Sunteți pe pagina 1din 24

UNDE SEISMICE

Elevi: Toma
Victor
Marcu George Octavian

Cutremurul de Pmnt este unul din cele mai


nspimnttoare i distrugtoare fenomene ale
naturii de pe Terra. Potenialul enorm de
distrugere este cauzat de energia cutremurului,
care la un seism deosebit de puternic este de
zece-douzeci de mii de ori mai mare dect
energia primei bombe atomice aruncate peste
Hiroshima.

Originea cutremurelor
Distribuia geografic neuniform a seismelor pe
suprafaa Terrei i gsete explicaia n teoria plcilor
tectonice. Conform acesteia, nveliul extern rigid al
Pmntului este format din cincisprezece plci tectonice
mobile, de 60-100 km grosime. Aceste plci litosferice
plutesc pe astenosfer, stratul de suprafa semitopit
al mantalei Pmntului, i sub aciunea curenilor de
convecie din manta se deplaseaz extrem de lent, cu o
vitez de pn la 12 cm pe an.

Unele plci se mping reciproc, iar n anumite locuri o


plac alunec i coboar sub o alt plac. Altele se
ndeprteaz una de alta, spaiul dintre ele fiind
completat cu magm solidificat, care ulterior
formeaz crusta nou.

La marginile dintre plci micarea este frnat de


fora de frecare dintre ele, astfel c n aceste locuri se
acumuleaz tensiuni enorme. Atunci cnd rocile care
ntr n contact se rup sau alunec brusc, se produce
o degajare sub form de unde seismice a energiei
acumulate, adic se produce cutremurul propriu-zis.
Intensitatea acestuia depinde de suprafaa de rupere,
de adncimea la care se produce i de natura rocilor.

Energia eliberat brusc de un cutremur se


rspndete n toate direciile, formand undele
seismice.

Pe msura ndeprtrii de locul perturbaiei


iniiale, energia se repartizeaz pe tot mai multe
particule efectele seismului sunt tot mai mici la
distane mai mari. Undele seismice sunt un
"amestec" de unde longitudinale si transversale.

Producerea undelor seismice


Cand are loc o fisura sau o deplasare brusca in scoarta
pamantului, energia radiaza in exterior sub forma unor
unde seismice, la fel cum energia formata prin miscarea
unei suprafete de apa radiaza sub forma unui val. In
fiecare cutremur, exista mai multe tipuri de unde seismice.

Undele interioare se deplaseaza in partea interioara a


pamantului, iar undele superficiale se deplaseaza la
suprafata acestuia.
Undele superficiale uneori denumite unde L sunt
responsabile pentru cele mai multe pagube asociate
cutremurelor, deoarece cauzeaza cele mai intense vibratii.
Undele superficiale se propaga din undele interioare care
ajung la suprafata.

Se face distinctia intre doua tipuri principale de unde


interioare:
1. Unde primare (longitudinale), denumite si unde
P sau unde de comprimare, se propaga cu o viteza
cuprinsa intre 2 si 8 km/s, depinzand de materialul
prin care se deplaseaza. Aceasta viteza este mai mare
decat cea a altor unde, astfel incat undele P ajung
inaintea celorlalte la o anumita suprafata. Ele se pot
deplasa prin substante solide, lichide si gazoase, si
astfel vor patrunde prin scoarta pamantului. Atunci
cand se deplaseaza prin roca, undele pun in miscare
particule minuscule de roca, inainte si inapoi,
indepartandu-le si apropiindu-le, pe directia pe care
circula unda. Aceste unde ajung de obicei la suprafata
sub forma unei bufnituri bruste

2. Unde secundare (transversale), denumite


si unde S sau unde de taiere, ajung la suprafata
putin in urma undelor P. In timp ce aceste unde
sunt in miscare, ele deplaseaza in afar particule
de roca, impingandu-le perpendicular cu calea
undelor. Astfel rezulta prima perioada de ondulare
asociata cutremurelor. Spre deosebire de undele
P, undele S nu se deplaseaza direct prin pamant.
Ele circula doar prin materiale solide, astfel incat
sunt oprite de stratul lichid din interiorul
pamantului.

