CONCEPTUL DE STRES PSIHIC SI EFECTELE SALE N PLAN PSIHOCOMPORTAMENTAL LA CADRELE MILITARE

Arta suprem a rzboiului este de a nfrnge

inamicul fr lupte.
Sun Tsu

Fenomen curent al vietii moderne, ca urmare a cresterii ritmului solicitarilor si

variatiilor ambiantei, stresul are n armata si n deosebi pe cmpul de lupta o importanta
nsemnata n influentarea negativa a moralului trupelor, n diminuarea capacitatii de lupta
a militarilor si unitatilor.
Faptul ca, dupa aproximativ 60 de ani, notiunea de stress ramne operanta, o dovedeste
impactul acestui concept asupra dezvoltarii stiintei, concretizat n volumul impresionant
de date si studii n cele mai diverse discipline: biologie, medicina, psihologie, sociologie,
filozofie, ecologie, etc. se constata proliferarea publicatiilor despre stres, estimate la
120.000 pna n 1981, aparitia unor reviste noi precum si publicarea unui mare numar de
monografii.
Nevoia de a mbunatati calitatea vietii, de a scadea morbiditatea, a promovat stiinte
interdisciplinare, cum este medicina comportamentala, unde disciplinele medicale
mpreuna cu cele psihologice ncearca sa explice adaptarea umana si mecanismele
sanatatii si ale bolii.
n contextul stiintei contemporane se constata ca exista cercetatori care accepta ideile lui
H. Selye, unii le folosesc modificate, altii le considera ca ipoteze de lucru nedovedite iar
alta parte le respinge sau le ignora. Putini sunt nsa cei care mai utilizeaza termenul de
stress conform lui Selye.
Teoria stressului trebuie considerata drept o conceptie deschisa despre asimilari si
achizitii noi, apte sa determine noi orizonturi de cercetare privind complexitatea inter

relatiei om-ambianta si noi progrese n cunoasterea unor procese psiho-biologice precum

adaptarea, homeostazia sau chiar mbatrnirea.
Cuvinte cheie:
- stress: sindrom constituit de exacerbarea dincolo de nivelul unor simple ajustari
homeostatice a unor reactii psihice si a corelatelor lor somatice n legatura cu excitatia
interna sau externa exercitata de o configuratie de factori declansatori (agenti stressori) ce
actioneaza intens, surprinzator, brusc si/sau persistent si avnd uneori un caracter
simbolic de amenintare, alteori un rol extern de favorabil pentru subiect (perceptie sau
anticipati ca atare de subiect);
- comportament: conduita a unui subiect luat n considerare ntr-un mediu si ntr-o
unitate de timp data. Comportamentul, care depinde att de individ ct si de mediu, are
ntotdeauna un sens. El corespunde cautarii unei situatii sau unui obiect susceptibil sa
reduca tensiunile (C.L. Hull) si sa satisfaca trebuintele individului. De la reflex, care
tinde sa suprime excitatia, pna la nevroza, conceputa ca o reactie neadecvata la angoasa,
toate comportamentele au o semnificatie adaptiva;
- cadre militare: cetatenii romni carora li s-a acordat grad de ofiter, maistru
militar sau subofiter n raport cu pregatirea lor militara si de specialitate, n conditiile
prevazute de lege. Cadrele militare sunt active cnd ocupa o functie militara.

Definirea conceptului de stress psihic

Termenul de stress a fost introdus de catre HANS SELYE si a fost definit ca fiind
"raspunsul nespecific al organismului la actiunea externa a unor factori de natura variata".
Conceptul a patruns n limbajul curent, cunoscnd o anumita diversificare a senssurilor,
dar pastrnd o nota comuna a definitiei si anume valoarea sa nociva pentru fiinta umana
amenintata cu perturbarea sau chiar pierderea homeostaziei sale psihice si biologice.
nca din 1950, HANS SELYE a utilizat acest termen pentru a desemna un ansamblu de
reactii ale organismului fata de actiunea externa exercitata de un evantai de agenti

