Fifi treji, privegheati, potrivnicul vostru diavol, umbla racnind ca un leu, céuténd pe cine sa inghita. Caruia stati impotriva, tari in credin{a, stiind ca aceleasi suferinje indura si frafii vostri in lume. Tar Dumnezeul a tot harul, care y-a chemat la slava sa cea vegnicd, dupa ce veti suferi putind vreme, va va duce la desavarsire, va va intari, va va imputernici, va va face de neclintit. A Lui fie Slava si puterea in vecii vecilor, Amin. CL Petru 5, 8-11) »Minte cu minte se incearcé la lupté in chip nevazut: mintea diavoleascé cu mintea noastri, De aceea trebuie sé ne rugdm lui Hristos, ca sa ne departeze mintea diavoleasca, iar biruinta sa ne-o dea noud, ca un iubitor de oameni.” (Filocalie IV, Sf. Isichie Sinaitul, pag. 54) intru slava Sfintei gi celei de o fiinti, de viati f i sined ‘tei Treimai RAZBOIUL CRESTINILOR CU DIAVOLI Consilier editorial Arhimandrit loan AXION Cuvine-se cu adevirat si te fericim, Niscitoare de Dumnezeu, cea pururea fericit’ gi prea nevinovatd gi Maica Dumnezeului nostru, ceea ce esti mai cinstit dec&t heruvimii gi mai miirith firi de asem4nare decft serafimii, care fluiri strictici- une pe Dumnezeu Cuvantul ai niscut, pe tine, cea cu adeviirat Nasciitoare de Dumnezeu te indirim. EDITURA PANAGHIAINTRY SLAVA SFINTE! Si CELE] DE O FiIM®A DE VIATA FACATOARE! Si NEDESPARTITE! TREIMI Cuvant introductiv A dezvalui existenta si lucrarile diavolilor in viata noas- tri nu echivaleazd cu teama de diavoli, ci inseamna a-i desco- peri pe vrajmasii mantuirii noastre, in adevarata lor lucrare si putere. Potrivnicul diavol este cel care se impotriveste planului lui Dumnezeu pentru mantuirea noastra. Unul din motivele pen- tru care lucrurile merg rau in lume este si faptul ca ne este fricd s& privim in fati adevaratele cauze ale riului. in mare primejdie ne afliim atunci cand nu stim si ne aparam si si ne luptém cu vragmasul-diavol. Descriem in aceasta carte actiunile $i ispitele diavolesti, deosebit de variate si pline de viclenii. Razboiul nostru cu dia- volii nu poate fi ocolit. Diavolii ne atac’ adesea prin surprindere si sunt neiertatori. Unii dintre crestini sunt invingi de la primul atac. Al{ii, insa, ii stau impotriva, se lupta, sunt raniti, dar conti- nud lupta. Alaturi de ei i] au in ajutor pe Mantuitorul nostru lisus Hristos. Ei zic impreuni cu proorocul Moise: ,,Domnul este sc&- parea mea‘. ,,Domnul este int&ritorul meu. De cine m4 voi teme?* Dumnezeu ii mangiie. i insufleteste si se face impreund luptatorul si sprijinitorul lor. {i inarmeaza duhovniceste si ii inta- reste in lu ndu-le tehnica razboiului si fi acopera cu pu- terea dragostei Sale dumnezeiesti. Luptitorii prind curaj, se inta- resc si continua lupta pana la capat, zdrobind capul balaurului. Atunci vad lumina lerusalimului de Sus luminandu-i si umplan- du-i de bucurie si stralucire dumnezeiasca. Atacurile diavolilor sunt. la inceput, asupra mintii noastre prin ganduri rele, apoi prin imaginatie, apoi zgomote. Cei ajunsi in treapta desivarsirii crestine (a indumnezeirii) se lupti cu diavolii corp la corp, primind lovitud si 3suferind pana la lacrima de singe. Aceste lupte sunt ingiduite de Dumnezeu pentru ca luptatorul sa se formeze duhovniceste, s4-si dea seama de neputintele sale si si se smereasca, att cu sufletul, cat sicu trupul si astfel s4 poatd primi darul Jui Dumnezcu, pentru sfintirea si desavarsirea sa. Fiecare timp isi are problemele lui specifice. Ratiunea umana este astfel creat’, incat nu poate si aib4 spatii goale sau timpi morti. Dacd nu avem raspunsuri clare asupra unor probleme, golul ce se formeaza in ratiunea noastré se va’ umple cu idei, in marea lor majoritate, false. Societatea noastré se cutremusa de groaza si ramane inmarmurita in fata unor crime demonice, asista la tot felul de »minuni diavolesti‘, vindecdri, deplasdri de obiecte prin aer, oameni care vad si se intalnesc cu OZN-uri, cu extraterestrii. Fortele dezlintuite ale iadului tulbura mintile a zeci de milioane de oameni, prin mass-media (presi, radio, televizor). Organizatii satanice conduc lumea si pregiitesc venirea lui antihrist, pentru c&: ,,diavolul a coborat la noi, avand manie mare“ (Apoc. 12, 12). Noi ins& nu suntem singuri, avem pe MAntuitorul Iisus Hristos, care ne povatuieste si ne ajuta ca sa biruim. De aceea, si ne inrolam in oastea duhovniceasca a credin- ciosilor,-care lupta si biruiesc pe diavol. lar Dumnezeu, Care poate s4 tam&duiasca bolile si s4 implineasca lipsurile si neputintele noas- tre, ne va ajuta s4 invingem pe vesnicul nostru dusman, diavolul. Cunosc4nd ispitele demonilor, intrarmandu-ne cu post, rugiciune si smerenie, intariti fiind cu puterea Duhului Sfant, prin Sfintele Taine vom deveni biruitori asupra diavolilor. SA ne ajute prea bunul Dumnezeu, Maica Domnului si toti sfintii ca s& auzim si noi, la sfarsitul vietii noastre paman- testi, cuvintele lui Dumnezeu: ,,Fiilor, ati biruit pe cel viclean“ (1 Toan, 2,13). Doamne, lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pen- tm rugiciunile Prea Sfintei Nascdtoare de Dumnezeu si ale tutu- ror Sfintilor Tai miluieste-ne pe noi! Amin! 4 CAPITOLUL I fnvatitura despre duhurile diavolesti, dup’ Sfanta Scriptura gi Sfanta Traditie 1.1. Crearea ingerilor Dumnezeu Creatorul a facut mai intai lumea ingerilor, a duhurilor slujitoare (Psalm 103,5), ca sd slujeasci voii Sale Dumnezeiesti Prea Sfinte. Toti ingerii au fost creati de Dumnezeu in acelasi timp. Scopurile principale pentru care au fost creati ingerii care formeaza lumea nevazuta sunt: pentru a-L slivi pe Dumnezeu (Is. 6,3; Le. 2,14); pentru a implini voia lui Dumnezeu cea Sfanta (Mt. 4,11; 25,31; 1 Tim. 3,16); pentru a vesti oamenilor tainele si voia lui Dumnezeu (Mt. 1,20; 2,13; 28,2; Le. !,26); pentru a-i ajuta pe oameni s4 se mAntuiasca (Ev. 1,14); pentru a ajuta sufle- tele oamenilor dupé moartea trupeasca si a le duce in Rai (Lc. 16,22). Sfanta Scriptura ne spune ca sunt noua cete ingeresti si tei ceruri (II Cor. 12,4), conform cu descoperirea avuti de Sfantul Apostol Pavel. Sfantul Dionisie Areopagitul, in cartea sa »Despre ierarhia cereasci“ spune cd cetele ingeresti se impart in trei grupe triadice:!. prima grupa triadicd ingereasca: serafimii, heruvimii si tronurile; 2. a doua grupa triadica ingereasca: dom- niile, st4paniile gi puterile; 3. a treia grup triadicd ingereasca: ingerii, arhanghelii si incepatoriile. 5Dumnezcu isi descopera vointa Sa la ingerii din ceata superioara, iar acestia, la randul lor, o comunica celorlalti ingeri. In felul acesta, tainele si puterile lui Dumnezeu urmeaza in ordi- ne descendenta, de la serafim la inger si fiecare ierarhie ulterioa- rA este consacraté numai cu acele cunostinte, pe care este capa- bild s& le cuprinda Ja nivelul respectiv al dezvoltarii spirituale. Cuvantul .inger“ inseamn4 sol sau trimis. Ingerii au capatat acest nume datoritS slujirii lor, indreptataé de la Atotmilostivul Dumnezeu catre mantuirea oamenilor. Sfantul Apostol Pavel ne spune: ,,Ingerii nu sunt, oare, toti duburi sluji- toare, trimise si slujeasc&’ pentru cei ce vor mosteni mfntuirea?“ (Evrei 1,14). Sfantul Grigorie Tcologul precizeazii: _Angerii, fiind slujitori ai vointei dumnezeiesti, ei nu numai prin facultatea fireasc&, dar si in virtutea harului imbelsugat se deplaseaza ca gandul peste tot. $i, pretutindeni, sunt alituri de fiecare, atat datorit& iutimii cu care isi indeplinesc slujirea, cAt si datorité sub- tilitatii esentei lor. Crearea ingerilor a precedat crearea lumii materiale a omului* (lov 38,7). Sfanul lerarh Dimitrie al Rostovului scrie: ,Ingerii au fost facuti dupa chipul si asemana- rea lui Dumnezeu, asa cum a fost creat mai tarziu omul“. ar Sfantul [gnatie Brianceaninov ne asigura ci: ,,Chipul dumneze- iesc la ingeri si la om, const& in intelegerea din care emand duhul, ce ajut&’ gfndul gi-] insufleteste. Acest chip este asemenea prototipului si este nevazut, asa cum nevizut este si la oameni. El conduce intreaga fiptura a ingerului si a omului. ingerii sunt, deci, fiinte vii, rationale, imateriale, nemuritoare, capabile s& sla- veasc& in imnuri pe Dumnezeu, fapturi limitate in timp ¢i in spa- tiu si ca urmare au o infatisare proprie“. Sfintul Apostol Pavel ne limpezeste scopul creatiei: »Pentru ca intru El au fost facute toate, cele din ceruri si cele de pe pamint, cele vazute si cele nevazute, fie tronuri, fie domnii, fie incepatorii, fie stipinii. Toate s-au facut prin El gi pentru El* (1 Coloseni 1,16). Din Apocalipsa aflam c& nu putem cunoaste 6 exact numarul ingerilor: ,,$i era numérul ingerilor zeci de mii de zeci de mii $i mii de mii* (Apoc. 5,11). Fara a cunoste exact firea ingerilor, putem insa si fim siguri cd, ingerii nu au trup material ca oamenii, ci sunt duhuri de lumina, care raspandesc strilucirea dumnezeiasca. Cand, insa. primesc porunca de la Dumnezeu, ei se pot ardita si trupeste, pen- tru a fi perceputi de oameni, p&strandu-si insusirile suprafiresti. 1.2. Cand au aparut diavolii? Lucifer, fiind inger de lumina si cipetenia celei de a doua trepte ingeresti, in loc s& progreseze in sfintenie, s-a mandrit, voind s& fic asemenea cu Dumnezeu (Isaia 14,14). Dumnezeu l-a blestemat, i-a Juat harul Duhului Sfant si astfel s-a transfor- mat in diavol (Le.10,18). impreuna cu el au cazut si ingerii care i-au urmat lui, (diavolii) care sunt supusi Satanei (Efes. 6,12). Domnul nostru Tisus Hristos ne aratd ciderea ingerilor: Am vazut pe satana, c4zand ca un fulger din Cer...“ (Luca 10,18). Sfantul Apostol Pavel scrie ca ingerii rizvratiti au fost asptu pedepsiti de Dumnezeu si trimisi in lad, pana in ziua in care vor fi judecati pentru picatele lor. Iar Sf. Apostol Petru ne spune: ,,.Dumnezeu, n-a crutat pe ingerii care au p&catuit, ci legandu-i cu leg&turile intunericului in Iad, i-a dat s4 fie paziti, pind la judecat&" (2 Ptr. 2,4). Sfantul Apostol luda ne spune cai rizvratirea acestor ingeri care nu au vrut si ramana in starea lor. ci au dorit s& fie in locul lui Dumnezcu, a fost pedepsita astfel: »,pe ingerii care nu si-au p&zit vrednicia, ci au pardsit locasul lor, i-a pus la p&strare, in intuneric, in lanurile vesnice, spre ziua Judecatii celei mari“ (luda 6). Diavolii au insusirile ingerilor, cu diferenta c4, desi au fost creati de Dumnezeu buni si sfinti. ei n-au ramas in starea lor de sfintenie si bunatate, ci au cdzut fara de intoarcere, in intunc- ricul mandrici si vicleniei. Asadar, intaiul vinovat de picat si 7intemeietor al rautatilor este diavolul: ,,..pentru c&4, de la inceput diavolul pac&tuieste“ (1 loan 3,8). El a pacatuit, nu pentru ca asa i-ar fi fost firea, sau ca ar fi primit inclinatia spre pacat, pentru cd in acest caz. vina ar fi cAzut pe Dumnezeu. Dimpotriva, fiind creat de Dumnezeu bun, el insusi, prin propria vointa, s-a facut diavol, adica clevetitor, vrijmas, mincinos si defaimator. Sfantul prooroc Iezechiel spune:,,...tu erai pecetea desi- varsirii, deplin&tatea intelepciunii si cununa frumusetii. Tu te-ai aflat in Eden, in gridina lui Dumnezeu; ,,fost-ai fri prihana in caile tale, din ziua facerii tale si pana s-a incuibat in tine nelegi- uirea“ (Iezec. 