici B+D;

persoane care calatoresc in tari cu prevalenta ridicata de hepatita B+D;

homosexuali (barbati)

persoane al caror sange ar putea intra in contact cu saliva persoanelor

infectate cu virusii hepatici B+D

Hepatita D tratament
In cazul infectiei acute cu virusul hepatic D, tratamentul este similar celorlalte forme de infectii
hepatice virale: odihna, dieta echilibrata si evitarea alcoolului.
In cazul tratarii hepatitei cronice cu virus D, lucrurile sunt mai complicate. Desi pana acum au
fost incercate tratamente cu alfa-interferon, lamivudina, agenti imunosupresivi, nici unul nu s-a
dovedit eficient in tratarea infectiei cronice cu virusul hepatic D.
Transplantul hepatic este o optiune in cazul unui ficat distrus in mare parte sau nefunctional. Dar
chiar daca procedura are succes, exista o mare sansa ca afectiunea sa reapara, caz in care, ciroza
poate aparea si evolua mult mai rapid.
In Romania, tratamentul aprobat pentru hepatita cronica B+D se baseaza pe interferonul
standard. Doza este stabilita in functie de virusul care se replica. In cazul in care virusul hepatic
D este cel activ, doza este de 9-10 MU x 3/ saptamana, timp de un an.

Hepatita D prevenire
Cea mai buna metoda de a preveni infectarea cu virusul hepatic D este vaccinarea impotriva
virusului hepatic B, intrucat VHD nu se poate dezvolta decat in prezenta VHB. Prin urmare,
vaccinul care este disponibil inca din 1982, preintampina infectarea cu ambii virusi. Din

nefericire, pentru persoanele deja infectate cu virusul hepatic B, nu exista vaccin care sa
impiedice suprainfectarea cu virusul hepatic D.
Alte maniere de prevenire:

utilizarea corecta a prezervativelor de fiecare data cand avem contacte

sexuale cu parteneri instabili;

administrarea imunoglobulinei antihepatita B (HBIG) nou-nascutilor din mame

infectate si vaccinarea acestora la 12 ore dupa nastere;

evitarea drogurilor injectate (a acelor sau a seringilor folosite);

evitarea utilizarii de catre mai multe persoane are unor intrumente care ar
putea avea sange pe ele: aparate de ras, periute de dinti etc.;

evitarea efectuarii de tatuaje sau piercinguri in locatii dubioase, care nu

prezinta incredere.

Ce sunt hepatitele D si E?
Hepatita D
Desi alaturate in alfabet, hepatitele D si E sunt destul de diferite.
Hepatita D (HVD) poarta aceasta denumire dupa virusul sau agentul delta, un virus
incomplet care necesita prezenta virusului hepatic B pentru a supravietui in
organismul uman. In concluzie, o persoana poate dezvolta hepatita D daca

sufera deja de hepatita de tip B.

Infectia cu virusul hepatitei D poarta denumirea de co-infectie. Hepatita
acuta se va dezvolta dupa o perioada de incubatie de peste trei luni - acesta
fiind timpul necesar de la contactarea virusului si pana la aparitia primelor
simptome.
In cazul in care o persoana sufera de hepatita cronica B si va fi infectata cu
virusul hepatic D, are loc o suprainfectie. Aceasta combinatie poate fi mai
grava decat prezenta singulara a hepatitei B, intrucat exista sanse mai mari
ca suprainfectia sa provoace hepatita cronica severa si ciroza.
Aproximativ 5% dintre persoanele cu hepatita B au fost diagnosticate si cu
hepatita D. Hepatita D este intalnita mai ales in Africa centrala, Orientul
Mijlociu si in partea centrala a Americii de sud. Rata de infectare este destul
de scazuta in majoritatea tarilor din Europa si SUA.
In prezent sunt cunoscute trei forme particulare ale virusului,

numite genotipuri:
- de tip 1 - cea mai comuna forma a bolii, in cele mai multe zone ale lumii;
- de tip 2 - o forma mai putin severa manifestata frecvent mai ales in Taiwan;
- de tip 3 - o forma severa a afectiunii intalnita in America de Sud.
Hepatita D afecteaza aproximativ 15 milioane de oameni din intreaga lume.

Hepatita E - HVE
Hepatita E este cauzata de un virus. Focarele de infectie cu acest tip de hepatita au fost
inregistrate in mai multe zone ale lumii, dar mai ales in sudul Asiei, Africa si America Centrala
(zone in care conditiile de salubritate sunt improprii). Hepatita E a fost rar intalnita in Marea
Britanie, in trecut, dar in prezent este intalnita si in aceasta tara. Perioada medie de incubatie a
hepatitei de tip E este de patru pana la sase saptamani. Boala este in general, usoara, cu exceptia
cazului in care au fost deja diagnosticate si alte afectiuni ale ficatului. Acest tip de hepatita
dureaza doar cateva saptamani, nu exista infectie cronica provocata de hepatita E.
Pentru hepatita E au fost diagnosticate patru tipuri de genotipuri:
- de tip 1 - cel mai frecvent intalnit in Asia si Africa;
- de tip 2 - diagnosticat mai ales in Mexic;
- de tip 3 - depistat doar in Europa si SUA;
- de tip 4 - manifestat in China, Taiwan si Japonia.
In Marea Britanie, hepatita de tip E diangosticata la persoanele care au calatorit in strainatate,
este de obicei, genotipul 1. In general, aceasta tinde sa afecteze persoanele cu varste cuprinse
intre 15 si 40 de ani.
Printre femeile insarcinate exista riscul ca virusul sa provoace o forma severa de hepatita, care se
declanseaza rapid si care poate duce la insuficienta hepatica. Aceasta se numeste hepatita acuta
fulminanta si in prezent, este o preocupare majora de sanatate in tarile in care hepatita E apare
mai frecvent.

Cum se transmit hepatitele de tip D si E?

1. Hepatita de tip D se raspandeste prin contactul direct dintre sangele persoanei sanatoase si cel
al persoanei bolnave. Acest lucru inseamna ca o persoana infectata poate transmite virusul daca
acesta intra in fluxul sanguin al unei persoane sanatoase, prin intermediul unei rani deschise
(taietura sau zgarietura) sau intepatura cu un ac contaminat. Chiar si sangele uscat va fi infectios
pentru o perioada mai lunga decat o saptamana.
In Anglia, oamenii care folosesc droguri injectabile au sansele cele mai mari de a se infecta cu
virusul hepatic D. Un tatuaj sau un piercing sau chiar acupunctura pot include factori de risc in
cazul in care echipamentul utilizat nu este steril.
Virusul poate fi transmis prin diverse tipuri de tratamente medicale, inclusiv stomatologice, in

cazul in care echipamentul nu este sterilizat in mod corespunzator. Daca o persoana sufera de o
tulburare de coagulare sau necesita transfuzii sanguine, ar putea fi expusa riscului de a contacta
aceasta afectiune.
Exista doua modalitati principale prin care virusul se poate transmite:
- prin actul sexul neprotejat (fara prezervativ) cu o persoana infectata;
- in urma nasterii de la mama infectata la copil, in timpul nasterii normale (transmitere
perinatala).
2. Virusul hepatitei E se raspandeste in mod similar cu cel al hepatitei de tip A, pe cale fecalaorala: prin consumul unei surse contaminate de apa sau a alimentelor care au fost atinse de maini
contaminate.
Focare pe scara larga a virsului pot fi intalnite mai ales in tarile in care apa in mod normal
potabila este infectata dupa musoni si inundatii.
Spre deosebire de hepatitele B, C sau D, virusul hepatitei E nu se transmite prin sange, ace sau
alte fluide ale corpului sau prin contact sexual.

Ce sunt TRANSAMINAZELE? Analize medicale explicate

Iulia, 22 Ianuarie 2014
Transaminazele sunt niste enzime, un tip de substante biochimice care se gasesc in interiorul
celulelor hepatice. Atunci cand celulele ficatului sunt distruse, transaminazele ajung libere in
sange.

Atunci cand facem analize si masuram transaminzale, practic masuram gradul de afectare a
ficatului. La normal avem in sange o cantitate admisa de transaminaze, insa atunci cand intervine
o patologice acestea pot fi crescute.

Care sunt transaminazele pe care le dozam din sange?

Transaminazele pe care le masuram le observam pe buletinul de analize ca TGO
(ASAT) si TGP (ALAT). Atunci cand transaminazele au valori marite ar trebui sa
facem o serie de investigatii si analize medicale suplimentare pentru a detecta
cauza.

