Curs 1

SCHIMBAREA SOCIALA
In societatea actuala, totul se schimba si vorbim nu numai de tara noastra ci si de tarile
din Est. Au loc schimbri nu numai in contextul structurilor sociale, economice, dar se
schimba si mentalitatile oamenilor, reprezentarile colective, practicile sociale, stilurile de
comportament. Deci, vorbim de o schimbare a structurilor economice si psihosociale.
Aceste fenomene ale schimbarii nu au loc linear, uneori apar conflicte deosebit de
intense, crize, dureri pentru ca in interiorul societatii sunt oamenii care resimt din plin aceste
schimbari, uneori chiar dureroase, mergand pana la sinucidere.
Ali autori atunci cnd vorbesc de schimbare consider c aceasta poate fi identificat
dup 4 manifestri: (Agabrian M. 2003)
1. implic noi organizri i structuri modificnd ntreaga organizare social n
totalitate sau n elementele ei eseniale: sociale, economice, politice, culturale etc.;
2. schimbarea social se produce ntr-un anumit timp (mai lung sau mai scurt) n
funcie de situaia dat;
3. se caracterizeaz prin durabilitate schimbrile sociale fiind consistente
4. schimbrile sociale au un caracter colectiv i se produc la nivelul colectivitii
acionnd asupra condiiilor de via dar i asupra mentalitilor oamenilor.
Pornind de la cele prezentate mai sus, autorul definete schimbarea social ca
desemnd modificrile permanete relativ pe termen lung ale componentelor
culturii, structurii sociale i ale patternurilor comportamentelor sociale.
Traditionalele conceptii ale schimbarii sociale, i amintim aici de Platon, Cassirer,
Comte, Durkheim, pun un accent deosebit pe transformari, unele mai importante altele mai
putin. Ele sunt: finalism, evolutionism, primum mobile, determinism, materialism.
Notiunea de schimbare nu poate fi luata decat impreuna cu dimensiunea temporala.
Evolutia are in vedere transformarile progresive de lunga durata. Nu orice fenomen,
eveniment, poate sau nu sa conduca la schimbari in profunzime. Pot avea loc schimbari de
echilibru.
Intrebarea pe care si-au pus-o specialistii in domeniu, a fost Exista o teorie a
schimbarii sociale si implicit a schimbarii psihosociale ?
1. Teorii evoluioniste (Spencer, Morgan , Durkheim, Parsons)
Iniial aceste teorii s-au spijinit pe studii istorice i antropologice i au considerat
schimbarea ca fiind natural, fireasc, Morgan chiar a menionat faptul c
societile primitive s-au dezvoltat evolund de la slbticie la barbarism i apoi la
civilizaie, tranziia, producndu-se datorit descoperirii de instrumente cele le-au
facilitat dezvoltarea n perioada istoric dat (focul, unelte de lucrat pmntul,
arcul cu sgei,etc.)
Astzi specialitii vorbesc de o teorie multiliniar a schimbrii evolutive, o
evoluie ctre complexitate i adaptabilitate, de la societi simple ctre societi
din ce n ce mai complexe. Evololuionitii pun un accent deosebit i pe evoluia
socio-cultural a societii sau altfel spus pe analiza modului n care societile
iniiale s-au transformat treptat n altele noii.
2. Teorii funcionaliste.
Aceste teorii sunt cele care pun un accent deosebit pe factori cu rol hotrtor
pentru ordinea social i pentru stabilitate i totodat ele ne ajut n analiza
proceselor sociale care susin schimbarea social.

Pe de alt parte teoriile funcionaliste ale schimbrii analizeaz i modul n care o

societate restabilete echilibrul dup o tulburare a acesteia, adepii acestei teorii
artnd c acest echilibru este absolut necesar pentru buna funcionare a societii.
Ei consider c atunci cnd ea lucreaz n armonie cu toate funciile ei nu ignor
faptul c exist n interiorul ei i o serie de contradicii i tensiuni, diferenieri
structurale sau creteri ale specializrii rolurilor.
Parson din perspectiva functionalista Societatea este un ansamblu integrat de
elemente, avand o functie de coeziune ce permite asigurarea unei stabilitati relative a
structurii sociale !. Deci, vorbeste de echilibru.
Dar in cadrul unei societati exista si disfunctionalitati.
Sociologii si psihologii analizeaza, arata, pun accent pe analiza schimbarilor din
interior:
- Fenomenele birocratice
- Relatiile profesionale
- Relatiile conflictuale
De exemplu: - Au fost autori care au sustinut ideea ca in interiorul societatii conflictele
sunt globale, acesteaa modifica structura societatii in ansamblul ei, social si psihologic.
O alta dificultate este legata de societate pe care o intalnim atat la Parsons dar si la alti
autori, este aceea a formularii unei teorii generale a societatii.
Sistemul social este privit ca tot ce evolueaza in raport cu o buna adaptare. El are legi de
dezvoltare, legi economice si nu sunt neaparat lineare.
Raymond Bourdon afirma ca nu putem vorbi de o teorie a schimbarii pentu ca ea nu
exista, dar putem vorbi de foarte multe situatii imaginabile. Procesele endogene si exogene
lucraza fie separat, fie impreuna. Factorii demografici, culturali sau ideologici, actioneaza
dominant sau nu in functie de contextul in care se produce schimbarea.
3. Teorii ale conflictului
Aceste teorii consider c n nelegerea producerii schimbrii sociale este necesar
o analiz a rolului conflictului ntre indivizi, grupuri, instituii sau ntre toate
acestea. Alii adepi privesc schimbarea social ca o manifestare fireasc pentru c
indiferent de conflict sau competiie ele produc schimbarea.
4. Teorii clasice
Reprezentanii acestor teorii au pornit n explicarea schimbrii sociale de la faptul
concret c istorie civilizaiile apar i dispar ori se schimb n cicluri iar alii au
considerat c toate civilizaiile apar i dispar dar acest ciclu este vzut n termenii
provocrii mediului i rspunsului civilizaiei la aceste provocri; cu ct acest
raspuns este mai creativ cu att civilizaia poate continua.
FACTORII SCHIMBARII
Factori intrinseci generati de societatea insasi, din interiorul ei, atunci cand apare
nevoia de schimbare.
Factori externi care se refera la presiunea din afara a altor sisteme sociale si cu care
se poate compara societatea in cauza.
Schimbarea autentica si eficienta, este cea care vine din interiorul societatii insasi si nu
impusa din afara de altii sau alte societati (conflictul intern, schimbarea planificat).
Conflictele interne, eecurile, lipsurile, procesele, disfunciile sunt surse ce produc
schimbarea social. Aceste conflicte reprezint i punct de focalizare pentru micrile sociale,