28,15). Decisiv, raul nu ti-a fost dat tie din afara, ci tu insuti ]-ai zimislit. Sfantul Antonie cel Mare ne invat& scopul principal al lucrarii diavolesti pe pamént: ,,Diavolii se numesc asa, nu pentru c& aga s-au facut sau pentru ci Dumnezeu i-ar fi facut rai, ci pen- tru c& au ca&zut din intelepciunea cereasc&, (mfndrindu-se). De atunci ne ispitesc mereu, incercind s4 impiedice urcarea noastra la Cer, locul de unde au cizut ei. Oamenii, avand wup si suflet, pot s treaca de la placerea trupeasca la cea sufleteascd. Diavolii ins sunt lipsiti de aceasta posibilitate, pentru ca in ei binele firesc a fost nimicit prin c&de- rea si pierderea harului dumnezeiesc. La oameni, binele este amestecat cu raul, dar Ja demoni, precumpdaneste si actioneaza numai raul. Pacatul lor cel mai mare este ura neinfricaté faté de Dumnezeu. Ei au transformat ascultarea fata de Dumnezeu, fireascd tuturor fapturilor, intr-o impotrivire si intr-o vrajba nein- cetata. De aceea, cadcrea lor este fara de intoarcere. Ei isi gasesc placcrea in tot felu) de pacate, se complac mercu in rele, trecdnd de la un picat la altul. Neputand savarsi pacate trupesti, ci p&cdtuiesc cu imaginatia si cu simturile. Si-au obisnuit esenta lor cu viciile firesti ale cdrnii. Aceste vicii sunt dezvoltate la ei, mai mult decat la oameni. 8 Demonii nu pot face nimic rau Creatorului, Care fiind Dumnezeu Atotputernic, este inaccesibil oricaror influente de afara, din partea faipturilor. De accea, demonii si-au indreptat toata riutatea lor, impotriva oamenilor, care sunt chipul lui Dumnezeu, creatura miainilor Sale. Demonii, stiind ca Dumnezcu isi iubeste faptura sa. cautd si dauneze cat mai mult obiectului iubirii Sale. Duhurile necurate, avand in sine princi- piul tuturor relelor, cauta s&-i atragd pe oameni, sa-i facd robii lor. pentru a-i duce le pierzarea vesnica razbunandu-se astfel, impotriva lui Dumnezeu. Diavolul este duhul cel rau care des- parte pe om de Dumnezeu si inspira urd, perfidie si minciuna intre oameni. [spititor (Matei 4,3), st&panitor al acestei lumi (loan 12,31; 14,30; 16, 11). in Vechiul Testament, diavolul este duhul rautatii, de a cirui fiinta tine insdsi pacatul, zavistia si minciuna. Pentru ca El, de la inceput a fost ucigator de oameni si nu a stat intru adevar, pentru ca nu este adevar intru cl. Cand graieste minciuna, gri- ieste dintru ale sale, c&ci este mincinos si tat4 al minciunii‘* (Joan 8.44). Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe spun ca locul diavo- lilor c&zuti din ceata a doua ingereasc’ se va completa cu sfinti. preoti si cilugari, dupa care lumea se va sfarsi, datorita picatelor oamenilor, Libertatea vrijmasilor nostri depinde de sufletele ome- nesti care se mantuiesc gi, de aceea, ii atacd pe oameni asa de tare, ca si tragd cat mai multe suflete in lad. Daca sufletul omului, dup& moartea trupului. ajunge in Rai. diavolul care 1-a ispitit, va fi trimis la Satana in Tad, deoare- ce nu si-a indeplinit misiunea incredintata. Daca sufletul omului ajunge in lad, diavolul care |-a ispitit va fi trimis de satana la alt om. ca sa-l ispiteasca. O alt& cauza pentru care diavolul lupta asa de tare pe oameni este si dorinta de rizbunare impotriva lui Dumnezeu, Care i-a blestemat si acest lucru il poate realiza, prin 9osAndirea cat mai multor suflete in Iad. 13. Diavolul - ucigas de oameni Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie au numit in felurite moduri pe diavoli: .,Duca-se pe pustie“, ,,intunecatul", ,,stapani- torul mortii®* (Evr. 2.14), ,,potrivnicul™, ,,mincinos si taté al min- ciunii* (Ioan 8,44), ,,cel viclean** (Matei 13,19), ,,uratorul bine- lui‘, ,,inselator’, ,.siret“, ,,vrajmas“, ,,.ucigas“, ,,leu care racnes- te“, balaur“, ,,Belzebut" s.a. In toate aceste numiri, caracteristice sunt rautatea $i vrajmasia, dirijate impotriva oamenilor. Diavolul urmareste, prin orice mijloc, pierderea suflete- lor noastre. 1.3.1, Cum arat& diavolii ingerii au chip si infatisare, la fel ca si chipul sufletului omenesc. lar acest aspect exterior este constituit de chipul si infatisarea omului exterior in trupul su. Sfantul Ignatic Brianceaninov spune c& sufletele ingeri- lor sunt niste corpuri subtile, eterice, pe cand trupurile oamenilor sunt materiale, pamantesti. Ingerii, la fel ca si sufletele ome- nesti, au membre, cap. ochi, gura, degete, maini, picioare. In- tr-un cuvant, 0 asemanare deplina cu a omului in trupul sau. Frumusetea virtutilor, harul dumnezeiesc stralucesc pe figurile sfintilor ingeri. Chipul demonilor este intunecat si hidos, asa cum ]-a vazut lov pe diavol, ca un monstru hidos. Demonii s-au desfigu- rat, prin distrugerea in ei a binelui, prin zimislirea si dezvoltarea in ci a rdutatilor. Aceasta a lasat amprenta $i pe aspectul exteri- or. De aceea Sfanta Scriptura fi numeste ,,fiare“, iar pe c&pe- tenia lor Lucifer - balaurul cel mare (Apoc. 12,9). 10 Din Sfanta Scriptura aflim c4 demonii au aceleasi puteri pe care le are si omul: vaz, auz, miros, pipait, pot vorbi si pot fi multi si surzi. Insugi Domnul lisus I-a numit pe demon - mut si surd (Marcu 9,25). in cartea Sfantului Prooroc Daniel aflim cum ingerul I-a adus pe proorocul Avacum intr-un loc indepartat, ca acesta sd dea hrana proorocului Daniel, care se afla in groapa cu lei (Dan 4). Dar si diavolii au capacitatea de a se deplasa rapid in spatiu, de a,,teleporia“ materia, cat si pe oameni. tn Sfanta Evanghelie de la Matei aflim ca diavolul, ispi- tindu-! pe Domnul Iisus Hristos, L-a dus in Sfanta Cetate si L-a pus pe aripa templului. Dupd aceea, l-a dus pe un munte foarte inalt (Mt. 4,11-1). fn viata Sfantului Ioan, Arhiepiscopul Novgorodului, se descrie calatoria pe care a facut-o pe un diavol. de la Novgorod la Jerusalim gi inapoi timp de 3 ore. Este 0 dova- da c4 viteza demonului este mare, dar nu infinita (instantanee). Demonii, asemenea ingerilor, au capacitatea sa facad schimbari uimitoare in lumea material. fn cartea lui Lov (1,13- 19) citim cum focul, trimis din cer de diavol, a aprins si a ars tur- mele de oi si pe pastori. Tot aici aflam cd, in urma actiunii unui duh necurat, a venit un vant puternic si a prabusit casa in care se adunasera fii si fiicele Ini Iov si care au murit. in cartea lui Tobit se descrie un demon pe nume Asmodeu, care a ucis pe cei sapte barbati cu care fusese miritatd, rand pe rand, Sara (Tobit 3,8). Actiunea duhurilor asupra materiei, ca si alte multe insu- siri ale ingerilor, sunt descrise in Cartea Judecatorilor (6,21). Ingerul s-a aritat viitorului judec3tor izraelit Ghedeon si cand acesta i-a pregatit darul, ,,ingerul Dommului, fntinzandu-si virful toiagului ce-1 avea in mfini, s-a atins de came gi de azime gi a iegit foc din piatri si a mistuit carnea gi azimile; ingerul Domaului s-a facut nevazut de la ochii lui“ (Jud. 6,21). Observam ci duhurile imateriale au fost create de la ince- put din-tr-o substanta mai subtila decat omul si au fost inzestrate ide la inceput cu forte care le ingaduie sa exercite o influentd puter- nica asupra fumii materiale. In afara de acestea ele au cunostinte foarte mari despre organizarea materici si legile lumii materiale si st&panesc mijloace care le dau posibilitatea sa influenteze legile jumii materiale. Dar aceste puteri care le poSed& duhurile imateri- ale rele, demonii, dezorganizeaz& si distrug. 1.4. Unde se afli duhurile necurate? Demonii se gasesc in vazduh, adica in spatiul de sub cer, © pe suprafata pméntului si in iad. ,fntinderea dintre cer gi pamént, tot abisul pe care fl vedem cu ochii, vizduhul, pamAntul, secvesc drept siliginire duburilor necurate, alungate din Cer" (Sf. Ignatie Briancianinov). In Cartea lui [ov, satana este infatisat ca ratécind pe intin- derea neméarginit’ a pamAntului. El cutreier4 pAmAntul ,,dand tar- coale, chinuit fiind de o urd neincetaté fat de neamul omenesc“ (lov 1.7). Sfantul Apostol Pavel numeste pe demoni ,,duhurile riu- titi, care sunt in vazduhuri* (Efes 6,12), iar pe cApetenia lor - »Stapanul vazduhului™ (Efes. 2,2). Demonii pot reprezenta sursa diferitelor boli si suferinte, deci pot intra in oameni si animale pentru a le chinui (Luca 8,33; 13,16). Demonii tréiesc in ape, iar acest lucru il stim din invati- tura Bisericii Ortodoxe, care in rugaciunile sale de sfintire a apei roagd pe Dumnezeu s& curete apa de posibila prezenti acolo a duhurilor necurate. P&rintele Serafim Rose, vorbind despre locurile propriu- zise ale Raiului si ale Jadului, spune c& aceste locuri se gisesc in” afara coordonatelor sistemului nostru spatio-temporal. Deci sufletele oamenilor din Rai sau Iad se afi intr-un spatiu de o alt natura, care, incepe nemijlocit de aici, dar se intinde ca si cum ar fi in alta dimensiune. 12 {n timpurile noastre, satana, cipetenia demonilor, se afla in fad. Sf. Prooroc Isaia a prevestit acest salas al satanei: ,,9i acum tu cobori in Iad, in cele mai de jos ale paméntului* (Is. 4,15). Cele prezise s-au implinit odatd cu venirea Domnului nostru lisus Hristos pe pamant, care |-a legat pe satana pentru toatd perioada dintre cele doud veniri pe pamant ale Sale: ,,J-a aruncat in adanc gi l-a inchis si a pecetluit deasupra lui“ (Apoc. 20,3). Inainte de cea de a doua venire a Domnului lisus Hristos pe p&mant: ,,Satana va fi dezlegat din inchisoarea lui (din Iad) gi va iesi si am&geasc’ neamurile, care.sunt in cele 4 unghiuri ale pamfnoului* (Apoc. 20,7). Din vietile Sfintilor aflam-.c& mai marele demonilor se afla in Jad, iar la suprafata pamAntului si in vazduh se afla dia- volii condugi de cdpeteniile lor, adicé de duhurile necurate, din clanurile superioare: Demonii coboara in Iad pentru a-I informa pe satana asupra celor sAvarsite de ei $i asupra a tot ceea ce se petrece pe pamént si pentru a primi noi porunci si instructiuni-de Ja st4pAnul lor. -Dupa caderea lui Adam si a Evei din Rai, mintea ome- neasca a pierdut harul lui Dumnezeu, care o apara de duhurile necurate. Diavolii au astf€l puterea de a intra in mintea omului si de a-i insufla ganduri pacatoase. Demonii pot s3 intre in oameni cu toata esenta lor volatila. Demonu! care intra in acest fe] in om nu se amestecd cu sufletul, ci traieste in trupul oamului, pose- dind in chip fortat sufletu! si:trupul. Datorita imaterialitatii si subtilitatii for, demonii pot intra intr-un numar foarte mare in om (Luca 8,30). Sfantul Grigorie Teologul spune ca: ,,Diavolul nu poate pune stépfnire pe noi in intregime, prin nici un fel de mijloace. Dac& stipfneste puternic unii oameni, acest lucru se datoreaz4 faptului c& acestia s-au lisat st&paniti de ci, de voie bund, fard si se impotriveasc’“ (facob 4,7). Deci instalarea directa a duhului necurat in om se. face numai cu ing&duinta lui Dumnezeu, 13constituind adesea urmarea vietii desfranate si usuratice a celui pacatos. Sunt insa si cazuri in care oamenii de buna voic se lea- pada de Hristos si in cadrul unor rituale demonice primesc pe diavoli (satanistii, masonii, New Age...). in alte situatii, Dumnezcu ingaduic diavolilor sa se salasluiasca si sa lupte pe oameni, pentru ca acestia s4 se roage mai mult si din cauza sufe- rintelor si nu mai pacatuiasca, De remarcat este si faptul ca cc) mai des se intalneste nu instalarea diavolului in om (indracirea), ci posedarea omului de diavol, prin subordonarea sufletului siu vointei demonice. Drept exemplu ne poate servi luda. Cuvintele Sfintei Evanghelii ca a intrat satana in Juda nu se interpreteaza ca Iuda s-ar fi indracit. Sfantul Apostol Ioan spune ca: |. Satana a patruns mai intai in sufletul ucenicului, datorita lacomiei acestu- ia de bani (In. 12,6); 2. Dupa aceasta a pus stapanire pe inima lui (loan 13,2); 3. In cele din urmé a intrat satana desavarsit in el (loan 13,27). Aici avem un exemplu graitor de posedare treptata de catre diavol a sufletului pacatos, datorité pasiunii crescAnde a acestuia pentru bani, bautura, desfranare si celelalte pacate. Duhul necurat se poate infatisa sub chip prefacut, intinzand o curs& sau alta. El reprezinta fie raul evident, fie c& se transforma in inger luminos, luand chipul binelui si cucerind astfel mintile noastre. Prea bunul Dumnezeu nu ingaduie diavolilor ca sa lupte pe oameni peste puterile lor, ci in aceste lupte ii da omului pute- re ca sa poataé birui. Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Care este intemeietorul virtutilor, di putere crestinilor care se luptd cu diavolii si in acelasi timp smereste mania tnver- sunata a duhurilor necurate, care, fara ingdduinta lui Dumnezeu, nu pot ispiti pe oameni (Iov. 1,12). In lupta cu oamenii, diavolul incearcé sa influenteze trupul, simturile, vointa si imaginatia. Dar cum actioneaza duhurile necurate asupra trupului omenesc? S-a vazut limpede ca demonii, cu ingaduinta lui Dumnezeu, pot 14 s4 ucidd pe oameni sau s4 abatd asupra lor diferite boli si s4 intre in ei, adicd sa le st&paneasc& trupul (Iov 1,13-19). 1.5. Cum ispitesc diavolii pe oameni Diavolii si-au dezlantuit toata mania lor asupra oameni- lor care sunt creati dupa chipul lui Dumnezeu, plamada mainilor Sale. Toate eforturile lor sunt indreptate pentru a duce cat mai multe suflete omenesti in Iad. [ar pentru aceasta se folosesc de toate experientele, cunostintele si fortele lor. Diavolul, amagind pe Adam prin Eva, a facut si i se ia slava cu care Dumnezeu il acoperea. Si, astfel, Adam s-a vazut gol (trupeste) cu toatd uratenia lui, pe care mai inainte nu o vedea, intrucat cugetul lui se desfata de frumusetile cele ccresti. De fapt, dupa cdderea sa din har, cugetirile lui s-au facut paman- testi si tindeau in jos, iar cugetul lui simplu si bun s-a amestecat cu ace! cuget trupesc al pacatului. De atunci, in jurul inimii omului roteste acoperamantul intunericului, adici focul duhului lumesc, care nu lasi mintea si creadd sau si iubeascd pe Dumnezeu si nici si implineasca voia Lui Sfanta. Crestinul are libertatea si Puterea Harului Dumnezciese de a se elibera de sub dominatia diavolului (1 Corinteni 10,13). Sfantul Diadoh al Foticeii spune: ,,Din Dumnezeiesrile Scripturi si din ins&gi simtirea mintii aflim c& inainte de Sfantul Botez, Harul Jui Dumnezeu indeamni sufletul spre fapte bune din afara, iar satana foieste in adancurile inimii, ascuns in ganduri“ (Psalm 63,6-7). in momentu! in care ne-am renascut prin Sfantul Botez, diavolu! lucreaza din afar, iar harul lui Dumnezeu, din inima. in inima omului se savarseste razboiul satanci, care fiind nevazut nu-! simt cei mai multi crestini. Prin Sfantu) Botez diavolul este scos afar din suflet, dar i se ingduie sa lucreze asupra lui prin trup. 1SCand Harul Dumnezeiesc pirdseste pe om, diavolii foiesc ca niste serpi in adéncul inimii, neingdduind deloc sufle- tului sa caute spre dorinja binelui. Lar cAnd. prin rugiiciune. Harul lui Dunminezeu patrunde in minte, diavolii se strecoara ca nigte nori intunecosi prin portile inimii, spre patimile pacatului. Deci, dupa Botezul crestin, diavolii petree imprejurul inimii crestinu- lui, lucru pe care vrijmasii mAntuirii noastre nu vor sa fie stiut de oameni, ca nu cumva sa se intrarmeze impotriva lor cu postul, rugdciunea si Sfintele Taine. Astfel, diavolul rimnand in exterior seduce pe om cu mandria, slava desart4 si mai ales cu senzualitatea, cu ingaduin- ta lui Dumnezeu, care pune astfel la incercarc virtutile oameni- lor. Astfel diavolul, prin libertatea pe care o are de la Dumnezeu, implineste 0 mare iconomie (Simeon Metafrastul, Filocalia vol. 6, p. 315). Exista. in cei care se indulcesc cu patimile, simtirea unei iubiri patimase a trupurilor si un duh necurat diayolesc salasluit in insdgi simtirea celui luptat de desfranare. Acesta simte arderea dureroasa a trupului, ca si cum ar fi intr-un cuptor de foc. Acest lucru il face si nu se team4 de Dumnezeu, s4 dispretuiasca adu- cerea aminte de chinurile Jadului, si fie nepasdtor fati de Biseric& si rugaciune. Ajunge astfel ca un iesit din minti si din sine si ametit de pofta desfranarii. Persoanele care isi imaginea- ZA si viscazi des c& fac pacatul desfrénarii pot ajunge dup’ o perioada de timp sa desfraneze cu diavolii. Sunt si femei care tri- mit diavolii desfranarii la barbati. in timp ce acestia dorm, pen- tru a-i starni spre desfrfnare. Mé§ntuitorul nostru lisus Hristos ne spune: ,,Cand duhul necurat iese din om (prin Sfantul Botez, Sfanta imp&rt&sanie si celelalte Sfinte Taine) umbla prin locuri fara de apa, cdutind odihnd... Dac& ins& crestinul face din nou pacate de moarte, el Tistigneste a doua oara pe Mfntuitorul nostru lisus Hristos (Evr. 64-6) care se afli in inima sa de la Dumnezeiescul Botez* 16 (Galateni 3,27). Duhul necurat, neafland odihna, zice: ,,M& voi intoarce la casa mea (inima omului, de unde a fost izgonit). $i venind o afld m&turat& si impodobita. Atunci merge si ia cu el alte sapte duhuri, mai rele decat el si, intrand, locuieste acolo. $i se fac cele de pe urm’ ale omului acestuia, mai rele dect cele dintai“ (Matei 12,45). Si astfel devine crestinul indracit, chinuit de diavoli, facand pacate din ce in ce mai mari (betie. desfranare, hula, avor- turi...). 1.6. Din gandurile diavolesti Toatd lupta Bisericii si, deci, a crestinilor este lupta cu diavolii, fiindcd ei sunt izvorul a toata rautatea si mai ales cei care fac raul. Diavolul numai ne ispiteste, el nu are nici o putere de a ne face rau, cat traim in aceasta viata pamanteasca. Diavolii au atdta putere asupra noastra, cata le dim noi. Dupa c&derea lui Adam si a Evei din Rai si pierderea comuniunii harice cu Dumnezeu, diavolii pot sA vorbeascd sufle- tului omenesce prin gandurile pacitoase. Demonii ne indeamna prin ganduri la pacate, dar nu ne pot obliga si pacdtuim. Au pute- rea de a ne insela, de a ne duce in eroare prin gandurile pe care ni le insufla. Satana pierz4nd, prin m4ndrie si blestem, constiinta dum- nezeiasca a ajuns nestiutor. De aceea, nu poate sti de la sine ce s& facd, ci vede ce face Dumnezeu ca s4 ne mAntuiascé si se siles- te si faci cele contrare, ca s& ne piarda. Astfel, impotriva proo- rocilor a ridicat prooroci mincinosi, impotriva legii - faradelegea, impotriva virtutilor - patimile si pacatele, impotriva credintei - necredinta, hula si erezia. Toti diavolii se lupté s4 intunece mintea noastra prin pofte, mfnie si mandrie si apoi ne transmit gindurile cele rele si fac pe oameni s& stivarseasca lucruri pe care numai cci icsiti din 17minti le-ar putea face. C&nd mintea se lumineaza de darul Sfantului Duh. oame- nii se rusineaz& de cele facute si de ei insisi. De aceea, Sfintii P&rinti ne invata s4 nu action’m niciodat& cAnd mintea noastra este intunecaté de pofte, manie si mandrie. Viclenii diavoli ne razboiesc cu incercirile pe care ni le aduc. indemnandu-ne fie si spunem, fie s4 facem ceva necuve- nit, iar dac4 nu reusesc ne indeamna si aducem multumire plind de mandrie lui Dumnezeu. Viclenii diavoli se pot retrage pentru © vreme, ca neglijand noi niste patimi mari, pentru ca le socotim mici, s& le facem boli de nevindecat. Ei ne silesc fie si pacdtuim, fie s& judecam pe cei care pacatuiesc. Pe cei ce nu au cunoscut picatul, viclenii diavoli fi indeamna sa facd numai 0 incercare si apoi s& inceteze. Pe cei care au pacatuit, ii razboieste cu amintirea pacatului, pentru a cadea iardsi. Diavolul slavei desarte poate transmite unui frate ganduri pe care s& le descopere apoi altui frate, iar acesta sa spuna apoi fratelui cele ce sunt in inima lui, crezdnd c& este vaza- tor cu duhul (diavolesc). stiind c4 oamenii iubesc adevarul, se imbraca in haina dreptatii i astfel toarna prin ganduri otrava in sufletul lor. Astfel a inselat satana pe Eva, spunandu-i cuvinte ce nu erau ale lui, ci ale lui Dumnezeu, dar amestecdndu-le cu minciuna (Facerea 13,1). Satana se straduieste s4 ne faci si credem cA tot ce ne invata el este bine. Ne sopteste la ureche: ,,Nu vezi ca ai drepta- te? Te-a jignit! Razbund-te. De multe ori diavolul ia chipul celui cu care te-ai certat, facfndu-te s& te lupticu el, in imaginatia ta. Astfel, iti intireste prin sugestie si energie vointa“ (Psalm 62,4) si de cele mai multe ori nu-ti poti st4pani m4nia si ura cAnd te fntalnesti cu persoana cu care te-ai certat si te razbuni. Diavolul mandriei inalté pe om panda la Cer si de acolo il arunca in fundul Jadului. [storia mandrici omenesti se rezuma la 18 diversele moduri in care oamenii s-au ldudat cu lucrarile lui Dumnezeu si s-au pus in locul Lui. Vicleanul diavol invata pe oameni s mintd cu gandul, cu cuvantul si cu felul lor de viaté. De multe ori cei aflati sub inspi- ratia lui nu-si dau seama ci mint si cd sunt condusi de diavoli. Si mai gray este cAnd astfel de oameni sunt investiti cu functii poli- tice si sociale. Exista diavoli necurati care ne sfatuiesc nu numai sa facem pacate, ci sA facem partasi si pe altii la savarsirea raului, ca sd ne pricinuiascd o si mai mare osdnd&. Multi oameni se bucura cand isi asociaza si pe alti oameni la pacatele lor. Parcd le justificd, le micsoreaza si le da curaj. Ispititorul diavol cauta sa transforme puterile sufletesti cu care ne-a inzestrat Dumnezeu in puteri distrugdtoare pentru suflet. Astfel, puterea seminal care se afli in noi pentru naste- rea de prunci, diavolii ne-o schimba spre desfranare. Puterea mAnioas& pe care o avem pentru a munci si a ne lupta sufleteste cu diavolii ne-o schimba spre ura si distrugerea aproapelui. in momentele de manic, pentru a ne lupta cu diavolii si nu cu oamenii, trebuie s4 spunem rugiciuni scurte, puternice si dese, cu gindul: ,,Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, . miiluieste-mi“; ,,Prea Sfant& Nasc&toare de Dumnezeu, miluies- te-ne pe noi!“ Sfintii Parinti spun c4 atunci cand suntem méani- osi, dac&’ ne certém cu oamenii vom petrece in pace cu diavolii, iar dacd ne vom lupta cu diavolii prin rugaciune, impotrivire si smerenie, vom fi in pace cu oamenii. Avem in noi puterea ravnitoare spre virtute, dar potrivni- cul diavol ne indeamni sa ravnim pacatele. Avem in noi pofti- rea slavei ceresti, dar vrajmasul diavol ne-o schimba spre pofti- rea acestei lumi pacatoase. Avem in noi bucuria pentru Domnul si faptele cele m&ntuitoare, dar dusmanul diavol o transforma in bucuria si placerea pacatelor. Traditia noastra cregtin’ spune c& diavolu! dispune de 19multe posibilitati de inselare: cu cel inteligent face pe inteleptul, cu cel mai putin intelept face pe prostul. Poate si ne captiveze sub influenta citirii unei carti scrise sub inspiratia lui. Fiind duh, lucreaz& asupra mintii noastre, soptind: ,,Nu asculta de duhovnic, nu te spovedi, nu te sfatui cu altii, sd nu mergi la Biserica...