Ambele feluri de unde interioare se deplaseaza de-a


lungul Globului Pamantesc, si pot fi detectate pe
partea opusa punctului din care a plecat cutremurul.
In mod constant se produc unde seismice foarte slabe
care se deplaseaza de-a lungul planetei.

Undele superficiale sunt asemanatoare valurilor


aparute intr-o suprafata de apa ele misca suprafata
pamantului in sus si in jos. Acest fapt cauzeaza de
obicei cele mai mari pagube deoarece miscarea undei
zguduie temeliile edificiilor create de om. Undele L
sunt cele mai lente dintre toate, astfel ca cea mai
intensa zguduire se produce la sfarsitul cutremurului.

Analiza originii cutremurului

In timp ce viteza exacta a undelor P si S variaza in


functie de compozitia materialului prin care se
deplaseaza, raportul dintre vitezele celor doua unde va
ramane relativ constant in orice cutremur. Undele P se
deplaseaza in general de 1,7 ori mai rapid decat undele S.

Folosind acest raport, seismologii pot calcula distanta


dintre orice punct de pe suprafata pamantului si
epicentrul cutremurului, mai exact punctul unde vibratiile
isi au originea. Seismologii reusesc acest lucru prin
intermediul seismografului un aparat care inregistreaza
undele. Pentru a afla distanta dintre seismograf si
epicentru, seismologii trebuie sa cunoasca de asemenea
si momentul in care au ajuns vibratiile.

Pe baza acestor informatii,


ei pur si simplu noteaza cat
timp a trecut intre aparitia
celor doua unde iar dupa
aceea verifica un tabel care
le arata distanta pe care
undele au parcurs-o,
bazandu-se pe intarzierea
undelor.
Adunandu-se aceste
informatii din trei sau mai
multe puncte, se poate
localiza epicentrul.

Energia eliberat n focarul unui cutremur se


propag n toate direciile prin unde seismice de
volum i de suprafa. Din undele seismice de
volum fac parte undele longitudinale P i
transversale S. Cele mai rapide sunt undele P care
strbat zonele lichide i solide din interiorul
Pmntului. Micarea particulelor se produce n
acelai mod ca i n cazul undelor sonore, adic prin
comprimri i dilatri succesive ale mediului pe
direcia propagrii undei. n rocile tari se propag
undele S, n care particulele mediului se deplaseaz
perpendicular pe direcia de propagare a undei.
Viteza undelor P este de 1,73 ori mai mare dect a
undelor S, ambele fiind dependente de densitatea
rocilor prin care se propag.

Undele de suprafa au vitez mai mic i la un


cutremur puternic fac de cteva ori nconjurul
Pmntului. Acest fapt permite staiilor seismice
s nregistreze cutremure care se produc chiar i
pe partea opus a Globului. Diferena dintre
momentele de sosire la o staie seismic a
undelor S i P servete la determinarea distanei
epicentrale. Dei undele seismice provoac
numeroase distrugeri i pierderi de viei
omeneti, anume ele au oferit informaii preioase
despre structura intern a Pmntului.

Intensitatea cutremurelor
Intensitatea cutremurelor este reprezentata in diferite
scale. Cele mai des utilizate sunt:
-scara Richter, care exprima logaritmic energia
eliberata la o anumita distanta epicentrala, este o scara
logaritmica ce se exprima in numere zecimale cuprinse
intre 1-9
-scara Mercalli modificata, care descrie intensitatea
cutremurului prin observarea efectelor sale in epicentru.

Instrumentarea seismic

Pentru nregistrarea cutremurelor s-au construit


seismografe speciale, care nregistreaz direct
acceleraia, viteza sau deplasarea terenului pe trei
direcii:
Nord-Sud,
Est-Vest
i
pe
vertical.
Seismografele moderne genereaz semnale electrice,
care se amplific de mii sau chiar milioane de ori i se
nregistreaz pe hrtie sensibil, band magnetic
sau suport digital. n urma prelucrrii acestor
nregistrri care se numesc seismograme, se
determin parametrii cutremurelor: timpul producerii,
momentele de sosire a undelor, coordonatele
geografice ale epicentrului, adncimea focarului,
magnitudinea etc.