greve, demonstraii, proteste dar i revoluii i rzboaie; acestea din urm fiind fenomene
sociale mult mai rare, ce produc schimbri sociale dramatice.
Schimbarea planificat este dificil i poate aduce schimbri neprevzute ce pot
produce disfuncii la nivelul societi.
Ca factori externi ce pot modifica structurile sociale mentionam:
- Diversi factori ce pot aduce schimbari sociale:
- mediul fizic: schimbri ale climatului, defririle, dezastrele naturale (inundaii,
uragane, cutremure), poluarea
- factorul demografic: populaia crete cnd n cadrul societii sunt resurse
suficiente i invers
- contactul cu alte societi,
- cultura (schimbarea valorilor, credinelor, cunotinelor);
- invenii, descoperiri tehnologice sunt considerate ca factori de producere a
schimbrii n mod rapid i puternic putnd duce la apariia unor noi ocupaii;
- Modele
- Strategii
De exemplu: SUA prin politica externa, a schimbat societatile Afganistan, Irak,
Kuweit. S-a pus intrebarea daca schimbarea a fost autentica sau schimbarea a convenit
poporului in totalitate ? Este o democratie impusa din afara sau venita din interior ?
Perioada de tranzitie presupune pe langa diminuarea nivelului de trai in urma
reformelor si ruperea unor credinte si reprezentari vechi sau invechite si raspunderea unor
comportamente care in alte perioade erau marginale. (Necolau A. 2003- coordonator)
Astazi, comportamentele considerate antisociale, nemai avand restrictii din partea unor
norme sociale stabile, tind sa se raspandeasca in mediile vulnerabile, potentiale. Aceasta
bulversare a imaginarului social, proprie perioadei de tranzitie, face ca subculturile inainte
discriminate sa aiba din ce in ce mai multa influenta sociala (Neculau A. 2003).
De exemplu: subcultura celor care au ca obiect de activitate comertul.
In societatea moderna, ofensiva criminalitatii, a somajului, saraciei, fenomene
proprii perioadei de tranzitie, au dus la aparitia unor noi ocupatii (de exemplu la fete a
prostitutiei iar la baieti a actelor antisociale talharie, viol, etc.).
Pentru ca aceste acte antisociale sa nu fie preluate de tineri care, in aceasta perioada de
tranzitie sunt deosebit de vulnerabili, fiind numiti de unii autori bureti ce absorb foarte usor
tot ceea ce societatea le pune la dispozitie (valori, fenomene negative)
Societatea trebuie sa se implice, sa nu ramana indiferenta, pentru ca toate manifestarile
benefice si antisociale vor avea repercusiuni nu numai la nivelul societatii actuale ci si
viitoare.

FORME ALE SCHIMBRII

Forme generice ale schimbrii organizaionale
Ce pot identifica trei mari forme generice de impulsionare i, de fapt, de gestiune a
schimbrii organizaionale.
Schimbarea este constrns sau suportat. Acest prim caz corespunde unei situaii de
ruptur la nivelul mediului care impune organizrii, simultan o revizie rapid a strategiei sale
i o adaptare brutal a structurilor sale (restructurare, raionalizare, modificarea frontierelor
).

1.Schimbarea este constrns sau suportat

Schimbarea social ia n considerare dou situaii distincte: schimbarea
sistemului i schimbarea n sistem. Schimbarea poate fi planificat.
Adeseori schimbarea este spontan. Ea implic adaptarea continu a
organizrii. Schimbarea este stratificat i corespunde unui comportament de
adaptare anticipat i voluntar a organizrii. Schimbrile pot fi nregistrate la
nivelurile individuale de grup i de organizaie.
Pe de alt parte, sistemul este o stare de echilibru ntre diferitele
componente ale vieii sociale. Ca principii ale schimbrii de sistem reinem:
principiul alegerii strategice i principiu abordrii alternative i durabile. n
timp, rezistena sistemului limiteaz capacitatea de schimbare. Totui,
interveniile succesive sau simultane n diferite puncte ale sistemului dau efect
de cumulare, fcnd schimbarea mai durabil i micornd rezistena la
schimbare n masa sistemului.
Schimbarea este spontan. Aceast a doua form, mult mai comod dect prima,
corespunde unei organizri reactive care i-a dezvoltat, graie formaiei profesionale
flexibilitii i inovaiei, o capacitate puternic de adaptare la evoluiile mediului fie c aceste
evoluii sunt ateptate sau nu. n acest caz ne aflm ntr-o perspectiv general de adaptare
continu a organizrii i de existen a unor limite (organizaionale, financiare, tehnologice
) de adsorbire a ocurilor exogene.
Schimbarea este strategic (aleas). Ea corespunde unui comportament de adaptare
anticipat i voluntar a organizrii, n ipoteza unui mediu viitor mai mult sau mai puin
previzibil i a utilizrii de ctre organizarea unor importante mijloace de informaie, de
previziune
de inovaie (aflarea noutilor tehnologice i concureniale, dezvoltarea
capacitilor manageriale, importante investiii spirituale ). n acest caz, organizarea nu
numai c i mrete capacitatea de adaptare, dar i furnizeaz i mijloace de influen asupra
mediului su viitor.