“ Este un sfatuitor care ne asigura intotdeauna cA ne vrea binele. Ne stimulcaza placerile lumesti si ale pacatelor, ale celor care se obtin prin munca necinstita si inselaciune. Printre altele ne prezinta raul sub chipul binelui. Chiar atunci cand ne indeam- na la bine, o face cu scopuri rele. Vicleanul diavol jubileazi numai atunci cand inseala pe cineva, cand oamenii iau de bun si adevarat ceea ce este fals si minciuna. Multora, suprafata faptei li se pare buna. Naivii se jnduioseazi. Face si bine, dar aranjeaza& sa ias& rau. Te indeam- nd s4 mananci peste masuri ca s4 te imbolnavesti, iti spune sa bei ca s& te imbeti, iti atata drepturile ca s-ti pierzi masura gi s4 te razbuni, iti sopteste la ureche ce spun altii despre tine pentru a-ti dezlantui ura, te imbie la logica pentru a-ti stimula incapatana- rea. fi place s4 conving’, cAnd inseala. Din gura lui argumen- tele curg in cascada. Cind se retrage, o face pentru a ne distrage atentia si a-si schimba tactica. Pe cel care traieste in robia paca- telor, vrajmasul diavol se sileste s4-i stearga orice gand bun care l-ar aduce Ja pocainta. Cu uneltiri dinainte pregatite si cu prile- jurile pe care Ic are, il face si cada in aceleasi pacate sau in paica- te mai mari. Pe cei care isi dau seama de viata paicatoasa pe care o tra- iesc si vor s-o schimbe, demonul ii amageste cu aceastd arma: »Nu te indrepta astazi, ci las’ pe maine spovedania. Ai sa te spo- vedesti in postul celalalt. Doar nu ai s4 mori astazi*. Nu lsati pe maine indreptarea voastra, pentru ca nu stiti clipa cand veti pleca din aceasta lume. Pe cei care sunt ravnito- ri, diavolul ji pune si fac’ nevointd peste masur4, aruncandu-i in 20 pacatul mandriei. Celui bolnav, care sufera cu multumire boala lui, ji spune cate fapte bune ar fi putut face daca ar fi fost sana- tos si prin aceste cugete il face pe crestin si-si piarda rabdarea si chiar sa cfrteasca impotriva lui Dumnezeu, pentru boala sa. De cele mai multe ori diavolul ne aduce argumente din Sfanta Scriptura pentru a pactui. Diavolul este cel care imparte. cel care dezbina, cel care pune sd se lupte om cu om, confesiuni religioase, grupari etnice, partide politice, armate cu armate. Demonii sunt cei care organizeaza, prin gandurile insu- flate, impotrivirea p&rtilor una cu alta, din diferite motive. Acesta este rolul lui principal. Din dorinta de razbunare impotri- va lui Dumnezeu, cauta sa ne piarda gi pe noi oamenii. Pe cei ce sunt in lume si sunt aproape de materiile patimilor, diavolii ii iM lupté cu razboiul lucrurilor. Jar pe cei aflati in pustic, datorita raritatii lucrurilor, diavolii cauta s4-i surpe cu gandurile. Vrajmasul omului, ocrotitorul curviei, spune ca Dumnezeu este iubitor de oameni si da iertare pentru patima aceasta, ca una ce este naturala si necesara. Dupi ce am savarsit fapta, ne scufunda in deznadejde, spunandu-ne ci Dumnezeu este drept judecator si fara de mila. Un alt scop al lor este sA ne murdareasca in stare de veghe, prin aducerea aminte de visele desfranate. De multe ori diavolii se aseaz4 in stomac gi nu las pe om Si se sature, chiar daci ar manca tot Egiptul si ar bea tot Nilul (Sfantul loan Scararul). Cel mai mult se straduiesc diavolii, duminica $i in timpul sarbatorilor religioase, sa facd pe crestini ca s4 nu mearga la Sfanta Biserici. De cu seara ii pune si mearga la petreceri, si se uite la filme pornografice, s4 aiba legaturi trupesti, iar diminea- la, cand se trezesc cu sufletul si trupul pline de desfranare, le da dureri de cap si oboseala ca si nu poata merge la Biserica. Pe unii ii pune sa facd mancare, s4 plece la cumparaturi, la meci sau s& se inchine la televizor. Pe cei care praznuiesc ziua onomasti- 21ca ii conduce la carciuma, ca s4 se imbete, apoi ii pune Ja cearté si omor. Diavolul sopteste la urechea barbatilor s4-si tunda parul si si-si rada barba, iar la femei si se fardeze, sa-si scurteze fus- tele, pentru a stérni in lume putoarea desfrandrii. Femeilor pasi- onate de lux si de distractii le sopteste si se imbrace dupa moda, mereu cu altfel de haine, s4-si cumpere alta mobila, alt& casa si alté masin&. Tot diavolul sopteste la ureche femeii ca sa faca avorturi, spunandu-le cA fatul avortat nu este om si deci nu au piicate de moarte. Necuratii demoni se duc la cei bogati si le impietresc ini- mile, ca sd nu faca milostenie, si de multe ori ii pune sa rapeas- cA si putina agoniseali a celor sdraci. intunecatul diavol te indeamna sa furi si te acopera cu acoperémantul lui, spunandu-ti ca nu te vede nimeni. Satana sopteste la urechile crestinilor s4 nu facd cruce cAnd trec pe langa Sfanta Biserica. Vrijmasul mantuirii noastre ne da griji si ocupatii ca si intarziem la slujbele Sfintei Biserici, si plecim mai devreme, sd nu ne inchinam la Sfintele Icoane, la Sfintele Moaste. s4 nu sarutim mana preotului, sa nu plaitim pomelnice pentru cei vii $i pentru cei mutati la cele vesnice, sa stim de vorba cu alti credinciosi in timpul slujbei, s& vorbim de réu pe preoti, sd clevetim pe aproapele. Blestematul diavol ne impinge de la spate si facem picatele, iar dupa ce le-am facut, ne st4 in fata cu rusinea, ca s4 nu le marturisim la duhovnic. Cand pacatul este mare, ne transmite ganduri de deznadejde si de sinu- cidere. Cand ne spovedim, ne spune s& ascundem picatele cele mari si sa dam vina pe altii. Cel mai mult lupta diavolii pe crestini cind se roaga. Orice crestin cfnd se roagd poate observa cu mintea pe diavol, care cautd sd-| intrerupa, raticindu-i gandurile in toate colturile lumii si la toate pacatele pe care le-a facut sau le-ar putea face. Tar altii din cauza picatelor nu pot spune nici macar o scurtd 22 rugaciune si nici sa se insemneze cu Sfanta Cruce. Cand ne apro- piem de Sfanta Impartdsanie, diavolul ne transmite ganduri de necredinta. ne spune c4 ne putem imbolnavi impartasindu-ne cu aceeasi lingurita. Dar oare s-a imbolnavit cineva cand s-a impar- Usit sau a sdrutat Sfintele Icoane? Diavolul hulei de multe ori batjocoreste pe Dumnezeu $i cele ce se sivarsesc in timpul Sfintei Liturghii. Dar nu sufletul omului rosteste aceste cuvinte. ci insusi diavolul. Astfel cum ar putea oamenii huli si binecuvanta in acelasi timp? Satana pune pe oameni sa huleascd pe Dumnezeu cand sunt maniosi sau cand nu li se implinesc dorintele. Exista si un inainte mergitor al duhurilor necurate, care ne ia in primire indaté ce ne sculiim din somn $i ne intineaz4 primul nostru gand. Cand ne trezim, trebu- ie sA ne insemnam cu Sfanta Cruce si si ne rugam. Necuratul dia- vol are obiceiul s4 ne sAgeteze cu amintiri urate $i ganduri des- franate in momentul in care inchidem ochii ca sd dormim. Potrivnicul mantuirii noastre ne lupta ca si nu ne rugim cand ne trezim din somn sau cand ne culcaim, inainte si dupa masa. sau si nu implinim tot’canonul fe rugiciune, post si milostenie. El ne rapeste stihurile din gura si ne adoarme in timpul rugaciunii. Potrivnicul diavol sopteste la urechile copiilor si nu asculte de parinti $i educatori. si nu invete, si fuga de la scoala si de acas&, iar in cazul ccl mai grav sa se sinucidd (pentru a se rizbuna pe parinti). Vrajmasul mantuirii noastre spune cclor slabi in credintaé sa mearga la vrajitoare, descantatoare si ghici- toare. Acolo sivarsesc false minuni cu puterea lor diavoleasca (Jesirea 7, 8, 9, 10). Necuratii diavoli invataé pe oameni sa facd pacate impotriva firii: malahic, sodomie... Diavolii pitrund in trupurile oamenilor, punand mai intai stapanire pe mintea, gandurile si imaginatia lor. Prin pacatele de moarte sivarsite de om, mintea acestuia pierde darul Duhului Sfant si nu se mai poate smeri si lupta cu diavolii. Oamenii fiind astfel fara aparare si lipsiti de ajutorul lui Dumnezeu, vor fi usor 23invinsi de diavoli. Sunt si situatii in care. pentru pacatele parin- tilor, diavolii se salasluiese in copii. In afart de gandurile rele pe care le transmit omului, demonii mai pot ataca partea sensorial’ si vointa omului. Sfantul Nil Sinaitul ne spune: ,,Cfnd demonul cel zavistic nu izbuteste si pund fn miscare mintea omului, el actioneaz& atunci asupra sfn- gelui si a umorilor, pentru ca prin ele si aprind& atunci imaginatia $i s-o umple de inchipuiri pacttoase“. Actionand asupra trupului, demonul rascoleste in om scnzualitatea, furia, mania, mahnirea, mandria si celelalte patimi. Acesiea se pot vedea gi din viata Sfintei Mucenite Justina, care- ia necuratul duh, trimis de un mare vrajitor, i-a dezlntuit simyu- tile senzualitatii si voluptatii. Dar demonul a fost alungat prin rugiiciunea sfintei, cu Harul lui Dumnezeu. Deci, diavolii nc insuflai diverse gfnduri rele, pe care omul neduhovnicesc nu poate si le deoscbeasca si le ia ca gan- duri proprii. Acceptand gandurile rele, omul devine un promotor al vointei diavolesti, care incetu! cu incctul va pune stapanire pe el. Astfel poate deveni omul inconstient, un stujitor al diavolilor. lar acest lucru se intémpla atat la oamenii simpli, cat si la cei cu functii sociale sau politicc. Alteori, vointa unui astfel de om este atét de puternic unit& cu diavolii, incft nu mai ascultd de sfaturile duhovnicului. Demonii, in lupta pe care o duc impotriva crestinilor nu cunosc asezarea inimilor lor, nu le pot cunoaste gandurile. Dar ei le deduc, dupa cuvintele pe care le vorbim, dupa gesturile pe care le facem. (Dupa cum mergem, dupa cum privim, dupa cum vor- bim, demonii pot sA cunoasca starea noastra sufleteascd lduntri- ca). De asemenea, dupa cum primim gandurile pacdtoase pe care ni le transmite, diavolul intuieste pcatele spre care noi sun- tem inclinati. Astfcl. in timpul rugaciunii personale sau in timpul slujbelor bisericesti, demonii cauta s4 ne intunece mintea noastra 24 cu gfnduri necurate, potrivite cu inclinatiile noastre spre pticate. ne invajé Evagrie monahul. Sfantul Isidor Pelusiotul spune: ,,Diavolul nu stie care ne sunt gandurile noastre, pentru c& acest lucru tine exclusiv de lui Dumnezeu. ins’ el ne ghiceste gandurile dupa gestu- ri si vorbe. Astfel, de exemplu, vede cd cineva privegte cu pati- 104 la frumusetea cuiva. Profitand de inclinarea acestuia, de inda- 14 fi transmite g4nduri gi imagini desfranate“. Razboiul diavolilor cu gandurile este mai cumplit decat razboiul cu lucrurile. Pentru ca razboiul cu lucrurile are trebuin- {& de timp, loc si iscusinté. Ajutor impotriva acestor lupte netru- pesti ni s-a dat rugaciunea curata, din care pricin& s-a randuit si se fac& neincetat (1 Tesalonicieni 5,17). Rugiciunea ajutaté de harul lui Dumnezeu intadreste mintea pentru lupta. ca una ce poate sd lupte fara trup. In afari de aceasta, diavolii pot transmite energie paci- toasd omului (de desfranare, manie, betie, mandrie...). Dar tsi pot reface vigoarea pe seama energiei pacatoase a omului, ener- gie climinati de om in procesul desfatarii vicioase. Sfantul loan Scdrarul spune c& diavolii nu se bucura de nimic mai mult, ca de putoarea (energia) desfranarii. Sfantul loan Damaschinul spune c& ingerii ,contempla pe Dumnezeu, atat cit este posibil lor. Accasta fiind hrana lor’. Demonii. pentru care contemplarea lui Dumnezeu in Duhul Sfant nu este posibila, pot cipata energie unii de la altii. dar si energie pac&toasa, de la omul pacatos. Pentru aceasta, ci trebuie mai intdi sa-I fac’ pe om asemenea lor, cApatand astfel acces in sufletul lui. Un om patimas si desfranat este o sursi de energie paciitoas’ importanta pentru duhurile necurate. Diavolii aprind in el patimile. care ti vor devora toate fortele vitale. in acclasi timp, diavolii se hrinesc cu aceasta energie a picatelor. fn afard de aceasta, duhul necurat care stipfneste pe un om pictos 7i foloseste trupul ca pe un instrument, pentru o mai mare 25realizare a patimii lui. (Exemple: artistii de filme desfranate, por- nografice, cAntaretii de muzica desfranatad si satanica, conduca- torii si oamenii de cultura atei gi eretici). Tata, deci, inc& o pricina pentru care diavolii se lipesc de omul paciitos din toate partile. De remarcat este si faptul c4 dia- volii pot inzestra pe oamenii pac&tosi cu energie pacaitoas& demonic deosebitd, care le d4 posibilitatea oamenilor supusi vointei diavolegsti sA trudeascd necontenit pe téramul inmultirii picatelor in lume. fn virtutea esentei lor distructive, demonii, lipsiti de capacitatea de a crea, igi nimicesc in cele din urmi pro- priii lor discipoli. Darul! Duhului Sfant curateste si sfinteste atat trupul, cat si sufletul oamului, iar energia pac&toasi a diavolilor este distructiva si pentru trup $i pentru suflet. 