Sunteți pe pagina 1din 7

Atentia si memoria de lucru

1. Impactul unitatilor cognitive din memoria de lucru asupra atentie


2. Legea Yerkes Dodson
Una dintre constatarile suparatoare pe care le poate face oricine
consulta bibliografia de specialitate se refera la faptul ca aceleasi date
experimentale sunt invocate att n cazul atentiei ct si n cazul memoriei
de scurta durata.
De ex: capacitatea MSD de 7 2 itemi este invocata si cnd se dicuta
volumul atentiei, si cnd se vorbeste despre cmpul constiintei.
Sa ne imaginam asteptnd pasiv ntr-o statie de autobuz. Nefiind
preocupati de ceva anume, auzim conversatiile oamenilor, vedem fetele
lor, percepem traficul stradal si pietonal, temperatura de afara etc.
Treptat devenim nerabdatori si ncepem sa cautam cu privirea auobuzul pe
care l asteptam. n sfrsit, la capatul strazii apare un autobuz. O mare
parte dintre stimulii pe care i procesam anterior nu mai sunt luati n
seama. Atentia nostra este captat& 252h77c #259;de imaginea acestui
autobuz. Pe masura ce se apropie, cmpul atentiei noastre se reduce si
mai mult: nu mai conteaza marimea sau culoarea lui, viteza de deplasare
etc. Ne straduim sa deslusim ct mai rapid ce nnumar de linie are nscris
ntr-o anumita parte a parbrizului, ca sa stim cum sa ne pozitionam. Nu am
uitat informatiile despre numarul de persoane care asteapta autobuzul
respectiv, comportamentul de care ar putea da dovada ncercnd sa urce
n autobuz.
Nu este greu de deslusit ca, n raport cu volumul memoriei de lucru,
volumul atentiei este mai fluctuant.
Diferiti factori motivationali sau afectivi pot orienta sistemul cognitiv spre
procesarea mai intensa, mai detaliata a unui numar mai restrns de itemi.
Cu ct numarul acestor itemi este mai redus, cu att nivelul lor de activare
este mai ridicat. (Fig b). Volumul atentiei se reduce considerabil fata de
volumul memoriei de lucru.
La nivelul experientei subiectve aceasta situatie e perceputa n felul
urmator:cu ct ne focalizam atentia asupra unui numar mai redus de itemi,
cu att mai putine lucruri ne reamintim despre alti stimuli aflati n mediu.
Cnd spunem ca "ne-m ndreptat atentia spre" sau "ne-am focalizat
atentia" nu nseamna ca posedam o facultate psihica pe care o putem
controla volitiv numita atentie. De fapt a ne" focaliza atentia" nseamna a

spori valoarea de activare a unor reprezentari cognitive-n defavoarea


altora- penrtu a le supune unor procesari mai laborioase dect restul
unitatilor. Plusul de activare poate veni din partea unor factori motivationali,
afectivi, a intentiilor noastre sau datorita unor caracteristici specifice ale
stimulului (intensitatea, impredictibilitatea)
Daca atentia este o multime variabila de unitati cognitive din memoria de
lucru, atunci cel putin doua predictii pe care le putem face pe baza acestei
teorii trebuie sa fie adevarate.
1. Fiind vorba, att n cazul atentiei, ct si a memoriei de lucru de
unitati cognitive (= informatii + mecanisme de procesare) aflate ntr-o stare
de activare similara, atunci fenomene constatate n cazul atentiei vor fi
identificate si n cazul memoriei de lucru.
2. Daca exista si alte unitati cognitive n stare de activare n afara de
cele aflate sub focalizarea atentiei, deci care apartin memoriei de lucru, dar
nu si atentiei, atunci efectul lor va putea fi nregistrat.
Similaritatea comportamentelor unitatilor din cmpul atentiei si din
memoria de lucru
Unul dintre fenomenele cele mai cunoscute legate de functionarea atentiei
este cel al interferentei: cu ct doua sarcini pe care dorim sa le realizam
sunt mai similare sub aspectul intrarilor, a tipului de procesare reclamat si a
raspunsului sau a output-urilor reclamate, cu att mai intensa este
perturbarea lor reciproca. Lund un caz particular, procesarea simultana a
unor mesaje din aceeasi modalitate senzoriala (ambele vizuale sau ambele
auditive) interfereaza mai puternic dect doua mesaje din modalitati
senzoriale diferite. Teoria filtrelor a facut din datele experimentale
referitoare la interferenta, piatra unghiulara de validare a modelelor
aferente.
Acelasi fenomen de interferenta se poate constata si n cazul
memoriei de lucru.
Doua unitati cognitive aflate n ML (informatii + mecanisme de procesare),
de tipuri diferite, sunt asociate cu doua tipuri de raspuns. Raspunsurile pot
sa implice aceleasi mecanisme ca si realizarea sarcinii sau mecanisme
diferite. Daca unitatile cognitive interfereaza, atunci rapiditatea raspunsului
va fi mai mare n al doilea caz.