cauzali, fizici si psihici. n cazul unei actiuni de mai lunga durata a agentului stressor,
aceste modificari mbraca forma "sindromului general de adaptare" care cuprinde
totalitatea mecanismelor nespecifice capabile sa asigure mobilizarea resurselor adaptative
ale organismului n fata agresiunii care i ameninta integritatea.
Sindromul general de adaptare evolueaza n trei etape:
a. stadiul de alarma, care cuprinde doua faze:
+ faza de "soc" - n care apare reactie de tip "lupta sau fugi", cu scaderea
rezistentei generale a organismului;
+ faza de "contra soc" - n care apare o mobilizare generala a fortelor de aparare,
instalndu-se o stare de rezistenta cu caracter adaptativ;
b. stadiul de rezistenta specifica (de revenire) n care organismul pare ca s-a
adaptat la situatie, comportndu-se relativ normal, dar cu persistenta modificarilor din
stadiul de alarma;
c. stadiul de epuizare, care se dezvolta n cazul n care adaptarea nu mai poate fi
mentinuta.
Caracterul putin riguros si ambiguitatea notiunii de stress a necesitat reformulari
ulterioare. Astfel, completarea definitiei date de SELYE stressului, are n vedere faptul ca
acesta este o reactie generala a ntregului organism cu participare neuro-endocrinovegetativa ti ca el este declansat de agenti stressori variati (fizici, chimici, biologici,
psihici). De asemenea, stressul este vazut ca o multicauzalitate: agenti stresori combinati
sau cu actiune succesiva asupra organismului, genernd, pe de o parte reactii adaptative
fiziologice ce pot determina modificari sau alterari organice, iar pe de alta parte, tulburari
cu implicatii disadaptative comportamentale.
Pornind de la teoria cognitiva a stressului (elaborata de LAZARUS), se poate spune ca
stresul apare datorita unui "dezechilibru biologic, psihic si comportamental dintre
cerintele mediului fizic, ambiental sau social si resursele omului de a face fata acestor
cerinte".(II)

Stresul reprezinta un examen al capacitatilor adaptative ale organismului din care

acesta poate iesi cu acumulari cantitative si calitative capabile sa-i confere nvatarea unei
aparari fata de viitoarele stressuri.
Nespecificitatea reactiei de stress are un caracter global de producere a reactiilor
fundamentale din partea organismului, dar, totusi, exista si o serie de caracteristici
specifice unor stressuri fizice, psihice sau biologice, ncepnd cu cele legate de specificul
agentilor stressori si terminnd cu angajarea prioritara n stress a unor organe si aparate.
Trebuie facuta distinctia ntre stressul psihic, care include raspunsuri mentale, emotionale
si de comportament, si stressul fiziologic, care include raspunsuri predominant fizice.
Un loc aparte l ocupa stressul psihic - stressul determinat de agenti stressori psihici,
dotati cu semnificatie negativa (distress) sau pozitiva (eustress).
O definitie mai larga este data de M. GOLU: stressul psihic reprezinta "o stare de
tensiune, ncordare si disconfort, determinata de agenti afectogeni cu semnificatie
negativa, de frustrarea sau reprimarea unor stari de motivatie (trebuinte, dorinte,
aspiratii), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme".
Totusi, este omis faptul ca si agentii fizici, chimici sau biologici pot sa reduca un stress
psihic. Se poate vorbi despre stress psihic primar cnd el este rezultatul unei agresiuni n
sfera psihicului (conflicte si suprasolicitari psihice mediate de stimuli verbali, dar si
realizate prin concentrarea atentiei cu evocarea sau persistenta unor imagini, sentimente)
si stress psihic secundar care este, de fapt, o reactie de nsotire ori chiar de constientizare
a unui stress declansat de agenti stressori nepsihogeni, carora li se acorda o semnificatie
de amenintare.
Aparitia la un anumit subiect a starii de stress psihic presupune, pe lnga reactii generale,
si oarecum nespecifice (neliniste, iritabilitate) si existenta unei nuante strict individuale a
simptomatologiei de stress. Aceste nuantari sunt conferite de semnificatia atribuita
(imaginar, eronat sau realist) agentului stressor de catre subiectul agresionat, n virtutea
unor particularitati cognitive ale sale, motivational - afective si volutionale, dar si n
legatura cu conditiile concrete coexistente (situatia anterioara a subiectului),
caracteristicile de bruschete, intensitate si durata ale agentului stressor, interferenta cu
alte solicitari potential stressante etc.

