Ioan Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale s-a nascut la 30 ianuarie 1852 in satul Haimanale, azi
Caragiale, de linga Ploiesti. Fratii tatalui sau Luca, Costache si Iorgu, erau actori,
oameni de teatru, cunoscuti pentru activitatea lor plina de insufletire in vederea
crearii unui teatru romanesc si al unui repertoriu national. In familia lui Caragiale
exista o temeinica traditie a dragostei si preocuparii pentru teatru. Viitorul
dramaturg a urmat scoala primara la Ploiesti. Dupa absolvirea scolii primare, Ion
Luca nu a mai putut urma decit 4 clase gimnaziale.
In 1870 cind, la Ploiesti s-a produs o miscare revolutionara care, avind la baza
revolta maselor populare impotriva dinastiei, s-a prabusit din cauza
conducatorilor ei, demagogi liberali. Caragiale care a participat la aceasta
miscare, avea sa batjocoreasca mai tirziu aspectele ei de farsa in schita Boborul.
Debutul literar Caragiale si l-a facut la virsta de 21 ani (1873), incepind sa
colaboreze la revista umoristica Claponul si Calendarul claponului. La Ghimpele si
Claponul, I.L.Caragiale s-a pregatit pentru viitoarea lui activitate de dramaturg si
de prozator, de scriitor satiric.
In acesti ani l-a cunoscut pe M.Eminescu. L-a pretuit din prima clipa pe tinarul
poet, despre care va scrie mai tirziu articole clocotind de indignare impotriva
celor vinovati de nefericirea lui (Ironie, Doua note). Cu Eminescu, Caragiale a fost
coleg de redactie la ziarul conservator Timpul, unde mai lucra si Ioan Slavici.
Dind o izbutita traducere in viersuri a unei piese franceze Roma invinsa de
Parodi, Caragiale patrunde in cercul literar al Junimii.
Anii 1878-1890 reprezinta epoca marilor creatii dramatice a lui I.L.Caragiale.
incepind din 1877 Caragiale publica cronici dramatice care dovedesc grija pentru
dezvoltarea teatrului romanesc. Deosebit de interesante sint articolele tiparite in
ziarul Romania literara, Cercetare critica asupra teatrului romanesc(1878). Critica
lui Caragiale se indreapta impotriva moravurilor condamnabile ale oamenilor de
teatru. El critica actorii ce nu-si luau in serios rolurile, directorii de scena care
montau piesele fara sa respecte adevarul istoric.
In noiembrie 1878 Caragiale citeste la Junimea prima sa opera de proportii
mai mari, comedia "O noapte furtunoasa". Piesa a fost jucata in ianuarie 1879. Ea
a avut un mare succes.
La 13 noiembrie 1884 se reprezinta pe scena Teatrului National comedia "O
scrisoare pierduta", culme a creatiei dramatice a lui I.L.Caragiale si a
dramaturgiei noastre nationale. Dupa aceasta capodopera a teatrului romanesc,
I.L.Caragiale scrie inca o comedie din viata micii burghezimi, D-ale carnavalului
(1885) si drama Napasta (1890). In 1881 paraseste gazeta Timpul.
In 1885 este profesor la liceul particular sf.Gheorghe. In 1888 ajunge pentru o
scurta vreme director al Teatrului National din Bucuresti.
In 1892 publica un volumas de proza cuprizind nuvelele Pacat si O faclie de
pasti. Aceste 2 scrieri dovedesc marele sau talent de prozator.
In iunie 1912 moare subit, in urma unui atac de inima. Corpul sau a fost
inmormintat la cimitirul Bellu.
Lucrarea d-lui Caragiale este originala, comediile sale pun pe scena citeva

tipuri din viata noastra sociala de astazi si le dezvolta cu semnele lor

caracteristice.
(T.Maiorescu)
Ion Luca Caragiale este, alaturi de Mihai Eminescu si Ion Creanga, unul dintre
cei mai mari scriitori ai poporului nostru. In opera sa, Caragiale urmareste, ca un
scriitor clasic, ambitia si orgoliul unei lumi care traieste intr-un moment favorabil
afirmarii. El ilustreaza, magistral, specificul si mecanismele parvenirii.
I.L.Caragiale a creat o opera cu particularitati care o unicizeaza in contextul
literaturii romane, dar si universale, o opera in care se disting cu usurinta 3
universuri diferite: comic, tragic si fantastic.
Tragismul si fantasticul isi pun pecetea asupra creatiei sale nuvelistice (O
faclie de pasti, Pacat, La hanul lui Minjoala, Calul dracului, In vreme de razboi, Kir
Ianulea, Abu Hassan), in timp ce nota comica se face simtita in
" Schite (D-l Goe, Vizita, Telegrame, Bubico)
" Comedii de moravuri si caracter (O scrisoare pierduta, O noapte furtunoasa,
Conul Leonida fata cu reactiunea )
" Farsa (D-ale carnavalului ).
Autorul Scrisorii pierdute este si creatorul schitei in literatura romana si,
totodata, maiestrul ei nedepasit. Desi acest gen literar a mai fost cultivat si de
alti scriitori, lui I.L.Caragiale ii revine meritul de a fi atins perfectiunea artistica
intr-o serie de miniaturi literare de un farmec deosebit, care zugravesc, intr-o
maniera realista, o lume extrem de pitoreasca.
In opera sa I.L.Caragiale si-a selectat eroii din numeroase medii: din familie si
scoala, din presa, din justitie, din lumea mondena sau din viata politica.
Scriitor citadin, el pune sa defileze in fata noastra burghezi modesti si
functionari inferiori, dar si oameni bogati , sus-pusi. Sunt evocate saloanele
mondene, berariile, agitatia strazii, scoala; sunt portretizati moftangii: avocati,
profesori, preoti, invatatori semiculti, toti alcatuid o lume extrem de pitoreasca a
capitalei si a provinciei de la sf.sec.al XIX-lea si inc.sec.al XX-lea.
In critica care i-a facut-o acestei lumi, Caragiale a folosit arma ironiei. El a
scris undeva ca nimic nu-i arde pe ticalosi mai mult decit risul.
Scriitorul, care afirma: Eu nu scriu decit despre viata noastra si pentru viata
noastra,caci alta nu cunosc si nici ma intereseaza, ca si T.Maiorescu si
M.Eminescu se declara impotriva betiei de cuvinte, a incapacitatii de a gindi,
precum si a parventismului.