Monitorizarea seismic global este realizat de o reea de


staii seismice, n care intr i reelele naionale ale multor
ri. Informaia despre producerea unui cutremur este
transmis la centrele mondiale: Centrul Euromediteranean,
Frana; Centrul Internaional Seismic din Newbury, Anglia;
Centrul Informaional al CSI din Obninsk, Rusia.

Pentru fiecare zon seismic sunt alctuite cataloage


ce cuprind informaii despre cutremurele produse, inclusiv
cele care au avut loc cu mult nainte de existena
instrumentelor de nregistrare. Cel mai vechi catalog este
cel chinezesc (3000 ani) i japonez (1600 ani). Cataloagele
cutremurelor pentru zona noastr au fost elaborate de
seismologii romni C. Radu, L. Constantinescu i V. Mrza i
conin date ncepnd cu anul 984.

Aceste cataloage sunt utilizate n studiul relaiilor dintre


seismicitate i geologia planetei, la alctuirea hrilor
seismice, la evaluarea hazardului seismic pe teritoriul unor
ari, la evaluarea riscului seismic al construciilor etc.

Magnitudinea i intensitatea

Puterea unui cutremur este caracterizat prin magnitudinea sau


intensitatea acestuia exprimat n grade. Deoarece puterea
cutremurului variaz ntr-un interval foarte larg, Charles Richter a
introdus, n 1931, scara logaritmic a magnitudinilor care-i poart
numele i care e bazat pe msurarea amplitudinii maxime a
undelor seismice nregistrate. Creterea magnitudinii cu o unitate
corespunde creterii amplitudinii undei de 10 ori. Din punct de
vedere matematic, scara magnitudinilor nu are o limit superioar,
ns practic limita ei superioar e determinat de rezistena rocilor.
Cele mai puternice cutremure care s-au produs n epoca msurrilor
instrumentale snt cele de pe continentul american: cutremurul din
Chile, 1960 (magnitudinea 9,5) i din Alaska, 1964 (M = 9,2).
Majorarea magnitudinii cu o unitate corespunde creterii de 31
de ori a energiei seismice. Astfel, energia cutremurului din Vrancea
din 10 noiembrie 1940 (M = 7,4) a fost de aproape 1000 ori mai
mare dect energia seismului produs la 28 aprilie 1999 (M = 5,4),
cel mai important din ultimii ani i care s-a resimit destul de bine i
n Republica Moldova.

Energia seismic ce se degaj n focarul


cutremurului difer de energia seismului de la
suprafaa
Pmntului.
Spre
deosebire
de
magnitudine, intensitatea seismului, exprimat i
ea n grade, are la baz gradul de aciune a
oscilaiilor subterane asupra diferitelor construcii
i obiecte, asupra oamenilor. De fapt, pentru
oameni pericolul l reprezint nu nsei oscilaiile
seismice,
ci
urmrile
acestora:
avarierea
cldirilor, gazoductelor i liniilor electrice,
deformarea suprafeei terestre, alunecrile de
teren, etc.

Seismicitatea n Romnia
Romnia este o ar seismic, anual producndu-se
cca. 500 de cutremure, dintre care n ultimele dou
secole 50 au avut magnitudinea de peste 5 grade pe
scara Richter. Teritoriul Romniei este afectat n
proporie de peste 50% de seisme puternice sau
moderate. n raport cu Japonia ns, cantitatea de
energie seismic eliberat anual este de 400 de ori mai
mic. Studiul seismicitii a dus la conturarea mai
multor regiuni epicentrale: vrncean, fgrean,
bnean etc. Dintre acestea, cutremurele vrncene
sunt singurele de tip intermediar (cu adncimi situate
sub 170 km). Ele elibereaz periodic cea mai mare
cantitate de energie, provoac cele mai mari distrugeri
i se resimt pe areale ce se extind pn la Moscova i
Marea Egee.

Sichuan - China

Chile Valdivia 1960


9,5 grade pe scara Richter

Alaska 1964
9,2 grade pe scara Richter