Cele mai multe dintre stressurile psihice caracteristice civilizatiei contemporane

sunt cele relativ minore, dar zilnice, n care perturbarile n plan afectiv se interfereaza cu
suprasolicitarea mecanismelor de atentie (interferenta fortuita cu alti stimuli). Dar exista
si situatii inductoare de stress psihic pe o perioada mai lunga, si care, actionnd n directii
diferite, se constituie n veritabile constelatii de agenti stressori, care se adreseaza unor
compartimente diferite ale personalitatii din sfera cognitiva, emotionala si volitionala si
care au un ecou afectiv fluctuant, dar cvasicontinuu. Astfel de situatii pot fi:
policalificarea, urbanizarea, divortul, etc. nu trebuie omisi din sfera agentilor stressanti
agentii de natura fizica sau chimica (de exemplu: zgomotul sau noxele profesionale) si
orice alti agenti stressori exogeni, care actioneaza si asupra psihicului, capatnd
semnificatie negativa, de amenintare sau actionnd prin epuizarea sistemului nervos.
Putem afirma ca stressul psihologic este provocat de emotii prelungite datorate, n primul
rnd, frustrarii, conflictelor, anxietatii. Exista stress de suprasolicitare, dar si stress de
subsolicitare.
O serie de studii arata ca, pe primele locuri se situeaza problemele fiind serviciul,
dificultatile financiare si preocuparile privind familia, n aceste cazuri tulburarile asociate
stressului fiind cefalee, insomnie, simptome gastrointestinale. Conform unui studiu
efectuat n Australia, un procent destul de mare de persoane cu vrste cuprinse ntre 15 si
24 ani se prezinta la medic pentru nivele crescute de distress. n majoritatea cazurilor,
desi sunt afectati de stress, fie persoanele nu apeleaza la medic, fie medicii de familie nu
iau n considerare aceste aspecte.
Un stress moderat antreneaza si stimuleaza vitalitatea organismului.
Caracterul nociv la stressului apare atunci cnd degradarile produse sunt prea ample,
depasind capacitatile adaptative ale organismului.
n concluzie, trebuie subliniat, referitor la relatia dintre stressul psihic si adaptarea
organismului la mediul complex al epocii contemporane (poluat si suprasolicitat), faptul
ca stressul psihic este o reactie a organismului cu intentie adaptativa, care se realizeaza cu
eforturi mari, capabile sa lase n urma procese de uzura sau chiar leziuni la diferite nivele.
Natura agentilor stressori si vulnerabilitatea la stress

Agentii stressori psihici, sunt n marea lor majoritate stimuli verbali (incluznd si
limbajul interior) si sunt vehiculati pe cai nervoase la si de la cortexul cerebral.
Semnificatia lor pentru individ i diferentiaza net de toti ceilalti agenti stressori. Daca am
considera agentii stressori inductori ai unui stress psihic ca fiind capabili sa-l declanseze
n mod implacabil la orice individ, atunci am putea asista la o uniformitate de reactii
comportamentale n colectivitatea umana. Dar o caracteristica a acestor agenti este tocmai
caracterul lor probabil de a produce psihic, validat numai de semnificatia de amenintare,
prejudiciu, nocivitate n general, pe care le-o ofera subiectul agresionat.
De asemenea, unul si acelasi eveniment stressor psihic nu produce de fiecare data un
stress psihic la acelasi individ, att din cauza dispozitiei de moment, ct si semnificatiei
diferite ce i se confera n momentele respective.
Astfel, principalele circumstante de aparitie a stressului psihic prin interactiunea
agentilor stressori cu particularitatile psihofizice ale subiectului sunt urmatoarele:
- circumstante care surprind individul nepregatit pentru a le face fata: lipsa de
antrenament, incapacitate fizica si intelectuala de moment sau de fond;
- n cazul n care miza este foarte mare, cnd un raspuns favorabil ar avea
consecinte importante pentru individ, n timp ce esecul (incapacitatea de a raspunde
eficient la situatia solicitata) are un efect nociv permanent, accentund stressul psihic;
- situatiile de solicitare sau stimulare neadecvata, prin suprancarcare cu sarcini
multiple si n conditii de criza de timp;
- situatiile de subsolicitare (monotonie, lipsa de informatie, lipsa de activitate,
izolare, subsolicitare emotionala);
- perceperea de catre subiect a unei amenintari reale sau imaginare;
- aparitia unui obstacol (bariera fizica sau psihologica) n calea activitatii,
resimtita ca un sentiment de frustrare;
- situatiile conflictuale propriu-zise;
- presiunea grupului social (favorabila sau nefavorabila) poate fi generatoare a
temerii de esec sau de dezaprobare;

