Zapada si ghiocelul

Cnd Dumnezeu a fcut toate cte snt pe pmnt, iarb, buruieni i flori, le-a mpodobit cu
tot felul de culori frumoase. Cnd a fcut i zpada, i-a zis :
- S-i caui tu singur culoarea care-i place, fiindc tu umbli peste tot. Atunci zpada se
duse la iarb i-i spuse : - D-mi i mie din culoarea ta verde i aa de frumoas !
Iarba nu vru ns. Rug apoi pe trandafir s-i dea culoarea lui roie, strlucitoare. Dar nici
trandafirul nu voi. Ceru culoarea albstruie de la viorea, culoarea galben de la floarea
soarelui. Nici una nu ascult rugmintea zpezii. Trist i amrt, zpada ajunse n
dreptul ghiocelului. Ctre el i plnse ea durerea, grind:
- Nimeni nu vrea s-mi dea culoarea sa. Toate ma alung i-i bat joc de mine.
Ghiocelul, milos, se nduio, de soarta zpezii i-i zise :
- Dac-i place culoarea mea alb, eu o mpart bucuros cu tine.
Zpada primi cu mulumire darul ghiocelului. De atunci ea poart vemntul alb ca al
ghiocelului. Drept recunotin, l las s scoat cporul afar, de cum ncepe s se arate
primvara.