2.Forme actuale ale schimbrii organizrii. Schimbarea organizaional

poate fi definit ca fiind orice modificare, planificat sau nu, a structurii i
procedurii de lucru.
Exist schimbri naturale ce decurg din transformrile organizaiei.
Uneori ele provin din manifestarea unor conflicte interne asociate unor
competiii. Exist alte schimbri provocate de situaii de criz (intern sau
extern).
Un mediu radical nou stimuleaz schimbarea; schimbarea organizaional
apare atunci cnd se modific misiunea i viziunea unei organizaii.
3.Factorii schimbrii organizaionale
Literatura de specialitate atunci cnd vorbete de schimbarea
organizaional consider c ea depinde de:
modificrile mediului extern n care opereaz organizaia (de felul
schimbrii mediului concurenial sau a preferinelor principalelor beneficiari
deservii);
cnd se nregistreaz schimbri legislative;
ca urmare a progresului tehnologic;
sub presiunea unor evenimente politice sau sociale.
ntre factorii interni care determin schimbarea se remarc:
diminuarea competitivitii sau a eficienei;
pierderea prestigiului, dificultile financiare, lipsa motivaiei
personalului, absenteismul, schimbarea structurii sau a dimensiunii organizaiei.
n teoria schimbrii se abordeaz schimbrile planificate i cele
neplanificate. A. Levy i U. Merry (1986)1 iau n calcul ca factori declanatori
ai schimbrilor i crizele sau oportunitile de schimbare disponibile.
Schimbarea planificat urmrete creterea funcionalitii organizaiei i a
eficienei sale. Se deosebete totui de creterea organizaional. n practic, n
cadrul organizaiei acioneaz factori favorabili schimbrii i factori care
genereaz rezistena la schimbare; schimbarea planificat reduce aciunea
rezistenelor la schimbare. Agentul schimbrii poate fi intern sau extern. Se
poate apela i la aa-numitele grupuri pilot n orientarea schimbrii.
M. Vlsceanu apreciaz c exist o ntreag literatur dedicat
schimbrii organizaionale. Unele teorii au ncercat s explice schimbarea prin
raportate la stabilitate definind schimbarea ca o stare de instabilitate tranzitorie
ce ntrerupe un echilibru2. Alte modele analizeaz schimbarea prin diferenierea
1

Levy, A., Merry, U. Organizational Transformation: Approaches, Strategies, Theories, New York:
Praeger,1986.
2

M. Vlsceanu, Organizaii i comportament organizaional, Polirom, Iai, p. 206 i urm.

ntre trei niveluri la care pot fi identificate forele ce o genereaz. La nivelul

mediului se remarc forele microrevoluionare ale schimbrii, ce apar din
comportamentul altor organizaii. La nivelul organizaiei, forele
microrevoluionare ale schimbrii sunt determinate chiar de ciclurile de via
organizaional. La nivel individual, forele politice ale schimbrii apar n
luptele pentru putere i control.
Ca i ali experi, M. Vlsceanu identific drept surse ale schimbrii:
schimbrile produse la nivelul mediului; schimbarea determinat din interiorul
organizaiei. Analitii de astzi au identificat peste 20 de factori ai schimbrii:
caracteristicile mediilor organizaionale, caracteristicile performanelor, ale
strategiei, ale structurii organizaionale, caracteristicile managerilor responsabili
etc.
Alexandru Zub (1998)3 s-a preocupat ndeosebi de schimbarea de regim
politic. Astfel, Revoluia din decembrie 1989 apare ca o minciun ct secolul
(M. Castex4), ca o lovitur de stat (R. Portocal5), ca un complot
nomenclaturist pus la cale cu Securitatea dac nu chiar importat (Antonia
Rados6). I. Iliescu i S. Brucan ar fi impus democraia original impus de
reaciune.
n aceast optic, tineretul, n Piaa Universitii i Tineretul Golan s-au
opus revenirii la vechiul regim sub form cosmetizat. Noul regim i-a chemat i
i-a manipulat pe mineri ca for de oc contra revoluionarilor. Golaniada i
mobiliza pe cei dispui s termine cu vechiul regim prin schimbare rapid.
Mineriadele ar fi exprimat aciuni ale forelor conservatoare, doritoare
de o anumit continuitate.
Alte analize scot ns n eviden: rezistena la schimbare n societatea
tradiional romneasc. n contextul acestei rezistene fa de schimbrile
radicale s-au operat cu ntrziere reforme social-economice (n principal de
privatizare i de redistribuire a proprietii agricole). Birocraia post-comunist
neepurat, grupurile de interese asociate economiei etatiste, lipsa unei experiene
de regim politic democratic (dup 1945) au fost considerai factori de rezisten
la schimbare.
Curs 2

STRUCTURILE SOCIALE
3

Al. Zub, Schimbare politic i istoriografie, n Psihologia schimbrii. Iai, 1998.

M. Castex, Un Mensonge gros comme le sicle, Albin Michel, Paris, 1990.

R. Portocal, Autopsie du coup dEtat roumain, Calman Lvy, Paris, 1990.

A. Rados (ziarist austriac), Complotul Securitii. Revoluia trdat, Saeculum IO, f.a.

Structurile sociale sunt diverse agentii, institutii, clase sociale, straturi sociale, grupuri
sociale, etc., care constituie anatomia interna a unei societi. Prin urmare structurile sociale
desemneaz organizarea societii, care include instituii, poziii sociale, relaiile dintre
poziiile sociale, grupurile care alctuiesc societatea i distribuia resurselor limitate n cadrul
societii (Agabrian M. 2003).
Aceste institutii sunt de diferite tipuri:
-

Culturale
Politice
Administrative
Militare
Economice
Organizatii spitalicesti
Sanitare