Transaminaze marite analize

medicale explicate
Transaminazele crescute sunt semn al unei
disfunctii sau injurii hepatice si medicul va cere,
atunci cand le descopera valorile marite, o serie
de investigatii suplimentare precum:

Markerii virali pentru hepatita B si

hepatia C;

Bilirubina directa si indirecta;

Hemoleucograma completa;

Ecografie abdominala superioara

pentru a investiga aspectul ficatului,
dar si dimensiunile acestuia;

RMN hepatic;

Transaminaze crescute: Ce inseamna

cand ai TGO marit
TGO sau transaminaza glutam oxalica ori
aminotransferaza aspartat este o enzima
ale carei valori cred cand ficatul este
afectat sever, cand ficatul sufera.

Celebritati care si-au inceput cariera

jucand in filme pornoSpectacol de lumini de CraciunFetita provoaca o petrecere la metrou12
lucruri pe care sa nu le faci la prima intalnire
La omul sanatos, transaminazele din sange se incadreaza intre anumite limite, diferite in
functie de metoda de determinare utilizata, in general sub 50ui/l. Cresterea
transaminazelor nu are aceeasi semnificatie, marimea valorilor fiind importanta in
suspiciunea diagnosticului cauzal.
Sanatate la-ndemana cu dr. A. V. Ditoiu: Transaminazele si ficatul
Cresterea ALT, numita si GPT, este oarecum specifica ficatului, un nivel crescut fiind asociat, de
obicei, cu boli de ficat. Valorile mari ale AST insotesc de obicei cresterea ALT in bolile hepatice,
dar importanta sa este mai mare in bolile musculare, infarctul miocardic sau distrugerea
globulelor rosii (anemii hemolitice), explica pentru Ziare.com dr. Alecse Valerian Ditoiu.

Transaminaze foarte mari

O persoana care are o crestere foarte mare a transaminazelor, de peste 1000ui/l, are de obicei o
hepatita acuta, care deseori se asociaza cu icter.
Desi multi cred ca icterul inseamna hepatita acuta virala, boala transmisibila care se trateaza intro sectie de boli infectioase, sunt foarte multe cazuri de hepatita care nu au nicio legatura cu o
infectie. In aceasta categorie se incadreaza hepatita toxica, aparuta dupa consumul de
medicamente (ca de exemplu paracetamol sau preparate cu paracetamol, diclofenac, paduden sau
medicamente antidepresive), alcool, ciuperci otravitoare sau alte substante toxice.
Transaminazele moderat crescute
In practica medicala obisnuita intalnim de obicei transaminaze moderat crescute, 100-300ui/l. In
majoritatea cazurilor, aceste valori se intalnesc in hepatita cronica de diferite cauze, lamurirea
cauzei si prescrierea tratamentului facandu-se de catre medicul hepatolog sau gastroenterolog.
Desi in tara noastra cea mai frecventa cauza de hepatita cronica o reprezinta infectia cu virusurile
hepatitei B si C, aceste afectiuni dau de obicei cresteri moderate ale transaminazelor.
Numeroase alte boli dau insa acelasi tip de modificare de transaminaze: hepatita autoimuna,
consumul moderat regulat de alcool, dar si cancerul de ficat, ciroza hepatica sau incarcarea
ficatului cu fier sau cupru de cauza genetica.
Transaminaze foarte putin crescute
Frecvente sunt si situatiile in care o persoana care isi face un control obisnuit, analizele,
descopera transaminazele usor crescute - in jur de 100 ui/l, iar persoana respectiva se jura ca nu
bea, nu ia medicamente si nu lucreaza in mediu toxic. In aceste situatii cauza cresterii
transaminazelor este frecvent o hepatita cronica virala B, C sau D.
Daca sunteti putin mai plinut, trebuie sa stiti ca obezitatea poate duce la incarcarea ficatului cu
grasime (steatoza hepatica), iar aceasta grasime impiedica functionarea corespunzatoare a
celulelor ficatului, avand drept consecinta cresterea moderata si prelungita a transaminazelor.
Diabetul zaharat sau consumul regulat al anumitor medicamente - inclusiv cele care scad
colesterolul sau anticonceptionalele -, dar si in bolile de inima, interventiile chirurgicale sau
efortul fizic intens pot duce la acest tip de modificare a transaminazelor.
Alte situatii mai neobisnuite in care transaminazele pot creste usor sau moderat sunt scaderea
rapida, masiva in greutate, cu ocazia curelor de slabire, anorexia sau bulimia, hranirea prelungita
prin perfuzii, expunerea prelungita la frig sau bolile inflamatorii intestinale.
Tot usor crescute sunt transaminazele celor care au colesterolul sau trigliceridele crescute sau
boli ale tiroidei.

Transaminaze mari = boala de ficat?

Cresterea transaminazelor nu reflecta exact gradul de imbolnavire a ficatului, dar aceste valori
pot fi urmarite pe termen lung, alaturi de alti factori, pentru a aprecia evolutia unei boli de ficat.
Exista boli grave de ficat cu transaminaze normale (inclusiv hepatita virala) sau cresteri mari ale
transaminazelor care se rezolva rapid cu regenerarea hepatica completa.
Se pune intrebarea daca o simpla analiza de laborator - cum este cresterea transaminazelor reprezinta un element cert, ce poate fi luat in calcul pentru a suspiciona diagnosticul de boala de
ficat. Pentru ca o crestere a transaminazelor sa semnifice existenta unei hepatite cronice trebuie
indeplinite anumite criterii:
- cresterea transaminazelor trebuie sa fie de minimum o data si jumatate - doua ori mai mare
decat normalul
- cresterea transaminazelor sa fie prezenta de cel putin doua ori intr-un interval de 3-6 luni
- daca pacientul are si simptome, cum ar fi bilirubina crescuta, protrombina sau albumina serica
scazute, cresterea transaminazelor este mai bine sa fie investigata cauzal imediat, fara o perioada
de asteptare.
Transaminaze scazute?
Daca cresterea transaminazelor este frecvent intalnita in practica medicala, exista si situatii de
scadere a transaminazelor sub valorile normale. Cea mai frecventa situatie in care
transaminazele pot fi scazute sub limita de jos a normalului este ciroza hepatica avansata.
Nu este deloc un lucru bun daca la un bolnav cu ciroza transaminazele scad progresiv! Aceasta
scadere poate sa nu reprezinte o evolutie buna a bolii, ci un semn al distrugerii de tesut hepatic.
Acesta ajunge atat de putin, incat nu mai are ce sa se distruga si, prin urmare, transaminazele nu
mai au cum sa creasca.
Este, de asemenea, de remarcat faptul ca femeile insarcinate pot avea transaminazele mai mici
decat normalul, la fel cei care au deficit al vitaminei B.
Dr. Alecse Valerian Ditoiu
Spitalul Fundeni
Dr. Nicoleta Claudia CIMPOERU, medic primar gastroenterolog
Centrului Medical de Diagnostic i Tratament Ambulator Washington Bucureti
Aminotransferazaalanina ALT sau transaminazaglutamicpiruvica GPT i
aminotransferazaaspartat AST sau transaminazaglutamicaoxalacetic GOT sunt dou enzime
celulare ce se gsesc n celulele ficatului i nu numai. AST se gsete i n muchiul cardiac,
scheletic, pancreas, celule sanguine i creer.