Experiment efectuat de Brooks:


Subiectii din lotul experimental au primit doua tipuri de sarcini:
-

o sarcina spatiala

una verbala.

n cazul sarcinii spatiale subiectii trebuiau sa-si imagineze ca parcurg


mental contururile care circumscriu o litera, f, prezentata anterior pe un
display si existenta, n momentul realizarii sarcinii, n ML.

Stimulul utilizat de Brooks


De fiecare data cnd subiectu scannd imaginea mintala a literei din ML,
atingea o extremitate, trebuia sa raspunda prin Da; cnd atingeau un colt
care nu era la limita externa, trebuia sa raspunda Nu. De pilda daca
subiectul si ncepe traseul din coltul din stnga jos, raspunsurile lui vor fi:
da, da, da, da, nu, nu, nu, nu, nu, da.
n cazul sarcinii verbale, subiectul trebuie sa inspecteze mintal o propozitie
pe care de asemenea, o avea n memoria de lucru si sa raspunda prin Da
daca cuvntul inspectat la un moment dat este un sustantiv, si prin Nu, n
orice alt caz. Deci, att sarcinile., ct si raspunsurile se aflau n ML.

Pentru oricare dintre sarcini, performantele subiectilor erau mai bune daca
sarcina si raspunsul faceau parte din doua categorii diferite (performata,
operationalizata prin TR si numarul de erori era mai buna cnd la sarcina
spatiala raspunsul era verbal, dect daca exprimarea raspunsului se facea
tot prin mijloace spatiale).
Impactul unitatilor cognitive din ML asupra atentiei
Pentru a dovedi ca atentia este o submultime a ML, trebuie sa aratam ca
exista unitati n ML care nu apartine atentiei.
Un experiment ilustrativ este cel realizat de Mac Kay.
La una dintre urechi, asupra careia trebuie sa-si concentreze atentia,
subiectul primeste un mesaj ambiguu. Concomitent, la urechea
nedominanta - pentru care subiectul era sfatuit sa ignore orice mesajprimeste doua mesaje, capabile sa clarifice, n doua feluri diferite, mesajul
ambiguu respectiv. Aceste mesaje, fiind ignorate, au o stare de activare
mai ridicata dect restul informatiilor din MLD, dar mai scazute dect
acelor din cmpul atentiei. Altfel spus, ele sunr n ML nu si n fovarul
atentiei. ML are o extensiune mai mare dect cmpul atentiei.
Interpretarea legii Yerkes Dodson
Legea Yerckes Dodson exprima relatia dintre nivelul de performanta si cel
de activare neuropsihica generala n functie de tipul sarcinii. Pentru
sarcinile usoare, nivelul de performanta creste linear pna la un anumit
prag, odata cu cresterea nivelului general de activare. n schimb, pentru
sarcinile complexe, variatia nu este lineara, pna la un punct, denumit
"optim motivational", performanta creste odata cu intensificarea arousalului.
Dupa momentul de optim motivational, sporirea arousalului duce la
aplatizarea, apoi la deteriorarea performantelor.
n cazul n care subiectul este solicitat sa rezolve sarcini simple, cantitatea
de informatie si varietatea mecvanismelor de procesare la care face apel
sunt reduse. De pilda pentru a aduna 300+528, vom activa cunostinte
despre cele doua numere si algoritmul pe baza careia efectuam adunarea.
Cu ct suntem mai motivati, sporim valoarea de activare a unitatilor
cognitive n cauza. Pe planul experientei subiective avem impresia ca
suntem mai atenti si facem un efort mai intens.

Sporirea activarii antreneaza automat sporirea performantelor la acest tip


de solicitari.
Situatia este dificila n cazul sarcinilor complexe. Rezolvarea n cazul unor
sarcini complexe ( redactarea unei lucrari stiintifice, rezolvarea unor
probleme de geometrie) -necesita luarea n considerare a unei multimi
considerabile de cunostinte si de mecanisme de procesare a lor.

