Capitolul 1 STAREA DE TENSIUNE LA DEFORMAREA PLASTICA 1.1. NOTIUNL GENERALE Din observatiile efectuate inci din antichitate, cat si din experientcie intreprinse in special incepand cu evul mediu de Leonardo da Vinci (care a conceput si prima magina pentru determinarea rezistentei la. tractiune a sirmelor) Galileo Galilei si Hooke, a reesit ca materialele metalice supuse unei sarcini exterioare isi pot schimba forma gi dimensiunile, respectiv se pot deforma. Studiul eforturilor unitare ji a deformatiilor produse de acestea in corpurile metalice aflate sub actiunea unor sarcini exterioare face obiectul teoriei elasticitatii gi a teoriei plasticitatii. La baza acestor studii teoretice stau linele ipoteze simplificatoare, cum este de exemplu acceptiunea c& materialul metalic este un mediu continuu omogen gi izotrop (ceea ce insd nu este confirmat de realitate), prin care se usureaza in mare masura calculele. Observatiile privind comportarea materialelor supuse unor forte la intindere, au fost publicate pentru prima data in 1678 de c&tre Hooke [1]. Din aceasta lucrare a rezultat ci pentru marea majoritate a materialelor metalice, atat ‘timp cat limita de elasticitate nu a fost depasiti, exista o direct proporfionalitate intre sarcina aplicati si deformatia produsd. Aceasta - dependenfa a cipatat chiar denumirea de legea lui Hooke sau legea elasticitafii si isi pastreaza valabilitatea si in prezent. Pentru a se defini comportarea materialului la o solicitare simpla uniaxiala, este util si se traseze curba caracteristici, care exprima legatura dintre tensiune si deformatie (fig.!.1), tensiunea fiind rezistenfa (raportata la unitatea de suprafata) cu care corpul metalic se opune solicitarilor aplicate asupra sa si pe care tinde a le echilibra, iar prin deformatie se admite schimbarea formei si dimensiunilor corpului sub actiunea acestor solicitari. Pentru efectuarea unei deformatii se folosesc numai forte de suprafafa, respectiv acelea care se distribuie pe suprafata corpului, cum ar fi de exemplu forja exercitata de un corp ceVine in contact cu altul [2]. In general curba lui Hooke in coordonate tensiune (0) - deformatie () sau forfa (P) - deplasare ( Al ), prezinté o portiune liniaraé OA (Fig.1.1), in care deformatia (lungirea epruvetei) este proportionala cu tensiunea sau forja aplicata, conform relatiei: (il)in care: o este efortul unitar (tensiunea) ce apare in corpul supus deformirii la aplicarea sarcinii exterioare ee S - sectiunea corpului supus deformatii, perpendiculara pe directia pe care actioneaza foiya de deformare; € - deformatia relativa obtinut& ca urmare a solicitarii; E - constanta de Proporfionalitate, care poarti numele de modul de elas: ticiate sau modulul Jui Young gi reprezint& panta dreptei OA (E=tg a); Al - lungirea epuvetei cu lungimea inifiala |. Fig.1.1. Curba dependenfei dintre tensiune si deformatie Depasind valoarea tensiunii corspunzatoare fimitei de proportionalitate | (punctul A), pana la o valoare a tensiunii corespunzitoare punctului B, care poarti numele de Jimité de elasticitate, corpul revine la forma si dimensiunile inifiale odata cu anularea solicitarii, In tot acest interval al valorilor tensiunilor de deformare (OB), corpul se comport elastic in timpul deformirii sale. Tensiunea de deformare depasind valoarea corespunzatoare punctului B face ca corpul metalic s& capete si deformatii remanente (plastice), iar dup& punctul C cdruia fi corespunde o tensiune humité limité de curgere, pentru care la unele materiale metalice, cum sunt de exemplu ofelurile cu confinut redus de carbon, apar deformatii mari (materialul metalic “curgé”) pentru o tensiune practic constant, sau in unele cazuri chiar usor descrescatoare. In aceste cazuri pe curba apare un