Valorile normale ale acestor enzime sunt AST 5-38UI i ALT 7-56UI. Valorile crescute nu
nseamn automat afeciune hepatic. Interpretarea lor se face de un doctor n contextul tuturor
manifestrilor bolii. Atunci cnd celulele hepatice sunt lezate, are loc creterea nivelului seric al
acestor enzime. n general, celulele hepatice sunt lezate de afeciuni inflamatorii i infecioase,
ischemia sau diverse toxice (medicamente, solveni, ciuperci, metale).
n hepatitele virale acute, fie c e dat de virusul A, B sau C enzimele, sunt eliberate n spaiul
dintre celule, apoi trec n snge. De obicei, ALT crete mai mult dect AST. Creterea acestor
enzime are loc precoce, imediat dup injurie, nainte de creterea bilirubinei sau a altor enzime
de colestaz, dar nivelul seric al acestor enzime nu se coreleaz cu gradul de lezare celular, din
acest motiv neputnd fi factor de prognostic al bolii.
n hepatitele cronice virale B sau C, aminotranferazele au o cretere moderat (mai ales n tipul
B) sau pot fi n limite normale. ALT are tendina de a avea o valoare mai mare dect AST, dar
odat cu apariia cirozei situaia se inverseaz .n hepatitele cronice, ca i n cirozele hepatice,
sindromului de hepatocitoliz i se asociaz sindromul de inflamaie mezenchimal, adic
creterea globulinelor serice i sindromul hepatopriv, exprimat prin alterarea funciei de
coagulare, scderea albuminei serice, hipoglicemiei, creterea amoniacului, a enzimelor de
colestaz. Hepatitele autoimune, datorate apariiei de autoanticorpi fa de celulele hepatice se
nsoete de creteri ale transaminazelor, dar i ale enzimelor de colestaz.
Ceea ce caracterizeaz hepatitele toxice, inclusiv cele medicamentoase sunt necrozele extinse cu
nivel mare al transaminazelor serice. n hepatitele alcoolice n general, AST este mai mare dect
ALT, atingnd valori de 400 UI.CCl4, tricloretilena, fosforul galben, Amanita Phaloides sau
medicamente de genul tuberculostaticelor (izoniazida, rifampicina), paracetamolul, anestezice
(halotan) sau antiaritmice (amiodarona), pot afecta funciile hepatice, dar i cele respiratorii sau
renale, producnd insuficiene de organ. Alcoolul, rifampicina i alte medicamente, pot crete
activitatea unor formaiuni intracelulare (citocromul P450) i mri riscul de hepatotoxicitate al
altor medicamente sau substane.
Afeciunile vasculare ce scad perfuzia ficatului, insuficiena cardiac congestiv, infartul de
miocard sau care cresc presiunea n vena cav inferioar (pericardita constrictiv, sindromul
Budd Chiari) pot produce necroza hepatocitelor. AST au i alt provenien n afara ficatului
(muchi cardiac i muchi striat, ceea ce explic creterea lor n infartul miocardic, n sindromul
de zdrobire muscular, mioziote, miopatii. n aceste afeciuni cresc i CBK i CK, care au de
asemenea provenien muscular, iar n infartul miocardic crete troponina.

Ciroza hepatica

Autor: Dr. Bondoc Alina

Profesie: Medic primar Gastroenterologie

Clinica: Hyperclinica MedLife Titan

napoi la Gastroenterologie

Descriere generala
Ciroza hepatica reprezinta o afectiune cronica a ficatului caracterizata prin fibroza
extensiva si modificarea severa a arhitecturii hepatice, prin formarea nodulilor de
regenerare.
Termenul de ciroza provine din limba greaca, de la cuvantul kirrhos si se refera la culoarea
maro-roscat a ficatului afectat pe sectiune. Principalii factori etiologici sunt alcoolul si virusurile
hepatitice B si C, acestia actionand sinergic, atunci cand sunt intalniti la acelasi pacient.
Atunci cand nu se elucideaza etiologia dupa investigatii specifice, ciroza este denumita
criptogenetica, fiind determinata probabil de virusuri hepatitice inca neidentificate, de hepatite
autoimune silentioase sau de diverse substante toxice.
Simptome ciroza hepatica
Adesea, pacientii pot avea boala hepatica avansata, fara nici o simptomatologie sau doar descriu
o stare de oboseala accentuata. Alteori, se prezinta la medic pentru edeme (acumularea de lichid
la nivelul tesutului subcutanat de la membrele inferioare), cresterea de volum a abdomenului prin
lichid de ascita sau icter (coloratie galbena a tegumentelor si mucoaselor).
In cazurile avansate, prezentarea este direct cu encefalopatie hepatica stare de irascibilitate,
tremor, somnolenta diurna, bradilalie si bradipsihie sau direct coma sau prin hemoragie digestiva.

Investigatii radioimagistice si de laborator

Pentru sustinerea diagnosticului de ciroza este nevoie de criterii atat biochimice, cat si ecografice
si endoscopice. Medicul generalist, internistul sau gastroenterologul vor recomanda o
hemoleucograma completa, probe functionale hepatice (transaminaze, teste de colestaza), teste
de insuficienta hepatica albumina serica, coagulograma, electroforeza proteinelor serice, dar si
explorari imagistice.
Daca pacientul se prezinta cu ascita in tensiune (lichid in abdomen care determina distensia
marcata a acestuia), se va efectua o paracenteza diagnostica si terapeutica se preleveaza probe
din lichidul de ascita pentru numaratoare de leucocite, glucoza si culturi bacteriene (pentru
excluderea peritonitei bacteriene spontane, care este o complicatie redutabila a cirozei avansate).

Ecografia abdominala evidentiaza ecostructura hepatica micro si macronodulara, prezenta sau

absenta unor formatiuni tumorale hepatice, prezenta ascitei, a splenomegaliei si a altor elemente
ale sindromului de hipertensiune portala.
Endoscopia digestiva superioara este indispensabila diagnosticului de certitudine al cirozei,
pentru evidentierea varicelor esofagiene, a gastropatiei portal hipertensive si pentru profilaxia
primara sau secundara a hemoragiei variceale.

Diagnosticul cirozei hepatice

Ciroza hepatica trebuie caracterizata din punct de vedere etiologic trebuie precizata cauza
etanolica, virala B, C sau D, de etiologie mixta sau alte cauze mai rare.
De asemenea, este important de precizat daca este compensat sau decompensata portal sau
parenchimatos, dar si stadiul Child-Pugh, conform unei clasificari care aprecieza starea
functionala a ficatului si severitatea bolii pe baza mai multor parametri: ascita, encefalopatia,
nivelul bilirubinei, al activitatii de protrombina si al albuminei serice.

Conduita terapeutica
Recomandarile trebuie sa vizeze atat stilul de viata alimentatia, si anume aportul de sare
si de proteine, aportul lichidian dar si consumul de bauturi alcoolice, care trebuie oprit.
Trebuie evitate orice fel de suplimente nutritive, automedicatie sau chiar antiinflamatoarele
nesteroidiene (aspirina, ibuprofen, diclofenac etc) luate fara avizul medicului curant, dar si
sedativele de orice fel, care pot precipita encefalopatia hepatica.
Atunci cand ciroza hepatica este deja constituita, oprirea aportului de bauturi alcoolice de orice
fel este esentiala pentru incetinirea progresiei bolii. Daca etiologia cirozei este exclusiv toxica,
intreruperea consumului de alcool duce la ameliorari spectaculoase uneori, asa incat pacienti care
se prezinta la medic in stadii avansate ale bolii (Child C) revin dupa 6 luni de abstinenta intr-o
stare ameliorata (Child A), care se poate mentine astfel timp indelungat (daca nu se reia
consumul).
Medicatia este prescrisa cu viza profilactica betablocantele neselective pentru profilaxia
primara sau secundara a hemoragiei variceale sau antibiotice pentru profilaxia secundara a
peritonitei bacteriene spotane, diuretice in doza mica.
Medicatia poate fi prescrisa cu viza terapeutica antisecretorii, antibiotice perfuzii cu solutii
saline sau dextrani si chiar transfuzii sangvine la pacientul cirotic cu hemoragie, sau antibiotice,
perfuzii de reechilibrare hidroelectrolitica si lactuloza la cel cu encefalopatie hepatica stadiul III,
diuretice, perfuzii cu albumina si paracenteze repetate la pacientul spitalizat cu ascita. Medicul
curant poate recomanda si medicamente adjuvante hepatoprotectoare, vitamine.

Evolutie, Complicatii, Profilaxie

Pentru a reduce incidenta acestei afectiuni, trebuie sa ne adresam agentilor etiologici ai
hepatitelor, si anume consumul de bauturi alcoolice si hepatitele virale cronice B, C si D.
In Romania, tara cu endemicitate crescuta a hepatitelor, in programul national de vaccinare a fost
introdusa din 1995 vaccinarea nou-nascutilor din prima zi de viata impotriva virusului hepatitic
B, astfel ca in urmatoarele decenii sa se reduca incidenta cirozei hepatice si a
hepatocarcinomului grefat pe ciroza si pe hepatita cronica virala B. Impotriva virusului hepatitic
C nu exista vaccin.
Alcoolismul reprezinta cea mai importanta cauza a cirozei in Europa. Studii epidemiologice largi
au demonstrat ca exista o toleranta diferita la alcool in functie de sex. Astfel, femeile, avand
greutate mai mica si activitatea alcool-dehidrogenazei (enzima gastrica ce metabolizeaza
alcoolul) mai redusa, au susceptibilitate mai mare de a dezvolta hepatopatie alcoolica.
S-a constatat ca alcoolemia (nivelul de alcool din sange) este mai ridicata la femei fata de
barbatii care au consumat aceeasi cantitate de alcool. De asemenea, progresia catre ciroza este
mult accelerata la femei.

Recomandari Medicale, Adresabilitate catre specialist

Pacientul cirotic se va afla in ingrijirea medicului de familie, in stransa colaborare cu medicul
specialist gastrenterolog.
In cazul complicatiilor specifice, cum ar fi hernia ombilicala incarcerata, va fi indrumat catre
chirurgul generalist pentru tratament specific.

