Sunteți pe pagina 1din 2

Disciplina: Doctrine urbanistice; An universitar:2013/2014

Student: Buhaschi Edith; Grupa: 32U

Temporalitate n evoluia spaial


Evoluia spaial este un proces cu caracter istoric, constnd ntr-o form a
dezvoltrii ce presupune acumulri cantitative treptate, pstrnd identitatea i
individualitatea entitii originare. Temporalitatea, prin analogie cu spaiul, prezint o
succesiune ireversibil a fenomenelor i st la baza planificrii spaiale.
n perioada postbelic, planificarea spaial s-a conturat urmrind principii
doctrinare, ducnd astfel ntr-o direcie eronat, cu o imagine de ansamblu fragmentat,
cu elemente punctuale fr relaii ntre ele. ns, n timp, sistemele de aezri tind s
dezvolte anumite fore de coeziune intern, care le confer o important capacitate de
auto-reproducie i care conduc, ntr-o anumit msur, la conformarea i organizarea
spaiului .
Astfel, evoluia Bucuretiului a fost dictat de condiiile operative ale noilor
programe de dezvoltare i este important de menionat rezistivitatea i permanena
acestuia de-a lungul multiplelor schimbri economice, sociale ori politice petrecute n
timpi istorici .
Redobndirea ncrederii i recunoaterea necesitii unui proces planificat de
dezvoltare spaial este un proces lent i dificil. Iniierea reconcilierii cu propriul trecut al
oraelor apare drept condiia preliminar a oricrei strategii de dezvoltare.
De ndat ce oraul nu mai este conceput sub form unitar i organic (a
oraului tradiional), de ndat ce el apare ca articulare a dou scri spaiale orientate
ctre relaii i comportamente, problematica amenajrii sale nceteaz a se mai lovi de
imposibiliti, de contradicii sau de jumti de msur. Ca principiu, continuitatea
urban este necesar, trebuie s se evidenieze i este luat n consideraie numai
dac spaiul urban este evaluat n timp. Gradul de certitudine se regsete n sistemele
determinate i n sistemele probabiliste, ca variante concomitente. Pentru un timp mai
ndeprtat, exist unele incertitudini asupra modului de evoluie a unor factori
determinani: socialul, economicul, fizicul.
n concluzie, identitile spaiale nu sunt unele permanente, ele parcurg un
process continuu pe scara evoluiei. Memoria spaiului ia natere la interaciunea
structurilor sociale cu planificarea spaial, ca urmare a diferitelor procese care au loc n
decursul timpului.

: Ioan Iano, Oraele i organizarea spaiului geografic, 1987


: Lect. Drd. Gabriel Pascariu, Curs de planificare i dezvoltare spaial, 2004/2005

Disciplina: Doctrine urbanistice; An universitar:2013/2014

Student: Buhaschi Edith; Grupa: 32U

Bibliografie
1) Lect. Drd. Gabriel Pascariu, Curs de planificare i dezvoltare spaial, 2004/2005
2) Ioan Iano, Oraele i organizarea spaiului geografic, 1987, Ed. Academiei,
Bucureti
3) Lewis Mumford,The city in History: Its origins, its transformations and its
prospects, 1972

S-ar putea să vă placă și