1.7. De ce majoritatea oamenilor nu vad gi nu simt pe diavoli? In Rai, Adam gsi Eva se aflau in comuniune haricd cu Dumnezeu si cu ingerii luminii pe care fi vedeau si cu care comunicau. Caderea in pacat a stramosilor nostri, zimislirea in faridelegi si nasterea in pacat ne-a facut incapabili sd-i vedem pe ingeri. Lumea nevazutd a duhurilor s-a deschis ins& celor curati cu inima (Mt. 5,8). Pe acestia demonii nu-i mai pot amagi. Pentru ca oamenii s4-i vadi pe demoni, ei trebuie sa se sfinteasc& si s& atinga treapta desavarsirii crestine. Cu ingaduin- ta lui Dumnezeu au vazut ingeri si oameni care au trait o viata pacatoasa (exemplu: falsul prooroc Varlam). Sfintii Parinti spun cd pentru un om nepregiatit este foar- te primejdios si pagubitor s4 vad4 pe demoni. [ata ce spune Sfantul Ioan Gura de Aur: ,,Cati demoni umbl4 in vazduh? Daca Dumnezeu ar ing&dui sa ne arate chipul lor hidos si respingator, ne-am iesi din minti*. Trupul nostru material este ca un paravan salvator, pazin- 26 du-ne de vederea infricosatoare a demonilor, care ne-ar duce la soc psihic si tulburare a mintii. Prezicdtorii, vrajitorii si magii, intrind in mod constient in legatur& cu demonii, vad aceste du- huri necurate. Practicarea sistemului antihristic yoga $i a altor religii de orientare decAzuta si demonicd te ajutd sa ai vedenii de la duhurile necurate, care din piicate sunt crezute ca ar fi vedenii dumnezeiesti. In legitura cu visele, Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe ne-au dat ,,fegula de aur“ pentru interpretarea viselor: »S& nu crezi fn vise si in vedenii“. Arhiepiscopul Inochentie al Hersonului, intrebat fiind de ce multi oameni nu simt prezenta demonilor, a réspuns: ,,Pentru a simti asupra ta atingerea duhului intunericului, trebuie s& fii tu insuti luminos, iar pacatul inseamna intuneric‘. Pe o hain& alba, curata, se vede orice pata, iar pe o haind murdara, neagra, nu sc vad nici petele cele mai mari. ntr-un suflet curat, luminos si neprihinit, un singur gand trimis de diavol produce supirare, greutate si durere sufleteascd. lar pentru un suflet pacatos, intu- necat si plin de pofte, gandurile diavolesti sunt imperceptibile sau sunt acceptate cu mare pofta si placerc. Insusi duhurile necu- rate cautd prin toate chipurile s& se faci cat mai putin perceptibi- Je. Pentru c& dac& ar fi usor de vSzut, cei mai multi oameni ar fugi de diavoli. Deci, iat4 cd demonii, dominand tiranic asupra p&catosilor, cautd totodaté s4-i convinga cu iluzia cA ar actiona ei insisi si cA ar fi absolut liberi in toate. 1.8. Lupta crestinilor cu diavolii Comuniunea harica (unirea mistic’) cu Mantuitorul Jisus Hristos izbaveste pe cei credinciosi de robia diavolilor, numai in cazul in care credinta lor este desiv@rgiti. Dar pentru ca nu toata lumea atinge desavargirea, puterea diavolului in lume continua s4-i domine pe cei nedes&varsiti, pe masura patimilor lor. La fel se intimpla si cu cei necredinciosi. 27Deci numai cei credinciosi se pot izbavi de diavoli, prin puterea lui Hristos, pe care o primesc prin Sfintele Tainc, prin tugaciune si prin celelalte fapte bune crestine. Cei care se ras- tignesc in Hristos, cu patimile si pacatele lor, au putere de a birui pe diavoli. Pentru c& numai prin intermediul pacatelor si al sla- biciunilor demonii se lipsesc de sufletul omului. Atata timp cat omul trdieste in pacate, el este orb si surd faté de Lumina Evanghelici. Sfantul Grigorie de Nissa spune: ,,...Cand fiinta noastra a cizut in p&cat, Dumnezeu n-a ldsat cdderea noastré fri Providenta Sa, ci in ajutorul vietii fiectruia pune un inger, iar pe de alt& parte Satana Incearcd s& fack acelasi lucru, prin mijloci- rea unui demon viclean care ar d&una vietii omenesti*. Omu1 insi, aflandu-se intre inger si demon, prin el insusi ji d& putere mai mare unuia, fati de celalalt, asupra sa. El isi alege prin libera vointa sa un invataitor (sfatuitor) din cei doi. Ingeru! lui Dumnezeu ii indreapta gandurile c&tre faptele virtu- oase, iar diavolul 7} ispiteste cu placerile materiale, din care nu exist& nici o nidejde de mantuire. Dup& cum aflam din scrierile Sfintilor P&rinti, omul este acela care, in cele din urma, face alegerea intre bine si rau. Atunci cfnd crestinul colaboreaz cu Ingerul lui Dumnezeu, cu ajutorul Duhului Sfant va infrunta usor pe demoni. Cuviosul Ioan din Carnaf spune ca atunci cand crestinii rugan- du-se rezist& cu barbitie ispitelor, se cdiesc pentru picatele facute, rabd& cu blandete ispitele, diavolii se chinuiesc si se ard, dar crestinilor nu le este dat si vada acest lucru, ca si nu se mAndreasca. Rugaciunea, care face ca harul Duhului Sfant sa se rever- se asupra omului, unindu-| cu Dumnezeu, fi arde pe demoni, iar acegtia nesuferind focul haric, fug cu vaiete. lata de ce, ori de cate ori necuratul duh ne ispiteste, trebuic si ingenunchiem la rugiciune, care ne aduce harul lui Dumnezeu si cu care vom fi 28 de nebiruit. in viata liturgic’ este cunoscutd puterea rugaciunii si a tamaiei de a alunga duhurile rele. De asemenea, diavolii sunt arsi si alungati de puterea lui Dumnezcu, care lucreaza prin Icoanele Facatoare de Minuni $i prin Moastele Sfintilor. 1.9. De ce au nevoie diavolii de jertfe? Un alt fel de hrana (energie) pentru demoni sunt jertfelc. Iat& ce spune Stantul Vasile cel Mare: ,,.Demonii, ca unii ce sunt c&zuti prada voluptatii si patimilor, se desfateaz& si se hrainesc cu ofrande. fn timp ce jertfele se ard in foc, sfngele lor se transfor- mi prin ardere in vapori si descompunfindu-se fn felul acesta in particole fine, se prefac intr-o stare ce corespunde esentei demo- nilor. Ei se hranesc cu aceste emanatii, desigur nu asa ca $i cum le-ar mfnca sau si-ar umple cu ele pantecele, ci asemenea unor animale (stridii si alte fapturi de acest fel), care primesc hrana cu intreaga lor fiinti. Din aceast& pricini demonii devoreazd cu licomie gazele ce se produc in urma arderilor jertfelor si inha- leaz& fumul aromatelor, ca substante pe care si le-au adaptat pen- tru hrand&. Tati cum se explic& cultul jertfirilor in fata statuilor idolilor, la popoarele pagané“. Toti idolii la care se inchinad paganii sunt inconjurati de diavoli, care isi gasesc placerea in jertfele care se fac. lati de ce toate scctele satanice aduc jertfe de animale si chiar umanc demonilor, la care se inchina si slujesc. Cand se aducea jertfa unui idol (demon), o parte din ea era destinat’ demonului. De aceea, cel care bea din paharul umplut pentru jertfele idolesti, bea din paharul demonului (1 Cor. 10,21). Pentru falsele minuni pe care le faiceau demonii, oamenii le aduceau jertfe si le ofereau onoruri, magulind astfel orgoliul satanei. Astfel de oameni sunt asa de uniti cu demonii, incat atunci cind Dumnezeu savarsea prin crestini o minune dumne- zeiasca, acestia ii prigoneau si-i omorau. 291.10. De ce ingaduie Dummezeu existenta diavolilor? Din iconomie dumnezeiasc4, diavolul n-a fost trimis in Gheena sortita lui, ci a fost lasat dezlegat pentru probarea si cer- cetarea omului si a voii lui libere, pentru ca fara voia sa sa-i facd pe sfinti mai incercati si mai drepti si si le fie pricind de si mai mare slava, iar siesi s4-si adune osanda si mai indreptatita, prin raul pe care i] face si cu ispitele pe care le ridicd impotriva oame- nilor. C&petenie a veacului acestuia si stapanitor al celor vazu- te a fost la inceput omul, fiind randuit la aceasta de Dumnezeu. Pentru c& nici focul nu putea ceva-asupra lui, nici fiarele nu-l vataémau, nici otrava nu avea efect asupra lui. Dar odatd ce a fost amagit de diavol, a pierdut harul Duhului Sfant gi stipan al lumii a devenit diavolul. Din aceasta cauzi, vrajitorii si fermecatorii devin prin’ puterea diavoleasca fac&tori de minuni diavolesti. Bi stépanesc otravurile si apa si focul, dupa cum au aratat vrajitorii din Egipt, care s-au impotrivit lui Moise (Iesirea 7, 8, 9, 10) gi Simeon care s-a luptat impotriva Sfantului Apostol Petru. Sfantul Ignatie Brianceaninov spune: ,,Porunca dati de Dumnezeu in Rai, care interzice omului s4 guste din rodul pomu- lui cunoasterii binelui si a réului, nu a fost anulata&. Ea fl incear- c& mereu pe om, p4n4 ast&zi. Mereu este prezent lang’ noi dia- volul si ne indeamn4 s& gustim din rodul oprit. El nu inceteaz& s& ne ademeneasc4 prin cugetiri pcdtoase gi lumesti, dezlanyu- indu-ne nemisurat patimile“. Sfantul Joan Gura de Aur ne spune exact motivele pentru care Dumnezeu ingaduie existenta diavolului si nu-l impiedica sa ne atace cu ispitele sale: ,,Jn primul rand ca s& cunosti c& te-ai facut mai puternic dec&t diavolul, insemn4ndu-te, in numele lui Hristos, cu Crucea dat&toare de viata; in al doilea rand, pentru a tri in smerenie si a nu te preaméri prin bogatia darurilor si si nu uifi neputinfa ta gi puterea celui care te ajutd; in al treilea rand, 30 pentru c4 acest duh necurat, vizfndu-ti ribdarea cu care rezisti ispitelor, s4 se conving&’ c& l-ai parasit cu desivarsire si te-ai dep&rtat de el; in al patrulea rand, pentru a avea o cunostin{a clari asupra comorilor ce ifi sunt incredinfate, cici diavolul nici nu ar incerca si te atace dac& te-ar vedea pe treapta cea mai de sus a neprihdnirii**.CAPITOLUL IT R&zboiul duhovnicesc 2.1. Lumea duhovniceasc& - nevazutd Crestinul este un luptator duhovnicesc in fiecare clipa a vietii sale cu trupul. cu lumea pacatoasa si cu diavolii. Sfantul Prooroc David ne spune: ,,Calcatu-m-au vraijma- sii mei toat& ziua, cA multi sunt cei ce se lupté cu mine din inal- time“ (Ps. 55,2). Noi ne aflim in stare de razboi cu diavolii si ebuie si cunoastem foarte bine pe vrijmasgii nostri, s4 cercetim cu inte- lepciune scopurile si planurile lor. Dar pentru a afla cat mai multe despre acesti vrajmasi ai nostri, trebuic s& apelim la Sfanta Scriptura si la iavataturile Sfintilor Parinti ai Biscricii Ortodoxc. Diavolii sunt supusi satanci, iar oamenii care se ascazd voluntar sub sfera lor de influent& se numesc fii ai diavolilor (1 Joan 3,8).