Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Farmacologie S3
Farmacologie S3
Ciclo oxigenaza
Leucotriena A
Endoperoxizi
Leucotriena B
Leucotriena C
Trombozan
Prostaglandine
Prostaciclin
Leucotriena D
Leucotriena E
Actiunile analgezica, antipiretica si cea antiinflamatorie variaza ca
intensitate (dintre diferiti compusi) si importanta terapeutica. Majoritatea substantelor
din aceasta grupa au toxicitate chimica redusa, dar utilizarea excesiva in doze mari si
perioade de timp nepotrivite expune organismul la diverse reactii adverse.
Actiune analgezica: mecanismul analgezic este predominant periferic
prin prevenirea eliberarii de prostaglandine in inflamatii. Prostaglandinele E2 si F2 se
implica in producerea si intretinerea durerii. medicamentele din acest grup sunt
inactive ca analgezice in tesuturi neinflamate, unde nu exista sinteza locala de
prostaglandine, ca si in durerile produse prin stimularea directa a nervilor senzoriali.
Are intensitate mai mica decat analogii morfinici, dar au avantajul unei
toxicitati mai reduse, lipsa toxicomaniei si a inhibarii respiratorii. Sunt utile in durerile
de intensitate moderata de natura inflamatorie (dureri reumatismale, cefalee,
dismenoree, cele post operatorii). Pentru aceste actiuni se folosesc diverse asocieri
de medicamente, fie in cadrul gruparii, fie cu alte substante (codeina, fenobarbital,
cofeina), cunoscute sub denumirea de amestecuri antinevralgice. Asocierea a 2-3
substante analgezice-antipiretice din grupari chimice diferite determina o sumare a
efectelor terapeutice folosindu-se doze mai reduse din substante, rezultand mai
putine reactii adverse.
Exemplu: antinevralgiccofeina (0,050g), fenacetina (0,150g), acid acetil
salicilic (0,250g).
Actiune antipiretica: este urmarita deprimarea centrului termoreglator din
hipotalamus. Actiunea se manifesta numai in conditiile in care centrul functioneaza