Regimul alimentar recomandat in ciroza hepatica

25/04/2013

Ciroza este o afectiune cronica a ficatului, care consta in fibrozarea tesutului hepatic si in
aparitia nodulilor de regenerare. Ciroza hepatica este o afectiune grava, cu prognostic
rezervat, fiind cauzata in principal de virusurile hepatice, alcool si steatoza hepatica. Mai rar
sunt implicate factori metabolici precum hemocromatoza si boala Wilson, factori medicamentosi
(metotrexatul, amiodarona, rifampicina).
Evolutia de la hepatita cronica la ciroza se face lent, in decursul mai multor ani (de exemplu,
evolutia unei hepatite alcoolice in ciroza se face in 10-15 ani fara tratament).

Tratamentul cirozei hepatice este strict monitorizat si consta

in:

repaus fizic

regim alimentar

tratament medicamentos

Tratamentul cirozei este diferentiat in functie de gradul de evolutie a cirozei hepatice

compensat sau decompensat.

Principii de baza ale regimului alimentar in ciroza hepatica

fara alcool

consumati alimente proaspete sau fierte, coapte sau pe gratar

fara conserve, conservanti sau condimente

fara adaos suplimentar de sare

fara grasimi solide

dulciuri in cantitate moderata

fara proteine in cazul pacientilor cu ciroza hepatica decompensata

reduceti consumul de carne

fara alimente fierbinti sau foarte reci

evitati alimentele rugoase (floricele, alune, biscuiti s.a.)

fara bauturi carbogazoase

mese reduse cantitativ, servite la ore fixe, in ambianta placuta

mestecati bine alimentele

Regimul alimentar in ciroza hepatica compensata, fara ascita

si icter

4-6 mese pe zi, in cantitate mica, ultima masa servita cu doua ore inainte de
culcare

2 grame/zi de sare, fara adaos suplimentar in mancare

regim proteic de 1g/kg corp/zi

regim de crutare hepatica

Regimul alimentar in ciroza hepatica decompensata

Este asemanator cu cel din ciroza hepatica compensata, cu urmatoarele amendamente:

regim desodat (500 mg/zi), hipoproteic, hipolipidic, normoglucidic

daca aveti esofagita/gastropatie portal hipertensiva, dulciurile sunt

contraindicate (miere, dulceata etc)

daca aveti encefalopatie portala, regimul proteic trebuie sa fie rezervat sub
70 g/zi

sursa vegetala: soia, fasole, linte, seminte si ciuperci

in episod acut, restrictie proteica totala

Exemplu de continut proteic al alimentelor larg folosite

carnea de vita are 20-25 g de proteine/100 g si este permisa in cantitate

de 200 g, de 2-3 ori/saptamana (cele 200 g vor fi impartite pe parcursul unei
zile)

carnea de pasare are 22-28 g de proteine/100 g

pestele are 20-28 g de proteine/100 g

un ou are aproximativ 7 g de proteine, motiv pentru care pacientii cu ciroza

hepatica pot manca doua oua pe saptamana

iaurtul are 5 g de proteine si pacientii cu ciroza hepatica au voie sa consume

o cana de iaurt/lapte la doua zile

branza de vaci este permisa bolnavilor de ciroza in cantitati de 200 g, de

doua ori pe saptamana

Bolnavilor de ciroza hepatica le este interzis sa bea supa in care a fiert carnea. In regimul
alimentar al bolnavilor de ciroza hepatica sunt permise doar supele si ciorbele de legume.

Fructe si legume permise in regimul bolnavilor de ciroza

hepatica

fructele si legumele trebuie consumate proaspete

sunt permise toate fructele, mai putin citricele (daca aveti varice), merele
acre, nucile si alunele

dintre legume sunt permise toate, in afara de hrean, ceapa, usturoi, vinete,
rosii, suc de rosii

Bolnavii de ciroza hepatica trebuie sa reduca consumul de grasimi la 40-70 g/zi, mai ales in
prezenta steatoreei si a steatozei hepatice.

Medicamente hepatotoxice

Antipiretice si antiagregante (paracetamol in doze mari, aspirina)

Antiinflamatoare (indometacin, fenilbutanoza, ibuprofen)

Benzodiazepine, antidepresive, anticonvulsivante (carbamazepin,

fenobarbital, fenitoin)

Betablocante (atenolol, metoprolol)

Antifungice

Medicamentele permise bolnavilor de ciroza hepatica pentru controlul durerilor sunt

Algocalmin si Piafen.

Bolanvii de ciroza hepatica trebuie sa evite

efortul de ridicare si aplecarea

tusea si stranutul

constipatia si efortul de defecatie

Tatal meu a avut ciroza si consuma doar cartofi copti si beia iaurt degresat fara nici un
medicament,in schimb de 3 ori pe zi primea cate 10 picaturi de infuzie de radacina de
aur(zolotoi coreni) a mai trait 10 ani si mai traia daca nu lucra si nu consuma bauturi
Discutii despre ciroza

Cand poate un bolnav cu ciroza sa bea un pahar de alcool?

Niciodata! Alcolul poate produce complicatii mortale la bolnavul cu ciroza hepatica
Cum poate sa-si dea seama un bolnav cu ciroza ca va face o complicatie?
Cand apare somnolenta sau insomnie, marirea burtii, scaderea cantitatii de urina eliminata,
greata, febra, dureri de burta
Cand se face transplant de ficat in ciroza hepatica
De ce evolueaza prost o ciroza hepatica

Cat traiesti cu ciroza?

Un bolnav cu ciroza, daca se ingrijeste si urmeaza tratament si regim corespunzator, poate trai in
medie 15 ani de la punerea diagnosticului, dar am cazuri de supravietuire de peste 25 de ani.
Sansa de supravietuire lunga tine de modul in care se ingrijeste, ia tratament si tine regim.

Ce trebuie sa faca un bolnav cu ciroza pentru ca boala sa

evolueze favorabil?
Complicatiile cirozei hepatice

Ciroza hepatica complicatii

Cele mai frecvente complicatii sunt:

Scadere masiva in greutate cu casexie

Anemia

Ulcer gastric sau duodenal

Hemoragii prin ruptura de varice esofagiene

Infectarea ascitei (lichidul din burta)- peritonita bacteriana

Coma

Pietre la fiere (litiaza biliara)

Cancer de ficat (majoritatea cancerelor de ficat apar la pacientii care au

ciroza)

Hernii, inclusiv hernierea buricului (ombilicului), uneori cu ruperea pungii de

hernie formate

Lipsa de producere a urinii (sindromul hepato-renal).

Peritonita bacteriana spontana

Ce este peritonita bacteriana spontana?

Peritonita spontana bacteriana reprezinta infectarea ascitei microbii trecand in abdomen din
intestin prin peretele intestinului, fara ruperea aparenta a acestuia. Aceasta complicatie a cirozei
hepatice, apare la un sfert dintre pacientii cu aceasta boala, fara o cauza evidenta.

Ce microbi pot da peritonita bacteriana spontana?

Scoaterea ascitei cu acul (paracenteza) si complicatiile sale
Daca aveti ascita, este important sa stiti ca:
- Cea mai frecventa cauza de ascita este ciroza hepatica
Uneori ascita nu se rezolva cu medicamente si trebuie scoasa cu acul
Complicatiile extrageri ascitei sunt foarte rare
Scoaterea ascitei cu acul, nu este obligatoriu urmata de repetarea manevrei
Sunt numeroase cauze de ascita (lichid in burta), cea mai frecventa fiind ciroza hepatica, dar si
cancere, infectii, boli de inima, sangerare peritoneala, etc.
Uneori, in ciroza hepatica, este necesara extragerea lichidului cu acul, operatie numita
PARACENTEZA. Paracenteza este mai greu de acceptat de catre pacienti, deoarece toti stiu
ca daca se face acest lucru, boala de ficat se agraveaza, iar apoi lichidul se elimina numai prin
paracenteza..
Acest lucru nu este real, am facut sute de paracenteze pacientilor care ulterior nu au mai avut
nevoie de acest lucru niciodata.

Indicatiile scoaterii cu acul a lichidului de ascita in ciroza

hepatica:

Ascita care nu poate fi eliminata prin medicamente (diuretice,

albumina, etc) ascita refractara

Ascita in cantitate mare, care ar putea

fi eliminata cu medicamente, dar,
datorita cantitatii mari de lichid si starii
proaste a pacientului se elimina greu,
si nu se poate astepta pana la
eliminarea lichidului prin urina,
deoarece boala de ficat s-ar agrava.

