Sunteți pe pagina 1din 5

A. Exemple de subiecte posibile la examen

1. Construiti o dilema morala şi listaţi

construită la o clasă de elevi cu vârsta de 9-10 ani.

5-7 pasi ai unei activităţi prin care să folosiţi dilema

2. Comparaţi motivaţia de afiliere cu motivaţia de afirmare.

3. Comparaţi implicaţiile educaţionale ale abordării dezvoltării morale la Piaget si Kohlberg.

4. Proiectaţi o intervenţie care să vizeze dezvoltarea cognitiva în stadiul operaţiilor concrete.

Argumentaţi opţiunile dvs. folosind ideile lui Piaget despre dezvoltarea copiilor.

5. Descrieti efectul de undă si arătaţi cum îl puteţi folosi în gestiunea clasei de elevi.

Analizaţi schimbarea comportamentului elevilor folosind învăţarea prin modelare.

6. Profesorul MC lucrează la o scoală din Munţii Apuseni, la o clasa unde vârstele elevilor variază

de la 5 la 15 ani. Profesorul prezintă elevilor săi următoarea povestire.

Lucia spală paharele si sparge din greşeală 2 pahare. Sora ei, Maria, se joacă cu un pahar si, neatentă, îl sparge. Cine este mai vinovată: Lucia sau Maria. De ce? Sunteţi rugaţi:

1. să identificaţi 1-3 răspunsuri diferite, in funcţie de vârsta elevilor;

2. să argumentaţi un răspuns, la alegere, pe baza teoriei piagetiene a dezvoltării morale;

3. să analizaţi, relativ la răspunsul ales, relaţia dintre dezvoltarea morală si cognitivă a elevilor.

7. Vi se prezintă, ca psiholog, următoarea situaţie:

Ionuţ este in clasa a VIII. Este un elev de nivel mediu, inteligent, doreşte să obţină rezultate bune si are acasă un program riguros de pregătire a lecţiilor. La şcoală are matematica luni de dimineaţa, de la 8 la 9, urmată de 2 ore limba română. Marţi este o zi mai uşoară, cu desen, muzică, geografie etc. Miercuri are o zi care îi pune probleme: începe, in ordine cu fizica, chimia, limba engleză si de la 13 la 15 are matematica: algebra si geometrie. In fiecare după-amiază programul lui de acasă este asemănător: se întoarce de la şcoală, mănâncă si începe lecţiile. La 18, are 2 ore suplimentare de engleză (luni), marţi merge la tenis si miercuri are pregătire suplimentară la matematica. Se întoarce acasă la 20, repetă lecţiile pentru a doua zi si, după cină (21) rămâne la calculator 1,5-2 ore. După care, somnul binemeritat, care vine însă cam greu. Se cere sa evaluaţi programul de lucru al lui Ionuţ, să identificaţi consecinţe posibile in planul rezultatelor şcolare şi al oboselii. Faceţi 3-5 recomandări părinţilor şi dirigintelui.

8. Alegeţi răspunsurile corecte la itemii:

Motivaţia de învăţare:

a. este credinţa elevului ca este capabil de performante superioare;

b. consta din totalitatea reacţiilor elevului în situaţii de eşec;

c. susţine energetic, mobilizează şi direcţionează comportamentul elevului;

d. este credinţa elevului ca poate controla rezultatele unei activităţi.

Construcţia dilemelor morale ale lui Kohlberg porneşte de la:

a. conflictul între două alternative la fel de bune;

b. raţionamentele copiilor care joaca un joc cu bile;

c. un conflict intern care il determina pe indivizi să îşi justifice alegerea ;

Recomandări generale La început faceţi o lectură de orientare: fixaţi doar capitolele, subcapitolele, secvenţele mari ale cursurilor. În acest mod vă veţi construi un schelet al informaţiei care va funcţiona ca o structură integratoare în care se vor include noile informaţii. Treceţi apoi la lectura liniară pentru a vă orienta asupra textului, fără să insistaţi pe detalii. Continuaţi cu o lectură problematizată, dirijându-vă singur după o listă de cerinţe stabilită de Dv. sau solicitată prin itemii de evaluare sau prin temele de control. Dacă sunteţi pasionat, dacă aveţi un nivel de aspiraţie mai înalt folosiţi lectura paralelă:

prelucraţi cel puţin două manuale/ cursuri menţionate în bibliografie care prezintă acelaşi subiect, selectaţi informaţiile după criterii comune pentru a desprinde asemănări, deosebiri, elemente originale. Cu excepţia lecturii de orientare, în toate celelalte realizaţi scheme, comparaţii, căutaţi exemplificări, altele decât cele oferite de manual. Este util ca lectura cursului să fie însoţită de folosirea unui dicţionar. Repetaţi ceea ce aţi prelucrat pentru a reţine mai temeinic. Supraînvăţaţi uşor, adică mai repetaţi o dată şi după aţi memorat corect! Activitatea de învăţare individuală este mai eficientă dacă alternează cu învăţarea în grupuri mici. Împreună cu 2-3 colegi, confruntaţi modurile de înţelegere a unor idei sau modul de rezolvare a temelor. Cu ei vă puteţi întâlni faţă în faţă sau puteţi să comunicaţi prin chat şi e-mail. Pregătirea din preajma examenului presupune revizuirea materiei, recitirea notelor, organizarea informaţiilor în funcţie de obiectivele cursurilor, de tipul de examen (oral sau scris), de timpul disponibil. Cunoaşterea datei examenului şi a secvenţei temporale în care întrebările sunt disponibile în spaţiul virtual (pe site-ul facultăţii!) este absolut necesară pentru a vă organiza. Pentru ca învăţarea să fie temeinică, activităţii de înţelegere ce se presupune că a fost realizată în pregătirea pe parcurs trebuie să-i urmeze activitatea de memorare a informaţiilor. Reamintirea informaţiilor privind gestiunea timpului, orarul de lucru, ritmurile de activitate şi oboseala, tratate în unităţile de curs precedente, sunt deosebit de utile în acest caz.

Recomandări pentru rezolvarea unor sarcini Efectuarea unei sarcini a unei aplicaţii solicită stabilirea de repere, de invarianţi operaţionali sau de noduri obligatorii prin care trece execuţia. Rezolvarea corectă a unei sarcini cere, în viziunea lui Nunziati (1990) ca răspunsul să corespundă exact sarcinii (pertinenţa), să conţină toate elementele aşteptate, toate operaţiile (completitudinea), să evite erorile (exactitatea), la care se adaugă raritatea sau originalitatea soluţiei (Grandguillot, 1993). Pentru a rezolva corect temele, testele, aplicaţiile studentul trebuie să analizeze sarcina definită şi să construiască, pentru o categorie de sarcini, criterii de realizare. Criteriul de realizare a unei sarcini nu este un sfat pe care îl furnizează conceptorul sau tutorele sau alte persoane competente ci o proprietate a sarcinii de realizat. Exemplu:

Pentru categoria de sarcini „comparaţie între A şi B” criteriile sunt:

stabilirea asemănărilor, stabilirea deosebirilor în funcţie de anumite criterii explicite, precedate de o scurtă caracterizare şi urmate de o scurtă concluzie. Trecerea de la criterii generale ale comparaţiei la indicatorii specifici sarcinii „comparaţi ritmurile circadiene şi ritmurile ultradiene” presupune:

- stabilirea criteriilor de comparaţie valabili pentru cele două tipuri de ritmuri (durata, efecte, funcţii, interacţiuni cu alte procese etc.);

- identificarea asemănărilor şi a deosebirilor;

- tratarea separată a acestora etc

A identifica Identificarea este o operaţie cognitivă de recunoaştere a unor informaţii, date, fapte, definiţii, caracteristici în funcţie de anumite note. Se realizează prin subliniere, numire, enumerare a unor obiecte, însuşiri, fenomene, evidenţierea unor cuvinte, sintagme, definiţii într-un text dat. Uneori identificarea se desfăşoară la un nivel concret, studentul fiind invitat să identifice prin arătarea unui

obiect, a unei părţi a acestuia etc., alteori a identifica este echivalent cu a enumera. De exemplu:

Enumeraţi riscurile care sunt incluse în categoria riscuri regionale şi globale” este o sarcină bazată pe operaţia cognitivă identificare.

A prezenta

În accepţiunea corectă, această sarcină solicită reproducerea a unor informaţii, dar termenul ne pune în dificultate prin lipsa lui de precizie. Când îl întâlniţi, solicitaţi, politicos, lămuriri pentru indicarea

exactă a operaţiei cognitive vizate de profesor. Sarcinile introduse prin consemnul „prezentaţi” sunt sarcini de descriere, listare, enumerare, caracterizare a calităţilor unor obiecte sau procese astfel încât să rezulte o imagine completă a acestora. Unii profesori înţeleg însă şi comparaţie, analiză, ceea ce depăşeşte înţelesul propriu al termenului. Este preferabil ca descrierile să utilizeze reformularea, selecţia pentru a demonstra evaluatorului că s-a depăşit învăţarea mecanică.