palier CD (fig.1.1.a), Continundu-se deformarea plastica, materialul se durificd (ccruiseaza) si ca urmare tensiunea necesaré deforméarii creste continuu pana la punctul E, care corespunde sarcinii maxime. In continuare tensiunea de deformare scade ca urmare a micgor&rii_ sectiunii transversale a epruvetei (aparifia gatuirii), deformarea efectuindu-se numai in aceasta zona pana la rupere. Curbe caracteristice fara palier de “curgere” (fig.1.1.b) se intalnesc de exemplu in cazul deformarii cuprului, aluminiului, plumbului, etc. Pentru metale, inceputul deformatici plastice corespunde in general unei t e rp @MwOoOts Onofensiuni “de circa 10...10? daN/mm’, pentruo valoare a modului de clasticitate. de 1,8.. 2,2 x 10'daN/mm’, de unde rezulté = 10° {2}. Rezulté deci ci deformarea plastica reprezint&’ schimbarea permanent (remanenta) a formei si dimensiunilor unui corp metalic, cand asupra lui se aplica sarcini exterioare, f*ra distrugerea integritafii sule structurale. Studierii comportarii materialelor metalice la deformare in domeniul plastic, este mult mai dificila, deoarece intre eforturi si deformafii nu existé o directa proportionalitate. modulul de plasticitate fiind.o marime ce variazi in timpul procesului de deformare. Din aceasta cauza studierea comportarii materialelor metalice in timpul deformarii plastice, se efectueaz& pe baza relatiilor deduse pentru domeniul elastic, c&rora li se aplic& ins& anumifi covficienti de corectie. In felul acesta rezultatele obfinute sunt mai mult sau mai putin aproximative, in functie de condifiile concrete ale deformarii si de yalorile coeficientilor de corectie folosifi. 1.2. TIPURI DE TENSIUNI Cand asupra unui corp metalic, actioneazi o sarcind exterioara, se considera ca respectivul corp se gaseste intr-o stare de tensiune. fn acest caz, in interiorul corpului vor apare forfe interne AP, care actioneazd pe o suprafata elementar’ AA. Daca suprafata elementara AA tinde catre zero, limita raportului AP/AA va fi tensiunea intr-un punctul ce apartine suprafefei AA din corpul aflat _ instare de tensiune, respectiv: as tim( 2) ; (1.2) DAT a0 Fiecare punct aflat in stare de tensiune, se afla sub actiunea tuturor punctelor ce-i inconjoara si astfel pe orice suprafaja ce trece prin punctul considerat va actiona o anumit tensiune, care fiind un vector este caracterizat printr-o valoare gi o directie determinati. Astfel daca asupra unui corp agiioneazA o serie de forfe exterioare (fig.1.2.a) si se propune studierea valorilor tensiunilor intr-un punct de pe un plan din interiorul corpului, se va sectiona corpul cu acest plan, iar forfele din partea indepartata din corp se vor inlocui cu 0 forfa rezultant P ce va actiona pe planul considerat (fig.1.2-b) dand_nastere. tensiunii p. Aceast& tensiune,‘are in general face un unghi oarecare cu normala [a suprafata pe care actioneaza, se descompune in doua componente: 0 ) tensiune normald 6, perpendicularé pe suprafata luat& in considerafie si o tensiune t, ce se gaseste in planul sectiunii (fig.1.2.c), numité tensiune tangentiala. \n cazul general si componenta tangenfiala a tensiunii («,) formeaza unghiuri arbitrare cu axele de coordonate ale planului pe care actioneaz’. Din aceasta cauza, este convenabil ca si aceasti tensiune si se descompuna in douad componente pedirectiile axelor de coordonate. Valorile tensiunilor in care se descompune vectorul tensiune p sunt date de relatiile: Giertenbe : cos (1.3) Sy) (1.4) =p-sind-sing Tay = p-sind cosh (1.5) in functie de aceste valori vectorul tensiune p va fi egal cu: p= yol+ci 4th, 5 (1.5) a b c Fig.1.2. Tensitnile ce apar pe suprafafa (A) din corpul supus deformarii Deci starea de tensiune dintr-un punct de pe un plan din corpul supus deformarii poate fi caracterizata