-Dumnezcu pune la incercare virtutile oamenilor prin diavoli, clrora le d& voie limitatd ca si-i ispiteascd (lov 1,12; Zah. 3.1). Oamenii au fost ispititi si ingelati de diavoli, chiar din Rai (Gen. 3,1). Dup& intruparea si Invierea Domoului nostru lisus Hristos, Satana a fost dezbriicat de putere (Ioan 2,13), dar cl con- tinud s& ispiteasc& pe oameni (Ioan 5,15). Un om poate fi luptat de unu) sau mai multi diavoli (Marcu 5.9). De la dumnezecscul Botez, crestinul primeste un inger piizitor, care il ajuta prin gan- duri si har si fact faptele cele bune. In acelasi timp un diavol i) 32: ispiteste spre pacate si astfel fi incearca virtutea (1 Petru 1,6-7; Tov 7,18; lacob 1,2). Monahii si monahiile primesc la Sfanta Taina a Caluga- riei, darul Duhului Sfant gsi sapte ingeri care il vor ajuta si se miantuiasci. lar satana trimite sapte diavoli (duhul mandriei, duhul slavei desarte, duhu] m4niei, duhul licomici pantecelui. duhul trandaviei, duhul desfranarii si duhul mAhnirii) ca s4-i ispi- teasc&. Daca insa din trandavie si din mandrie monahul va cadea in pacate de moarte, darul lui Dumnezeu gi cei sapte ingeri se vor indeparta de la el, iar cele sapte duhuri necurate vor pune stapa- nire pe inima lui (Matei 12,45). Deci mintea omeneascii se afla la mijloc, intre inger $i diavol. Sfintcle Puteri ingeresti ne indeamna spre faptele cele mAntuitoare, iar puterile noastre naturale, hotararea cea buna si Harul lui Dumnezeu ne ajuta. La randul lor, atacurile diavolilor sunt ajutate de patimi si de hotararea cea rea. Asadar, mintea noastri este lesne alunecatoare si usor se pogoara catre cele vese- litoare ale lumii acesteia, uiténd bunatatile cele vesnice. Pentru pazirea de ispitirile simturilor, cand se aduna ganduri desarte si jntunecate asupra mintii noastre, si ne rugim, si mergem la Bisericd, si ne spovedim, si vorbim $i s4 cerem binecuvantarea parintilor celor duhovnicesti. Uratorul de bine, diavolul, amesteca lucrurile, adica bine- le cu r&ul (Facerea 3,4-5), ca si nu poata face mintea noastra pacatoasi deosebirea intre bine si rau (Sfantul Efrem Sirul, Proloage, p. 298). Sfantul Petre Damaschinul ne spune: ,,Toate le-a ficut Dumnezeu spre folosul sufletului nostru. ingerii care ne pazesc si ne invat&, iar diavolii ne ispitesc spre a ne smeri si a alerga la Dumnezeu. Prin frica de ispitele duhurilor necurate ne izbavim de inaltarea mintii si de nep&sare. Ingerii, fiind slujitorii dragostei dumnezeiesti si ai pacii, se bucuri de pocainta si jndreptarea noastr& si de sporirea in virtute. De aceea se stridu- iesc s4 ne umple de vederi duhovnicesti si ne ajut& la tot lucrul 33mantuitor. Diavolii, dimpotriva, fiind pricinuitorii riut&tilor, se bucura de sciderea noastri in virtute si se striduiesc si abati sufletele noastre spre naluciri urate“. Crestinul ortodox poate fi luptat de diavoli astfel: I. Prin patimile trupului sdu: a). Patimi care se nasc din puterea poftitoare a suflctului omenesc: desfranarca, lenea, laco- mia pantecelui, iubirea de bani; b) Patimi care se nasc din pute- rea mAnioasi a sufletului: manie, ura, zavistie, invidie, pizma, riizbunare; c) Patimi care se nasc din puterea rationala a sufletu- lui: mandrie, slava desarta, erezie. deznidejde, sinucidere. Il. Prin intermediu! oamenilor pacatosi: a) Prin poftele si pacatele oamenilor, b) Prin oamenii picatosi care se afla sub lucrare diavoleasca. IIL. Direct de diavoli. Crestinul care se roaga cu smerenie si cu credinta gi ape- leaza la Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe este ajutat de darul lui Dumnezeu si de Ingerul Pazitor ca si lupte impotriva diavo- lilor. Duhovnicul poate alunga diavolii care lupt& pe crestini, potrivit cu cresterea sa duhovniceasca, astfel: a) Direct cu Darul Duhului Sfant; b) Duhovnicul prin binecuvantare da puterea Jui Dumnezeu celui ispitit de diavoli, ca sa lupte si sa biruiasca si astfel sa se incu- nuneze. Diavolii atunci ne lupta mai tare cand postim, cand ne rugadm, cand ne smerim mai mult. Pentru a iesi biruitori in aces- te lupte cu diavolii, trebuie sa mergem pe calea de mijloc (impa- riteasca), sub binecuvantarea unui duhovnic iscusit, si postim, sd priveghem si si ne rugdm dupa puterea si darurile pe care le avem de la Dumnezeu. Cei care se nevoiesc peste putere sunt biruiti de diavoli si cad in pacate mari: mandrie, slava desarta, manie, ura, neascultare, sodomie, zavistie. Cei care din lenevire nu indeplinesc poruncile dumnezeiesti, cad in piicate: lene. des- franare, iubirea pantecelui, iubirea de arginti... 34 2.2. Caracteristicile rizboiului cu diavolii Pentru a cunoaste mai bine pe vrajmasii cateva caracteristici ale razboiului nevazut: 1. R&zboiul diavolilor cu oamenii este continuu. in tim- pul acestei vieti pimantesti, diavolii ne razboiesc continuu, iar atunci cand nu ne ataca la vedere, ne lucreaza in ascuns. Sfantul Simeon, Noul Teolog zice: ,,Razboiul este per- manent gi intotdeauna este nevoie ca ostasii lui Hristos si aiba armele asupra lor. Nu este zi sau noapte, nici macar o clipa in care acest rizboi s& inceteze, ci fie cA mancim, fie ci dormim, fie cd lucrim, fie ci ne rugtim, in toiul luptei suntem“. 2. R&zboiul diavolilor cu oamenii este necrutator. Sfantul Antonic cel Mare spune ca: ,,Diavolii sunt necrut&tori, indrizne- fi si nerusinati. Nu se dau inapoi de la nimic. Se arunca in lupta cu o furie nest4panit’ si uzeaz& fara scrupule de toata forta si viclenia de care dispun“. Sfintii Parinti spun ca diavolii sunt stapanitorii intregului pamant si se afla sub conducerea satanci, lucrand la pierderca sufletelor omenesti. Trebuie si stim un lucru important: diavolul poate si ne atace, dar nu ne poate birui. {ntr-un citat al invatitu- tii Bisericii noastre se spune ca ,,Diavolul poate lupta impotriva omului, dar nu-l poate birui. Acest lucru inseamn4 c4 putem deveni biruitori asupra diavolilor*. Tar Sfantul Apostol Pavel scrie: ,,Dumnezeu nu va ing&dui ca s& fim ispititi peste puterile noastre, ci odat& cu ispita, ne va aduce gi sciparea din ea“ (1 Cor. 10,13). Niciodaté Dumnezeu nu ne va Isa sa fim ispititi peste puterile noastre, cici daca s-ar intampla aceasta, Jupta ar fi ine- gala, iar Dumnezeu nedrept. ,,Dac& cineva nu se face de bund voie rob diavolilor, nu va avea diavolul nici o putere asupra lui“. 3. Din acest rizboi cu diavolii ne putem fncununa. Sfantul [oan Scararul zice: ,Anmultindu-se razboaiele se inmul- tesc si cununile. Astfel se intampla de multe ori ca diavolii, fara 35 nostri diavoli, iatasa vrea, ne fac mai atenti, mai ravnitori“. {n vremca ispitelor sim- fim nevoia arzitoare de a ne afla mereu mai aproape de Dumnezeu. Cand vicleanul diavol ne infricoseaza si ne tulbura, atunci ne facem mai intelepti, atunci ne cunoastem pe noi insine gi atunci alergim degraba la Dumnezeu. O alt& ..calitate* a diavolilor este aceea de clevetitor si barfitor. Cleveteste pe om in fata lui Dumnezeu (lov 1,9-11) si in fata semenilor sai. Despre acest lucru avem mifrturii in Apocalipsa, care spune despre rizboiul ce s-a facut in Cer intre rzvratitul Lucifer si ceilalti ingeri si despre ciderea tagmei luci- ferice, care nu numai pe Dumnezeu clevetea, ci si pe oamcni (Apoc. 12,7-10). lat& ce izvor nesfarsit de rdutate este diavolul, care nu se m&rgineste numai a ispiti pe oameni, ci merge gi-i cle- veteste inaintca lui Dumnezeu. Ura lui impotriva noastra este extrem de periculoasa si inversunat&, Pentru aceasta s4 ne gan- dim mereu cd de multe ori noi insine lisandu-ne pacaliti, intin- dem miinile prietenoase si facem pact cu diavolii. 4. R&zboiul diavolilor este inversutat $i nimicitor. Daca diavolul este infrant in atacurile sale asupra noastra, el se mnie si se sAlbaticeste mai tare. Oamenii lui Dumnezeu vor fi mereu atacati de diavoli, cu mnie salbaticd, atéta timp cat ei se vor impotrivi si se vor lupta contra lui. Razbouul acesta al nostru cu diavolul este st4ruitor si necontenit, iar diavolul foloseste toata viclenia sa, uzeaza de toate armcle gi uneltele sale. Sfantul Tcodor Studitul spune ca ,,Diavolul umbl& ca un leu ce racneste, c4utnd pe cine s& inghit4, fie din mireni, fie din c&lug4ri. $i nu-i ajunge atata, ci caut& in fiecare clip& si-i lege cu mai multe funii ale pacatelor, ca s{ nu se mai poat& pocti, ci si mearga in iadul cel vesnic“. Scopul diavolului, spune Sfantul Antonie cel Mare, este s& ne impiedice s4 urcim in locul de unde au cazut ei, adica la Cer. Lucrul cel mai de seam este s& zid&mmiceascd mantuirea noastri. Demonii se striduiesc in primul rand s& indeparteze pe 36 om de Dumnezeu, fiind plini de invidie si rautate faja de oame- ni. Prin urmare, diavolii sunt gata spre vatdmare, caci nu sufera sa vad4 ci oamenii se mantuicsc cu darul lui Dumnezeu (Sfantul Antonie cel Mare). Orice dorintA a noastra spre viata duhovni- ceasc& face pe Sfintii Ingeri sA se bucure, iar pe diavoli s& se intristeze. Domnul nostru Iisus Hristos a numit pe diavoli ,,ucigasi de oameni", caci ce altceva inseamna savarsirea pacatului, decat pierzarea omului si indepartarea de Dumnezeu. Dumnezeu, Semianatorul cel Bun, seaman in ogorul sufletului nostru semin- tele cele bune, ale binelui, dar vine diavolul si seamana zazanii- le sale, semintele riului. $i astfel, fiecare om se face cimp de Jupta aprins, intre bine si rau. Scopul principal al diavolului este de a strica chipul lui Dumnezeu din om si de a ne robi neincetat, fari de mila. ,,.fn sfargit, fratilor, int&riti-va in Domnul si intru puterea tiriei Lui. fmbricati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca s& puteti sta impotriva uneltirilor diavolilor. CAci lupta noastri nu este impotriva trupului $i a sAngelui, ci impotriva incepatorii- Jor, impotriva stip4nitagilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor r&utatii, care sunt in vazduh. Pentru aceea luati toate armele lui Dumnezevs ca si puteti sta impotriv’ in ziua cea rea si, toate biruindu-le, s& rimfineti in picioare“ (Efes 6,1 1-13). lar Sfantul Apostol Iacob ne spune: ,,Dumnezeu, celor mAndri le sté impotriva, iar celor smeriti le d& har. Supuneti-v4 deci lui Dumnezeu. Stati impotriva diavolului si el va fugi de la voi. Apropiati-v4 de Dumnezeu gi se va apropia $i El de voi“ (lacob 4,6-8). 2.3. Razboiul celor trei cete diavolesti cu crestinii Deoarece lupta noastra nu este impotriva sAngelui si a trupului (Efes. 11,2; V1,12), cum zice Sfantul Apostol Pavel, cei care ne razboiesc puterile noastre in ascuns trebuie sa fie vazuti 37cao alta lume nevazuta. Pentru ca cele trei cete diavolesti lupta pe crestinii care se nevoiesc, actionand asupra celor trei puteri sufletesti ale oamenilor (puterea poftitoare, puterea manioasa si puterca rational). Abisul nemiasurat al poftei este luptat de prima ceata dia- volea: ce revarsa din putoarea sa poftitoare in oameni. Maniei sau iutimii ti corespunde a doua ceata diavoleasca, ce injecteaza jn om patimi de staépanire lumeascd. Acesti diavoli pot sa fie biruiti de oamenii care intorc cu barbatie puterea manioasa asu- pra vrajmasilor nevazuti. In sfarsit, stipanitorii vazduhului, ccata diavolilor rationali (arhiconi) isi trimit atacurile impotriva minti- lor oamenilor ce se indeletnicese cu stiinta cunoasterii (filozofia, teologia, imaginatiile) si fi indeamni la faurirea de idei contrare lui Dumnezeu. Pentru ci insusi momelile lor, gindurile insufla- te iau forma de ganduri inalte de naluciri luminoase, in sen- sul material sau intelectual al cuvantului. Astfel, aceste duhuri yor sa stépaneascd marea, pamantul si vazduhul. 