Pna la un anumit nivel, cu ct motivatia noastra este mai ridicata, cu att


mai multe cunostinte activam n ML, le grupam n vederea utilizarii lor n
procesul rezolutiv, sporim viteza de executie a unor procesari cognitive.
Daca activarea continua sa creasca unitatile activate, accesibilitatea
acestor unitati va fi tot mai dificila; rezolvarea efectiva a sarcinii reclamnd
unitatile subactivate, odata cu sporirea activarii, tot mai putine cunostintte
din Ml devin disponibile si performanta scade. Supraactivarea unor unitati
cognitive (pe plan subiectiv nseamna concentrarea excesiva a atentiei pe
anumite elemente ale problemei) antreneaza sub activarea altor unitati,
deci reducerea capacitatii ML (n planul experientei fenomenale nseamna
ca ai pierdut din vedere ce voiai sa spui).
Ex: daca n momentul n care cititi aceasta fraza cautati sa va concentrati
asupra fiecarui detaliu al ei, considernd ca este att de importanta nct
trebuie sa retinetiexact topica, tipul caracterelor, lexicul si semnele de
punctuatie folosite, fraza se goleste de continut.
Fenomenele descrise de aceasta lege sunt emergente ale relatiilor dintre
ML si atentie n condisiile rezolvarii de probleme, adica dintre diverse valori
de activare ale unitatilor cognitive.

Cursul 10
Memoria episodica si memoria semantica

Disjunctia dintre memoria episodica si memoria semantica a fost


propusa de E. Tulving.
Definitie Memoria episodica se refera la memoria evenimentelor
autobiografice: cnd si unde am trait un anume eveniment.

Amintiri despre ultimul revelion, prima zi de scolala, ce am facut ieri etc.


Intra n memoria episodica.
Aceasta memorie contine o serie de informatii asociate cu contexte
spatio-temorale precise.
Memoria semantica se refera la cunostintele generale pe care le avem
despre mediul n care traim.
stim ca formula chimica a apei este H 2O, ca Shakespeare a scris Hamlet,
ca vinul este o bautura alcoolica.
Cunostintele din memoria semantica nu sunt asociate cu un anumit context
spatio-temporal.
Nu stim unde si cnd anume am auzit pentru prima data formula chimica a
apei, cnd si unde am citit ca autorul piesei Hamlet este Sheakespeare.
Majoritatea cunostintelor care le ofera manualele si cursurile scolare
vizeaza memoria semantica sau conceptuala. n schimb, ntmplarile pe
care le-am trait de-a lungul vietii noastre formeaza continutul memoriei
episodice.
Cercetarile din ultimii ani asupra bazei neurofiziologice pentru cele doua
tipuri de memorie au ajuns la concluzii mai putin transante. Deocamdata se
considera ca att memoria episodica ct si cea semanica depind de
structurile cerbrale deteriorate n cazul amneziei, dar ca n plus, memoria
episidica depinde de integritatea lobilor frontali.

Deterirarea lobilor frontali este asociata foarte adesea cu pierderea


informatiilor despre momentul si locul n care pacientul a nvatat o anumita
informatie pe care si-o reaminteste fara probleme.
S-a sustinut ca din punct de vedere cognitiv cele doua sisteme mnezice
difera prin modul de organizare a informatiei si tipu de priocesare.
Cunostintele din memoria episodica ar fi organizate cronologic, pe cnd
cele din memoria semantica ar fi grupate n scheme si retele semantice.
Cunostitele din memoria episodica ar fi asociate cu reactii emotionale,
putnd fi chiar organizate n jurul unui nod emotional, pe cnd cunostintele
semantice ar fi neutre, lipsite de tonmalitate afectiva.

Cu toate acestea, toate datele invocate pot fi explicate printr-un model


monist al memoriei. Fiecare din cele doua categorii de cunostinte au cte
ceva din cealalta.
La putina vreme dupa nvatarea formulei E=mc 2, ne puem reaminti
momentul si locul n care am nvatat-o ba chiar si starea emotionala pe
care am trait-o n fata acestei formule elegante si simple. Ulterir aceasta
formusla a fost asociata tot mai frecvent cu alte tipuri de cunostite astfel
nct reactualizarea conrextului fizic si subiectiv al momentului n ace am
nvatat-o devine tot mai greu de realizat.
Similar n cazul amneziei, informatia semantica, procesata si utilizata de
mult ami multe ori dect cea legata de un anumit context spatio-temporal
poate fi mai robusta, mai bine stocata n memorie ,si mai putin afectata
dect cea episodica.