Semiologie-C3

Semiologia deficientelor fizice

Examenul unei deficiente fizice respecta aceleasi norme de examen ale
bolnavilor cu afectiuni ale altor aparate si sisteme.
Anamneza-toate informatiile obtinute de la pacient.
1).Varsta: la nou-nascut este importanta de observat existenta unor
malformatii congenitale, deficiente fizice. Acum trebuie sa se descopere o luxatie
congenitala sau torticolis congenital. Traumatismele obstreticalefracturi de
clavicula ce pot duce la asimetria umerilor; fracturi ale humerusului sau
femuruluiasimetria membrelor, torticolis obstretical (forceps). In perioada copilariei,
datorita carentelor vitaminice, rezulta semne de rahitism: deficiente de membre
inferioare: genu recurvatum sau modificari ale tibiei. Datorita igienei defectuoase pot
rezulta deficiente ale picioarelor: picior plat sau addus. Pubertatea: diagnosticarea,
recuperarea. Datorita tulburarilor endocrine scade tonusul muscular al aparatului
locomotor, in consecinta apar modificari grave ale pozitiei segmentelor aparatului
locomotor, cu aparitia scoliozelor, cifozelor, picioarelor plate, genu valgum. La viata
adulta, datorita traumatismelor si a leziunilor degenerative rezulta deficiente fizice
greu de vindecat numai prin kinetoterapie.
2).Sexul: la femei, datorita conformatiei bazinului, apar tot mai frecvent
lordozele lombare accentuate in ortostatism de purtarea tocurilor inalte si lordoza in
trimestrul III de sarcina.
3).Profesiunea: influenteaza aparitia deficientelor fizice, mai ales daca
anumite meserii sunt incepute prea timpuriu: cele care solicita pozitia stand prelungit
duc la picior plat sau lordoza; in cele cu activitate asimetrica pot apare cifoze sau
scolioze. Exista sporturi ce pot predispune la deficiente fizice: scrima-scolioza; boxulcifoza.
4).Antecedente eredo-colaterale: anomalii morfologice ce se pot
transmite si mosteni: luxatia congenitala de sold, piciorul plat congenital sau
predispozitia pentru anumite deviatii ale coloanei.
5).Antecedente personale: interogatoriul pacientului, in cazul unui copil,
trebuie inceput cu informatii privind nasterea, eventualele traumatisme obstreticale,
evolutia in prima copilarie. La adulti-informatiile privind pubertatea cu toate
manifestarile ei si eventualele afectiuni sau traumatisme suferite de subiect.
6).Istoricul afectiunii: relatarea facuta de bolnav privind o deficienta fizica
are unele caracteristici:
-descoperirea deficientei poate fi intamplatoare cu ocazia unui consult
pentru o alta afectiune: deficienta de coloana descoperita in timpul unei auscultatii
pulmonare;
-descoperirea deficientei cu ocazia unui control medical periodic:
gradinita, scoala, armata;
-descoperirea deficientei prin observarea proprie sau a celor din
anturaj;
-descoperirea deficientei ca sechela a unei alte afectiuni sau
traumatism.
Descrierea evolutiei deficientei este foarte importanta: rar o deficienta este
corectata spontan; de obicei ea se poate agrava, compensa prin alte deficiente sau
complica cu alte afectiuni. Tratamentul si recuperarea efectuate de subiect pentru

deficientele sale trebuie bine cunoscute, pentru a se vedea efectele, evolutia si

eventualul prognostic al deficientei.
Examenul general
Indiferent de localizarea deficientei fizice, acest examen este obligatoriu.
Subiectul va fi examinat dezbracat, iar daca este copil, asezat pe o masa la nivelul
examinatorului.
Greutatea si inaltimea se masoara pentru a observa predispozitia pentru
anumite deficiente, cat si pentru evolutia ulterioara a acestora pe parcursul
recuperarii. Examinarea tuturor aparatelor si sistemelor poate da informatii despre
cauza deficientei fizice si chiar prognosticul lor:
-examenul oftalmologic: miopieaparitie deficientelor pe cap si gat
inclinat inainte sau a cifozei;
-examenul O.R.L.: malformatie a etajului superior al aparatului
respirator: nas sau faringe; deficienta a toracelui, surditate unilateralacap inclinat
lateral;
-examenul neurologic: pareze sau paraliziideficiente fizice.
Examenul local
Pacientul cu deficiente fizice poate acuza diverse simptome: durerea,
impotenta functionala.
Durerea are diferite aspecte legate de locul aparitiei, intensitate,
caracteristici, evolutie:
-in piciorul plat, pacientul se plange de dureri la nivelul piciorului si
gambei, ce pot apare in urma folosirii unei incaltaminte necorespunzatoare sau
ortostatism prelungit;
-in tulburarile de statica, pacientul acuza dureri la nivelul spatelui (in
ortostatism, sezand sau decubit);
-pozitia vicioasa poate aparea si in probleme legate de imbracaminte.
Semnele obiective
Examenul clinic obiectiv foloseste dintre metodele clasice doar inspectia si
palparea, la care se adauga metode specifice: determinarea mobilitatii active si
pasive si efectuarea unor masuratori.
Pentru o examinare corecta sunt necesare unele instrumente: metrul de
croitorie, goniometrul, ciocan de reflexe, masa de consultatie, sursa de lumina,
creion dermatograf.
Inspectia va interesa aspectul tegumentului si al tesutului adipos, al retelei
venoase superficiale. Se pot evidentia tulburari trofice, vasomotorii, edemul, atrofia
musculara, diformitatile. Se face din spate, lateral si fata, static si dinamic. Subiectul
va face anumite miscari-ridicari pe varfuri, aplecari inainte-pentru a pune mai bine in
evidenta anumite deficiente ale coloanei vertebrale.
Palparea: prin aceasta se obtin informatii privind caracterul tegumentului
(umiditate, temperatura), hipo-, hiper- sau atonia musculara, raportarea reperelor
osoase si durerea provocata.

Determinarea mobilitatii active si pasive: mobilitatea va fi cercetata la

nivelul tuturor articulatiilor, sistematic, in toate planurile si intreaga amplitudine de
miscare; se noteaza deficitul de mobilitate pentru fiecare articulatie.
Masuratorile: se efectueaza masuratori de lungime, grosime, perimetrul
toracic, masurarea amplitudinii articulare prin goniometrie, a sagetilor in deviatiile
coloanei vertebrale (folosind firul cu plumb).
Se completeaza aceste metode daca este cazul cu: analize de laborator,
radiografii si orice alte informatii ce pot ajuta la diagnosticarea si evaluarea
recuperarii.