Anca Elena Vraru

Zori de ziu
Rsritu-mi pare firav,
Scncet viu de copilandru
Ce ntrezare bucuria
Noii zile att de tandru.
Aud glasuri ce-ntretaie,
Somnul nopi i pe sfrite.
Larg, lumina dimineii
Deschide pleoape nelenite.
Ciripituri, triluri, larm,
Pn s s-aprind lumea,
Mierla-i cnt nchinarea
Celui ce-a creat minunea.
Paii ti uit s mearg
i auzul s-i mai strige,
Stnd n loc inima-i larg
Nu voiete-a se mai duce.
ns timpul curge, curge
Grabnic mersul i ndreapt,
cci pe dimineaa dulce
Prnzul grabnic o ateapt.
Ca s ad mpreun,
Suflul lor s-i ntretaie,
dragi cuvinte s i spun,
inimile s-i mbie.
iar atunci cnd taina serii,
Pogor - va pe meleaguri
s se piard-n lanul ceriului
presrat cu stele-n falduri.
i aa tustrei de-odat
Se-nvelesc n haina nopii,
Ca mereu s-nvie iar
Dimineaa-n pragul porii.

Grai strbun
Grai strbun rupt din vecie,
Ce auzul mi-l desfei,
Poposita-i pe - ast glie
Ca un dar de pre.
Fost-ai tu dintotdeauna
pe acest pmnt ntins?
Coborta-i din nalturi
Cnd cerurile s-au deschis.
Gnduri de-nchinare
Iar mie mi-e dor
de zmbetul larg ca un zbor
de ochii ti blnzi i mari
n care m pierd printre zri,
apusuri i rsrituri de mri
le port n mine att de uor.
Mi-e dor s m pierd printre oameni
cu tine notnd printre raze
ce-atrn de soare
i-n pr i coboar uor,
miros de salcm nflorit
i iarb ct cerul de mult
ne ateapt un veac infinit
de iubire, de odihn i trud.
De-a putea fi n acest trunchi
prin care seva nvie
prin frunze, prin flori, din pmnt
se-nal adncul n mine;
a face o punte din nori

Anca Elena Vraru

din iarb i raze de rou

pe care s-i duci paii moi

aproape de-o inim nou.