http://www.universfarmaceutic.

ro/interviu

Descriere
Comunicarea eficient a farmacistului este esenial pentru mbuntirea
utilizrii medicamentelor de ctre pacieni i asigurarea unor rezultate
terapeutice optimale. Farmacitii pot mbunti aderena pacienilor la
terapia medicamentoas prin strategii adecvate, care includ consilierea i
educarea pacientului. Datorit importanei abilitilor de comunicare
interpersonale n practic, studenii farmaciti au nevoie de pregtire
adecvat pentru a-i dezvolta propriul mod de comunicare eficient.
Cursul Comunicarea cu pacientul i asisten farmaceutic se adreseaz
studenilor anului V, n semestrul I, avnd ca obiective deprinderea i
aprofundarea abilitilor de comunicare eficient farmacist-pacient,
informarea pacienilor conform regulilor de bun practic farmaceutic,
identificarea celor mai eficace metode n determinarea pacienilor pentru a-i
cunoate i gestiona propriile probleme de sntate, implementarea
conceptului de farmacist modern, orientat ctre pacient.

ROLUL FARMACISTULUI
Meseria de farmacist este de a dezvolta, produce, controla si onora n mod
profesionist comenzile de medicamente si retete din domeniul farmaceutic.
Obligatiile includ:
- a) sa presteze munca n domeniul productiei de noi medicamente si
preparate farmaceutice
- b) sa controleze calitatea si eficienta medicamentelor
- c) sa prepare medicamente care nu sunt livrate catre farmacii ca produse
finite
- d) sa elibereze pacientilor medicamentele prescrise de medic sau sa vnda
medicamentele care pot fi cumparate fara reteta ("la liber").
Trebuie sa explice pacientilor cum se administreaza medicamentele si orice
efecte secundare sau contraindicatii au acestea; sa controleze munca
asistentului farmacist, n special cea de preparare a retetelor. Munca implica
de asemenea verificarea si completarea stocurilor de medicamente; acordarea
de sfaturi cu privire la medicamente; administrarea, negocierea si activitati de
consultanta, daca lucreaza ntr-o societate cu profil farmaceutic.
Relatiile dintre farmacisti si beneficiarii serviciilor acordate trebuie sa aiba la
baza increderea in competenta si experienta profesionala a farmacistului.
Principiile fundamentale in baza carora se exercita profesiunea de farmacist:
- a) respect fata de viata si persoana umana;
- b) interesul pacientului si sanatatea publica;
- c) respectarea drepturilor pacientilor;
- d) colaborarea cu toti factorii implicati in asigurarea starii de sanatate a
pacientului:
- e) educatia sanitara a publicului, combaterea toxicomaniei, polipragmaziei,
automedicatiei etc.;

- f) aptitudini practice, competenta stiintifica, performante profesionale in

concordanta cu progresele stiintelor si practicii farmaceutice;
- g) loialitate si solidaritate, sa-si acorde colegial asistenta;
- h) sa se comporte cu cinste si demnitate profesionala.
Farmacistul este obligat sa-si pastreze libertatea si independenta profesionala
conform juramantului profesiunii.
Colaborare
Farmacistul trebuie sa colaboreze cu toti confratii sai: sa-si acorde ajutor
reciproc; sa-si rezolve singuri litigiile, sa-si trateze toti colaboratorii cu
respect, sa dovedeasca solidaritate si loialitate fata de colegi si fata de corpul
profesional din care face parte. In interesul pacientului: farmacistul
colaboreaza activ cu medicul prescriptor pentru a realiza efectuarea
tratamentului la timp; el se va abtine de la orice intelegere in scop material
sau de alta natura, care ar avea drept rezultat incalcarea dreptului
pacientului.
Responsabilitatea personala si independenta
Farmacistul este raspunzator pentru toate deciziile sale profesionale . In
timpul exercitarii actului profesional este obligat sa respecte urmatoarele
reguli:
- a) sa respecte regulile de buna practica farmaceutica;
- b) competenta profesionala si respectarea termenelor stabilite;
- c) sa profeseze pe posturi in care i se permite sa-si respecte indatoririle
esentiale ca farmacist;
- d) sa se informeze asupra specificului activitatii, accesului la mijloacele
necesare etc.;
- e) sa-si indeplineasca atributiile si, la nevoie, sa delege o persoana
competenta autorizata, asumandu-si responsabilitatea;
- f) sa raporteze medicului prescriptor orice efect nedorit sau advers al
medicamentelor, in scopul optimizarii tratamentului;
- g) sa respecte convingerile personale si religioase ale pacientilor;
- h) sa acorde servicii in mod egal pentru toti pacientii;
- i) sa se asigure ca serviciile sale au fost intelese corect de pacient; j) sa nu
refuze nejustificat acordarea serviciilor care ii intra in atributii, conform legii.
Farmacistul poate refuza acordarea unor servicii catre pacient atunci cand
refuzul este justificat de interesul sanatatii pacientului. Obligatiile
farmacistului- sef:
- a) trebuie sa se informeze asupra tuturor aspectelor si cerintelor legate de
functie;
- b) sa se asigure ca toti membrii personalului sunt informati asupra
atributiilor profesionale;
- c) trebuie sa transmita instructiunile clar, in masura posibilitatilor, el va
transmite in scris proceduri standard de operare;
- d) se asigura ca personalul isi indeplineste atributiile in conformitate cu
prevederile legale, dar si cu competenta si aptitudinile personale;
- e) trebuie sa respecte independenta profesionala a farmacistilor din
subordine;
- f ) sa se asigure ca echipamentele, localul si utilitatile sunt mentinute la
standarde acceptabile;
- g) sa se asigure ca toate masurile privind pastrarea confidentialitatii sunt
efective;
- h) orice schimbare de interes profesional trebuie notificata colegiului pe raza
caruia isi desfasoara activitatea;

- i) trebuie sa accepte, in masura posibilitatilor, elevi si studenti, pentru

indeplinirea stagiului de practica.

Conflicte de comunicare in relatia medic-pacient

Autor: Av. Diana Georgescu, Dr. Andrei Nanu

Locul aparitiei: Revista Medic.ro nr. 72, martie 2011
Data Publicarii: 30 martie 2011

De-a lungul ultimilor ani am analizat, constant, aspectele si implicatiile legale,

juridice ale relatiei medic - pacient.
Desigur: o buna practica medicala, adica implicit o practica la adapost de
acuzatii din partea pacientilor, presupune un act medical de calitate, aspect
pentru care medicii se pregatesc din facultate si pana la finalul carierei si, la
fel de important, o respectare a regulilor si normelor aplicabile interactiunii
cu pacientul beneficiar al actului medical.
Pe langa ce fac? si cum fac?, intrebari carora le-am cautat si gasit,
impreuna, de-a lungul timpului raspunsurile, se ridica o noua intrebare: cum
spun?
Pacientii sunt din ce in cei mai informati si comunicarea cu acestia a devenit o
chestiune extreme de importanta: pacientul nu mai accepta suveranitatea
medicului, pacientul este autonom si se doreste partenerul medicului in luarea
deciziilor.
Cei mai multi dintre pacienti sunt persoane cu care se poate comunica firesc,
direct, fara probleme.
Exista insa si exceptii, pe care am incercat sa le identificam si clasificam prin
discutiile purtate cu sute de medici, cu ocazia sustinerii atelierelor de lucru
din seria Cum ne aparam de malpraxis? in cadrul proiectelor Calitate in
sanatate prin instruirea medicilor de familie si DOCTORI in servicii medicale
de calitate, ambele finantate din Fondul Social European si de la bugetul de
stat prin Programul Operational Structural Dezvoltarea Resurselor Umane
2007-2013.
A reiesit ca reactiile unor pacienti ajung sa afecteze buna relatie medic pacient, sa ingreuneze comunicarea dintre cei doi si, cateodata, sa o faca
imposibila, afectand calitatea actului medical.
Chiar si in situatii dificile, in care medicul se confrunta cu un adevarat conflict
de comunicare cu pacientul, este important ca medicul sa nu uite ca pacientul
este cea mai importanta persoana pentru cabinetul sau, ca pacientul nu il
deranjeaza pe medic, ci ca este insusi scopul muncii medicului, ca pacientul
nu este o fisa medicala continand o serie de simptome, ci o persoana cu valori
si sentimente care trebuie intelese si tratate cu respect.
Nu in ultimul rand, ni se pare important de mentionat rezultatul unei analize
care stabileste ca un pacient multumit isi va lauda medicul catre trei,
maximum patru persoane, in timp ce un pacient nemultumit il va vorbi de rau
pe medic in fata a noua - zece persoane!
Tipologiile umane identificate ca pacienti dificili, carora medicul trebuie sa le
acorde o atentie speciala si sporita, sunt: pacientul furios, pacientul prietenos,

pacientul vorbaret, pacientul nemultumit si pacientul timid.

Cum ii recunoasteti si cum incercati sa ii controlati pe fiecare dintre acesti
pacienti? Iata1:
Pacientul furios: protesteaza cu voce tare, ameninta, poate deveni chiar
agresiv. Nevoile sale: vrea sa i se faca dreptate si vrea sa impuna respect.
Convingerile sale: pe nimeni nu intereseaza problemele mele si probabil ca
oricum voi avea probleme, asa ca macar sa ma descarc. Solutii: trebuie
aplicata regula de aur - prima data se va incerca si obtine linistirea unei
astfel de persoane si abia apoi se va realiza consultatia; medicul isi va asuma
eventualele greseli, daca au fost comise in cadrul cabinetului - se va
demonstra astfel o atitudine pozitiva; se va vorbi rar si calm, niciodata nu se
va intra intr-un scandal cu pacientul.
Pacientul prietenos: cauta sa intre in vorba, isi ofera serviciile, pune
intrebari personale, face confesiuni. Nevoile sale: vrea sa fie in relatii bune cu
toata lumea din cabinet si vrea sa i se raspunda cu aceeasi amabilitate.
Convingerile sale: daca ma voi purta prietenos cu oamenii, imi vor raspunde
la fel si daca am relatii bune, s-ar putea sa obtin atentie suplimentara fata
de alti pacienti. Solutii: medicul va raspunde cu o atitudine prietenoasa, dar
isi va pastra distanta profesionala si libertatea de decizie; trebuie complet
evitate familiarismele, astfel incat pacientul sa nu poata cere favoruri de tipul
intrat peste rand sau raspuns la telefonul mobil la miezul noptii pentru
ceea ce considera pacientul o urgenta.
Pacientul vorbaret: isi spune parerea fara a fi intrebat, trece repede de la o
problema la alta, se concentreaza greu asupra unui aspect. Nevoile sale: vrea
sa fie in centrul atentiei, un star si vrea sa i se acorde importanta.
Convingerile sale: daca tac din gura, nimeni nu o sa ma bage in seama si ca
sa iasa asa cum vreau eu, trebuie sa vorbesc pana o sa lase de la ei, numai sa
scape de mine. Solutii: Trebuie lasat sa vorbeasca, dar nicidecum incurajat:
nu i se va da replica, iar medicul va incerca sa schimbe vorba sau sa il ignore,
concentrandu-se la altceva; trebuie verificat daca a auzit ce i s-a recomandat /
prescris - un astfel de pacient vorbeste, dar nu stie sa asculte si nu este atent.
Pacientul nemultumit: bombane tot timpul fara a preciza prea clar motivul
nemultumirii, acuza la modul general sistemul de neglijenta si indiferenta.
Nevoile sale: vrea sa i se dea dreptate si vrea sa se descarce, chiar daca nu
crede ca va rezolva cu adevarat ceva. Convingerile sale: toti vor sa profite de
tine si de banii tai si pe ei nu ii intereseaza deloc suferinta ta - vor doar sa le
intre bani in buzunar. Solutii: trebuie ascultat - este posibil sa aiba dreptate
(de exemplu, sa fi fost prost tratat de asistenta din cabinet); trebuie
identificata cauza nemultumirii sale, anume daca este de natura concreta,
reala, sau psihologica, urmand ca medicul sa reactioneze in functie de ce
descopera.
Pacientul timid: ii vine greu sa se exprime, nu spune ce probleme are, isi tot
cere scuze, se balbaie. Nevoile sale: vrea sa nu incurce pe nimeni, sa nu
creeze probleme; a venit la medic pentru ca nu mai avea incotro, dar nu spera
mare lucru; vrea sa termine cat mai repede consultatia si sa plece.
Convingerile sale: decat sa il deranjez pe doctor, mai bine tac - parerea mea
oricum nu conteaza prea mult si mai bine ii las pe ei sa vorbeasca, se pricep
mai bine. Solutii: trebuie implicat in discutie si tratat ca un partener in
rezolvarea problemei sale de sanatate; trebuie sa i se explice ca parerea lui

este importanta si ca doar cu aportul lui medicul ii va putea rezolva problema.

1 Dan Barna, Structural Consulting, Aspecte de management al cabinetului medical, 2009