Jean-Paul Charles Aymard Sartre (1905-1980) a fost lider in filosofia franceza a vremurilor sale,

in existentialism precum si in marxism. conceptul de libertate

hj\

Reflecia asupra libertii este, pentru Sartre, proiectul esen ial al filosofiei. definim libertatea ca acea
putere care ne permite s ne determinm fr a fi constrni de nimic
Vertijul existenei l ncerc n msura n care nici o esen a nu m determin s fiu ceea ce
sunt. Dimpotriv, existena mea mi apare ca pur virtualitate, posibilitate permanenta: eu pot
ntotdeauna s fiu ceea ce nu sunt i s nu fiu ceea ce sunt .
Sensul existentei mele nu este niciodat dat, ci urmeaz sa fie construit: esena mea, sau
ceea ce sunt, rmne mereu de neles la captul unui efort.
Satre defineste omul ca proiect deoarece acesta considera ca personalitatea unui om nu este construit
pe un model deja dat; dimpotriv, fiecare om, alegnd sa serveasc cutrui scop sau sa se angajeze n
cutare aciune, i inventeaz o personalitate.
Realizarea acestui proiect face omul, i construie te esen a si nu invers: " Omul este
condamnat sa fie liber", adic destinat sa-si dea o natura si sa si-o pun fr ncetare n
chestiune. Aceasta este condiia sa.

Incepand cu inteleptii din Grecia Antica a fost general acceptat faptul ca omul trebuite sa respecte
anumite reguli care se aplica tuturor fiintelor umane, fara exceptii. Cu alte cuvinte, trebuie sa devii
ceea ce esti Aceasta idee a fost corelata cu o alta notiune care atesta ca niciun individ au are de ales
decat sa incerce si sa copieze, in cel mai inalt grad posibil, acest arhetip sau esenta.
Aceasta teorie filosofica are doua: pe de o parte, fiecare fiinta umana trebuie sa tinda spre aceeasi
esenta care nu poate fi schimbata si pe de alta parte, omul trebuie sa se regaseasca in ceva exterior
fiintei sale. Prin urmare, individul se regaseste in univers (arhetipul uman

fiecare i ia singur viaa n grija, fr recurs i fr ajutor, fr s se poat referi la o natura uman
dat i fix, fiecare om, crend omul care ar vrea sa fie, creeaz n acela i timp imaginea omului a a
cum l estimeaz ca trebuie sa fie. Astfel, el nu duce numai responsabilitatea propriei existente,dar si
responsabilitatea totala a existentei tuturor celorlal i
Cnd afirmm c omul se alege, vrem s spunem c fiecare dintre noi trebuie s se aleag pe sine; dar
prin asta vrem de asemenea s spunem c alegndu-se pe sine el alege n acelai timp pentru toi
oamenii. Cci ntradevr, din toate aciunile pe care le-ar putea desfura un om pentru a se crea pe
sine aa cum i dorete, nu e nici una care s nu fie creatoare, n acelai timp, a unei imagini
despre om aa cum l concepe el c ar trebui sa fie. A alege ntre un lucru i un altul e
acelai lucru cu a afirma valoarea a ceea ce a fost pn la urm ales; cci nu putem s
alegem ce e mai ru. Ceea ce alegem este ntotdeauna mai bun; i nimic nu poate fi mai
bun pentru noi dac nu este bun pentru toi. Dac, n plus, existena precede esena i noi
vrem s existm n timp ce ne crem o imagine despre noi, acea imagine e valabil pentru
toi i pentru ntreaga epoc n care ne aflm. Responsabilitatea noastr este astfel cu mult
mai mare dect am presupus, cci privete umanitatea n ntregul ei. Dac sunt un
muncitor, de pild, pot alege s m nscriu ntr-un sindicat catolic mai degrab dect ntrunul
comunist; i dac, prin acel statut de membru, aleg s hotrsc c demisia e, la urma
urmei, atitudinea care i se potrivete cel mai bine unui om care tie c mpria omului nu
e pe aceast lume, eu nu m aliniez de unul singur acestei viziuni. Demisia este voina mea
pentru toi, iar aciunea mea este, n consecin, un angajament n numele ntregii
umaniti. Sau dac, pentru a lua un caz mai personal, hotrsc s m nsor i s am copii,
chiar dac aceast hotrre decurge pur i simplu din situaia mea, eu m angajez prin
aceasta nu doar pe mine nsumi, ci umanitatea ntreag, n practica monogamiei. Sunt
astfel responsabil pentru mine nsumi i pentru toi oamenii, i creez o anumit imagine a
omului aa dup cum l-a vrea eu s fie. Modelndu-m pe mine, modelez deopotriv
omul.