prin trei componente: una normala (o,) si doua tangentiale (t,x $i try). Daca punctul material se asimileazd cu un cub elementar infinit de mic tensiunea p ce actioneazd in acest punct se poate descompune i in spatiu in componentele prezentate in figura 1.3. Tensiunile normale au fost notate cu indicii axelor de coordonate, cu care sunt paralele, iar tensiunile tangentiale sunt notate cu doi indici, din care primul marcheaza planul in care actioneaz& tensiunea (planul prependicular pe axa de coordonate), iar al doilea directia cu care este paralelé tensiunea tangentiala respectiva. Prin conventie se admite drept pozitiva tensiuriea normala care exercita o actiune de intindere, iar negativa tensiunea normala ce produce o acfiune de comprimare. Tensiunea tangentiala se considera pozitiva cand este orientata in sensul pozitiv al axei de coordonate cu care este paralela, cu conditia ca si tensiunea 10normala pe planul in care actioneaza tensiunea tangentiala luata in studiu sa fie pozitiva. Rezulta deci ca pentru caracterizarea completa a starii de tensiune din- 2 tr-un punct in spafiu sunt necesari 9 parametri (trei tensiuni normale gi gase tensiuni tangentiale). Dac’ se presupune ca ariile fetelor cubului sunt suficient de mici, astfel ca variafiile de tesiune pe aceste suptafete si fie neglijabile, este posibila totusi o simplificare avand in vedere cA: Twites tthe Tye (1-7) Aceast egalitate a tensiunilor tangentiale, doua cate doua, se obtine Fig.1.3. Tensiunile ce apar int din conditia de echilibru static al” punct din corpul supus deformarii, fortelor date de aceste tensiuni. punct asimilat cu un cub infinit mic Ludndu-se cazul tensiunilor ty gi tyx $i scriind suma de momente fata de axa z $i egaland cu zero, se obtine: . My = (yy Ay: AZ)AX ~ (ty Az Ax)AY = 0 (1.8) sau. ' Tay Ay: An: AX = tyy Az: Ax: Ay, de unde rezulta: ye 8a ty = Ti (1.9) relatie cunoscuta sub numele de dualitatea eforturilor unitare tangentiale. Prin urmare starea de tensiune dintr-un punct al corpului ‘supus deformarii plastice este complet caracterizaté dacd se cunosc trei_tensiuni normale (ox, Oy, Gz) si trei tensiuni tangentiale (+ xy.T yz,T2x)-Starea de tensiune in care se gaseste un corp supus deformarii poate fi omogena sau neomogen&. Se considera ci o stare de tensiune este omogena atunci cand in toate punctele corpului asupra ciruia actioneaz& starea de fensiune apar eforturi unitare similare din punctul de vedere al valorii lor. Daca eforturile unitare nu sunt similare in toate punctele corpului, starea de tensiune se considera neomogena. in mod practic, datorita neuniformitafii distributiei fortelor pe suprafata corpului supus deformarii, cat si datorita neuniformitatii compozifiei chimice, a structurii si temperaturii sale, procesele de deformare sunt realizate prin stari de fensiune neomogene. Cu toate acestea, pentru calcule practice, studiul deforméarii se efectueazi totugi la nivelul volumelor elementare infinit de mici, care se pot considera izotrope, iar starea de tensiune se poate admite omogena. 1.4, TENSTUNILE CE ACTIONEAZA PE O SUPRAFATA INCLINATA FATA DE AXELE DE COORDONATE Dac& asupra unui punct material, reprezentat printr-un cub elementar infinit mic, plasat intr-un sistem de axe de coordonate carteziene, actioneazi o Stare de tensiune caracterizata de cele gase componente 64, Oy, Oy, Tyyy Ty2y Tax 9 “pentru determinarea tensiunilor ce a tioneaza pe o suprafa{a inclinata (IKL) fata de axele de coordonate, se admite ci portiunea din cub rezultata dupa seclionarea cu planul inclinat este in echilibru static. Pentru aceasta, dupa cum Se prezinta in figura 1.6, normala N la planul JKL este caracterizati de unghiurile a, , ay si a, le cdror cosinusuri s-au notat cu 1, m, n si poarta