- perturbari de catre agentii fizici (termici, zgomot, vibratii), chimici sau biologici
(boli somatice) care pot scade rezistenta adaptativa a organismului, inclusiv n sfera
proceselor psihice.
n ceea ce priveste particularitatile parametrilor de apreciere a efectului agentului stressor
(intensitate, durata, repetabilitate) trebuie subliniat ca exista o mare variabilitate n
aceasta privinta. Agentii stressori au un caracter potential stressant genernd totusi stress
psihic numai n anumite conditii, chiar daca unii dintre ei ar fi capabili sa declanseze un
astfel de sindrom la majoritatea indivizilor.
O trasatura importanta specifica stressului psihic raportata la agentul stressor cauzal,
constituie caracterul anticipativ al stressului psihic fata de impactul cu un anumit
eveniment sau circumstante generatoare ale unor consecinte ce ameninta echilibrul psihic
al subiectului. Un exemplu elocvent n aceasta privinta l constituie stressul psihic
reprezentat de situatiile de examen, cnd aceasta mprejurare este evaluata ca generatoare
posibila de consecinte dezastruoase, deci reprezentnd o amenintare pentru viitorul
apropiat sau ndepartat al subiectului n cauza.
Referitor la contextul actiunii agentilor stressori, o caracteristica generala o constituie
noutatea stimulului care, din punct de vedere calitativ reprezinta o surpriza. De asemenea
bruschetea agentului stressor gaseste psihicul subiectului nepregatit pentru a face fata
adecvat fara stress. La fel, persistenta stimulului produce o intrare a ntregului organism
ntr-o stare de activare difuza, dezorganizatoare n anumite cazuri.
Semnificatia stimulului care produce stressul psihic este elementul cel mai caracteristic
pentru orice agent stressor. De regula, ea este negativa, chiar daca subiectul o apreciaza
astfel n mod eronat, mbracnd caracterul unei stari de amenintare (cnd este anticipata
ca atare sau prin efectele sale ulterioare) si putnd avea caracterul unei perturbari a starii
de confort sau echilibrului adaptativ psihic. n acest caz apare distressul, termen ce se
suprapune peste sfera notiunii de stress. Dar nu trebuie ignorati nici stimulii cu
semnificatie pozitiva pentru subiect, stimuli ce determina eustress - adica stress pozitiv,
cu efecte favorabile asupra organismului.

n producerea unui stress psihic, un rol important l are repercursiunea emotionala

particulara a stimulului - stressul perceput, care reprezinta semnificatia individuala,
subiectiva pe care diferite persoane o acorda aceluiasi eveniment.
Referitor la intensitatea si durata actiunii agentilor stressori, ca si la repetabilitatea lor, se
constata ca, actiunea brutala a unui agent stressor, de obicei de scurta durata este mult
mai evidenta dect cea exercitata discret dar repetitiv sau cvasicontinuu de excitanti
minori (acestia realiznd stressuri cotidiene de natura foarte variata prezente n existenta
fiecaruia, att n mediu profesional ct si n cel familial).
Parametrii de actiune ai agentilor stressori (prezentati anterior) determina generarea unor
stressuri psihice cu caracteristici ce variaza pe o paleta larga. Astfel se diferentiaza:
- stressuri psihice provocate de agenti stressori cu semnificatie majora pentru
individ prin consecintele sale sau de situatii stressante cu caracter de schimbare (asa cum
sunt cele sintetizate n Scala Holmes si Rahe);
- stressuri psihice zilnice generate de agenti stressori de mica intensitate, dar cu
durata prelungita sau frecventa de aparitie crescuta (stressuri minore, dar cotidiene).
Rasunetul acestor tipuri de stressuri este diferit. Acesta poate fi explicat prin faptul ca
unele persoane prezinta o anume vulnerabilitate la stress (constitutionala sau dobndita)
n plan psihic la actiunea stressorilor minori, banali, si au o receptivitate psihica crescuta
fata de stressorii psihogeni care este capabila sa conduca la aparitia stressului psihic.
Pentru stressul psihic, agentii stressori sunt rareori unici, de regula multipli, actionnd
ntr-o veritabila configuratie situationala si realiznd prin actiunea cu subiectul n cauza,
o "situatie stressanta" adica situatie cu potential stressant.
Deci, cel mai adesea exista constelatii de agenti stressori de natura vartiata, determinnd
veritabile situatii stressante polimorfe, ca de exemplu: desfasurarea unei activitati fizice
ntr-un ritm neadecvat (si cu o durata prelungita) pe fondul unei stari negative generata de
o discutie n timpul acestei activitati, concomitent cu perturbari senzoriale, (ca de
exemplu variatii ale intensitatii luminii, zgomot de fond) si n conditiile unei mbolnaviri
de natura infectioasa (gripa, hepatita).
Agentii stressori capabili sa declanseze un stress psihic sunt de natura variata,
nefiind obligatoriu numai stimuli psihici. Putem face o clasificare a agentilor stressori
dupa cum urmeaza:

n functie de numar:

agenti stressori mici;

agenti stressori multipli.

Dupa caracterul dominant al actiunii:

agenti stressori principali;

agenti stressori secundari, de interferenta.

Dupa numarul indivizilor afectati:

agenti stressori cu semnificatie strict individuala;

agenti stressori cu semnificatie colectiva, de grup;

agenti stressori cu semnificatie generala (pentru orice individ).

Dupa natura agentilor stressanti:

fizici (de exemplu: sonori, vibratori, luminosi);

chimici (de exemplu:noxe chimice cu actiune toxica asupra sistemului

nervos central);

biologici (de exemplu: anumite boli ale individului sau disconfort

somatic al individului);

psihologici.

De cele mai multe ori agentii stressori au o semnificatie electiva pentru subiect, si o mare
rezonanta afectiva, adesea nociva. Validarea potentialului stressant al agentilor stressori
se face tocmai prin acordarea unei semnificatii majore pentru subiect capabila sa-i
perturbe acestuia echilibrul emotional.
Totusi, exista stressuri psihice de suprasolicitare intelectuala n care efortul
mintal intens si prelungit actioneaza stressant n absenta oricarei semnificatii neplacute.
Modificari psiho - comportamentale. Caracteristice stressului psihic

Stressul psihic determina manifestari psihice (cognitive si afective cu exprimare

comportamentala) si tulburari functionale (psihosomatice), cu repercursiuni asupra
organismului.
Modificarile psiho-comportamentale ce caracterizeaza stressul psihic sunt urmatoarele:
- modificari cognitive: scaderea atentiei, concentrarii, memoriei, blocaj ideational,
dezordine ideativa, scaderea imaginatiei, vigilentei, supraaprecierea sau subestimarea
dificultatilor, nencredere n sine sau stima exagerata de sine;
- modificari afective: iritabilitate, enervare, furie, mnie, nerabdare, neliniste,
anxietate, teama, apatie, nemultumire, plictiseala, tristete, sentimentul inutilitatii (n
distress) sau bucurie, rs, satisfactie (n eustress);
- modificari comportamentale:
+ ca manifestare sau exteriorizare a modificarilor psihice: nchiderea n sine,
refuzul de a munci, evitarea responsabilitatilor, ntrzieri la serviciu, neglijarea aspectului
fizic, probleme legale (datorii, amenzi, violenta necontrolata);
+ de tip conservator: consum de cafea, alcool, fumatul, exces de medicamente
tranchilizante.
nsa gama tulburarilor psiho-comportamentale din stressul psihic este mult mai larga si
nuantata, fapt care este strns legat de natura agentului stressor, ca si particularitatea
personalitatii individului stressat, dar si de conditiile concrete conjuncturale n care se
instaleaza stressul psihic.
Un rol deosebit n aparitia si amploarea stressului psihic l au particularitatile genetice
afective, cognitive, motivationale si volitionale ale subiectului respectiv, modelate de
experienta sa de viata familiala si profesionala, incluznd evenimente psiho-traumatizante
anterioare. Toate aceste particularitati ale personalitatii, modelate de biografia
individului, plus o serie de afectiuni somatice debilitante pentru sistemul nervos sunt
implicate n raspunsul individului la un stressor psihic potential, contribuind la conferirea
unei semnificatii nocive, imaginare sau reale capabila sa conduca la intrarea n starea de
stress psihic.

La aparitia unui agent stressor se declanseaza o stare de tensiune emotionala

generatoare de anxietate; n cazul n care actiunea agentului stressor persista fara un
raspuns adecvat sau este evaluata ca devenind si mai amenintatoare, atingnd asa numitul
"prag de stress", prin perceperea pericolului si orientarea subiectului pe doua directii:
"spre sarcina" (cautnd rezolvarea situatiei create de agentul stressor) si "spre sine"
(tinznd sa pastreze echilibrul psihic initial, amenintat de eventualul esec). Dincolo de
acest prag al stressului psihic, daca agentul stressor persista, se nregistreaza, ntr-o prima
etapa, o mobilizare cu efect adaptativ, caracterizata prin ameliorarea performantelor. ntro a doua etapa, se nregistreaza raspunsuri deteriorate prin scaderea performantelor,
rigiditatea actelor adaptative si incapacitatea de valorificare a experientei anterioare.
n aceasta optica, modificarile psiho comportamentale dintr-un stress psihic cronic sau
frecvent repetat cu pauze relativ reduse se pot croniciza sub forma unor tulburari
nevrotice, izolate sau sistematizate (veritabile nevroze), instalndu-se un cerc vicios ntre
simptomatologia nevrotica si stressul psihic.
De fapt, ntre o solicitare considerata ca moderata a mecanismelor de adaptare la mediu si
una care sa reprezinte un stress, exista o zona de tranzitie care nu este ntotdeauna usor de
demarcat, iar stressurile moderate care nu produc efecte lezionale asupra organismului au
un efect benefic, antrennd si stimulnd vitalitatea organismului si rezistenta la stressuri
ulterioare.
Conform parerii unor autori, stressul n cantitati mici nu dauneaza, ba mai mult, se poate
spune ca "adauga sare si piper" vietii. Fiecare ar trebui sa si gaseasca nivelul adecvat de
stress si resursele necesare pentru a depasi consecintele nedorite ale acestuia.
STRESUL POSTTRAUMATIC, un alt punct de vedere
Motto: "Stresul posttraumatic este tulburarea unui bun militar, care a fost in razboi in
numele natiunii".
Vorbim de prea multe ori in termeni medicali si impersonali despre ce inseamna stresul
posttraumatic, care sunt simptomele si tratamentul recomandat. Vorbim de prea multe ori

despre boala si mai putin despre sufletul soldatului care a trecut prin razboi. Si de prea
multe ori, veteranii si problemele emotionale devin doar statistici
Cauze
Se considera in mod eronat ca trauma ar fi responsabila pentru debutul tulburarii de
stress posttraumatic insa reprimarea si negarea emotiilor sunt de fapt cauzele majore ale
aparitiei TSPT. Trauma poate conduce catre tulburarea acuta de stress dar nu in mod
necesar catre TSPT.
Doi factori sunt critici pentru amplitudinea raspunsului TSPT: primul si cel mai evident
este intensitatea traumei initiale. Al doilea factor, mai putin evident dar absolut vital, este
natura structurii sociale de suport disponibila pentru persoana traumatizata. Severitatea,
incidenta si consecintele TSPT cresc sau descresc in functie de contextual social
inconjurator. Desi TSPT poate fi o consecinta a luptei, societatea ii poate ameliora
conditiile. Numindu-ne soldatii "eroi" sau "mercenari", ar putea face o mare diferenta in
revenirea lor acasa.
Simptome
Cosmarurile si flashback-urile soldatilor nu sunt simple simptome ale tulburarii, sunt
incercari spontane ale psihicului de a dobandi catharsis-ul si de a se vindeca. Cheia este
de a incuraja catharsis-ul intr-un cadru securizant, printre camarazi de incredere.
Veteranii de obicei isi folosesc defensele pentru a evita durerea. Dezvoltarea unui
comportament sexual exagerat reprezinta un alt exemplu despre cum soldatii incearca sa
contrabalanseze moartea pe care au vazut-o atata timp. Ei sunt atat de imprintati cu
moarte incat au nevoie de sex pentru a simti din nou atingerea vietii.
Bataile, excesul de alcool, intrecerile auto, sexul compulsiv, sunt cateva mijloace prin
care soldatii incearca sa reproduca intensitatea produsa de razboi. Relatarea compulsiva a
povestilor de razboi poate deveni pentru ei o cale de a evita, mai degraba decat a accesa
emotiile. Aceste povesti trebuie spuse intr-un mod care sa transfere greutatea morala a
evenimentului, de la individ la comunitate. Veteranii au nevoie de persoane care sa
incurajeze aprofundarea povestirii, pentru ca ei pot intelege intelectual ce s-a intamplat

