Semiologie-C1, C2

Actul medical consta in recunoasterea, diagnosticarea si tratarea unei

afectiuni aparute ca urmare a unui dezechilibru intre organism si mediu sau intre
elementele proprii organismului.
Semiologia face parte din domeniul actului medical si sta la baza lui.
Semiologia se ocupa de descrierea simptomelor diferitelor afectiuni si de prezentarea
diverselor metode de investigare clinica sau de laborator care le pot pune in
evidenta.
Cercetarea simptomatologiei specifice afectiunilor nu poate fi facuta fara o
cercetare a fiziologiei, fiziopatologiei, autonomiei
Anamneza sau discutia cu pacientul joaca un rol important si ea singura
poate pune un diagnostic de probabilitate.
1).Varsta-patologia diferitelor organe sau sisteme recunoaste o
predominare a unor afectiuni pentru o anumita perioada de viata. Nou-nascutii pot
prezenta o serie de cualformatiuni congenitale: lipsa unuia sau a mai multor
segmente, lipsa unui organ sau organe supranumerale. Traumatismele obstreticole
pot afecta in principal aparatul locomotor. In perioada copilariei pot apare
avitaminoze poliinfectioase si traumatisme. In aceasta perioada se pot evidentia
tulburari neuromotorii si neuropsihice.
Pubertatea este etapa in care puterea de rezistenta a organismului este
diminuata, favorizand aparitia bolilor infectioase grave. In aceasta perioada apar
profunde transformari endocrine, permitand aparitia unor afectiuni endocrinometabolice. In aceasta perioada pot apare sau accentua deficientele fizice, in special
ale coloanei vertebrale.
Tineretea si varsta adulta se caracterizeaza prin cresterea frecventei
traumatismelor, afectiunilor datorate vaselor. Odata cu inaintarea in varsta incep sa
apara leziuni degenerative sau de uzura. In cadrul tulburarilor de menopauza, cand
se face o noua seglare a sistemului endocrin pot aparea o serie de afectiuni ale
aparatului locomotor (osteoporoza), ale aparatului cardiovascular (hiperteus),
afectiuni psihice (nevroze), metabolice (ingrasare).
Batranetea se caracterizeaza prin incetinirea activitatii tuturor aparatelor si
sistemelor, organismul devenind foarte vulnerabil la fenomenele nocive din mediu.
2).Sexul este important prin faptul cand exista afectiuni cu predilectie
pentru un sex: la barbat-spondilita, ulcerul, traumatismele; la femeie-afectiuni
endocrine si boli legate de perioada fertila a femeii.
3).Profesiune si conditii de munca: conditiile in care bolnavul isi
desfasoara profesiunea pot explica aparitia unor pozitii vicioase, leziuni accidentale,
boli profesionale. Intoxicatiile profesionale pot fi raspunzatoare de afectiuni
respiratorii, cardiovasculare si digestive.
4).Locul nasterii si conditiile de viata: acestea dau informatii privind
microclimatul unde s-a dezvoltat pacientul. In functie de zona geografica pot apare
afectiuni ca: gusa, reumatismele
5).Antecedentele eredo-colaterale (antecedente de familie): trebuie
cercetate pe o intindere cat mai larga in cadrul familiei bolnavului, dat fiind faptul ca o
serie de afectiuni ereditare au caracter recesiv. Se va insista pe aceste antecedente
in cazul unor boli infectioase (TBC; sifilis; boli ale aparatului locomotor-anchiloze; boli
ale sangelui; boli ale sistemului circulator-varicele). Consemnarea diferitelor date
obtinute din cercetarea antecedentelor eredo-colaterale trebuie facuta in amanunt.