denumirea de cosinusuri directoare ale suprafefei IKL respectiv: 1= cos ay ; M = COS Gy 5 n=cos a, (1.22) Notandu-se cu AA sectiunea suprafetei JKL gsi cu AA, , AA, si AA, sectiunile corespunzatoare JOK, KOL si LOJ, intre aceste sectiuni vor exista urmatoarele relatiiAA, = A cos 0, = AA: 1 ; AAy =A cos ay = AA-m; AA, = A cos a, = AA‘ n. (1.23) Cele gase componente, care caracterizeazi starea de tensiune ce actioneaza asupra cubului elementar, dau nastere pe suprafata inclinatd la efortul unitar total P, care pe cele trei axe ale sistemului de coordonate se descompune in urmitoarele componente: p, , py gi p, (fig. 1.6.b). Fig.1.6. Tensiunile ce apar pe un plan inclinat dintr-un cub elementar: a tensitmile ce actioned7a asupra cubulai: b- tensiunile generate pe planul inclinat, intre tensiunea totala p gi componentele sale, exist urmatoarele relatii: P, COS Ox 5 Py =P" COS Gy; P= p “cos a, (1.24) sau peeps py=pemis) ope=pen (1.24") respectiv lea aden p= ypirp? +p! (1.25) Pentru a se exprima valorile tensiunilor p,, p, si pyin funetie de cele sase componente ale stiri de tensiune se vor scrie ecuatiile de echilibru static pe fiecare directie a axelor de coordonate: ~ pe directia ox: Px AA ~ 0° AAx= ty AAy = Te AA, = 0 ~ pe directia oy: py AA - 0, AAy = tye: AAy = tye AA, = 0 - pe directia oz: pe AA -0,°AA, = tx BAx = try AAy = 0 16px AA= oy, AA 1 + ty AA'm +t, AA n py AA= oy AA-m +t, AAvn +t, AAT pe AA= 6, AA +x: AAL +t: AA'm Prin simplificarea suprafetelor unitare AA si rearanjarea termenilor Px = Gx 1+ Tyo M+ Ten Py=ty 1+ oy m+ ty n (1.26) PeH te yltty:m+to.n _ De asemenea, tensiunea totalé p de pe planul inclinat se poate scompune intr-o tensiune normala pe plan o si o tensiune tangentiala in plan t .6.b). In aceasta sittatie, valoarea tensiunii normale pe planul JKL este lata de suma proiectilor componentelor p, , py , $i p, pe directia normalei N, 5 = Px" COS Ot py COS y+ pz" COS O,= px I+ py:m+pz°n (1.27) Daca in relatia (1.27) se introduc valorile componentelor Px + Py $i p, date n relatiile G Ze), rezulta: GLE ty m+ te At M(t, 1+ oy m+ te nt n (ta l+ty°mto,'n) y y y 7 Pt ty Pmt bntty: bmtoy- my, montta lint, mento. (1.28) p, 5 sit p) = 0° + 2 ) rezulta in final gi ecuatia. de calcul a tensiunii al wentiale (t) din planul JKL: T= (1.29) a Daca planul JKL se considera ca este un plan principal, pe care tensiunea tala este normala, iar tensiunea tangentiala este nula, efortul unitar p poarta ponentele tensiunii principale o pe cele trei axe de co-ordonate vor fi: px , si p, (fig.1.7). in functie de valoarea tensiunii principale o si cosinusurile directoare ale nl aceste componente vor fi egale cu: Py=o-l} py=o-m;” p,=o-nPentru ca tetraedrul format prin sectionarea cubului sa fie in echilibru, este necesar ca suma proiectilor tuturor fortelor pe fiecare axa de coordonate si fie egala cu zero: Px AA-0y AAy “ty AAy -tee AA, 0 in acelasi timp suprafetele laterale ale tetraedrului fiind date tot de relafiile (1.23), ecuatia de echilibru pentru axa ox, va fi: o AA 1a, AA 1 ~ ty AA'm- ty AA =0 sau (6 6,) 1 tyom= ten =0 (1.30) in mod aseminator si pentru celelalte doua directii ale axelor de coordonate oy si 0z rezulta: 4 - Ty b+ (a- oy) m-ty,n=0 (1.30°) + Tx | -tyom+(o-6;)n=0 (1.30") Cele trei ecuatii de echilibru corespunzatoare celor trei axe de coordonate formeazi un sistem de ecuatii ji, care are ca necunoscute cosinusurile directoare 1, m gi n. Pentru acest sistem se vor obtine solutii diferite de cele banale daci determi-nantul format din coeficientii lui 1, m sin, este egal cu zero: lo- Oy ty tal | Tyg O- ay ty, [20 | Ux Ty 9-9, 1.7 Componentele tensiunii principale o pe cele tre axe de coordonate Dezvoltandu-se acest determinant se obtine 0 ecuatie de gradul trei in o: (6 - Gy) - GyN(O - Oz) - TyyTeyTxz ~ TexTayTye 7 (G = Dy) TrzTax ~ ~ (G8 - Op)tyxtyy = (6 - Oy) tyzty = 0 In urma deschiderii parantezelor si gruparea termenilor se obtine: pee ee) o- (6, + oyt+a)o +(6,0y + Gyo, + 5,0, - Tay > Tyn7 Vex) - (0x50, + 2 2 2 + Wty Ty2tay OxU yz ~ Oye - :T ey) = 0 (1.31) Cele trei solutii ale acestei ecuatii reprezinta tensiunile principale a), 02 si 63 ce actioneaza pe cele trei suprafete principale ale cubului elementar 18Daca cele trei tensiuni principale sunt diferite de zero, inseamna ca asupra cubului elementar actioneaza o stare de tensiune spafiala. Daca doua din tensiunile principale sunt diferite de zero gi a treia tensiune principala este nula, inseamna ca cubul elementar se afla intr-o stare de tensiune plana, iar-daca o singura tensiune principala este diferité de zero, iar celelalte doua sunt nule, inseamna c& asupra cubului elementar actioneaza o stare de tensiune liniara. Pentru a se determina direcfiile in raport cu axele de coordonate x, y si z pe care actioneaza tensiunile principale 6, , 62 , si 03 , este necesar sA se inlocuiasca valorile tensiunilor principale in ecuatiile de echilibru de pe fiecare directie a axelor de coordonaie prezentate mai sus (1.30...1.30"), iar prin rezolvarea sistemului de ecuatii se obfin valorile cosinusurilor directoare, cunoscandu-se si ca intre acestea exist gi relatia: P+m +n? =1 (1.32) Astfel calculate, cosinusurile directoare ale planelor pe care actioneaza tensiunile principale au urmatoarele valori: - pentru suprafafa pe care actioneazi o;: 1=+1; m=0; n=0; - pentru suprafata pe care actioneazio,: 1=0; m=+1; n=0; - pentru suprafata pe care actioneaza 03 : 0; m=0; Pentru a se determina tensiunea normala si tangentiala pe un plan inclinat fata de axcle de coordonate (plan caracterizat prin cosinusurile directoare |, m gi n), plan ce apartine unui cub elementar aflat intr-o stare de tensiune data de tensiunile principale oj, 62, si 63, se porneste de fa relatiile (1.26), in care tensiunile tangentiale se egaleazd cu zero, pentru ca tensiunile o,, O,, si o, si devina tensiuni principale: P= ol; Py =O2°m; P,= 6370 (1.33) In functie de aceste relatii si de expresia tensiunii normale ce action pe planul inclinat, data in relafia (1.27), efortul unitar normal pe planul inclinat se exprima in functie de tensiunile principaleprin relatia: o= pal + pym+ py n= oy"? +62: m+ 63-1? (1.34) In mod corespunzator, tensiunea tangentiala pe planul inclinat va fi : 2 Pet py + pe - 2p ty ee P= oP + 07m’ + 09'n? - (oi! + opm? + ayn’) Desfacand parantezele rezulta: 19oh + orm + oer? - ofl -66:Pm? - o03!n? «0103? - 6,’m' - 203m’? —-o\0;'n" - o,03m'n* - 03°? = oP P(L - P) + oy’? - Mm?) + 40; (1 = n°) - 26,03l’'m? - 26,03m’n? - 20,0;P'n? = 6,77 (m? + 0?) + torm(P +n’) + oy (P +m’) - 26,0)!m? - - 26,03m7n? - 20,032'n? = =67Pm -26,6)Fm? + o7Pm? + 6,?m? n? - 2620;m’n? - 26,031°n? + +o;'m'n’ + oP’ - 26,03Pn" t+o;xPn? de unde rezulta: 2? = (61-02)? 1? -m?+(o2—03)?-m? a +(03-04)7-n?- (1.35) O importanta deosebitd in teoria deforméarii 0 are studiul tensiunilor ce apar pe un plan inclinat din cubul elementar, caracterizat de cosinusuri directoare egale intre ele si egale cu o constanta (1 = m =n =a). Acest plan, a carei normala face unghiuri egale cu toate axele de coordonate, poart’ numele de plan octaedric. Cunoscandu-se ca: + m+ n? = 1, rezult valoarea cosinusurilor directoare ale acestui plan din relatia: 2 2,02, atata=1 sau l, de unde - = $4°44°8,2” va Astfel tensiunea totala ce actioneaza pe planul octaedrie (cand asupra cubului elementar actioneaza o stare de tensiune data de eforturile unitare oj, 67 gi oy), conform relatiilor (1.25) si (1.33), va fi sau (1.36) Tensiunea normala octaedrica conform relatiei (1.34) va avea urmatoarea