A analiza

Analiza este operaţia de descompunere, fragmentare pe plan mental a unui obiect, fenomen, proces în părţile din care este alcătuit pentru a stabili semnificaţia lor în raport cu întregul. Rezultatul ei se exprimă într-o enumerare, o descriere, o listă de însuşiri, de părţi ale unui întreg, combinat uneori cu un desen, o schemă. Analiza poate să vizeze un singur obiect sau relaţiile dintre două obiecte. În

ultimul caz, sarcina cognitivă este mai dificilă. Când analiza solicitată este o analiză critică, sub această formulare se ascunde una din cele mai dificile operaţii cognitive, care solicită fixarea anterioară a unor criterii şi evaluarea obiectului de analizat prin raportare la criteriile fixate.

A comenta, a discuta o idee

Comentarea, discutarea unei idei, a unui enunţ sunt sarcini mai puţin precise care echivalează cu a reformula, a susţine, a respinge, a ilustra o idee. Şi în acest caz, este preferabil ca studentul să solicite clarificarea acestora, prin indicarea exactă a operaţiei cognitive vizate de conceptorul aplicaţiei, temei. În mod normal, când se solicită comentarea, discutarea unei idei, se începe cu reformularea acesteia, cu enumerarea argumentelor care o susţin şi a contraargumentelor, realizând o abordare completă a acesteia. Se poate completa comentarea ideii, temei date cu identificarea legăturilor cu alte idei similare sau opuse şi a consecinţelor acceptării ei.

Exemplu Comentaţi enunţul „Metacogniţia influenţează favorabil învăţarea”. Sarcina solicită

1. Reformulare: Metacogniţia include un ansamblu de conduite prin care studentul reflectează

asupra modului în care gândeşte, rezolvă probleme, înţelege. Acest fapt îl ajută să fie mai eficient, să obţină rezultate mai bune, îi furnizează tehnici de învăţare care nu se demodează niciodată.

2. Se descriu, pe scurt, operaţiile de reglare a învăţării: anticiparea, controlul (monitorizarea) şi

ajustarea.

3. Se caută, în unitatea de curs 7, explicaţii privind efectele metacogniţiei şi se exemplifică prin

evenimente din experienţa personală de folosire a acestora. Pentru obiectivitate, se completează comentariul cu dificultăţi de formare a capacităţii metacognitive.

4. Se caută idei similare: tehnici de învăţare, învăţarea permanentă etc.

A compara/ a realiza o analiză comparativă.

Sarcinile care solicită comparaţii impun următoarele operaţii:

stabilirea asemănărilor;

stabilirea deosebirilor;

Preliminar, cele două operaţii presupun identificarea unor criterii, după care se caută modul de „comportare” al obiectului faţă de respectivul criteriu; criteriile nu sunt arbitrare, ele sunt note ale celor două obiecte comparate. O comparaţie corectă impune căutarea cât mai multor criterii, aproape până la epuizarea caracteristicilor obiectelor comparate. Uneori, stabilirea asemănărilor este

mai dificilă decât a deosebirilor; primele se caută printre notele genului proxim, celelalte între diferenţele specifice. În locul unei comparaţii complete se solicită uneori numai stabilirea asemănărilor sau numai a deosebirilor.

Exemplu: Stabiliţi deosebirile dintre A si B

Criteriul de

Caracteristici

comparaţie

Obiectul A

Obiectul B

Asemănări

   

Criteriul 1

 

Criteriul 2

 

Deosebiri

   

Criteriul 3

   

Criteriul 4

   

Informaţia se poate prezenta si descriptiv, fară tabel. Pentru reuşita unei comparaţii este necesar:

să se prezinte criteriul de comparaţie, apoi caracteristica fiecărui obiect în funcţie de criteriul ales;

să se prezinte asemănările şi deosebirile în aliniate separate;

să se caute cât mai multe criterii de comparaţie, pentru a oferi o imagine completă a obiectelor date;

să se descrie, in introducere elementele A si B, d ecomparat;

să se extragă o concluzie pertinentă, în încheire.

Atenţie! Caracterizarea independentă a atributelor celor două obiecte este o eroare când sarcina solicitată este o comparaţie

A clasifica

Clasificarea este o sarcină care constă în gruparea unor obiecte sau informaţii în categorii, pe baza

însuşirilor lor. Pentru a realiza o clasificare corectă, studentul va fi atent:

1. să nu lase rest, să includă toate elementele date într-o clasă;

2. pe fiecare treaptă a clasificării, între clasele găsite, trebuie să existe raporturi de opoziţie; altfel spus un element să NU facă parte simultan din două clase diferite;

3. pe aceeaşi treaptă, criteriul de clasificare să fie unic;

4. asemănările dintre obiectele aflate în aceeaşi clasă trebuie să fie mai mari decât deosebirile dintre ele.