Toate acestea formeaza subsisteme ale sistemului vietii sociale (al sistemului global) si
constituie elemente de suport ale vietii sociale sau cadre de actiune.
Organizatiile si institutiile sunt structuri sociale cu rol de reglare al actiunilor sociale
si/sau individuale, iar statul si intregul aparat de guvernare si gestionare sociala se afla
deasupra lor, organizandu-le si reorganizandu-le permanent.
Astfel, toate clasele sociale precum si intregul arsenal de relatii ce functioneaza in
interiorul lor, comunitatiile, profesiile, institutiile si organizatiile militare, economice,
culturale, politice, scolare, sanitare etc, isi schimba compozitia si functionarea si incearca sa
gaseasca alte forma de perfectionare.
Acestor institutii, organizatii, le corespund intotdeauna o anumita functionare concreta
care depinde de calitatea, aptitudinile, abilitatile, pregatirea profesionala a agentilor (actorilor)
sociali care compun aceste organizatii si institutii. Tocmai acest mod de a actiona al acestora,
constituie partea vie, dinamica a organizatiilor si acest lucru depinde de oamenii care o
compun cu toate caracteristicile lor.
Este un imens organism compus din diferite subsisteme, aparate care asigura buna lui
functionare.
Deci, structura este organizarea interna a societatii.
Aceste organizatii si institutii care compun structura, iau anumite decizii specifice
profilului ei si elaboreaza anumite strategii de punere in practica a deciziilor si urmaresc cum
sunt rezolvate ele.
Fiecare organizatie in parte este in felul ei un microsistem social care reflecta
particularitatile de ansamblu ale societatii si concura la realizarea obiectivelor ei. Astfel ca, de
modul cum functioneaza aceasta microstructura sociala, depinde modul de functionare al
societatii in ansamblul ei. Este o organizatie biunivoca de la macro spre microsocial si invers.
Tipuri de structuri sociale:
1. instituii sociale: sunt cele care asigur coeziunea social a grupurilor i
societilor. Aceste instituii sunt:

formale n care scopurile, obiectivele, procedeele de aciune, modul de organizare

sunt reglementate prin legi

neformale sunt instituii sociale n care reglementrile sunt vagi i exist att ct
dureaz activitatea respectiv.

2. Daca lum n considerare natura activitilor desfurate instituiile sociale sunt:

-

instituii economice: ntreprinderi industriale, agricole, srervicii publice, bnci etc.

instituii politice (elementul ei principal este puterea): parlamentul, guvernul,

partidele politice etc.

instituii juridice (sunt cele care asigur elaborarea legislaiei i aplicarea legii):
tribunale, procuratur, poliie etc.

instituii culturale i educative (au ca scop pregtirea profesional, meninerea

valorilor culturale, dezvoltarea capacitii de a gndi i aciona raional etc):
grdinie, coli, universiti, aezminte culturale etc.

instituii religioase

In toata aceasta functionalitate sociala, cei care dau viata planurilor, deciziilor,
strategiilor sociale sunt oamenii. Ei trebuie in primul rand investigati din punct de vedere al
pregatirii, al abilitatilor etc.
Oamenii sunt cei care fac societatea, acesti actori sociali individuali asa cum sunt
numiti astazi. Individualizarea lor este unul dintre cele mai reprezentative procese ale
modernitatii si este atat de accentuata incat toate cele care se intampla in societate, sunt
dependente de ea. (Vlasceanu L. 2007) Autorul mentionat arata ca individualizarea se refera
la modul de formare, constituire si afirmare a uni actor social. Iar daca prin actor social, avem
in vedere acea entitate sociala care initiaza actiuni saturate de semnificatii si intra in
interactiuni cu altii, atunci actorul social poate fi un individ, dar si o organizatie, un stat
national sau orice alta entitate sociala.
In perioada de tranzitie post-comunista, in contextul sistemelor sociale, aceasta se
prezinta in doua registre. Primul este cel al programelor institutionale care are in vedere
dezirabilitatea dezvoltarii si al integrarii euro-atlantice a tarii, iar cel de-al doilea se refera la
manifestari cotidiene, in parte individuale, care uneori se abat de la normativitatea dominanta
si chiar risca sa blocheze realizarea proiectelor nationale de bunuri publice sau colective
pentru ca alteori sa-si creeze propriul univers de semnificare si interpretare (Vlasceanu L.
2007).
Trei programe institutionale domina la ora actuala:
1. Are in vedere decomunizarea si constructia institutionala, care trebuie sa fie
compatibila cu economia de piata a democratiei liberale. Ca mijloace mentionam:
privatizarea si consolidarea drepturilor de proprietate
2. Este de tip integrationist si s-a referit la admiterea si participarea Romaniei la
NATO si UE

3. Promovarea unei culturi si relatii care sa se asocieze cu drepturile omului si

afirmarii libertatii lui
Aceste programe sunt promovate de stat.

Curs 3

FORME ALE SCHIMBRII

nc din secolul XIX, organizaiile s-au afirmat ca actori dominani ce

controleaz dup P. Drucker7 - majoritatea resurselor (materiale i simbolice).
Organizaiile au preluat rolul dominant n societate ocupat anterior de
comuniti. M. Weber a demonstrat faptul c organizaiile se deosebesc de alte
forme de agregare prin raionalitatea instrumental8. Tot P. Drucker subliniaz
c organizaiile sunt surse i forme ale schimbrii sau inovrii sociale.
1.Schimbarea este constrns sau suportat
Schimbarea social ia n considerare dou situaii distincte: schimbarea
sistemului i schimbarea n sistem. Schimbarea poate fi planificat.
Adeseori schimbarea este spontan. Ea implic adaptarea continu a
organizrii. Schimbarea este stratificat i corespunde unui comportament de
adaptare anticipat i voluntar a organizrii. Schimbrile pot fi nregistrate la
nivelurile individuale de grup i de organizaie.
Pe de alt parte, sistemul este o stare de echilibru ntre diferitele
componente ale vieii sociale. Ca principii ale schimbrii de sistem reinem:
principiul alegerii strategice i principiu abordrii alternative i durabile. n
timp, rezistena sistemului limiteaz capacitatea de schimbare. Totui,
interveniile succesive sau simultane n diferite puncte ale sistemului dau efect
de cumulare, fcnd schimbarea mai durabil i micornd rezistena la
schimbare n masa sistemului.
2.Forme actuale ale schimbrii organizrii. Schimbarea organizaional
poate fi definit ca fiind orice modificare, planificat sau nu, a structurii i
procedurii de lucru.
Exist schimbri naturale ce decurg din transformrile organizaiei.
Uneori ele provin din manifestarea unor conflicte interne asociate unor
competiii. Exist alte schimbri provocate de situaii de criz (intern sau
extern).
Un mediu radical nou stimuleaz schimbarea; schimbarea organizaional
apare atunci cnd se modific misiunea i viziunea unei organizaii.
3.Factorii schimbrii organizaionale
7

P. Drucker, Au-del de capitalisme. La mtamorphose de cette fin de sicle, Dunod, 1993.

M. Weber, Wirtschaft und Gesellschaft. Grundiss der verstehenden Soziologie, (Economie i societate),
Tbingen, J.C.B. Mohr (Paul Siebeck), (2vol.), 1922, 5e dition 1972.