Ascita in cantitate mica sau medie, dar

a carei cauza nu este sigura sau
ascita cu complicatii posibile (ciroza
sau boala de inima, cancer, infectie,
sangerare, etc), iar lichidul extras este necesar pentru analize.

Alte indicatii ale paracentezei:

Desi ciroza este cea mai frecventa boala cu ascitam ascita nu apare si nu se extrage numai in
cazul cirozei, ci si al altor boli:

Tuberculoza peritoneala

Cancer peritoneal sau metastaze peritoneale ale unui cancer cu alta

localizare initiala

Insuficienta cardiaca, pericardita constrictiva

Sindrom nefrotic

Ascita de cauza initial necunoscuta, ce ar putea fi generata de

Peritonita bacteriana spontana

Pancreatita

Boli de colagen

Hipotiroidie

Traumatisme abdominale cu sange in peritoneu

Complicatii dupe operatii pe abdomen

Hepatita alcoolica

Sindrom Budd Chiari

Complicatiile extragerii ascitei

Ca in ORICE manevra medicala, si in cazul paracentezei exista posibilitatea aparitiei unor
complicatii, indiferent de cine face manevra , starea pacientului, masurile de precautie luate:
1. Sangerare in interiorul abdomenului, la piele sau in peretele abdominal.
2. Perforatia unui organ abdominal, de obicei intestin
3. Infectarea lichidului sau a locului de punctie
4. Scurgere de lichid dupa extragerea acului
5. Hematom de perete abdominal
6. Hipotensiune (scaderea pe moment a tensiunii arteriale) scurta
7. Durere la locul de punctie (este de scurta durata)
8. Sindrom hepatorenal (aparitia alterarii functiei rinichilor) la pacientii cu
ciroza hepatica

Cat de frecvente sunt complicatiile paracentezei?

Complicatiile sunt rare , sub 1% dintre cazurile punctionate.
Ele pot fi reduse daca se iau in calcul toate situatiile cu risc.
Eu la cateva mii de extrageri de lichid facute de-a lungul carierei, nu am avut nici una dintre
complicatiile enumerate, si multi alti medici sunt in aceeasi situatie.
Daca se scoate lichid odata intr-o ciroza, trebuie scos mereu dupa aceea?
Nu este adevarat!!
De obicei la un pacient cu ciroza la care se scoate lichid pentru diagnostic, nu mai este nevoie de
repetarea manevrei.
Daca se scoate lichid pentru ca este in cantitate prea mare, poate fi necesara scoaterea reptata
de lichid, dar, acest lucru NU se datoreaza faptului ca a fost scos lichid prima data. Chiar si in
aceasta situatie, frecvent, lichidul nu se scoate decat o perioada de timp, dupa care se elimina cu
medicamente.
CONCLUZIA: scoaterea de lichid abdominal la un pacient cu ciroza, nu este obligatoriu
urmata de scoaterea repetata de lichid tot restul vietii!!

Extragerea de ascita si evolutia bolii de ficat

Uneori, rar, extragerea de lichid poate fi urmata de alterarea functiei rinichilor, sau exista riscul
de aparitie a encefalopatiei hepatice (coma din cauza bolii de ficat).
Acest risc trebuie evaluat de medic avand cazul in fata, si se pot lua masuri de precautie care sa
diminueze riscul complicatiilor. ACEST RISC NU POATE FI EVALUAT PE INTERNET SAU
LA TELEFON!!

Contraindicatiile extragerii ascitei

Se recomanda precautie sau abtinerea de la extragerea lichidului abdominal in urmatoarele
situatii:
1. Boli in care coagularea sangelui este afectata (trombocite<20.000/mmc,
INR<2) se poate produce sangerare
2. Sarcina in luna mare -poate fi intepat uterul
3. Tumori mari abdominale ce pot fi intepate cu ocazia paracentezei
4. Retentie de urina cu vezica urinara mare -poate fi intepata vezica urinara
5. Ocluzie intestinala pot fi intepate intestinele
6. Aderente abddminale de obicei postoperatorii -poate fi intepat un organ din
burta, care nu mai este la locul lui
7. Abdomen acut chirurgical peritonita

Situatii in care nu se poate scoate ascita

Aceste situatii sunt rare, cele mai importante situatii in care desi se punctioneaza abdomenul nu
se scoate ascita sunt:

Este posibil sa nu fi fie lichid sau sa fie lichid prea putin

Pacientul are peretele abdominal mai gros decat lungimea acului

Lichidul de ascita este prea gros ca se scurga pe ac

Blocarea acului cu un cheag, puroi, celule, fibrina, piele, etc, etc.

Cancerul hepatic forum

CANCER LA FICAT FORUM

O tumoare la ficat ce survenit in urma unui cancer de colon acesta afectandu.i ficatul. se
pot trata ambele??
Uneori de pot trata ambele deodata, alteori pa rand, iar alteori nici una nu este tratabila, depinde
de caz.
Se poate pune un stent pe canalul hepatic drept in caz de compresie estrinseca?
Teoretic se poate vezi poza
Daca se pune un stent pe canalul hepatic drept in caz de compresie estrinseca, rezista
pacientul?
De obicei rezista, dar pot interveni accidente sau uneori stentul nu poate fi pus
Ce sanse sunt ca tatal meu cu cancer de ficat sa se vindece?

Regimul alimentar in cancerul hepatic

Cancerul hepatic regim alimentar
Regimul alimentar in cancerul hepatic este similar cu cel din ciroza hepatica medie/ avansata.
Principii generale de regim :

Alimentatia trebuie sa fie bogata in glucide (dulciuri/fainoase) dar nu in

exces

Consumul de grasimi trebuie sa fie moderat, in special animale, dar normal

pentru cele vegetale

Proteinele pot fi consumate in cantitate normala mai reduse daca se

aqsociaza si ciroza cu encefalopatie (tulburari de memorie si constienta);
proteinele provin in special din carne, dar si din branzeturi sau lapte

Sarea trebuie redusa doar daca este asociata si ciroza cu lichid

Lichidele pot fi consumate dupa sete (nu trebuie reduse lichidele nici in
ciroza cu lichid, daca are sete, bolnavul poate bea cat doreste)

Renuntarea trebuie sa fie totala la alcool.

Ciroza hepatica si cancerul la ficat

In majoritatea cazurilor, cancerul hepatic nu apare pe ficat sanatos ci la persoane cu ciroza
hepatica, constituind o complicatie aacestei boli.

De ce faci cancer la ficat?

Ca si in cazul altor tipuri de cancer, cauza cancerului hepatic (numit si hepatocarcinom) nu este
cunoscuta. De aceea, rareori putem raspunde la intrebarea pacientului sau a familiei de ce am
facut eu cancer de ficat?
In aparitia cancerului hepatic sunt implicati mai multi factori de risc, unii cunoscuti, altii
ipotetici.
In foarte multe situatii cancerul de ficat apare la bolnavii care au ciroza hepatica, indiferent de
cauza acesteia (virusurile hepatitei B sau C, diabet, alcool, steatoza hepatica, substante toxice, etc

Durerea din zona ficatului

Daca va preocupa durerea din zona ficatului, trebuie sa stiti in esenta ca:
- Ficatul doare, dar foarte rar
De obicei durerea din zona ficatului este data de alt organ
Un simplu consult medical poate lamuri daca durerea este sau nu data de ficat

Ficatul doare sau nu?

Exista ideea ca o boala cu cat este mai grava cu atat da dureri mai mari si mai frecvente.
Afirmatia nu este valabila si in cazul bolilor de ficat
Durerea de ficat (numita medical hepatalgie) este relativ frecvent acuzata de bolnavi, inaintea
consultului medical. Deseori am constatat ca asa zisa durere de ficat nu este .. de ficat, de altfel
ficatul doare foarte rar.
Durerea din dreapta sub coaste (hipocondrul drept) poate avea cauza hepatica , dar exista mult
mai numeroase alte scauze de durere cu aceeasi localizare.
Simptomele bolilor de ficat
Despre bolile ficatului trebuie sa stiti cel putin urmatoarele:
- Frecvent bolile de ficat nu dau simptome
Uneori in bolile de ficat poate exista oboseala, sangerari, icter
Diagnosticul final al bolilor ficatului este stabilit prin analize si uneori biopsie hepatica
sau echivalent de biopsie hepatica

In ultima perioada am consultat mai multi pacienti care au venit surprinsi de descoperirea unor
analize de ficat modificate, ei neavand nici un simptom.
Majoritatea bolnavilor hepatici nu au nici un fel de simptome uneori bolnavul este diagnosticat
direct cu ciroza hepatica fara sa fi avut nici un simptom pana atunci. Acest lucru de intampla in
special datorita faptului ca rezervele functionale hepatice sunt foarte mari, cu alte cuvinte avem
ficat mai mult decat ne trebuie, iar ne-functionarea unei parti din el nu da simptome, pentru ca
restul ficatului preia functiile zonei distruse.
Cand poate fi necesar un transplant de ficat in ciroza
Nu orice bolnav care are o ciroza hepatica are indicatie imediata de transplant de ficat. Unii
pot trai ani sau zeci de ani cu una din bolile de ficat fara sa fie nevoie de transplant.
Cand poate fi nevoie de transplant de ficat in ciroza hepatica?