A argumenta

A argumenta, a susţine sau a respinge o ideea sunt sarcini care impun acelaşi demers logic.

Argumentarea este o sarcină care solicită operaţii cognitive complexe, ca răspuns la întrebarea DE

ce ? ele sunt desfăşurate în următoarea ordine:

se reformulează propoziţia pentru a fi mai bine înţeleasă sau se utilizează în forma dată;

se ridică explicit pretenţia de adevăr a acelei propoziţii, adică se pune sub semnul întrebării adevărul propoziţiei de argumentat;

se caută propoziţii noi din care se poate deduce propoziţie dată; aceste noi propoziţii se caută în teoria domeniului studiat (argumentare deductivă), în situaţii concrete, experimente, cunoscute de rezolvitor (argumentare inductivă);

se verifică dacă raţionamentul din care rezultă propoziţia pe care trebuie să o susţinem este corect logic/ plauzibil.

Se extrage o concluzie.

A realiza o sinteză

Sinteza este operaţia opusă analizei şi implică o compunere mintală a unor elemente pentru a alcătui un întreg nou. Este inclusă în sarcini care solicită reuniri, reorganizări, asamblări, reconstituire, dar

nu se reduce la asocierea, însumarea elementelor, ci presupune relaţionarea logică pentru a dezvălui un principiu de interacţiune, de dezvoltare. Realizarea unei sinteze seamănă cu construcţia unui puzzle. Pentru a reuşi, selectaţi ideile în funcţie de titlu folosind creioanele colorate: o culoare pentru ideile principale, altele pentru cele subordonate. Realizaţi un crochiu în care fixaţi legăturile dintre, lanţul ideilor principale – aceasta va fi schema dv., pe care veţi broda detaliile. Exemplu Realizaţi o sinteză privind producerea oboselii în timpul examenelor. Pentru rezolvarea corectă a acestei sarcini, studentul va recapitula mai multe unităţi de invatare.

Evaluarea critică Evaluarea critică a situaţiilor problematice şi a soluţiilor posibile în psihologie se bazează pe analiză şi comparaţie. Paşii de urmat:

Se analizează complet situaţia dată

Se identifică problema

Problema este clar şi precis formulată, încadrarea conceptuală corectă, sunt prezente explicaţii alternative

Se raportează la teorii, modele, obiective urmărite

Fundamentele teoretice selectate sunt adaptate problemei

Conceptele si relaţiile dintre concepte sunt definite corect

Sunt integrate cercetări pertinente, prezente în curs, bibliografie si din lecturile individuale ale studentului;

Conceptele folosite sunt analizate critic din perspectiva contextului şi a problemei.

Încheierea sau concluzia face bilanţul reflexiei anterioare şi deschide tema spre o altă perspectivă.

A elabora un proiect / o interventie

A elabora, a construi sunt sarcini polivalente echivalente cu a aplica, a crea pe baza unui model, a

unei teorii, recomandări, adaptate unui scop/ obiectiv general enuntat in tema dată. Criterii de corectitudine:

Obiectivul proiectului/intervenţiei este definit clar si precis prin raportare la situaţia/ contextul şcolar dat

Proiectul de optimizare corespunde problemei sesizate, răspunde la întrebările/ nevoile formulate

Proiectul de optimizare este coerent, in acord cu fundamentarea teoretică

Măsurile/ propunerile sunt definite, in acord cu fundamentele teoretice si situatia data

Sunt

de

analizate

critic

rezultatele

aşteptate

ale

implementării

proiectului,

în

funcţie

comportamentul anticipat al actorilor din mediul şcolar la nivel individual şi de grup

Sunt analizate realist avantajele si inconvenientele implementării proiectului in contextual dat, prin raportare la alternative ale soluţiei propuse. Încheierea sau concluzia face bilanţul reflexiei anterioare şi deschide tema spre o altă perspectivă. Este recomandat să acordăm atenţie deosebită acestei părţi, pentru că ne poate ajuta să ne punem în valoare munca. Ca şi introducerea, concluziile trebuie redactate pe ciornă, apoi transcrise.

Testele cu alegere multiplă Numite si teste grilă, aceste sarcini cer atenţie deosebită pe toată durata. Reusita presupune:

citirea cu foarte mare atenţie a fiecărui enunţ, a cerintei;

compararea enunţurilor cu teoria, informaţiile deţinute;

compararea enunţurilor între ele;

decizia de corectitudine, conform indicaţiilor: subliniere, ibcercuire, bifare etc.

încadrarea in timp.