Literatura de specialitate atunci cnd vorbete de schimbarea

organizaional consider c ea depinde de:
modificrile mediului extern n care opereaz organizaia (de felul
schimbrii mediului concurenial sau a preferinelor principalelor beneficiari
deservii);
cnd se nregistreaz schimbri legislative;
ca urmare a progresului tehnologic;
sub presiunea unor evenimente politice sau sociale.
ntre factorii interni care determin schimbarea se remarc:
diminuarea competitivitii sau a eficienei;
pierderea prestigiului, dificultile financiare, lipsa motivaiei
personalului, absenteismul, schimbarea structurii sau a dimensiunii organizaiei.
n teoria schimbrii se abordeaz schimbrile planificate i cele
neplanificate. A. Levy i U. Merry (1986)9 iau n calcul ca factori declanatori
ai schimbrilor i crizele sau oportunitile de schimbare disponibile.
Schimbarea planificat urmrete creterea funcionalitii organizaiei i a
eficienei sale. Se deosebete totui de creterea organizaional. n practic, n
cadrul organizaiei acioneaz factori favorabili schimbrii i factori care
genereaz rezistena la schimbare; schimbarea planificat reduce aciunea
rezistenelor la schimbare. Agentul schimbrii poate fi intern sau extern. Se
poate apela i la aa-numitele grupuri pilot n orientarea schimbrii.
M. Vlsceanu apreciaz c exist o ntreag literatur dedicat
schimbrii organizaionale. Unele teorii au ncercat s explice schimbarea prin
raportate la stabilitate definind schimbarea ca o stare de instabilitate tranzitorie
ce ntrerupe un echilibru10. Alte modele analizeaz schimbarea prin
diferenierea ntre trei niveluri la care pot fi identificate forele ce o genereaz.
La nivelul mediului se remarc forele microrevoluionare ale schimbrii, ce
apar din comportamentul altor organizaii. La nivelul organizaiei, forele
microrevoluionare ale schimbrii sunt determinate chiar de ciclurile de via
organizaional. La nivel individual, forele politice ale schimbrii apar n
luptele pentru putere i control.
Ca i ali experi, M. Vlsceanu identific drept surse ale schimbrii:
schimbrile produse la nivelul mediului; schimbarea determinat din interiorul
organizaiei. Analitii de astzi au identificat peste 20 de factori ai schimbrii:
caracteristicile mediilor organizaionale, caracteristicile performanelor, ale
9

Levy, A., Merry, U. Organizational Transformation: Approaches, Strategies, Theories, New York:
Praeger,1986.
10

M. Vlsceanu, Organizaii i comportament organizaional, Polirom, Iai, p. 206 i urm.

strategiei, ale structurii organizaionale, caracteristicile managerilor responsabili

etc.
Alexandru Zub (1998)11 s-a preocupat ndeosebi de schimbarea de regim
politic. Astfel, Revoluia din decembrie 1989 apare ca o minciun ct secolul
(M. Castex12), ca o lovitur de stat (R. Portocal 13), ca un complot
nomenclaturist pus la cale cu Securitatea dac nu chiar importat (Antonia
Rados14). I. Iliescu i S. Brucan ar fi impus democraia original impus de
reaciune.
n aceast optic, tineretul, n Piaa Universitii i Tineretul Golan s-au
opus revenirii la vechiul regim sub form cosmetizat. Noul regim i-a chemat i
i-a manipulat pe mineri ca for de oc contra revoluionarilor. Golaniada i
mobiliza pe cei dispui s termine cu vechiul regim prin schimbare rapid.
Mineriadele ar fi exprimat aciuni ale forelor conservatoare, doritoare
de o anumit continuitate.
Alte analize scot ns n eviden: rezistena la schimbare n societatea
tradiional romneasc. n contextul acestei rezistene fa de schimbrile
radicale s-au operat cu ntrziere reforme social-economice (n principal de
privatizare i de redistribuire a proprietii agricole). Birocraia post-comunist
neepurat, grupurile de interese asociate economiei etatiste, lipsa unei experiene
de regim politic democratic (dup 1945) au fost considerai factori de rezisten
la schimbare.
Rezistena la schimbare
Andr. Sirota (1995) aprecia c nu exist schimbare social sau colectiv
care s poat fi actualizat fr schimbare individual sau psihic i reciproc.
Aadar schimbarea organizaional reclam modificri eseniale ale
structurii ca implicaii pentru membrii acesteia. Adeseori, membrii organizaiei
percep aceste schimbri ca ameninri. Factorii care pot amenina viabilitatea
unui proces de schimbare sunt:
definirea deficitar a problemelor;
lipsa de comunicare i informaie;
resursele limitate;
dificultile n crearea unor relaii interinstituionale;
cultur organizaional incompatibil cu sensul schimbrii.

11

Al. Zub, Schimbare politic i istoriografie, n Psihologia schimbrii. Iai, 1998.

