1

CURS 8

ECHILIBRUL ECONOMIC. CICLICITATEA

A. Echilibrul economic.

1. KEYNES. Conform lui Keynes, la starea de echilibru se ajunge prin modificari repetate ale
cantitatilor cerute si oferite. Atunci cand acestea devin egale se realizeza echilibrul si ulterior se
modifica si preturile in functie de cantitatea de echilibru. Keynes considera ca poate sa existe
echilibru si daca cererea difera de oferta, insa in alte limite (ex. pe piata muncii se poate
considera ca exista echilibru daca rata somajului este mai mica sau egala cu 4%). Cea mai
importanta variabila pentru realizarea echilibrului economic o reprezinta investitiile. De
asemenea, Keynes arata ca exista o legatura intre echilibrul dintre variabilele economice reale si
echilibrul dintre variabilele monetare.
Modelul lui Keynes a fost dezvoltat ulterior de Hihks care este autorul modelului de echilibru
IS-LM. LM este o curba care se reprezinta intr-un sistem de axe in care pe abscisa se trece
venitul national si pe ordonata rata dobanzii. Curba LM este descrescatoare si reprezinta
multimea punctelor care asigura echilibrul pe piata monetara.
L reprezinta cererea de moneda; M oferta de moneta
Curba IS este crescatoare si reprezinta multimea punctelor care asigura echilibrul pe piata
bunurilor si serviciilor. Punctul in care se intersecteaza cele doua este punctul de echilibru
corespunzatorul valorii venitului national si valorii ratei dobanzii care asigura egalitatea dintre
cerere si oferta, atat pe piata monetara, cat si pe piata bunurilor si serviciilor. ex. Daca punctul
de echilibru corespunde unei valori a venitului national mai mare decat cel care se poate realiza
=>> ca exista un deficit de oferta, ceea ce se numeste decalaj inflationist.
2. KORNAI. Cererea si oferta sunt influentate si de alti factori decat cei clasici de genul pret, cost si
ca trebuie luate in calcul elemente ce tin de procesul de inovare, elemente psihologice, socialpolitice. Acesta arata ca exista un decalaj de timp intre momentul in care se stabilesc valorile de
echilibru ale cererii si ofertei si cel in care ele ajung la aceste valori. Este foarte posibil ca ele sa
nu ajunga la aceste valori in acelas interval de timp, deci, practice, nu are sens sa se studieze
echilibrul intr-un moment de timp.
3. BECKER. In stabilirea echilibrului are foarte mare importanta modul in care indivizii isi impart
timpul intre timpul de munca si timpul liber. Timpul trebuie considerat factor economic si trebuie
luat in calcul ca fiind un bun, ca orice alt bun. Pe masura ce timpul liber devine mai scurt, el se
comporta ca un bun rar.

4. LANCASTER. Starea de echilibru depinde de satisfactia pe care o obtine din consumarea mai
multor bunuri. Bunul nu trebuie considerat ca un intreg, ci trebuie luate in calcul diferitele
trasaturi ale sale care il intereseaza pe consumator. Echilibrul presupune determinarea
procentului din fiecare trasatura care reprezinta procentul optim pentru consumatori.
5. MALIN VAUD. Arata ca in analiza echilibrului trebuie studiate cererea si oferta totale si nu cele
satisfacute. Atat cererea, cat si oferta se compun intr-o parte satisfacuta si o parte nesatisfacuta.
Cererea satisfacuta este o parte din cererea totala care se refera la ceea ce s-a cumparat efectiv.

CURS 8
Oferta satisfacuta este o parte din oferta totala care se refera la ceea ce s-a vandut efectiv. Pe
ansamblu, cererea satisfacuta este egala cu oferta satisfacuta.

