Sunteți pe pagina 1din 1

Lucian Blaga (1985 - 1961)

Incepand insa cu volumul "La cumpana apelor", influenta expresionista incepe sa paleasca pe
masura ce se dezvolta sentimentul echilibrului, al impacarii eului poetic cu lumea.
n poezia lui Blaga asistam la o contopire cu universul, la o transcendenta metafizica a eului liric
catre cosmic. Lucian Blaga anuleaza realitatile imediate ale realismului si naturalismului,
mutand lirica intr-o alta realitate, cea a misterului cosmic, care trebuie ocrotit.
In arta poetica "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", care deschide volumul "Poemele
luminii", se remarca inca din titlul prezenta subliniata a poetului. Tot din titlul uriasa corola
alcatuita din mistere (taine) anunta realitatea misterului cosmic, care trebuie protejata, dupa cum
mentionam mai sus.
Eul si universul plin de taine este legat de verbul "nu strivesc", care subliniaza atitudinea
meditativa si protectoare a poetului. Metafora corolei de floare releva perfectiunea universului.
Asadar, titlul este incarcat de accente expresioniste.
Lumina "altora" este un simbol al cunoasterii rationale, superficiale, ce cauta explicatii logice, in
timp ce propria lumina "sporeste a lumii taina" prin imaginatie, existand astfel un raport de
opozitie.
Asadar, expresioniste sunt, in creatia lui L. Blaga, sentimentul metafizic, imaginea
contemplativa a lumii si a cosmosului, caracterul vizionar, cultivarea mitului primitivitatii, al
arhaicului si originalului.