expresic: oy =a%(o4 +52 4.05)= 4104 +92 +03) (1.37) in functie de tensiunea totala gi tensiunea normala pe planul octaedric, tensiunea tangentiala octaedrica se va calcula astfel:(1.38) ezvoltandu-se termenul al doilea al relafiei (1.38) gi efectuandu-se gi ordonarile necesare de termeni, in final se obfine: tod) 26} + 263 + 264 - 26402 ~ 20303-2030, = 1 ae Se ==y(91-92)*+ i 1-92) functie de componentele generale ale starii de tensiune, tensiunea ala si tangentiala octaedrica vor avea urmatoarele expresii: (2-03)' +(63 -0)" (1.39) ot 7 2 Bayt oz 3 . WC axtay + thy + O52 + ae (1.40) 1 lox Cray tea) + Cyn t tye) # (tax Tay) tay tart Tyatye t By 4+6y40, 2 Sat (tay + Syet Tae) aly (1.42) 1.5. NOTIUNEA DE TENSOR, DEVIATOR SI NVARIANTIE AT TENSIUNIL Starea de tensiune intrun punct al corpului supus deformarii find jinata de noua vectori: trei tensiuni normale gi sase tensiuni tangentiale, blul acestora formeazd un tensor simetric de ordinul doi - tensorul nil , care se prezinta sub forma unei matrice: (1.43) Deci starea de tensiune intr-un anumit punct al corpului supus deformarii, omplet caracterizata dacA se cunoaste tensorul tensiunii T, in acel punct.Cunoscandu-se cf cele sase tensiuni tangenfiale sunt egale intre ele, doud cA doud, tensorul tensiunii se poate scrie si sub urmatoarea forma simplificata: Ix Ty Tz oy ty (1.4 Sz To Punctele de sub diagonala tensorului araté ca tensiunile tangenfiale in loci crora stau, sunt egale cu tensiunile tangentiale dispuse simetric fafa de diagonal tensorului tensiune. Daca starea de tensiune este data prin eforturile unitare principale 6, , 07 si 3 tensorul tensiunii se simplifica gi mai mult, si are forma: Jor 0 0 Ty =|: 02 0 (1.45 | 93) CAnd asupra punctului material actioneaz o stare de tensiune carcterizaté d tensiuni principale egale intre ele gi egale cu tensiunea medie (6) = 62 = 63 = Omea) pe orice suprafata inclinata fata de axele de coordonate va actiona numai o tensiun normala G,, tensiunile tangentiale fiind nule. Tensorul tensiune corespunzator aceste stari de tensiune se numeste tensor sferic al tensiun: lom 08 0 | Tes om 0 (1.46 | om! in care: Tensorul sferic corespunde st&rii de tensiune, prin care se poate realiz: schimbarea volumului corpului supus deformarii, fara schimbarea formei sale, d exemplu o sfera solicitaté cu un astfel de tensor ramane tot sfera, dar cu alta raza. Pot exista doua tipuri de tensori sferici, respectiv cu tensiuni de tractiune triaxiale si cu tensiuni de comprimare triaxiale. Un exemplu practic pentru cazul deformirii sub 0 stare de tensiune caracte: rizata printr-un tensor sferic, este introducerea unui corp de forma sferica intr-un li chid ce se afla sub presiune. fn felul acesta in toate punctele de pe suprafata exte rioar a corpului sferic vor actiona forte, care dau tensiuni egale cu presiunea la car se gaseste lichidul, in care s-a introdus corpul ( conform principiului lui Pascal }.Daca asupra corpului sferic aflat sub presiune hidrostatica se actioneaza siin sensul comprimarii sale intre doua suprafete, corpul sferic se va transforma jntr-un elipsoid. in felul acesta starea de tensiune sub care se afla corpul sferic permite atat schimbarea volumului (prin presiune _hidrostatica), cat gi schimbarea formei sale (prin tensiunile de comprimare suplimentare). Aceasta stare de tensiune prin care se poate schimba forma corpului fara schimbarea volumului se exprima printr-un tensor ce poarté numele de deviator al tensiunii (Dg): Ds=Te-To (147) Cu alte cuvinte, o stare de tensiune definita prin trei tensiuni normale gi sase tensiuni tangentiale, se poate descompune intr-o component sferica (To’) si o noua stare de tensiune (deviatorul - Dg), astfel ca suma tensorului sferic si a tensorului nou rezultat