De obicei este nevoie de transplant cand pacientul cu boala cronica de ficat (ciroza) are
urmatoarele probleme:

Sangerari repetate din varice esofagiene

Ascita netratabila

Peritonita bacteriana spontana (infectarea lichidului de ascita)

Encefalopatie hepatica refractara la tratament

Icter sever nonresponsiv la tratament

Scaderea marcata a functiilor ficatului cu scaderea albuminei serice, Continue

reading

Cand nu se poate face transplant hepatic

Nu orice bolnav de ficat poate face transplant hepatic, chiar daca are indicatie pentru acest lucru.
Ca orice manevra medicala, si transplantul de ficat are contraindicatii.

Contraindicatiile transplantului hepatic

Sunt situatii in care un pacient are una din bolile mentionate anterior, se afla intr-una din
situatiile care indica necesitatea transplantului de ficat, si totusi transplantul nu se poate.

Transplantul de ficat forum

Am hepatita cu virus C, pot face transplant de ficat

Transplantul de ficat este indicat in hepatita C fulminanta, dar nu in hepatita C cronica sau ciroza
hepatica cu virus C un fazele usoare, ci in fazele mai avansate.
Se poate face transplant de ficat in hepatita cu virus B?
Acelasi raspuns ca mai sus
Daca faci transplant de ficat in ciroza cu virus C, virusul nu ramane in sange si nu
infecteaza ficatul primit?
Ascita forum
1. Toti bolnavii cu ascita se trateaza la fel?
Ascita se trateaza diferit, in functie de cauza ei, iar la pacienti cu aceeas icauza de ascita se
trateaza diferit in functie de starea pacientului, modificarea analizelor, boli asociate sau
gravitatea bolii care a cauzat ascita
De exemplu ascita din ciroza hepatica care este cea mai frecventa cauza de ascita tratamentul
se face prin :

Regim alimentar fara sare sau alimente sarate (sarea retine apa in organism
si abdomen)

Repaus la pat minimum 12 ore zilnic (in pozitia culcat, rinichii primesc mai
mult sange si elimina mai multa urina si deci ascita)

Medicamente (furosemid, spironolactona, diurex, albumina)

Paracenteza = punctionarea ascitei (scoaterea ascitei cu acul prin

punctionarea abdomenului)

Regimul alimentar in ascita

Dieta in ascita
Din experienta noastra in tratamentul ascitei dieta este extrem de importanta, la fel de importanta
ca tratamentul medicamentos. Un bolnav cu ciroza si ascita care face tratament corect dar nu tine
regim alimentar are riscul sa nu elimine ascita, uneori chiar deloc, in timp ce altul cu ascita (mica
sau medie) care nu face tratament dar are o dieta stricta, poate scapa de ascita doar cu dieta
adecvata.
Poti sa mananci sarat cand ai ascita?

Alimentatia fara sare este necesara in majoritatea cazurilor de ascita (din boli de ficat, inima,
rinichi), dar nu in toate cazurile. Aceasta restrictie dietetica poate fi necesara si datorita

tratamentului care poate sa retina sarea (antiinflamator, cortizon). In ciroza cu ascita mancarea
trebuie sa fie nesarata cel putin pana ce se vede eficienta tratamentului diuretic
Ce alimente contin sare?

Sunt multi bolnavi care cred ca daca nu se pune sare in mancare la gatit, regimul acesta este fara
sare. Acest lucru nu este adevarat!
Noi atragem atentia pacientilor ca sarea (sodiul de fapt, care retine apa) se gaseste si in:

conserve cu sare sau salicilat de sodiu

muraturi

mezeluri

branza sarata

pateuri

covrigi

paine sarata

orice aliment pe care este scris continutul de sodiu (Na)

De aceea, regimul fara sare, inseamna si evitarea alimentelor care au sare din procesul de
preparare, inainte de a fi gatite, sau a apei minerale care contine sodiu ( si sunt multe de acest
fel).
Se poate folosi sarea fara sodiu in ascita din ciroza?

Folosirea de sare fara sodiu in loc de sare obisnuita, nu este de obicei permisa in caz de ciroza
cu ascita. Aceasta deoarece unele medicamente pentru eliminarea ascitei retin potasiu si elimina
sodiu, iar sarea fara sodiu contine foarte mult potasiu, care se poate adauga peste cel retinut de
medicamente, crescandu-l la un nivel foarte periculos pentru organism.
Ce alimente sunt interzise in ascita din ciroza?

In afara de sare in ascita din ciroza hepatica trebuiesc evitate urmatoarele alimente;

Alcool

Prajeli

Rantasuri

Afumaturi

Dulciuri concentrate

Fasole, mazare uscata, varza, maioneza, condimente, vinete, hrean

Ce poti sa mananci atunci cand ai ascita

In afara de alimentele contraindicate mai sus, se poate manca orice suporta persoana
respectiva,dar cel mai corect regim, il prescrie medicul curant. Mentionez ca regimul alimentar
nu este acelasi tot timpul, in functie de evolutia ascitei medicul putand indica sau contraindica
anumite alimente, deci regimul trebuie sa fie personalizat fiecarui pacient.
Cata apa trebuie sa bei cand ai ascita?

De obicei un pacient cu ascita poate sa bea cata apa simte ca are nevoie, nu este necesar sa fie
redusa cantitatea de apa consumata zilnic. Desi cresterea cantitatii de apa consumata creste
cantitatea de apa eliminata, acest lucru nu duce si la scaderea cantitatii de ascita.Pentru ca ascita
sa scada, trebuie sa eliminati mai multa apa decat consumati
In unele situatii in care ascita este foarte mare, iar pacientul este intoxicat cu apa, poate fi
nevoie ca pacientul sa si reduca consumul de apa pentru o scurta perioada de trimp.
Ce ceiuri sunt bune in caz de ascita la un pacient cu ciroza hepatica?

Ciroza hepatica cu ascita este o boala serioasa, de aceea tratament si regimul alimentar trebuie sa
fie la fel de serioase. Ceaiurile contin diferite substante, necunoscute in majoritatea cazurilor.
Asa cum nu exista doi oameni absolut identici , nu exista doua plicuri de ceai care sa aiba exact
aceesi compozitie, deci cand prescrii unui pacient un ceai nu stii daca si cat sodiu, potasiu, clor,
calciu, sau alte zeci de substante contine, deci practic nestiind ce contine ceaiul, nu stii ce efecte
pozitive si secundare are, si stii la ce sa te astepti. De aceea in ciroza cu ascita nu te poti baza pe
ceaiuri.
Cum se urmareste eficienta tratamentului in ascita?

Eu obisnuiesc sa instruiesc bolnavii cu ascita ca sa isi dea seama daca tratamentul si regimul sunt
eficiente, si daca ascita se mai mareste cantitativ sau nu. Astfel ei stiu ca sa faca acasa,si nu
trebuie sa vina la control decat atunci cand este necesar; este deranjant sa te duci la medic sa il
intrebi zilnic daca tratamentul ascitei merge bine sau nu (cheltuieli, probleme cu transportul,
asteptare la medic, etc), iar in spital nu poti sta oricat timp..
De aceea mentionam ca urmarirea eliminarii ascitei de catre bolnav sau familie se poate face
acasa astfel:

Urmarirea cantitatii de urina eliminata (care trebuie sa creasca)

Supravegherea greutatii corpului (care trebuie sa scada)

Masurarea cu centimetrul a taliei (care trebuie sa scada)

Cand trebuie sa mergi neaparat la medic atunci cand ai ascita?

Eu recomand ca pacientul sa vina rapid la control atunci cand:

Incepe sa creasca burta

Se umfla picioarele

Scade cantitatea de urina eliminata

Incepe cresterea in greutate

In aceste situatii, recomandam pacientilor sa vina rapid pentru control si reevaluarea

tratamentului. Altfel, exista riscul ca ascita sa creasca rapid, si sa fie mai greu de tratat ulterior.
Dr Ditoiu Alecse Valerian Spitalul Fundeni Clinica MedicalaTratamentul ascitei
Tratamentul ascitei este diferit in functie de cauza.

Chiar la pacientii cu aceeasi boala- de exemplu ciroza hepatica- tratamentul ascitei poate fi
diferit, si chiar la acelasi pacient tratamentul ascitei poate fi diferit in diferite stadii ale bolii
Ascita tratament

Tratamentul ascitei este diferentiat, fiind diferit la diferiti pacienti in functie de numerosi
parametri; astfel sunt situatii in care ascita se poate rezolva doar cu regim, in alte cazuri este
necesar si tratament medicamentos, alteori este nevoie de eliminarea ascitei cu acul iar uneori
doar transplantul poate rezolva problema vezi schema.
Inceperea tratamentului trebuie insotita de intreruperea consumului de alcool, medicamente
antiinflamatorii si regim fara sare.
A. Tratamentul ascitei cu medicamente

Tratamentul pe care il facem noi in ascita se poate rezuma la urmatoarele situatii mai frecvente:

Ascita din inflamatii, se trateaza cu medicamente antiinflamatorii sau

imunomodulatoare

Ascita din infectii se trateaza cu antibiotice

Ascita din sindromul nefrotic, se trateaza cu albumina, diuretice,

eventual prednison si diuretice

Ascita din cancere, se trateaza prin scoaterea tumorii primare si

citostatice pe cale orala, injectabila, eventual injectabila in peritoneu (burta)

Ascita din organ perforat sau sarcina extrauterina rupta, se trateaza

prin operatie

Ascita din ciroza hepatica - care este cea mai frecventa cauza de ascita
tratamentul se face prin
o

Regim alimentar fara sare sau alimente sarate (sarea retine apa in
organism si abdomen)

Repaus la pat minimum 12 ore zilnic (in pozitia culcat, rinichii primesc
mai mult sange si elimina mai multa urina si deci ascita)

Medicamente (furosemid, spironolactona, diurex, albumina)

Paracenteza (scoaterea ascitei cu acul prin punctionarea

abdomenului)- rar

B. Paracenteza evacuatorie (scoaterea ascitei cu acul):

In afara de tratamentul specific fiecarei cauze de ascita, suntem uneori nevoiti sa facem
paracenteza (scoaterea ascitei cu acul), pentru o data sau de mai multe ori.
Scoaterea ascitei cu acul o data, nu implica neaparat repetarea manevrei. vezi poze cu
paracenteza.
Paracenteza (extragerea ascitei cu acul) se poate repeta ori de cate ori este nevoie, cu respectarea
unor reguli care sa previna aparitia complicatiilor, in special a infectarii ascitei. Se pot scoate la o
singura extragere 2-6l de ascita, iar daca este nevoie, paracenteza se paote repeta, in unele cazuri
chiar a doua zi.
Indicatiile paracentezei:
Scoaterea ascitei cu acul nu este o manevra obligatorie la toti pacientii cu ascuta, fiind indicata in
urmatoarele situatii:

In orice ascita la inceput, pentru analiza lichidului (pentru a depista infectiile,

celulele canceroase, compozitia lichidului, etce

Pentru evacuarea ascitei care este in cantitate mare, si nu poate fi eliminata

rapid cu medicamente, iar pacientul nu poate respira si urina din aceasta
cauza (ascita face compresie pe rinichi , care nu isi mai pot efectua functiile)

Contraindicatiile paracentezei:
Se recomanda sa nu se faca paracenteza in urmatoarele situatii:

Trombocite mult scazute (<20.000/mmc) se pot administra trombocite

concentrate

INR mult scazut (>2) se paote administra plasma psoaspata

Sarcina

Retentia acuta de urina cu vezica urinara mare (se poate intepa accidental)

Infectii ale peretelui abdominal in zona de punctie

Distensie mare intestinala

Aderente abdominale

Abdomen acut chirurgical

Ca si complicatii ale paracentezei pot sa apara:

Sangerari in cavitatea abdominala

Infectarea ascitei

Tulburari ale ionilor din sange

Perforarea unui organ abdominal

Scurgerea de lichid prin orificiul de punctie

Aceste complicatii sunt rare, am vazut cca 10 cazuri cu complicatii in 30 de ani de experienta
medicala .
C. Alte metode de tratament al ascitei

In unele forme de ascita se pot aplica si alte metode de tratament ca:

Scoaterea ascitei, concentrarea ei si apoi reperfuzarea intravenos

Montarea unui tub cu valva unidirectionala, care sa permita scoaterea

ascitei din abdomen si reinjectarea sa intr-o vena de la baza gatului (sunt
peritoneo-jugular) vezi foto alaturat

Transplantul de ficat in ascita refractara

Administrarea de antibiotice in abdomen in caz de infectarea ascitei) sau

citostatice in ascita canceroasa)

Complicatiile ascitei
Existenta ascitei la un pacient cu ciroza hepatica semnaleaza ca boala este evoluata, dar
siexistenta unui risc de complicatii

Complicatiile ascitei
Un pacient cu ascita din ciroza hepatica poate sa faca urmatoarele
complicatii:

Complicatii generate de boala cauzatoare a ascitei (ciroza, cancer, boli de

inima, etc)

Complicatii cauzate de ascita propsiu-zisa, cele mai frecvente fiind:

Suprainfectarea ascitei vezi subiectul aici

Hernie ombilicala (umflarea ombilicului datorita presiunii apei din abdomen,

uneori cu ruperea sa)

Aparitie de hernii abdominale in alte zone

Blocarea eliminarii urinii prin presiunea pe care ascita o face pe rinichi si caile
urinare

Tulburari respiratorii, prin impiedicarea participarii abdomenului la respiratie

Pleurezie = apa la plaman

Varice esofagiene rupte

Cea mai grava complicatie a varicelor esofagiene este ruperea lor

Simptomele varicelor esofagiene rupte

Ruperea varicelor esofagiene apare cel mai frecvent la pacientii cu ciroza hepatica.
Trebuie sa ne gandim ca un pacient cu ciroza a facut ruptura de varice esofagiene dacaapar
urmatoarele simptome:

Greata

Varsaturi cu sange curat, cheaguri sange partial digerat sau total digerat (ca
un zat de cafea)

Oboseala extrema

Transpiratii

Ameteli

Balonarea partii superioare a abdomenului

Durere in capul pieptului

Coma poate apare in formele grave, prin intoxicatia bolnavului cu

reziduurile din sangele din tubul digestiv.

Evacuarea sangelui prin scaun, ca sange proaspat, partial digerat, cheaguri

sau total digerat (melena = scaun ca pacura, moale, negru si lucios), apare
la mai multe ore de la sangerare, si continua 48 de ore dupa oprirea
sangerarii; acesta este timpul de parcurgere a tubului digestiv a materiilor de
la stomac pana la rect.

Varice esofagiene rupte diagnostic

Pacientul cu varice esofagiene rupte are de obicei ciroza hepatica cunoscuta, si prezinta unele
dintre simptomele de mai sus. La examinarea sa, medicul constata semnele cirozei, analizele
arata modificari ca in ciroza hapatica (anemie, leucocite si trombocite scazute, scaderea
colesterolului, protrombinei si albuminei, etc), ecografia poate sa arate marirea splinei, ascita si
ficat nodular, dar diagnosticul ruperii varicelor se pune prin endoscopie digestiva superioara

Tratamentul varicelor esofagiene rupte

Tratamentul varicelor esofagiene rupte este obligatoriu, deoarece riscul de deces este mare,
uneori nici tratamentul nefiind eficient, chiar daca este efectuat
corect si la timp.

Tratament cu medicamente care strang varicele

(vasoconstrictoare) si odata cu ele strang si ruptura
vasului respectiv

Evacuarea sangelui din tubul digestiv pe sonda

gastrica sau cu medicamente

Transfuzie de sange

Tamponarea varicelor cu ajutorul unei sonde cu balonase vezi foto

Tratament prin endoscopie digestiva superioara

Tratament chirurgical (legarea chirurgicala a varicelor) -se face mai rar

astazi, celelalte metode putand rezolva situatia

Sclerozarea varicelor cu diferite substante

Aplicarea de agrafe pe varice (endoclipsuri)

Ligatura (bandare) varicelor cu inele elastice vezi imaginea

alaturata

De retinut

Riscul de rupere a varicelor esofagiene este cel mai mare in

varicele gradul III si IV

Intreruperea tratamentul si regimului alimentar, asociat cu consumul

de alcool, poate creste riscul de ruptura de varice esofagiene

Sansa de supravietuire a unui bolnav cu ciroza hepatica si varice esofagiene

rupte este de 50%

Riscul de reaparitie a sangerarii este de 5 zile de la ruptura varicelor.

Cheagurile de sange varsate de bolnav seamana cu ficatul de aceea exista

popular termenul si-a varsat ficatul. Ficatul nu poate fi varsat, pentru
simplul motiv ca el ar trebui eliminat in stomac printr-un canal (canalul
coledoc) de cativa milimetri, lucru imposibil.

Desi situatia este extrem de grava, prezentarea rapida intr-un serviciu

medical competent, poate salva viata bolnavului, si am avut zeci de
asemenea situatii.

Daca ai varice esofagiene rupte, ce sanse ai sa supravietuiesti?

Sansa teoretica de a scapa cu viata in cazul unui pacient cu ruptura de varice esofagiene, este de
cca 50-60% cu tratament corect.

Ce regim alimentar sa ai tii in caz de varice esofagiene?

Este regimul din ciroza hepatica, teoretic, pe care il gasiti aici
Regimul unui anumit pacient trebuie personalizat, si il poate prescrie doar medicul care cunoaste
persoana (pacientul) respectiv.

Endoscopie digestiva pret

In spital endoscopia digestiva superioara nu se plateste, costurile sunt suportate de Casa de
asigurari. La cabinetul privat unde lucrez, pretul endoscopiei digestive superioare este de 200lei

Cand apar varicele esofagiene

Varicele esofagiene sunt dilatari ale unor vene care sunt prezente in mod normal la nivelul
esofagului.

In ce boli apar varicele esofagiene?

Varicele pot sa apara la esofag in mai multe boli, cele mai frecvente
fiind:
1. Ciroza hepatica cel mai frecvent
2. Insuficienta cardiaca
3. Boala hepatica alcoolica
4. Schistosomiaza
5. Sarcoidoza
6. Tumori/ infiltratii masive ale ficatului
7. Necroze hepatice acute masive (distrugerea masiva a celulelor ficatului
datorata visurusilor, alcoolului, ciupercilor, medicamentelor, autoimuna,
etc)Limfoame ale ficatului si splinei (un fel de leucemii cu stocarea celulelor
leucemice in ficat sau splina)
8. Hemocromatoza (stocarea fierului in ficat)
9. Boala Wilson (tulburarea metabolismului cuprului ci stocarea lui in ficat
10.Deficitul de alfa-1-antitripsina (lipsa unei substante, din nastere)
11.Tromboza venooclusiva hepatica
12.Mucoviscidoza
13.Sindromul Budd Chiari (astuparea cu cheaguri a unor vene ce merg de la ficat
catre inima)
14.Sindromul Bearn-Kunkel
15.Lipodistrofia congenitala Berardinelli-Seip (stocare de grasime inclusiv in
ficat)

De obicei pacientii care au varice la esofag au ciroza hepatica, dar varice pot fi si in boli de
inima, tumori hepatice mari sau boala alcoolica a ficatului..
In functie de marirea lor, varicele esofagiene se clasifica in 4 grade, cele mai grave fiind cele de
gradul 4.
In lipsa tratamentului si a regimului, marimea varicelor esofagiene poate creste progresiv,
existand riscul ruperii lor, incident extrem de grav, care poate omora jumatate din cei ce au
aceasta problema.
Dr AV Ditoiu Spitalul Fundeni

De ce apar varicele la esofag?

In esofag exista vene care fac legatura intre venele ce duc sangele la ficat si o mare vena de langa
inima vena cava inferioara.
In mod normal sangele circula prin aceste vene, care nu se vad la endoscopia digestiva
superioara.
Daca presiunea in aceste vene creste, asa cum se intampla in cazul
nodulilor din ciroza care fac compresie pe aceste vene, ele se pot
umfla sub forma de varice, care se vad la endoscopia digestiva
superioara

Alccolul si ficatul
Alcoolul este toxic?
Alcoolul este o substanta toxica, si in functie de rezistenta fiecarui organism, consumul de alcool
poate produce afectarea ficatului- printre alte efecte secundare (boli psihice, cancere, etc).
Rezistenta organismului la alcool difera intre cele doua sexe, barbatii metabolizandu-l mai usor
si mai rapid decat femeile, fiind mai rezistenti la consumul de alcool, in anumite limite.

Regimul alimentar recomandat pacientilor cu hepatita

Hepatita virala este o afectiune a ficatului provocata de virusii A, B, C, D si E, care distrug
celulele hepatice, fapt ce conduce la degradarea functiilor ficatului.
Hepatita de tip A este cauzata, in general, de igiena precara a mainilor si a alimentatiei si poate
fi prevenita prin vaccin. Tipurile de hepatita B si C sunt afectiuni virale si infectioase, care se
transmit in special prin sangele unei persoane infectate.

Este important de retinut faptul ca virusul hepatitei de tip B este de 10 ori mai infectios decat
HIV. In acest caz, e foarte important sa stiti care este regimul alimentar in hepatita B pentru a
mentine echilibrata starea de sanatate si pentru a evita complicatiile ulterioare.
Hepatita de tip D se dezvolta doar in prezenta virusului hepatitei B, in timp ce hepatita de tip
E este cauzata de infectia cu virusul heptic E.
Indiferent de tipul virusului care determina aparitia hepatitei, pentru protejarea functiilor
hepatice, dar si pentru sustinerea recuperarii organismului, este necesar ca bolnavii de hepatita
sa respecte un anumit regim alimentar. Acesta consta in alimente recomandate si alimente
interzise cu desavarsire pacientilor cu afectiuni hepatice.

Regimul in hepatita alimente recomandate

Din regimul alimentar al oricarui bolnav de hepatita nu trebuie sa lipseasca:

Fructe proaspete, bogate in vitamine si antioxidanti (in special citrice,

fructe de padure, mere). Fructele cu un continut mare de zahar, precum
strugurii sau bananele trebuie consumate cu moderatie. De asemenea,
pentru evitarea balonarilor, toate fructele trebuie consumate inainte de
masa, nu dupa, pe post de desert.

Legume verzi si gatite in aburi. Cu cat afectiunea este mai grava, cu atat
trebuie sa fie mai mare consumul de legume proaspete, in special
radacinoase si legume cu frunze verzi: sfecla rosie, morcovi, telina,
pastarnac, radacina de patrunjel, salata, patrunjel, spanac. Alaturi de
acestea, mai pot fi consummate, in functie de sezon, urmatoarele legume:
castraveti, rosii, dovlecei, conopida. Atat varza alba, cat si varza rosie sunt
recomandate, insa cu moderatie, deoarece provoaca balonari.

Cereale integrale. Indiferent de forma in care sunt consummate (paine,

musli, fulgi, tarate) cerealele integrale nu trebuie sa lipseasca din meniul
zilnic al bolnavului de hepatita. Acestea asigura un aport semnificativ de fibre
si minerale si mentin echilibrul tractului digestiv.

Carne de pui, curcan si vita. Carnea este o sursa importanta de proteine si

minerale, precum fier, potasiu, magneziu si zinc, insa trebuie consumata cu
moderatie, astfel incat organismul sa nu fie asaltat de o cantitate prea mare
de grasimi si cholesterol. Carnea va fi preparata numai pe gratar sau prin
fierbere.

Peste. Bogat in acizi grasi Omega-3, pestele este un aliment recomandat in

dieta bolnavilor de hepatita, deoarece reprezinta o sursa importanta de
proteine si are un continut scazut de colesterol. Pestele va fi pregatit numai
pe gratar sau la cuptor, fara adaos de ulei.

Leguminoasele trebuie consummate cu prudenta de catre pacientii cu

hepatita, deoarece provoaca balonari si pot crea stari de discomfort biliar.
Totusi, organismul are nevoie de aceste alimente, deoarece sunt surse
importante de fibre solubile, care sustin procesul de detoxifiere al
organismului.

Lapte si derivate ale acestuia. Sunt recomandate lactatele degresate si

fara adaosuri de sare sau alte condimente: lapte, iaurt, branza de vaci, cas.

Grasimi sanatoase. Pacientii bolnavi de hepatita au voie sa consume

grasimi sanatoase, precum: unt, smantana, ulei de masline sau de porumb,
insa in cantitati moderate si numai cu garantia ca sunt proaspete.

Oua regimul bolnavilor de hepatita permite consumul a maximum doua oua

fierte pe saptamana.

Asadar, regimul alimentar recomandat bolnavilor de hepatita nu este foarte restrictiv, nici
pretentios sau costisitor. Cu adevarat importante sunt modalitatea de pregatire a alimentelor,
precum si prospetimea acestora si orele la care bolnavul isi programeaza mesele.