Sunteți pe pagina 1din 3

Conditionare clasica

Behaviorism ca miscare in psihologie, a aparut in 1913, cand John Broadus Watson a publicat
articolul clasic 'Psychology as the behaviorist views it'.
Watson a propus ca procesul de conditionare clasica (bazat pe observatiile lui Pavlov) a fost capabil sa
explice toate aspectele psihologiei umane.
Totul de la vorbire la reactiile emotionale erau niste tipare simple de stimuluri si raspunsuri. Watson a
respins complet existenta mintii sau a constiintei.
Watson a crezut ca toate diferentele individuale in comportament, erau date de diferitele experiente ale
invatarii. Vorbele sale faimoase sunt:
Dati-mi o duzina de infanti sanatosi, bine formati, si o lume facuta dupa specificatiile mele in care sa
ii cresc, si o sa garantez ca voi selectiona unul la intamplare si il voi antrena sa devina orice tip de
specialist as selecta doctor, avocat, artist, vanzator, si da, chiar si cersator si hot, indiferent de
talentele lui, tendinte, abilitatii, vocatii si a raselor stramosilor lui (Watson, 1924, p. 104)
Teoria conditionarii clasice presupune invatarea de noi comportamente prin procesul de asociere. In
termeni simpli, 2 stimuli sunt legati reciproc pentru a produce un nou raspuns invatat intr-o persoana
sau animal. Exista 3 stagii in conditionarea clasica. In fiecare stagiu, stimulilor si raspunsurilor sunt
date termeni stiintifici speciali:
Stagiu 1: Inainte de conditionare
In acest stagiu, stimulul neconditionat produce un raspuns neconditionat intr-un organism. In termeni
simpli, asta inseamna ca un stimul in mediu a produs un raspuns / comportament care nu este invatat
prin urmare este un raspuns natural.
Spre exemplu, un virus al stomacului ar produce un raspuns de greata. In alt exemplu un parfum ar
putea creea un raspuns de fericire sau dorinta.
Acest stagiu implica si alt simul care nu are efect asupra persaanei si este numit un stimul neutru. SN-ul
poate fi o persoana, obiect, loc, etc. Stimulul neutru in conditionarea clasica nu produce raspuns pana
nu este cuplat cu un stimul neconditionat
Stagiul 2: In timpul conditionarii
In timpul acestui stagiu, un stimul care nu produce raspuns (neutru) este asociat cu un stimul
neconditionat, moment in care devine cunoscut drept un stimul conditionat.
De exemplu, un virus stomacal, poate fi asociat cu mancatul unui anume tip de mancare, cum ar fi
ciocolata. Un parfum poate fi asociat cu o persoana specifica.
Deseori in timpul acestui stagiu, stimulul neconditionat trebuie sa fie asociat cu stimulul conditionat
intr-un numar de ocazii, ca procesul de invatare sa ia loc.
Insa, invatatul poate sa aiba loc in anumite ocazii cand nu este necesar ca o asociatie sa fie consolidata
in timp (cand ai fost bolnav dupa ce ai facut toxi infectie sau baut prea mult alcool)

Stagiu 3: Dupa conditionare


Acum stimulul conditionat, a fost asociat cu stimulul neconditionat pentru a crea un nou raspuns
conditionat.
De exemplu, o persoana stimul conditiona care a fost ascoiata cu un parfum stimul neconditionat
acum este gasita atractiva raspuns conditionat -.
Little Albert Experiment
Ivan Pavlov, a aratat ca conditionara clasica se aplica pe animale. Dar se aplica si la oameni? Intr-un
experiment faimos dar discutabil din punctul de vedere al eticii a aratat ca da, Warson si Rayner (1920).
Micul Albert a fost un infant de 9 luni care a fost supus la diversi stimului pentru a se inregistra
reactiile lui. I-a fost prezentat un soarece alb, o maimuta, un iepure si diferite masti. Albert, per total
fara emotii si neafectat de cele vazute, nu a aratat frica fata de stimulii prezentati. Ceea ce l-a facut sa
se sperie a fost cand un ciocan lovea o bara metalica in spatele capului sau. Zgomotul violent il facea
pe Albert sa izbucneasca in plans.
Cand Micul Albert avea putin peste 11 luni, soarecele alb a fost prezentat si cateva secunde dupa
ciocanul a lovit bara de metal. Acest lucru a fost facut de 7 ori pe parcursul a 7 saptamani si de fiecare
data MC plangea. Acum, Albert plangea de indata ce vedea soarecele si arata frica fara sa mai fie
nevoie de zgomotul ciocanului, albert incerca de asemenea sa fuga de soarece.
Watson si Rayner au aratat ca conditionare clasica ar putea fi folosita sa creeze o fobie. O fobie este o
frica irelationala, o frica dezproportionata in comparatie cu pericolul. Pe parcursul urmatoarelor luni,
MC a fost observat si 10 zile dupa conditionare, frica lui fata de soarece a fost mult mai putin evidenta.
Moartea unui raspuns invatat se numeste extinctie. Totusi, chiar si dupa o luna, frica era inca evidenta.

Memoria
Pentru psihologi, termenul de memorie acopera 3 aspecte importante legate de procesarea informatiei.
1. Codarea memoriei
Cand informatia intra in contact cu sistmeul nostru de memorie, trebuie convertita intr-un forma pe care
sistemul nostru o poate procesa in vederea stocarii. Spre exemplu, un cuvant ce este vazut, poate fi
stocat intr-un sunet sau inteles (procesare semantica).
2. Stocarea memoriei.
Aceasta priveste natura procesului de stocare a memorie, specific a locului in care informatia este
stocata, cat de mult dureaza (duratia), cat de multa informatie poate fi stocata (capacitate) si ce tip de
informatie este stocata. Felul in care stocam informatia afecteaza modul prin care o regasim/recuperam.

Au fost efectuate un numar mare de studii legate de diferentele intre Short Term Memory si Long Term
Memory.
3. Recuperarea memoriei
Acesta se refera la procesul de recuperare a informatiei din mediul de stocare. Daca nu ne putem aminti
ceva, poate fi din cauza ca nu suntem capabili sa o recuperam. Cand suntem rugati sa recuperam ceva
din memorie, diferentele intre Short Term Memory si Long Term Memory devin evidente.
STM este stocata si recuperata secvential. Spre exemplu, daca un grup de participanti primsesc o lista
de cuvinte pentru a o memora, si apoi sunt rugati sa isi aminteasca fiecare al 4-lea cuvant de pe lista,
participantii trec in ordine prin lista in mintea lor pentru a recupera informatia ceruta.
LTM este stocata si recuperate prin asociatie. De asta poti sa iti amintesti pentru ce ai urcat scarile, daca
ai uitat, atunci cand te intorci in camera din care ai plecat prima oara cand te-ai decis ca trebuie sa urci
scarile sa iei ceva.