12

M. Castex, Un Mensonge gros comme le sicle, Albin Michel, Paris, 1990.

13

R. Portocal, Autopsie du coup dEtat roumain, Calman Lvy, Paris, 1990.

14

A. Rados (ziarist austriac), Complotul Securitii. Revoluia trdat, Saeculum IO, f.a.

Experii atrag atenia c unele programe de schimbare eueaz din cauza:

alegerii greite a punctului de intervenie (dac se efectueaz pe o variabil
dependent); continuitatea mediocr a interveniei; concentrarea pe cauze false.
n situaia n care n spaiul extern intervine o schimbare n mod brusc,
este posibil ca n loc ca aceasta s produc o modificare psihic, s apar o
ruptur i s amplifice rezistenele sau s apar o situaie de criz15.
Nivelurile schimbrii
Schimbrile se manifest la nivelul individual, de grup i de organizaie.
n mod normal, schimbrile individuale utile din punct de vedere social
sau economic provoac mai nti tensiuni intrapsihice (conflict ntre dorin i
aprare) interpersonale i instituionale prin rivalitate, respectiv sentimente de
ur provocate n mod inevitabil, care pot deveni distructive, paralizante pentru
organizaie. Schimbrile n plan individual apar ca urmare a acumulrilor
experienelor de via ale persoanelor i a transformrilor despre ele nsele sau
a raporturilor dintre sine i non-sine (Donald Woods Winnicott, 197116).
O schimbare individual nu poate ajuta la dezvoltarea unei organizaii
dect dac aceasta are o capacitatea de a transforma prin integrare evoluia
personal, capacitatea de reglare a rivalitilor ce favorizeaz la ceilali actori
acceptarea unui nou acord contient, incontient aflat la baza oricrui contract
social. Orice schimbarea ntr-o organizare social este anticipat mai mult sau
mai puin contient de ctre subieci ca pe o ameninare potenial de ruptur a
acestui dublu nveli. O schimbare extern provoac turbulene att n spaiile
exterioare ct i n cele interioare i poate face inutil vechiul sistem de aprare
al unui individ astfel c orice subiect trebuie s se reorganizeze. Pentru aceasta
trebuie s colaboreze cu ceilali genernd o nou reamenajare intern care va
fi operat i va ndeplini funcia sa de interpunere protectoare ntre nuntru i
afar, mpotriva riscului de depresie, accident psihic, accident fizic sau de
somatizare n aceste cazuri doar printr-un proces de reelaborare i de refacere
a relaiilor.
Orice schimbare de orientare sau de structur n lumea exterioar este mai
nti conceput n mod subiectiv de ctre individ ca o ameninare mai mult sau
mai puin radical pentru propria sa existen cci nimeni nu poate face din
existena sa un obiect de negociere.
ntr-o astfel de situaie amenintoare, subiectul caut s se sustrag
oricrei influene, inclusiv celei privind autocunoaterea, cunoaterea
rezistenelor sale, raportul su cu organizaia i cu sensul schimbrii proiectate.

15

16

J. Barus-Michel, Fl. Giust-Desprairies, L. Ridel, Crises, Ed. Descle de Brouwer, 1996.

D. W. Winnipeg, Playing and Reality,Tavistock Publications, London, 1971.

Lupta sa mpotriva schimbrii poate cpta diferite aspecte. Se poate deplasa de

la o situaie la alta.
La nivelul de grup, se manifest cooperri i rivaliti n urmrirea unor
scopuri comune. n cadrul grupului, indivizii ndeplinesc roluri specifice cu
drepturi i privilegii specifice. n procesul schimbrii de grup, un rol important
revine comunicrii i consultrii.
Schimbarea la nivelul organizaional se centreaz pe modificarea
componentelor definitorii ale acesteia. Schimbarea la nivelul organizaiei este
deopotriv strategic i integrat. Schimbarea la nivelul organizaiei este, deci,
un proces ce include schimbri la nivelul individual i de grup.
Organizaiile deschise spre schimbare (C. Zamfir, S. M. Stnescu,
Enciclopedia dezvoltrii sociale17) se remarc prin: orientarea spre aciune i
inovare; adaptarea continu la realiti; buna administrare a resurselor umane i
materiale; cultur organizaional modern; concentrarea organizaiei pe
domenii n care deine expertiza de vrf; structura organizaional eficient;
structuri descentralizate puternic legate de valorile organizaiei.
Dimensiunile situaiilor de schimbare
n analiza schimbrilor se cerceteaz natura i tipurile de probleme ce
trebuie soluionate.
- Noutatea problemelor - impune adesea un grad nalt de creativitate.
- Ambiguitatea situaiei.
- Numrul persoanelor implicate duce n general la creterea
complexitii rspunsurilor organizaiei.
- Semnificaia schimbrii (depinde de definirea efectelor ei).
- Durata schimbrii este influenat de nivelul la care se desfoar
aceasta.
- Obiectivitatea tratrii problemelor.
4.Strategii de schimbare organizaional
Reducerea mrimii. Aceast strategie const dintr-un set de activiti
centrate pe dimensiunea organizaiei n scopul eficienei, productivitii sau
competitivitii. Aceste activiti sunt asumate premeditat.
Reconceperea. Aceast strategie promoveaz regndirea
fundamental i reproiectarea radial a proceselor de afaceri. Se urmrete
obinerea unei schimbri culturale strategice i obinerea unui avantaj
competitiv de lung durat.
Inovarea strategic. Aceast metod vizeaz agregarea de noi
combinaii de resurse ce ar putea ncuraja noi oportuniti.
17

C. Zamfir, S. M. Stnescu, Enciclopedia dezvoltrii sociale, Polirom, Iai, 2007.

 Organizarea prin haos. Se pornete de la ipoteza c seturi simple de

relaii deterministe pot produce rezultate nepredictibile. Ordinea poate produce
haos i haosul poate produce ordine.
K. Lewin18 a conceput un model al schimbrii n trei etape distincte:
dezgheul, micarea, renghearea. Agentul schimbrii trebuie s acioneze doar
dup ce necesitatea acesteia a fost contientizat n organizaie.
n practic, agentul schimbrii va efectua: pregtirea schimbrii;
implementarea schimbrii, monitorizarea schimbrii.
n anumite cazuri, schimbarea se va dezvolta incremental (cu pai mici,
prin ncercare, eroare i reajustri permanente).
5. Schimbarea organizaional n strategiile concureniale
A. Hamdouch susine c dinamica schimbrilor din organizare are rol
decisiv n structurarea i evoluia modurilor noastre de inserare economic i
social. Modificrile din mediu determin o redefinire a strategiilor utilizate de
organizaiile productive. Acestea provoac schimbri n plan organizaional.
Schimbarea organizaional este impulsionat n principal de necesitile
strategice (adevrate sau presupuse) de meninere sau dezvoltare a acesteia
ntr-un cadru evolutiv sau perturbat19.
Schimbarea organizaional implic deci o nou orientare privind
activitatea unei organizaii i influeneaz viaa acesteia n toate componentele ei
(resurse umane, sistem de management, competene, orientri ctre alte tipuri de
beneficiari, nevoi ale acestora)20.