sa fie egala cu tensorul initial. Deci_o stare de tensiune definita de trei tensiuni normale 6, , Sy $i O gi gase tensiuni tangentiale ty , Ty » tye » Ty > Tx si Tz » din punct de vedere tensorial se poate reprezenta astfel: fox try. terl | 0 0] \ox-om tay tm | be Gy tyl=l > Om os Gy San cick yn (148) ‘Yensorul nou obtinut prin scaderea din tensorul initial a tesorului sferic, precizat mai sus, deviator al tensiunii, Relatia (1.48) dup cum se vede in figura 1.8. se numeste, dupa cum se poate exprima gi grafi G Gn G- Gn Fig.1.8. Reprezentarea graficd a deviatorului tensiuaii Daca starea de fensiune este exprimata prin tensiuni principale, deviatorul tensiunii se prezinta sub forma: nwlo, om 0 0 Daas haan teneie 82 AB wousesel (L 53-om Din analiza deviatorului prezentat, rezulté ci suma component normale ale acestuia nu depinde de alegerea sistemului de axe de coordon respectiv: (6x 6m) + (oy Om) + (Fz — Fm) = (61 ~ Fm) + (52 ~ Fm) + (63 ~Fm): Din punctul de vedere al semnului componentelor normale deviatorului tensiunii, pot exista trei tipuri de deviatori (fig.1.9):, - deviator de tractiune cind componenta maxima in valoare absoluta exemplu |oy ~o,,|) este pozitiva, iar celelalte doud componente sunt negativ cand intre acestea exista relatia: |61-9ml=|o2- om] - deviator de comprimare cdnd componenta maxima in valoare: abso} (de exemplu |oy-o este negativa, iar celelalte dou& componente s P 1-om Pp pozitive si cand intre acestea exista tot relafia: 11 ~ Sm = [52 ~ Omi + [53 ~ Om) -deviator de forfecaré ‘la care 0 componenta este mula (de exem io,~o,!=0) iar celelalte doud componente sunt egale inte ele ca valo absoluta, dar au semne diferite: [91> Omb=192- Om] Gn GG G-G, G-Gn | a b Fig. 1.9. Reprezentarea grafic a celor trei tipuri de deviatori a-de tractiune; b-de comprimare: c- de forfecare Cu ajutorul acestor tensori se pot efectua mai comod diferite calc matematice din teoria deformarii plastice.i Daca in ecuatia de-gradul trei in o (1.31) obfinuta din dezvoltarea deter- minantului , format din coeficientii ecuatiilor de echilibru de pe cele trei axe de coordonate prezentate mai sus, not&m coeficienfii acestei ecuafii cu: » i) ip= oy toy +o, 14040, —thy ~ty,- tx (1.50) is = 0 0y0y + 2aytyztzn ~ xt yz — Sytax —F iy = Oyoy + remltd c& ecuatia de gradul trei in o, se poate scrie si sub forma: 107 +120 -i3 =0 (51) Deoarece solutiile acestei ecuafii sunt unice (tensiunile principale 6), 62 sio,), rezulta ca i), ip gi is sunt constante gi ca gi tensiunile principale in punctul considerat (pentru o stare de tensiune dat) nu depind de alegerea axelor de coordonate, Pe acest considerent cele trei constante (i; , ip , is) au fost numite diearianti Avand in vedere ca acegti invarianti sunt constituiti din componentele tensorului tensiune, ei vor fi invariangi ai tensorului tensiune. Primul invariant i; se obfine insumand tensiunile normale ale tensorului tensitinie gi caracterizeaza cola parte a energiei date pentru deformare, necesara uriatici volumutui corpului, respectiv necesara realizétii diformatici clastic ei Ip Oy Hoy 4G, 204 402453 = 35 med = Fo (1.52) \l doilea invariant i, se obtine facdndu-se suma_ determinantilor secundari (minorilor) ai determinantului. tensorului tensiune, dezvoltat pe diagonala prineipala =O,0,+0,0,+6,0,— rn 5 ie = (1.53) Al treilea invariant i; reprezinté tocmai determinantul format cu componentele tensorului tensiune: 2 2 2 Bye] = On yy + May Tyke ~ Ont ee 7 Tythe Fatty = 910203 (1.54) | on) Se observa deci ca primul invariant este liniar, al doilea patratic, iar al treilea cubic NInvarian{ii tensorului tensiune au o importanta deosebita, avand in veder ei cterizeaza o starea de tensiune, nedepinzand de alegerea sistemulu axclor de coordonate. Astfel, de