In afara aflarii bolilor descendentilor pacientului se va incerca sa se

determine existenta oricariu alt factor care ar fi putut duce la aparitia la descendenti a
anumitor afectiuni. Acestea sunt iradierile conditiilor de alimentatie ale gravidelor,
precum si diferite viroze sau traumatisme suferite de gravide.
6).Antecedente personale: reprezinta informatii primite de la bolnav
referitoare la evolutia si dezvoltarea lui normala si patologica de la nastere si pana la
consult. Informatiile obtinute se refera la varsta nasterii (prematura sau sarcina
prelungita), varsta la care au aparut dintii si varsta la care a mers, varsta la care a
aparut prima menstruatie, informatii urmate de cele despre avorturi, sarcini, varsta
menopauzei. Antecedentele patologice se refera la totalitatea afectiunilor de care a
suferit subiectul. Acestea pot fi: bolile copilariei (varicela), focare de infectie
(amigdalita, sinuzita), afectiuni digestive (ulcer, gastrita), afectiuni cardiovasculare.
Se iau informatii privitoare la consumul si cantitatea de alcool si tutun. Daca subiectul
a suferit de unele boli, ne vom interesa de tratamentul efectuat, durata bolii sau
eventualele interventii chirurgicale.
Istoricul afectiunilor prezente
Consemnarea istoricului bolii pentru care bolnavul cere asistenta medicala
cuprinde 3 etape:
1).descrierea caracteristicilor modului in care a debutat afectiunea;
2).descrierea caracteristicilor modului in care aceasta a evoluat;
3).relatarea tratamentului efectuat, precum si a rezultatelor obtinute
prin acesta.
Examenul general al bolnavului: indiferent de localizarea afectiunii,
examenul general si amanuntit al pacientului este obligatoriu. Bolnavul va fi examinat
dezbracat. Sunt necesare conditii optime de examen, temperatura, luminozitate,
aerisire. Examinarea se face pentru a obtine un bilant general al bolnavului. Este
gresit sa se examineze de la inceput regiunea bolnava. Examenul general aduce
informatii privind starea normala sau patologica a tuturor organelor si aparetelor
organismului. In cadrul examenului general se cerceteaza:
greutatea si inaltimea dau informatii privind predispozitia la unele afectiuni:
subiectii inalti sunt predispusi la deficiente ale coloanei vertebrale; persoanele
ponderate pot avea afectiuni cardiovasculare sau articulare la membrele
inferioare.
tegumentul se examineaza cu atentie pentru eventualele cicatrici, exeme, eruptii,
noduli, ce pot fi expresia unor afectiuni interne.
tesutul celular subcutanat: ne intereseaza repartitia corporala, consistenta si
eventualele lipoame.
ganglionii: prezenta adenopatiei (ganglionilor palpabiliganglionii nu se palpeaza
in mod normal) se poate datora unor boli sistemice generale, ale sangelui,
infectii.
examenul O.R.L.: se cauta eventualele malformatii congenitale sau infectioase,
localizandu-se la sinusurile fetei, faringe sau la urechea medie.
examenul oftalmologic poate da informatii despre microcirculatia arteriala si
venoasa prin fundul de ochi sau despre sindroame neurologice.
examenul aparatului cardiovascular: se ia pulsul, tensiunea arteriala. Se
controleaza pulsul la nivelul diferitelor segmente ale organismului, la pedioasa,
tibiala posterioara, femurala, radiala si carotidiana.

examenul aparatului respirator: se cerceteaza starea anatomica si functionala a

toracelui, respectiv plamanului, prin auscultatie si percutie.
examenul aparatului digestiv: se noteaza diferite infectii de la acest nivel:
colecistite, colite, apendicita, hemoroizi sau ulcer.
examinarea aparatului urogenital: se controleaza diureza si starea aparatului
genital; la barbat-prostata; la femeie-aparatul genital intern.
examenul endocrin: important pentru eventuale dereglari hormonale care se pot
manifesta prin afectiuni ale altor organe si aparate (hipertiroidia manifestata prin
afectiuni ale aparatului cardiovascular).
examenul neurologic: aduce informatii privind sensibilitatea, reflexele, examenul
staticii si examenul mersului.
examenul psihic: se testeaza puterea de intelegere si de receptare a pacientului,
pentru a putea conduce tratamentul.
examenul aparatului locomotor aduce informatii despre starea scheletului,
articulatiilor, respectiv integritatea si mobilitatea sistemului muscular.
Examenul local legat de afectiunea pentru care se prezinta pacientul:
pentru diagnostic cautam simptomele specifice afectiunilor. Acestea pot fi subiective
si obiective (calculate de medic). Pentru descoperirea simptomelor obiective se
folosesc: inspectia, palparea, percutia si auscultatia.