2.3.1. Cele trei cete diavolesti Diavolii, fiind mai jnainte de cadere duhuri si cazand din imaterialitatea lor, au c&patat o oarecare grosime (materialitate). dupa ispitele pe care le lucreazi si de care sunt imbibaii. »Pierzand diavolii bucuria duhovniceasci-ingereasc4, patimesc si ei voluptatea pamAnteasci, la fel ca si oamenii, prin deprinde- ti $i patimi trupesti* (Sfantul Grigorie Sinaitul). Din aceasté cauza si sufletul omenesc, zidit dupa chipul si asem&narea Jui Dumnezeu, rational si ganditor, a devenit, din picate, dobitocesc si nesimtitor duhovniceste si aproape fara de minte, iar prin placerile de lucrurile materiale nu mai cunoaste pe Dumnezeu. Pentru ca deprinderile rele si pacatele prefac firea si schimba lucrarea firii. Astfel, s-au format si cele trei cete diavo- lesti: 38 I. Prima ceata diavoleasca este ceata duhurilor desfrana- te si baloase, care actioneazi ca niste lipitori asupra puterii pof- titoare a oamenilor. Ei se hrinesc cu putoarea plicerilor desfra- nate ale oamenilor. Acesti diavoli plutesc in puterea poftitoare a oamenilor, in desfranare, lacomia pantecului, in lene, in oceanul bauturii, ca unele care sunt hunecoase prin fire si se bucura de umezeala plicerilor nerationale. Ele ridica asupra omului valuri de ganduri de intinaciune. II. A doua ceata diavoleasca o reprezinta ceata diavolilor méaniosi, care este Manioasa $i razbunatoare, ca niste fiare man- catoare de trupuri, ca niste cAini care ling sange si se hranesc cu putreziciuni. Ea are ca locuintaé puterea manioasa a oamenilor. III. A treia ceati diavoleasci este ceata diavolilor ratio- nali-arhiconi, care sunt cei mai apropiati slujitori ai satanei si se ocupa in special cu interpretarea eretica a Sfintelor Scripturi. Ele sunt duhuri usoare si subtiri, ca niste duhuri aeriene si actionea- 24 asupra puterii rationale, contemplative a sufletelor omenes' aducand in mintile oamenilor ereziile, filozofiile inalte, naluciri- le, vrajitoriile... Uneori se araté in chipuri de pas&ri si de ingeri (2 Corinteni 11,14) ca s4 amageasc4 pe crestini (Filocalia VII, p. 143). 2.3.1.1. Ceata diavolilor poftelor Diavolul din ceata diavolilor poftitori se ridici impotriva crestinului, care se roaga in inima, ca unul ce-si are puterea indreptata spre pofta de la brau Ja buric a omului. E] arunca asu- pra crestinilor puterea arzatoare a sgetilor sale, avand poftele din om ca pe un adanc in care patrunde, facandu-l sa fiarba si umplandu-} de necuratii. Apoi il aprinde cu desfranari si placeri pacitoase. Dar cum sunt razboiti crestinii de acesti diavoli? Ei le insufla oamenilor ginduri necurate de desfranare, de Icne, de 39miancare si bauturd, de iubire de bani si somn peste masura, fiind ajutati in ispitele lor de poftele si pacatele oamenilor, de filme, de muzica, de oameni desfranati, betivi... Shujitorii cei mai puternici ai acestor cete diavolesti sunt propovaduitorii patimilor trupesti: regizori, actori, scriitori, can- tareti, care prin filme, cirti, reviste, casete si videocasete ispitesc pe crestini ca sa-i prinda in mrejele lor. Acest soi de diavoli pot fi alungati cu ajutorul lui Dumnezcu, prin infranarea poftelor, post, rugiiciune, priveghere, spovedanie, Sfanta Impartasanie, participarea regulata la Sfanta Liturghie, ascultare de duhovnic si munca binecuvantata. 2.3.1.2. Ceata diavolilor mAniei Puterea mAnioasa pe care o are crestinul pentru a lucra fapta bund crestina si pentru a se impotrivi diavolilor, aceasta ceati diavoleascd o schimba spre ura si distrugerea aproapelui. Acesti diavoli sunt inaintemergatorii maniei, urii, invidiei, piz- mei, zavistiei, uciderii, asupririi saracilor, sodomiei, pacatelor jmpotriva firii, razbunarii... Cand muncim fizic si efectuam un efort mare, puterea mAnioasa pe care o avem in acele momente ii lupta si indepar- teaz pe diavoli. De aceea, acesti diavoli aduc in mintea noastra cuvinte de hula impotriva lui Dumnezeu si a Bisericii si ne indeamna Ja injurdturi, urd, ceart si agresiuni asupra aproapelui. Trebuie s4 ne rugiim cu rugiciuni scurte cand muncim, pentru ca puterea manioasa pe care o avem in acele momente si Harul tut Dumnezeu s& izgoneasca pe diavoli de la noi si de la aproapele nostru. Daca nu ne vom ruga, diavolii vor transforma puterea mAnioasa pe care o avem in gAnduri si cuvinte de hula impotriva lui Dumnezeu si aproapelui. CAnd suntem mAniosi, cineva (diavolul) ne indeamna si lovim. Cand diavolul se indeparteaza si mania trece, ne pare rau 40 de faptele rele pe care le-am facut. Cel mai tare lupta diavolii pe cei care construiesc biserici ortodoxe, aducand ispite mari asu- pra preotilor, atat prin oamenii necredinciosi, cat si prin ceilalti. Acesti diavoli sunt indepartati cu ajutorul Harului lui Dumnezeu prin rugaciune si munca binecuvantata, prin iertare si dragoste sfant& crestina, smerindu-ne fn ispite. 2.3.1.3. Ceata diavolilor rationali (arhiconi) Diavolii arhiconi ispitesc pe oameni cu iubirea de sine, cu mandria, slava desarta, erezia, necredinta (ateismul), nebunia, deznadejdea si sinuciderea. Satana este ,,teologul iadului‘ si se ocupa in mod special cu interpretarea gresitA a Sfintelor Scripturi, avand in ajutor ceata diavolilor arhiconi. Diavolii rati onali sunt foarte puternici si actioneazd rapid asupra mintii oamenilor mandri, inspirandu-le idei potrivnice invatiturii de credinti ortodoxe, a revelatici dumnezeiesti. Acesti diavoli rationali sunt invatatorii sectarilor, ai schismaticilor, ai ereticilor, ai filozofilor, ai liber cugetatorilor, care prin conlucrare cu diavoJii teologi isi formeaza propria lor credinti sectara, ereticd, atee. Insusi Domnul si Dumnezeul nostru Tisus Hristos este ispitit de Satana, cu citate din Sfanta Scriptura, interpretate gresit de Satana. Dar Mantuitorul nostru lisus Hristos ii raspunde tot cu citate din Sfanta Scriptura, alun- gandu-l (Matei 4, 3-10). Diavolii rationali au actionat asupra icrarhiei Bisericii Apusene, care a addugat astfel in Simbolul Credintei pe Filioquc, invat&tura gresit{ ci Duhul Sfant purcede si de la Fiul lui Dumnezeu. Aceasta adeziune a Biscricii Apusene la invatatura diavolilor rationali a condus, in anul 1054, la despartirea Bisericii Apusene (catolice) de dumnezeiasca Biseric’ Ortodoxa (Ras&ritean4), intemeiaté de MAntuitorul nostru lisus Hristos. Minunea dumnezeiasc& a revenirii Bisericii Catolice la Biserica 4mamé& - dumnezeiasca Biseric’ Ortodox4 se va petrece atunci cand, prin Haru! lui Dumnezeu, mintea catolicilor se va lumina si smeri si vor fi alungati diavolii rationali. Ca urmare a acestei mari schisme, prin mandrie intelectualé si adeziune la cete de diavoli arhiconi, au ap&rut pana in zilele noastre mii de religii, ai ciror reformatori, sub inspiratie diavoleascd, au reinterpretat Sfanta Scriptura dupa dorintele si pacatele lor, spre a lor pierza- re (II Petru 3,16; Il Tim. 3-5). Ca dovada ca acesti predicatori sunt condusi de diavoli este si faptul ci ci schimba interpretarea Sfintelor Scripturi de la o zi la alta. Orice modificare a invatitu- de credinti ortodox4, descoperiti de Dumnezeu oamenilor, orice abatere de la adevarul absolut, dumnezeiesc, este datorata diavolilor rationali, care lucreaz& asupra mintii oamenilor man- dri. Harul Duhului Sfant, care vine numai prin ierarhia Bisericii Ortodoxe (cpiscopi, preoti si diaconi) lumineaza prin invatatura de credintd ortodox4 mintile oamenilor si alunga duhurile diavolesti ale necredintei si ale celorlalte picate Duhul lui Antihrist, prezent in cartile si Bibliile sectare, intuneca mintea credinciosilor si strecoara in ea indoiala de cre- dinta, credinta ereticd, credinta schismatica, necredinta (atcis- mul), neasculatarea si nesupunerea fata de ierarhia bisericeascA ortodoxa. Preotii si crestinii ortodocsi primesc binecuvantare de la arhiereu pentru a propovadui Cuvanwu! lui Dumnezeu si astfel cuvintele lor sunt luminate de Harul Duhului Sfant. Sectarii, ere- ticii si schismaticii primesc putcre de a propovadui de la diavo- lii arhiconi. De aceea, Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe ne spun ca sa nu discutim cu creticii, pentru a nu primi in mintea noastra duhurile diavolesti ale lui Antihrist. Cuvantul scris se materializeaz4 pe hartie, dar se trans- mite prin duh, De aceea, primind sau citind o carte sau o Biblie sectara vom primi duhurile lui Antihrist in sufletele noastre $i astfel vom avea ganduri de necredinta, erezie si hula in mintea 42 noastra. Odat& cu cartea eretica primim si duhurile arhiconice, care, prin citit, patrund in mintea noastra. Mintea oamului, cand isi fixeaza atentia asupra unui obiect, intra in interactiune cu ace) obiect. Citind, de pilda, 0 carte, noi stabilim legatura sufleteasca cu autorul ei si cu cei care au citit sau citesc in acel moment acea carte. Dac& autorul c&rtii este un crestin cu viata sfanta, care dupa mutarea sa din aceasta viata a ajuns la fericirea cea vesni- c&, sufletul cititorului are parte de bucuriile cele duhovnicesti. Dac&, dimpotriva, scriitorul este un om pacatos, iar cartile lui descriu pacate (desfranare, betie, homosexualitate, crime, talha- tii, necredinta, erezii), cititorul are partasire cu duhurile diavo- lesti, care l-au ajutat pe scriitor s& scrie si sa raspandeasca o ast- fel de carte. Citind cu binecuvantarea preotului Sfanta Scripta si scrierile Sfintilor P&rinti, vom avca p&rtdsire harici cu Dumnezeu si cu Sfintii Sai. [ar inalyandu-ne prin citit la ganduri- le si sentimentele sfinte ale sfintilor, ne vom sfinti. {n acelasi timp, sfintii care au scris cartea se roaga in Cer, la Dumnezeu, pentru noi si prin harut lui Dumnezeu ne binecuvanteaza. Este ddunator s& citim literatura scris’ de oameni picd- tosi, pentru ci ne putem molipsi de pacatele lor. De fapt, o carte se alege si se cumpara dupa poftele sufletesti. De exemplu, omul desfranat va fi atras de literatura, muzica si filme desfranate. Duhul desfranarii actioneaz4 de la producator la distribuitor, la vanzator si apoi Ja cumparator (cititor). Astfel, daca cititorul care caut& si cumpere o carte se uita in vitrind, iar vinzdiorul fi arata sufleteste duhurile necurate pe care le au cirtile. Cand dorinta pacitoasd sau sfanté a omului se acordeazi cu duhul pe care il transmite vanzatorul, atunci cumparatorul va dori si cumpere cartea, care va fi insotita de duhurile ci. Tot astfel se petrec lucrurile la alegerea unei crti eretice, atee, a unei casete eretice, atee, sau a unei videocasete. Pentru cé omul pacatos vrea s4 patrunda in tainele lui 43Dumnezeu, independent de vointa Jui Dumnezeu, adica sa devi- nA un dumnezeu (un invatat), dar fara de Dumnezeu, el va fi ins- pirat si condus de diavol. Tainele