Curs 4
FACTORII SCHIMBARII
Factori intrinseci generati de societatea insasi, din interiorul ei, atunci cand apare
nevoia de schimbare.
Factori externi care se refera la presiunea din afara a altor sisteme sociale si cu care
se poate compara societatea in cauza.
18

K. Lewin, Frontiers in Group Dynamics , 1. Human Relations 1,. Resolving Social Conflicts: Selected Papers
on Group Dynamics., New York: Harper & Row, 1948.
19

A. Hamdouch, Schimbarea organizaional i strategiile concureniale ale firmei, n A. Neculau i G. Ferreol,

Psihologia schimbrii,Polirom, Iai, 1998
20

B. Wechesler, Policy Making and Administration in State Agencies, Englwood Cliftts, 1986.

Schimbarea autentica si eficienta, este cea care vine din interiorul societatii insasi si nu
impusa din afara de altii sau alte societati (conflictul intern, schimbarea planificat).
Conflictele interne, eecurile, lipsurile, procesele, disfunciile sunt surse ce produc
schimbarea social. Aceste conflicte reprezint i punct de focalizare pentru micrile sociale,
greve, demonstraii, proteste dar i revoluii i rzboaie; acestea din urm fiind fenomene
sociale mult mai rare, ce produc schimbri sociale dramatice.
Schimbarea planificat este dificil i poate aduce schimbri neprevzute ce pot
produce disfuncii la nivelul societi.
Ca factori externi ce pot modifica structurile sociale mentionam:
- Diversi factori ce pot aduce schimbari sociale:
- mediul fizic: schimbri ale climatului, defririle, dezastrele naturale (inundaii,
uragane, cutremure), poluarea
- factorul demografic: populaia crete cnd n cadrul societii sunt resurse
suficiente i invers
- contactul cu alte societi,
- cultura (schimbarea valorilor, credinelor, cunotinelor);
- invenii, descoperiri tehnologice sunt considerate ca factori de producere a
schimbrii n mod rapid i puternic putnd duce la apariia unor noi ocupaii;
- Modele
- Strategii
De exemplu: SUA prin politica externa, a schimbat societatile Afganistan, Irak,
Kuweit. S-a pus intrebarea daca schimbarea a fost autentica sau schimbarea a convenit
poporului in totalitate ? Este o democratie impusa din afara sau venita din interior ?
Perioada de tranzitie presupune pe langa diminuarea nivelului de trai in urma
reformelor si ruperea unor credinte si reprezentari vechi sau invechite si raspunderea unor
comportamente care in alte perioade erau marginale. (Necolau A. 2003- coordonator)
Astazi, comportamentele considerate antisociale, nemai avand restrictii din partea unor
norme sociale stabile, tind sa se raspandeasca in mediile vulnerabile, potentiale. Aceasta
bulversare a imaginarului social, proprie perioadei de tranzitie, face ca subculturile inainte
discriminate sa aiba din ce in ce mai multa influenta sociala (Neculau A. 2003).
De exemplu: subcultura celor care au ca obiect de activitate comertul.
In societatea moderna, ofensiva criminalitatii, a somajului, saraciei, fenomene
proprii perioadei de tranzitie, au dus la aparitia unor noi ocupatii (de exemplu la fete a
prostitutiei iar la baieti a actelor antisociale talharie, viol, etc.).
Pentru ca aceste acte antisociale sa nu fie preluate de tineri care, in aceasta perioada de
tranzitie sunt deosebit de vulnerabili, fiind numiti de unii autori bureti ce absorb foarte usor
tot ceea ce societatea le pune la dispozitie (valori, fenomene negative)
Societatea trebuie sa se implice, sa nu ramana indiferenta, pentru ca toate manifestarile
benefice si antisociale vor avea repercusiuni nu numai la nivelul societatii actuale ci si
viitoare.
Curs 5

Miscarile sociale
In tratatele de sociologie miscarile sociale au devenit un obiect de studio
de sine statator, ele nu mai sunt analizate numai din punct de vedere al
comportamentului colectiv cu o manifestare originala si speciala.

Dupa Mc Carthy o miscare sociala este un ansamblu de opinii si de

credinte comune unei populatii ce isi exprima preferintele pentru
selectarea unor elemente ale structurii sociale si/sau ale distributiei
recompenselor intr-o societate. Definitia prezentata omite sa mentioneze
mobilitatea actorilor sociali si eforturile lor de a traduce aceste preferinte
intr-o actiune la nivel colectiv. Datorita acestor neajunsuri ale definitiei,
autorul mentionat a trecut la definirea organizatiilor miscarii sociale a
industriilor.
Un alt sociolog, Touraine A(1978) da o definitie mai ampla a miscarii
sociale, aceasta constand intr-o actiune conflictuala intreprinsa de un actor
al unei clase ce se opune adversarului lui de clasa si controleaza sistemul
de actiune istorica si conducerea sociala a istoriacitatii.
In acest context al miscarii sociale determinata este prezenta simultana a
celor trei aspect strans legate.
Tilly C (1984) atunci cand defineste conceptual de miscare sociala o
defineste ca fiind o serie neintrerupta de interactiuni intre detinatorii
puterii si persoane ce reusesc sa vorbeasca in favoarea unui grup de
oameni lipsiti de reprezentare formala. La aceasta definitie el adauga si
faptul ca in contextul unei miscari sociale au loc o serie de interactiuni in
timpul careia aceste personae ( ce reprezinta miscarea) formuleaza in mod
public revendicari legate de schimbari in distribuirea sau exercitarea
puterii si isi sustin aceste revendicari prin manifestari publice de sprijin.
Definitia ampla p care Tilly C a elaborate-o are meritul ca arata ca
miscarile sociale nu au un character predeterminat, ca rolul este dat de
interactiunile stabilite intre actorii sociali si mediul in care se deruleaza
miscarile sociale si mai ales cu mediul politic. El introduce o grila de
interpretare a miscarilor sociale pe care onumeste grila conflictului
politic.
La randul lui Bourbon R (1992) defineste miscarea sociala ca o actiune
colectiva de protest si contestare ce urmareste sa impuna schimbari
variabile ca importanta- in structura sociala si/sau politica apeland
frecvent-doar in mod exclusive- la mijloace neinstitute analizate.