insa emotional pot nega, relatand astfel detaliile evenimentului la nesfarsit dar
neexperimentand eliberarea emotiilor asociate, lucru esential in recuperarea din TSPT.
Interventie
Interventia timpurie este cruciala in succesul tratamenului, pentru ca reduce tensiunea
acumulata,impiedica instalarea sindromului posttraumatic, evita fixarea reactiilor
patologice.
Traim intr-o epoca a interpretarilor si interventiilor biochimice pentru probleme
psihologice. In acest climat, multi medici accentueaza faptul ca trauma rezulta din
dezechilibre biochimice si functionare neurologica defectuoasa.
Tratamentul doar cu medicamente nu transforma TSPT, poate doar sa controleze sau sa
usureze unele simptome iar controlul simptomelor ramane dependent de regimul
medicamentos. In cel mai bun caz, medicatia poate doar sa intarzie inevitabila
confruntare cu durerea, suferinta si vina, ingropate adanc in suflet. Soldatii doresc sa
vorbeasca despre cosmarurile lor, despre amintiri si prietenii morti decat sa fie intrebati
cum le merge medicatia. Ei au nevoie sa fie ascultati de un terapeut atent si suportiv care
sa-i ajute sa-si aminteasca trauma, sa o accepte si sa proceseze gandurile si emotiile
negative. Exista cazuri cand terapeutul (cu siguranta un novice) a sfatuit militarul sa nu-si
aminteasca trauma pentru a evita stresul. Acest lucru poate doar sa blocheze amintirile in
suflet iar fara a dezvalui razboiul ingropat, persoana nu este pregatita sa mearga mai
departe. Sa consiliezi militarii sa evite stresorii sau sa foloseasca medicamente pentru a
masca simptomele are un efect contrar, acela de a lasa trauma ingropata in suflet si nu de
a o indeparta ori a o reduce.
Ca si in cazul povestirilor despre razboi, transferul de responsabilitate de la individ la
grup poate aparea in parte prin psihoterapie. In terapia traditionala, punctul de vedere
prevalent este ca vindecarea apare daca terapeutul ramane detasat emotional de viata si
povestea clientului. In opinia unor autori , terapia cu veteranii de razboi este opusa: daca
terapeutul mentine detasarea, povestea ramane doar povara pacientului. Terapia devine
eficienta cand terapeutul poate afirma ca este angajat personal in povestea soldatului si
accepta sa preia o parte din responsabilitatea colectiva.

"Inapoi in lumea reala"

Intoarcerea acasa reprezinta astazi un proces destul de brusc in care soldatii care si-au
finalizat misiunea, se intorc "inapoi in lumea reala" deseori la o distanta de cateva zile de
ultima lor lupta. Acum au nevoie sa se readapteze la un mediu total schimbat, la o noua
lume in care nimic nu este asa cum ei au trait pentru atata timp. La figuri zambitoare care
nu stiu cum arata razboiul si nu stiu ca in urma cu putin timp, persoana din fata lor si-a
vazut probabil prietenul murind sau o alta atrocitate a razboiului. Ei se confrunta cu o
diferenta enorma intre lumi si cateodata simt ca nu se mai pot adapta "acasa". Cativa
dintre ei se intorc in razboi pentru ca aceea este realitatea careia simt ca apartin cu
adevarat

BIBLIOGRAFIE :
1. Manea M. - Psihologie medicala, Editura Tehnica, Bucuresti, 2002.
2.

McKelvey R.S., Pfaff J.J., Acress J.G. - The relationship between chief
complaints, psychological distress and suicidal ideation in 15-24 -year -old
patients presenting to general practitioners, Med. J. Aust. 2001, 175.

3.

Schulberg H.C., Burns B.J. - Mintal disordes in primary care: epidemiologic,

diagnostic and treatment research directions, Gen Hosp. Psychiatry, 1998, 10, 7987.

4.

Stirling A.M., Wilson P., McConnachie A. - Deprivation, psychological, distress

and consultation length in general practice, B.J. Gen Pract. 2001, 51, 546-460.

5. Freeling P. - Health outcomes in primary care: an approach to the problems, Fam.

Practice, 1985, 2.
6.

Goodrick, G.K., Kneuper S., Steinbauer J.R. - Stress perceptions in community

clinic: a pilot survey of patiens an psysicians, Journal of Community Health,

Aprilie,
2005.http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0020138312004585
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0887618514001285
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0022395614001101
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0740547214002256