In realitate, pe piata predomina starea de dezechilibrul. Cele doua tipuri de dezechilibru

sunt:
Cazul in care oferta este mai mare decat cererea se numeste presiune. Produsele
sunt ambundente, se presupune ca producatorii scad preturile pentru a atrage clientii
si de asemenea sunt stimulate sa introduca progresul tehnic pentru a obtine pozitii
mai bune pe piata in raport cu concurentii, deci sunt avantajati consumatorii.
Cererea mai mare decat oferta absorbtie. Consumatorii nu gasesc pe piata toate
bunurile de care au nevoie, preturile sunt mari, iar producatorii nu sunt stimulati sa-si
imbunatateasca activitatea deoarece gasesc cumparatori pentru aproape toate
produsele, deci sunt avantajati cumparatorii.

B. Ciclicitatea economica.
Reprezinta succesiunea fazelor in care activitatea economica se dezvolta si a fazelor in care
se reduce volumul activitatii. Fluctuatiile activitatii economice pot avea diferite cauze, in functie
de care se impart in:
a) Fluctuatii ciclice care au drept cauze factori ce tin de domeniul economic;
b) Fluctuatii sezoniere care sunt provocate de succesiunea anotimpurilor si care
afecteaza in primul rand agricultura, constructiile , transporturile si unele ramuri ale
industriei, care folosesc ca factor de productie anumite produse agricole (industria
zaharului);
c) Fluctuatii intamplatoare care sunt provocate de factori naturali, sociali sau politici si
care nu pot fi prevazute dinainte.
Fluctuatiile economice ciclice sunt la randul lor de trei tipuri:
Cele pe termen scurt care dureaza maxim 40 luni si care sunt provocate in principal
de variatia stocurilor de capital circulant;
Cele decenale dureaza aproximativ 10 ani;
Cele pe termen lung un ciclu durant aprox. 50-60 ani, care sunt provocate de
modificarile survenite in tehnologie (progresul tehnic). In general, in fazele de
crestere, preturile cu ridicata sunt intr-o continua modificare pe o tendinta de
crestere, iar in perioadele de reducere al domeniului activitatii, preturile tind sa
scada.
Ciclurile decenale au drept cauza principala modificarile eficientei cu care sunt folositi
factorii de productie. Ele cuprind patru faze si anume:
1. Expansiunea cresc investitiile, cresc veniturile obtinute de firme, cresc salariile,
cresc profiturile, creste cursul hartiilor de valoare, scade somajul, se reduce inflatia.
2. Criza economica apare atunci cand anumite tendinte ale variabilelor economice
manifestate in perioada de expansiune se inverseaza. Criza se produce doar in
cateva domenii sau sectoare economice.

CURS 8
3. Depresiunea presupune cel mai scazut nivel al activitatii economice si manifestarea
fenomenelor negative in majoritatea sau in toate domeniile si sectoarele economice.
4. Avant/ Reluarea cresterii se face incepand cu ramurile care produc capital fix.
Aceste ramuri sunt stimulate deoarece, in timpul depresiunii, firmele cauta sa isi
imbunatateasca activitatea si pentru aceasta urmaresc, in primul rand, sa introduca
progresul tehnic.
In ramurile de capital fix creste productia si intreprinderile obtin venituri mai mari.
Cresterea veniturilor ofera posibilitatea acordarii unor salarii mai mari angajatilor, ceea ce
stimuleaza productia de bunuri si servicii de consum, ca urmare a cresterii cererii.
Prin politicile economice, statul urmareste reducerea amplitudinii fazelor ciclului economic.
Nu se urmareste eliminarea ciclicitatii deoarece, aceasta conduce la progres pe termen lung.
Succesiunea fazelor se produce pe o tendinta ascendenta. Exista trei tipuri de politica economica
(anti-criza):
Politica monetara. In fazele de crestere a volumului activitatii, statul urmareste
reducerea volumului masei monetare aflate in circulatie (cresterea ratei dobanzii,
acordarea de credite, cresterea ratei rezervelor obligatorii ale bancilor, cresterea
taxei scontului). In fazele de depresiune, statul urmareste cresterea masei monetare
aflate in circulatie.
Politica cheltuielilor publice. In fazele de depresiune, statul trebuie sa creasca
cheltuielile publice, in special pe cele pentru productie.
Politica fiscala. Presupune ca in fazele de depresiune sa scada impozitele si taxele.