Miscarile sociale sunt procese ample care conduc la crearea unor noi
sisteme de valori, noi forme de relatii sociale, a unor institutii si in cele din
urma a unor societati. Miscarile sociale pot sa promoveze anumite
schimbari dar pot sa se si opuna schimbarilor produse de anumite forte
sociale.

Factorii determinant ai miscarilor sociale sunt clasificati in doua categorii:

Factori obiectivi: perimarea sociala;contradictiile sociale;blocajele

structurale care impiedica unele categorii sociale sa-si satisfaca
nevoile si interesele; dezorganizarea sociala datorata unor factori
interni sau externi; crizele economice. Politice si culturale;
deteriorarea conditiilor de viata.
Factorii subiectivi: nemultumirile sociale care apar din privarea
relativa si din preceptia justitiei; accentuarea sentimentelor de
frustrare, confuzie, neliniste, nesiguranta; difuzarea si acceptarea
unor valori sociale; contactele sociale dintre indivizi nemultumiti;
aparitia unor personalitati si grupuri care urmaresc in mod deliberat
schimbarea sociala

Rolul esential in determinarea miscarilor sociale este detinut de factorii

obiectivi. Actiunea lor se combina insa cu cea a factorilor subiectivi. Facorii
obiectivi determina un nr relativ mare de oameni sa nu-si mai poata
satisface interesele si nevoile economice.
Miscarile sociale pot fi clasificate dupa mai multe criterii:
a) Dupa sensul lor: miscari care urmaresc produicerea unei schimbari si
miscari de rezistenta
b) Dupa profunzimea schimbarilor urmarite: miscari protestatare,
miscari reformatoare, miscari revolutionare
c) Dupa posibilitatile de realizare a obiectivelor urmarite: miscari cu
obiective realizabile si miscari utopice
Miscarile utopice propun un contramodel ideal la organizarea sociala
existenta. Unele modele utopice sunt creatia unor intelectuali si
reunesc in jurul lor un mic grup de indivizi care incearca sa
transpuna in realitate idealurile utopice. Miscarile utopice au avut
raspandire mai mare in secolele XVIII-XIX. Actualmente, aceste
miscari iau forma grupurilor de hippies, a unor comune si a unor
secte religioase. Miscarile utopice nu reusesc sa se impuna ca
modele de organizare a unei intregi societati.
Miscarile de rezistenta. Spre deosebire de miscarile care propun sau
impun schimbari sociale, miscarile de restistenta se opun
schimbarilor sau incearca sa elimine schimbarile intervenite.
Miscarile de rezistenta se manifesta in diverse forme:
Rezistenta la introducerea unor schimbari sau rezistenta fata
de o schimbare deja introdusa
Rezistenta fata de o schimbare care este in consens cu
dezvoltarea sociala si rezistenta fata de o schimbare care
conduce la regres social sau la dezorganizare sociala.
Rezistenta unor grupuri minoritare sau majoritare, a unor
grupuri dominante: rezistenta unor grupuri minoritare
privilegiate impotriva schimbarilor democratice cerute de
majoritatea defavorizata.

In toate aceste tipuri de miscari, rezistenta are la baza deosebirea

de interese dintre grupuri si se manifesta cand schimbarile sociale
afecteaza interesele din grup.
Miscarile protestatare apar tot pe un fond de nemultumire fata de
starea de lucru existenta. Prin ele se exprima o pozitie, o atitudine,
un refuz, fata de ceea ce este acceptat sau institutionalizat intr-o
societate. Miscarile protestatare pot fi intalnite in multe domenii:
moral, estetic, filosofic, religios si politic. Ele contau in declararea
formala si publica a opozitiei, ostilitatii, refuzului in raport cu o
anumita stare de lucruri. Miscarile protestatare actioneaza dupa un
sistem propriu de valori, dar care nu este impus celorlalti. Ele pot
insa actiona asupra conduitelor, valorilor , ideologiilor; ele afecteaza
in principal relatia dintre individ si colectivitate.
Miscarile reformatoare apar si ele pe o stare de nemultumire fata de
situatia existenta. Ele se manifesta in grupurile care se gasesc in
aceasta situatie pot actiona fara a suporta consecintele represiunii,
cand au posibilitatea sa se exprime si sa se manifeste liber si cand
actiunea lor nu vizeaza aspectele esentiale ale oranduirii existente.
Miscarile reformatoare actioneaza in cadrul oranduirii sociale stabile,
urmarind realizarea schimbarilor dorite pe cale legislativa sau prin
schimbari in sistemul institutional.
Miscarile reformatoare trec prin mai multe etape: aparitia starii de
nemultumire, constientizarea situatiei si discutarea ei, aparitia unor
grupuri formale cu scop, in care se discuta rezolvarea problemelor,
formularea ideologiei miscarii si institutionalizarea ei, birocratizarea
miscarii si posibil inchistarea si disparitia ei( J.Szczepanski, 1972).
Miscarile revolutionare. Revolutiile sunt schimbari structurale,
radicale ale sistemului social. Ele sunt determinate de adancirea
contradictiilor structurale si functionale din cadrul intregii societati.
Miscarile revolutionare isi propun schimbarea ordinei existente si in
consecinta sunt supuse represiunii din partea fortelor care apara
aceasta ordine. Miscarile revolutionare sunt in acelasi timp si
distructive si constructive: ele distrug vechile relatii sociale, vechiul
aparat de stat, inlatura anumite valori si norme sociale si instituie
noi sisteme de valori si conduite, noi tipuri de relatii sociale, noi
forme de organizare sociala, noi institutii sociale si o noua cultura.
Revolutia este un proces de schimbare si dezvoltare sociala de lunga
durata, ritmul si intensitatea schimbarilor fiind diferite de la un
subsistem social la altul.