exemplu, dacé sunt prezentafi doi tensori folosindu-se invariantii, se poate determina daca cei doi tensori caracterizeaz: una si aceeagi stare de tensiune in sisteme de axe de coordonate diferite, sat caracterizeaza doua stari de tensiune diferite. Similari invariantilor tensorului tensiune se pot obtine invarianti si pentri deviatorul tensiunii. Astfel, notandu-se cu 6} componentele deviatorulu ten iune rezulta ca gi acestea pot fi solutiile unei ecuat similar celei ino din relatia (1.51): ide gradul III ino (oy -h(ory +h(0")-1=0 (1.55 in care: O? = (6; + 6m)'= of - 1/3 6; - componentele tensorului te! Om ~ tensiunea medie, respectiv componenta tensorului sferic; 1), Jy si 1y. sunt invariantii deviatorului tensiunii cu urmatoarel siunii; expresii, pentru o stare de tensiuni data prin tensiuni principale: Ty = 04, 405404 = (04 6m)! (5) Oy) 1 (83 ~ Om) = i i ty es, gi 644 hey -b4o3—eiy 3! 20 (1.56 a 3 3 hy 18354 4 O45] = (91 ~ GMO Gy) (52 ~ Gy NF3~ Sw) 83 ~ Gm MG -G i i i i i i iy (oy 32 hor aos 1H (o5 er 1) 0192-1 (5y Ho) + iy i st ttt iv 15 263~ 3 (92453) 4/9 FF30)~ (TZ HOH 1 Y= 7152 HO ATZ HO 37y ¢ 2 2 iy qe r 2 (044062 4+03)+3 i 1.57 zl1te2 tos) 43pm - 5 ( Invariantul de gradul II al deviatorului tensiunii caracterizeaza cota parte din energia data pentru deformare, necesara schimbarii formei corpului, sara efectuarii deformatici plastice. respectiv nec 13 = 940304 i i i (54-32 —3M03 ~ 3) = (61 <6 mNO2 ~6 mNO3~ Gm) iy iy iy ij ramet FOITIH FOTO taf Oy y= 9492954 iy 61025346 Porrey, 5re Daca una din tensiunile principale ale unei stari de tensiune este egala cu uma celorlante doua, de exemplu 63 = 0.5(6) + 62), caz ce corespunde cum se va preciza in capitolul 3), realizarii unei stari plane de deformare, a) 0 Do=| > o2-om 0 (1.59) 7 . 93-Om " Inlocuindu-se valoarea tensiunii medii in expresia deviatorului (1.59), ezulta: forfecarea pura, iar invarian{ii corespunzatori vor fi: - pentru tensorul tensiun i =01 + 6) + 0.5( 0) + 2) = 1.500) + or) (1.60) 12 = 6192 +0.5(0)+07)07 +0.5(6)+62)0; = 615) + 0.5(0) + oy i (i.61) iy = 0.5( 6) + 62 Jo162 = 0.5( 61'6 + o\6y' ) (1.62) - pentru deviatorul tensiunii: 1, = 0.5(6) - 0) - 0.5(6) - 62) +0 =0 (1.63) 0.5(6, = 62) [- 0.5(6; - 62)] = = 0.25(6) <0) = (412° (1.64)1, = 0.5(6, - 0»)[- 0.5(6; - 6) x0 =0=1, (1.65) Si invarianfii ca gsi tensorii se folosesc pentru simplificarea modului de prezentare a diferitelor calcule specifice teoriei deformatiei. In continuare se va prezenta unul din exemplele de folosire a invariantilor in calculul tensiunii tangentiale octaederice. Astfel, scriind valoarea patratului primului invariant al tensorului tensiunii gi scazand din acesta de trei ori valoarea celui de al doilea invariant al tensorului tensiunii, rezulta: i} - 31g = (04 +07 +03)? ~ 0402 +0703 +030;) =07 1.03 +04 +2040 + 20703 + ‘ose ~ S192 ~ 3003-30301 = = ot +0} +03 0402 -0703-930) = flor 02)? 4+ (62 33)" +(63-04)7] Stiind oa: te Weer 92)? 02-93)? H0 rezulta: seer nan (x i. 32) (1.66) 3 De asemenea stiind cs ty ig -"b rezultas 3 2h (1.67) iale octaedrice, Stoarea relatie: In diferite calcule se poate folosi in locul tensiunii tangen valoarea aga-numitei infensitatea tensiunii (c ), exprimata prin urmé blo By wy LS Pelee] (1.68) V2 Intensitatea tensiunii reprezinta tensiunea care in cazul unei stiri uniaxiale de tensiune produce aceiasi intensitate a deformatiei plastice ca si starca de tensiune iriaxiala (spatiala). Dacd se are in vedere. expresia tensiunii tangentiale octaedrice. gi a invariantului al doilea al deviatorului tensiunii, de mai sus, se obfine urmiatoarea relatie pentru intensitatea tensiunii: (31, sau (1.69) v In mod similar exist $i nofiunea de intensitatea tensiunii tangentiate (T) pentru cazul forfecarii pure este data de relatia: