Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Predicie
n sens larg, anticipare a producerii unui eveniment sau fenomen, a unei
interaciuni,aciuni sau relaii, pe baza cunoaterii disponibile, astfel putem numi
predicia cu prevederea sau prezicerea. n cercetarea social, tip de analiz sociologic
prin care se urmrete s se specifice trsturile unui eveniment social (relaie,
interaciune,performan, comportament individual sau de grup etc.) pe baza informaiei
existente i relevante despre alte evenimente cu care este asociat. Exemple: cunoaterea
aptitudinilor unei persoane faciliteaz elaborarea de predicie despre performanele
dintr-o activitate;testele de inteligen prezic capacitatea trecut, prezent i viitoare de
a nva i a rezolva probleme; apartenena la o organizaie politic prezice atitudinile
fa de un eveniment politic; poziia individual ntr-o ierarhie social.
n fiecare relaie de acest gen apar dou variabile. Prima concentreaz informaia
utilizat pentru a face predicia i este numit predictor, iar a doua este considerat
variabil criteriu (sau dependen). Tipul cel mai simplu de predicie implic un
predictor i un criteriu. Analiza statistic multivariat ofer posibiliti instrumentale de
specificare a predictorilor multipli, cu ponderi diferite, pentru una sau mai multe
variabile-criteriu(dependente), n condiii de stabilire i cunoatere ale nivelului
incertitudinii. Totodat,incertitudinea predicie este influenat invers proporional de
acurateea i precizia estimaiei parametrilor populaiei pe baza informaiilor culese din
investigarea unui eantion.
Probabilitate
1. Sens apriori. Dac vom considera rezultatele unui experiment sau ale unei anchete
sociale (scorurile la un test sau rspunsurile la ntrebri) ca evenimente i vom
caracteriza fiecare eveniment prin succes (producerea lui n direcia care ne intereseaz)
sau prin eec (rezultate care nu se conformeaz ateptrilor), atunci (P) producerii
evenimentului n direcia care ne intereseaz este este aplicat n teoria matematic , care
msoar ansele unor rezultate posibile n situaii incerte.
2.Sens aposteriori. Acesta este de tip empiric, considerndu -se c ntr-o serie de
observaii(teste, chestionare, experimente),(P) este exprimat prin raportul dintre
numrul de apariii ale unui eveniment i numrul de ncercri.(P) este considerat
empiric prin aplicarea unor probe de msurare, prin nregistrarea numrului de ori n
care se produce un tip de evenimente i apoi prin calcularea raportului dintre numrul
de apariii i numrul de ncercri pentru a specifica probabilitatea de producere a
tipului respectiv de eveniment.
p(A/B)=p(AintersectatB)/p(B)
Testul F (Fisher). Se utilizeaz pentru a testa dac variaia unei variabile este mai mare
ntr-o populaie dect n alta, comparaia fiind fcut folosind dou eantioane mici, cte
unul din fiecare populaie. S notm cu 12variana n primul eantion i cu 22
variana n cel de al doilea i s presupunem c prima din cele dou valori este mai
mare.
Testulc2 (hi ptrat). Este un test de concordan, neparametric, folosit pentru a testa
gradul deapropiere dintre o distribuie empiric i una teoretic. Nefcnd deci apel la
valorile variabilei,el poate fi utilizat att n cazul caracteristicilor cantitative ct i n cel
al caracteristicilor calitative.Aplicarea testului c2 nu este un bun indicator de depistare
a msurtorilor greite, deoarece este foarte sensibil la modul de alegere al ponderilor.
Cu acest test se verific normalitatea (dac mrimile sunt distribuite dupa legea de
distribuie normal).n tratarea matematic a erorilor aleatoare se admite, n general, c
distribuia probabilitilor erorilor este dat de legea normal - legea erorilor lui Gauss.
Regresie
Metod statistic folosit pentru a estima sau prognoza schimbrile dintr-o variabil n
funcie de schimbrile din alt variabil sau dintr-un set de alte variabile. Variabila ale
crei valori se estimeaz prin analiza de regresie este denumit dependent sau
endogen,iar cea n funcie de care se face estimarea este denumit independent sau
exogen. Dac notm pe prima cu y iar pe cea de-a doua cu x, atunci relaia lor, n
msura n care este una de tip liniar, poate fi exprimat prin ecuaia y' = a + b x,
denumit ecuaie de regresie.Prin y' se desemneaz valoarea ateptat a lui y n funcie
de x. Elementul cel mai important al acestei ecuaii este b, coeficientul de regresie a
variabilei y asupra variabilei x sau regresia lui y n funcie de x. Prin el se exprim
regula de coresponden dintre schimbrile n x i cele n y. Valoarea sa indic numrul
de uniti cu care se schimb (crete sau descrete) n medie variabila dependent pentru
o schimbare cu o unitate a variabilei independente; a este denumit termen liber al
regresiei i este folosit mai mult ca element de calcul cu sens matematic, dect ca
instrument pentru interpretarea relaiei dintre variabile. a i b poart numele de
parametrii ai ecuaiei de regresie. Spre deosebire de x i y care iau valori diferite i snt
observabile, parametrii au caracter constant pentru o aceiai populaie i snt
neobservabili, determinndu-se pe baz de calcul.Legtura dintre dou variabile x i y
este liniar dac efectul n y al schimbrii lui x cu o unitate dat este acelai, indiferent
de nivelul la care se produce schimbarea n aceast ultim variabil. Norul de puncte
care corespunde, n reprezentare grafic, distribuiilor unitilor de analiz, n funcie de
cele dou variabile considerate ca axe rectangulare,tinde s se ordoneze n jurul unei
drepte dac relaia este de tip liniar. Aceasta poart numele de dreapt de regresie i are
ca expresie matematic ecuaia de regresie. Trasarea ei n funcie de parametrii ecuaiei
de regresie se face astfel nct suma ptratelor distanelor de la unitile de analiz la
dreapta de regresie este minim.
VARIABILE ALEATOARE CONTINUE
Variabila aleatoare continu X are o infinitate de valori, x, i repartiia nu poate fi redat
printr-un tablou.n consecin, se folosete probabilitatea evenimentului X x , care,
dup cum s-a vzut, se numete funcie de repartiie i are, n acest caz, un rol
primordial.Pentru variabila aleatoare continu, funcia de repartiie este definit de
integrala: F(x) =P(X <=x)=
f (x)dx=
F (x)dx
unde f (x) reprezint densitatea de repartiie a probabilitii sau densitatea de
probabilitate.Densitatea de probabilitate este prima derivat (dac exist) a funciei de
(
) ( )
repartiie F(x) ,adic:f(x)=
=F(x)
Densitatea de probabilitate este reprezentat de o curb, (Fig.a).
Mrimea f (x)dx , se numete element de probabilitate i reprezint probabilitatea ca
variabila aleatoare s se gseasc n intervalul elementar dx , fiind egal, din punct de
vedere geometric, cu aria dreptunghiului elementar cu baza dx (Fig.b).Rezult c
probabilitatea egalitii cu o valoare oarecare a variabilei aleatoare continue este egal
cu zero. Acest paradox aparent trebuie interpretat n felul urmtor: evenimentul X = x
este un eveniment posibil, dar probabilitatea acestui eveniment este zero. Un astfel de
eveniment, posibil cu probabilitatea zero nu trebuie confundat cu evenimentul
imposibil.Definiia clasic a probabilitii conduce la o interpretare, nu n sensul c
evenimentul va aparea, ci n sensul c evenimentul este posibil,dar probabilitatea
(frecvena) sa este nul.Se observ de asemenea c f (x) nu are semnificaia unei
probabilliti aa cum se prezint expresia P(xi ), pentru variabila aleatoare discret. n
consecin, semnul sau folosit la variabila aleatoare discret va fi nlocuit, n
general, prin < sau > pentru variabila aleatoare continu (probab ilitatea egalitii fiind
nul) a) Proprietile funciei derepartiie Geometric, funcia de repartiie pentru
variabila aleatoare continu este reprezentat de aria haurat, cuprins ntre curba
densitii de probabilitate i axa absciselor (Fig.a), iar aria total este egal cu unitatea.
2. CLASIFICAREA MSURTORILOR
Clasificarea se va face dup modul de obinere al valorilor mrimilor, numrul
lor,condiiile de msurare,ncrederea acordat i interdependena lor.2.1 Dup modul
de obinere al valorii mrimilor. Dup modul de obinere al valorilor, msurrile se
mpart n directe, indirecte i condiionate.Msurtori directe se numesc atunci cnd
se obine valoarea mrimii direct, folosind instrumente de msurare. La fiecare
msurtoare, obinem cte o valoare msurat. De exemplu, msurarea unei lungimi cu
o rulet. Din aceast categorie fac parte i msurtorile obinute n urma unor operaii
de calcul cum ar fi: diferena dintre dou numere (msurarea unui unghi orizontal cu
teodolitul, msurarea geometric a unei diferene de nivel folosind o nivel) sau
nmulirea unui numr cu o constant (msurareadistanelor stadimetric).
Masurtori indirecte se numesc atunci cnd se obine valoarea mrimii indirect, folosind
relaii matematice cu funcii ntre dou sau mai multe mrimi msurate direct.De exemplu,
dac se msoar direct ntre dou puncte A i B, lungimea nclinat LAB i unghiul zenital
ZAB, se obin valori indirecte pentru lungimea redus la orizont DAB i diferena de nivel
HAB folosind relaii matematice, astfel :DAB = LAB sin(ZAB) i HAB = LAB. cos(ZAB)
Msurtori condiionate se numesc atunci cnd valorile mrimilor msurate direct, sunt
supuse unor condiii exprimate prin relaii matematice. De exemplu, unghiurile ,, msurate
direct ntru-un triunghi plan, trebuie s ndeplineasc relaia ++=200g
2.2 Dup numrul msurrilor
Dup numrul msurrilor, msurrile se mpart n msurri necesare i suplimentare
.Se numesc msurri necesare numrul minim de msurri pentru a determina
valoarea unei mrimi. De exemplu, pentru a afla valoarea unei lungimi se msoar o
singur dat Se numesc msurri suplimentare numrul de msurri peste (n plus)
necesare pentru a determina valoarea unei mrimi. De exemplu, la msurarea unei
lungimi de m ori,diferena m-l reprezint msurri suplimentare.Numrul msurrilor
suplimentare reprezint gradul de libertate al determinarii.De regul, se fac msurri
suplimentare; msurrile suplimentare sunt necesare pentru aridica precizia valorii
mrimii msurate sau a prentmpina eventualele greeli care apar n procesul de
msurare.
2.3 Dup condiiile de msurare
Dup condiiile de msurare, msurrile se mpart n msurri de aceeai precizie si de
precizii diferite.Msurri de aceeai precizie sunt msurrile fcute de un singur
operator, cu acelai instrument i n aceleai condiii de mediu.Msurri de precizii
diferite se numesc msurrile fcute fie de mai muli operatori, fie cu instrumente
diferite sau n condiii de mediu diferit. Din definiie, rezult c majoritatea msurrilor
sunt msurri de precizii diferite.
2.4 Dup ncrederea acordat
Dup ncrederea acordat, msurrile se mpart n msurri de ncredere superioar i
redus.Ca exemplu, s presupunem o lungime msurat cu dou instrumen te diferite, i
anume:un operator msoar cu compasul de msurare i acelai operator sau un alt
operator msoar cu panglica sau ruleta. Folosind instrumente diferite ca precizie de
msurare, ne face s nu acordm valorilor msurate aceeai ncredere. Considerm c a
doua msurare este mai bun (precis).Msurri de ncredere superioar sunt
msurri realizate de ctre operatori mai ateni,cu instrumente mai precise i n condiii
de lucru (mediu) mai bune.Msurri de ncredere redus sunt msurri realizate cu
instrumente mai puin precise,de operatori mai puin ateni sau n condiii dificile de
mediu.La prelucrarea msurrilor cu ncrederi diferite, se stabileasc condiii de folosire
n aa fel,ca msurrile de ncredere redus s influeneze ct mai puin valorile finale
calculate. n acest scop, la fiecare valoare msurat se ataeaz o valoare numeric,
numit pondere,proporional cu ncrederea (la msurri de ncredere superioar
ponderea este mai mare i la msurri de ncredere redus ponderea este mai
mic).Ponderea, ca definiie, reprezint expresia numeric a ncrederii acordate
valorilor msurate.Cnd la mai multe msurri li se atribuie aceeai ncredere (pondere),
msurrile sunt considerate de aceeai precizie i cnd li se atribuie ponderi d iferite,
msurrile sunt considerate de precizii diferite. 2.5 Dup interdependena lor
Dup interdependena, msurrile se mpart n msurri dependente i independente.
Sunt msurri dependente, msurrile efectuate n condiii de mediu neuniform (variaii
ale refraciei atmosferice, diferie de temperaturi, etc.) i cu instrumente imperfecte (cu
erori remanente). Din aceast definiie rezult c majoritatea msurrilor sunt
dependente.Avnd n vedere dificultatea de a stabili gradul de dependen pe fiecare
msurare n parte, n lucrri curente, msurrile la prelucrarea lor se consider
independente.
MASURATORI INDIRECTE
Cazul general
In calcul masuratorilor indirecte , valoarea marimilor care ne intereseaza se obtin
prin intermediul unor marimi masurate direct , marimile masurate direct si cele de
determinat fiind fuctional dependente intre ele. Fie M10 , M20 , Mn0, valorile
medii a unor marimi , rezultate din masuratori : directe si X1 , X2 , ..Xh , marimile
ce urmeaza a fi determinete indirect.Sa presupunem ca intre marimile fizice masurate
direct si marimile Xi , exista urmatoarele relatii :Mi0 +vi = Fi (X1 , X2 , ..Xh )( i
= 1,2,n si n > h ) (2.50) Pentru depistarea eventualelor greseli , cat si pentru marirea
preciziei , avem intotdeauna n > h .Problema care se pune este , ca din sistemul (2.50)
sa deducem cele mai bune valori pentru X1 , X2 , ..Xh .Daca valorile masurate
direct Mi0 ar fi perfect riguroase (neafectate de erori ), atunci sistemul (2.50) s-ar scrie
sub forma : Mi0 = Fi (X1 , X2 , ..Xh )( i = 1,2,n si n > h ) (2.51)Acest sistem
ar fi compatibil si rezolvabil in raport cu necunoscutele X1 , X2..Xh .In acest caz
ecuatiile suplimentare in numar de (n-h) ar fi simple consecinte ale celorlalte h, iar
operatiile de masurare s-ar reduce la atatea masuratori cite necunoscute sunt .In practica
, cu oricata grija si pricepere si in oricat de bune conditii s-ar efectua masuratorile ,
acestea sunt afectate in mod inerent de erori .Datorita erorilor de masurare , sistemul
(2.51) este incompatibil , de aceia marimilor masurate trebuie sa li se aplice niste
corectii vi , astfel ca sistemul sa fie compatibil cu necunoscutele X1 , X2 , Xh
.Valorile cele mai probabile ale corectiilor se determina aplicind metoda celor mai mici
patrate.Deci vi reprezinta corectiile ce trebuie aplicate marimilor masurate direct ,
pentru a fi satisfacute toate ecuatiile de tipul (2.50) ce pot fi intocmite , pentru
rezolvarea unei anumite probleme .
Liniarizarea ecuatiilor
Deoarece in majoritatea cazurilor functiile Fi din (2.50) sunt neliniare , compensarea
devine foarte greoaie . De aceea pentru usurarea calculelor de compensare , aceste
ecuatii se aproximeaza cu niste ecuatii liniare , ce se obtin prin dezvoltare in serie
Taylor , in vecinatatea unor valori Xi , apropiate de cele adevarate .
Valorile apropiate X10 , X20 Xh0 se cunosc fie dintr-o masuratoare anterioara ,
fie prin rezolvarea sistemului (2.11) , in care se iau in consideratie numai h ecuatii si in
crae se considera vi = 0.Valorile probabile ale necunoscutelor vor fi deci :
Xi = Xi0 + xi i = 1 , 2 .h (2.52)in care xi reprezinta niste corectii ce urmeaza sa le
determinam prin compensare .Aceste corectii trebuie sa fie suficient de mici , astfel ca
in dezvoltarea in serie sa putem neglija termenii de ordinul II si mai mari .
Daca valorile aproximative Xi0 , au fost determinate nefavorabil , astfel ca termenii
de ordinl II si superior , neglijati in dezvoltarea in serie , au valori ce influenteaza
compensarea , atunci se reface intreaga compensare , considerind in locul valorilor
apropiate Xi0 valorile Xi = Xi0 + xi .Introducand (2.52) in (2.50) se obtine :vi = Fi
(X10 + x1 , X20 + x2 , . Xh0 + xh ) Mi0 (2.53) Dezvoltand in serie Taylor relatia
(2.53) si neglijand termenii de ordinul II si superiori rezulta :vI @ Fi (Xi0 , X20 , .. Xh0
) Mi0 + (Fi/X1) x1 + (Fi/X2) x2 + ..(Fi/Xh) xh (2.54)i = 1 , 2 , ., n.Adoptand
urmatoarele notatii :(Fi/X10) = a i ; (Fi/X20) = bi ; ..; (Fi/Xh0) = hi (2.55)Fi
(X10 , X20 , . Xh0 ) Mi0 =li (2.56)relatiile (2.54) devin : aix1 + bix2 + ..+
hixh +li = vi (2.57) i=1 , 2 ,. , si n > h.Relatiile (2.57) , poarta denumirea de sistemul
liniar al ecuatiilor de corectii.Un caz particular rezulta cand ecuatiile initiale (2.50) sunt
de la inceput sub forma liniara , adica :M0 + vi = aix1 + bix2 + ..+ hixh (2.58)Desi
nu se mai pune problema liniarizarii totusi si in acest caz este recomandabil a folosi
valorile aproximative Xi0 , pentru ca la calculul efectiv , sa avem numere mici (in
special termenii liberi ).Sistemul ecuatiilor de corectii va fi in acest caz :
vi= aix1 + bix2 + ..+ hixh +li (2.59);li = aix10 + bix20 + ..+ hixh0 Mi0 .
Observatia 1. Fiecare masuratoare genereaza cate o ecuatie de corectie .
Observatia 2. Din expresiile coeficientilor si termenilor liberi , dati de (2.55) si (2.56) ,
se observa ca marimea masurata direct Mi , decicea care este afectata de erori intervine
numai in termenul liber .Tot din (2.56) se deduce ca eroarea termenului liber este egala
cu eroarea marimii masurate, deoarece marimile Xi , sunt niste constante .Rezulta deci
ca eroarea unei ecuatii de corectie este egala cu eroarea termenului liber al acesteia ,
coeficientii ai , bi , ..,hi putand fi considerati niste constante lipsite de erori .
Observatia 3. Daca marimile masurate Mi0 , sunt determinate cu aceeasi precizie si
ecuatiile sistemului liniar al corectiilor vor fi de aceeasi precizie . In caz contrar vom
avea un sistem liniar al ecuatiilor de corectii ponderat .Observatia 4. Din observatiile
facute la punctul (2) si (3) rezulta ca ecuatiile sistemului liniar de corectii nu pot fi
multiplicate cu constante diferite intrucat se vor modifica ponderile in mod diferit .
Se admite a se inmulti tot sistemul cu aceiasi constanta . In expresia (2.56) , a
termenului liber Fi (Xi0 , X20 , . Xh0 ) reprezinta o valoare calculata a marimii Mi ,
deci rezulta regula practica de calcul a termenului liber si anume:Termenul liber =
valoarea calculata valoarea masurata.