dumnezeiesti se descoperad omului pe masura cresterii lui duhovnicesti, a smereniei, a dobandirii darului Duhului Sfant. Cu cit omul, prin credinta si fapte bune, sc uneste cu Hristos prin Duhul Sfant, el cunoaste tai- nele lui Dumnezeu, dobindeste putere si har, pe care le foloses- tc numai pentru fapte bunc, potrivit cu vointa lui Dumnezeu: Or, demonii, pentru c4 au apartinut in trecut diferitelor ordine ale icrarhiei ingeresti, sunt initiati, intr-o masura sau alta, in tainele existentei. Prin acestea ei incearcd sa-i supuni pe oameni, atrigéindu-le atentia si interesul pentru ei, prin dezvalu- irea unor taine ale cunoasterii® si inzestrindu-si discipolii cu capacitati supranaturale. Omul, poscdand aceste cunostinte magice, tainice, ajunge in stare sA influenteze oamenii $i stihiile naturii, devenind ins& astfel un rob al duhurilor necurate, care L-au inzestrat cu aceasti putere. Fortele demonice, in virtutea indepartarii lor de Dumnezeu, nu pot crea nimic, ci numai distrug. Tocmai de aceea, discipolii diavolilor aduc pe pamant elementul distructiv, pricinuind ru oamenilor care ii inconjoara, ducand la distrugerea lumii materiale. Acest lucru ni-l marturi- seste si Scriptura (Facerea 6,5-7). Oamenii mandri sunt atrasi de duhul diavolesc al man- driei la secte, eretici, schismatici si atei. Sufletul lor mandru nu poate primi darul smereniei $i al dragostei dumnezciesti, ci duhul mandriei, al slavei desarte, al desfranarii, al iubirii de bani, al miniei... Tot diavolii rationali sunt cei care insufla printre cres- tini si monahi duhul neascultarii, al cartirii si al nesupunerii fata de ierarhia bisericeasca. Conducatorul necredincios al unei tari se aflé sub domi- natia unei cdpetenii de diavoli arhiconi si este un luptator impo- triva dumnezeiestii Biserici Ortodoxe, a crestinilor ortodocsi, ajutand pe cei care raspandesc in tara invataturile diavolilor 44 arhiconi (atei, erctici, yoghini, masoni, vrajitori). El da libertate pacatelor (avorturile, homosexualitatea, desfranarea, vrajitorii- Te...). Atacurile diavolilor rationali sunt puternice si rapide. Mintea crestinilor, daca va fi prinsd de acesti diavoli cu greu se poate smeri, ca si fac& voia Jui Dumnezeu cea sfanta. Acesti dia- voli ispitesc in special pe intelectuali. Diavolii arhiconi se inde- parteaz4 numai atunci cand ne smerim cu ajutoru) Duhului Sfant. Cele trei mari puteri sufletesti ale omului (puterea pofti- toare, puterea minioasa si puterea rationala), daca sunt desfigu- rate prin piicate, devin slujitoare demonilor. Dar tot prin aceste trei puteri sufletesti, sfintite si intarite de darul Duhului Sfant, putem sa luptam si si biruim pe demoni. Avva Severin ne spune c& diavolii nu pun in mintile oamenilor toate patimile deodati, ci fiecare patima igi are duhu- rile ei deosebite, pe care diavolii le seamana in gandurile oame- nilor. Ceata diavolilor poftitori se veseleste in necuratii si in dul- ceata intinaciunilor. Ceata diavolilor maniosi se bucura in defai- mari, manic, tulburare si necaz, iar ceata diavolilor rationali se desfaiteazi cu mandria, slava desarti, erezia, filozofia. Deci, cele trei cete diavolesti nu-i lupta petoti oamenii Ia fel, ci in functie de vremuri, locuri si dupa om. Diavolii se ajuta si sc schimba intre ci, pentru ca nu pazesc o anumild randuiala intre ei. Oamenii care se lupté de exemplu si stépaneasca puterea lor poftitoare si reusesc sa biru- jascA cu ajutorul lui Dumnezeu pe diavolii poftitori, vor fi lup- tati apoi de ceata diavolilor maniosi, adic& vor trece de la pofte Ja mnie, urd. zavistie. Cei care se lupt4 cu puterea manioasa si cu diavolii maniosi si binriesc cu ajutorul harului dumnezeiesc, vor fi luati in primire de diavolii rationali, avand seménate in mintea lor tot felul de ganduri eretice, filozofii si vedenii. De asemenea, trebuic si stim ca nu toti dracii sunt la fel de salbatici si cA nu toti au aceeasi putere. Puterea cu care lupta 45diavolii pe crestini creste de la ceata duhurilor poftitoare la ceata duhurilor manioase $i apoi la ceata duhurilor rationale, care au puterea asupra maselor de oameni prin conducatori eretici, inva- {&tori eretici, vrajitori $i masoni. Vrajitorii, astrologii si bioener- geticienii, ajutati de capeteniile de diavoli arhiconi, au putere asupra maselor de oameni prin televiziune, radio, pres’, muzica, filme, crti... Ins trebuie si ne aducem aminte ca in lupta noas- tri cu fiecare ceat&i diavoleasca si cu slujitorii ei umani primim putere corespunzatoare de la Dumnezeu, ca sa biruim. 2.3.2. Bioenergiticienii si natura energiilor prin care lucreaza Djuna, ,,marea bioenergiticiana din Rusia, este de origi- ne asiriana, iar mama ei, tatal si bunica au practicat vrajitoria, Ce spun bionergeticienii despre propria lor persoana? Turi ‘Tarasov afirma: ,Sunt vrajitor de generatia a patra‘. Intrebat fiind despre generatiile de vrajitori, e] a raspuns: ,,Bioenergeti- cianul este un vrajitor de generatia intaia. El nu poate face nici a zecea parte din ceea ce face un vrajitor de generatia a patra. La ultimul congres al vrajitorilor, care s-a tinut in Spania, la magia alba si magia neagra s-au mai addugat doud culori, magia rosie si magia verde’ Bioenergicitianul Kaspirovski, aparand la televiziune in data de 24 noiembric 1989, dupa miezul noptii, a citit din cartea sa de magie neagra. Caracterul demonic al sedintelor sale de vin- decare prin televiziune a fost depistat de cercetirile medicale intreprinse asupra celor ce au urmarit emisiunile sale: din 2015 elevi, la 93% se remarca ticuri obsedante, reactii isterice, feno- mene de halucinatii si tulburari psihice, dovada evidenta ca sunt iti de duhuri necurate, 42% din pacienti cad in somn hip- 1 rma sedintelor televizate. Multi copii intrau in somn hipnotic, se pribuscau in stare de catalepsie numai vaz4nd ima- ginca lut Kaspirovski. Ceea ce demonstreaza ca elevilor li s-a not 46 distrus mecanismul de protectic psihologica. Mai mult, dup& sedinte a fost nevoie ca multi copii sa fie spitalizati, cu diferite tul- buriri neuro-psihice. Sunt unii bioenergeticieni care merg la Bisericd. Insi scopul lor principal este de a se alimenta cu energiile divine dumnezeiesti. Ei stau cu ochii larg deschisi $i mainile raschirate, striduindu-se s4 se alimentezc cu energia pe care o radiaza Sfanta [coand. Dumnezeu insi binecuvanteaza pe cel ce se sme- reste si nu pe cel care vrea sa-I ,,ia“* din energia Sa necreata. 2.3.3. Sursa astrologilor Astroloaga Svetlana a declarat c& ea alc&tuieste horos- coape, ca nimeni altul in lume, tocmai datorita contactului cu ,invatatorul mondial cerese Ashtar* (informatii pe care le pri- meste de la el). In acest caz este evident contactul direct al astro- loagei cu demonii, care 0 ajuta si facd horoscoapele. Caci dia- volul cunoaste foarte bine situatia Universului. Iar acest lucru fl aflam cu certitudine din cartea lut Iov (2,2). Diavolul, cutreie- rand pamntul si observand ce fac oamenii, a spus acest lucru lui Dumnezcu. Satana cunoaste cate ceva si din viitor, acest lucru se datoreaz§ cauzalitatii in mare parte invariabile a multor feno- mene, Viitorul este cunoscut si din revelatia dumnezeiasca (III Regi 22,22), pe care diavolii fl pot afla din Sfanta Scriptura. De asemenea, ei pot face observatii directe asupra caracterului oamenilor, Duhurile necurate incearcd s4 organizeze multe din cele ce se petrec in lume si, fireste, igi cunose tinta pe care 0 urmiaresc. Din acestea rezulta unele coincidente intre prezicerile horoscopului si realitate. Svetlana a parcurs succesiv toate trep- tele initerii magice rituale in ,,Stiintele oculte“. Cunostintele Je-a capatat de Ja bunicul ei, care i-a lisat dup moartea sa si un dia- vol care s-o ajute. Cei care urmaresc calea initierii in stiintele 47magice spun ca se petrece si o schimbare a psihicului, a duhului sia trupului. Se produce o total alchimie a corpului si se schim- ba conceptia despre lume si viata. 24. Treptele pacatului »Nu dati loc diavolului*, ne spune Sfantul Aposto! Pavel (Efes. 4,27), Dar acest lucru reuseste sd-] fac’ numai cel care ur&ste din suflet pacatul si se tmpotriveste diavolului de la primul atac. Sfanta Scriptura numeste pacatul ,,furnico-leu™ (lov. 4,11), deoarece daca la inceput diavolul seamana gandul rau, care este cat o furnica, mai tarziu, daca nu-l vom indeparta prin impotrivi- re si rugaciune, el va ajunge la puterea leului. Pentru aceasta tre- buic s4 cunoastem care sunt treptcle pacatului, de cand ne ispi- teste diavolul, pana cand ne robeste desavarsit, ducdndu-ne la pierzarea cea vesnica. Primele trepte ale fiecdrui pacat isi au sediul in mintea, cugetarea si imaginatia noastri. Sfantul Aposto! lacob ne spune: »Fiecare este ispitit cand este tras si momit de insdsi pofta sa. Apoi pofta zAmislind naste pacatul" (lacob |,14-15). Pacatul igi are originea in gandurile viclene, pe care diavolul le strecoara in mintea noastra. Prin ruperea legaturii harice cu Dumnezeu, dato- rité pacatului stramosesc, diavolul are puterea de a intra in min- tea noastra si de a strecura ganduri pacatoase si imagini pacdtoa- se. Pentru ca, dupa ciderea lui Adam si a Evei, diavolul are posi- bilitatea s4 patrunda in mintea omului, care nu este acoperita si jntarita de darul Duhului Sfant. Lipsa noastr& de atentie in ceea ce priveste gandurile necurate este intéia cedare periculoasa in fata diavolilor, Iar acest lucru este putin cunoscut de cei mai multi oameni. 1. Prima treapta a pacatului este aceea in care crestinul face o fapt& bun&, dar urmiareste un scop rau. ,,S4 facem toate spre slava lui Dumnezeu* (Col. 3,17), ne spune Sfantul Apostol 48 Pavel. Daca facem o fapti buna spre a fi lAudati de oameni, vom pierde plata de la Dumnezeu. 2. A doua treapta a pacatului este aceea in care crestinul nu lucreaza desavarsit fapta buna. De exemplu: CAnd cineva se roagd lui Dumnezeu cu mandrie, cu mintea risipita sau cand da milostenie din lucruri furate. 3. A treia treapta a pacatului este momeala. Momeala este gandul simplu sau icoana a ce va fi adus in inima in chip lamu- rit de diavol. Dar cum ne ispiteste diavolul prin ganduri? Mai intai atacé min- tea noastra cu diferite ganduri, care aparent nu au nici o legaturd cu pacatele. Aceste ganduri se pot grupa in ganduri trupesti si ganduri viclene. Gandurile trupesti vor incerca si impinga omul spre imoralitate. Iar gandurile viclene vor provoca tot felul de ganduri lipsite de judecata. Cei mai multi oameni cred ci numai lucrarea cu fapta a picatelor este oprit. Dar inainte de a pacatui cu fapta, omul gre- geste de mai multe ori cu gandurile si imaginatiile pacatului. Dar sA cercetaém cu atentie aceasta metoda a diavolului. Mai intai, gandurile urmaresc sa indeparteze pe om de la lucrarea virtutilor. Astfel, diavolul vine in mintea noastrai si ne aduce aminte de viata noastra din tinerete, ca astfe] si deznddajduim $i ravna noa- stré spre cele sfinte s& se ofileasc. Aga l-a ispitit diavolul pe Sfantul Antonie cel Mare, reamintindu-i bogatia, ocrotirea suro- rii sale, datinile si pacatele neamului, iubirea de arginti, iubirea de slava desart&, pofta multor feluri de mancaruri si celelalte des- fatari ale tineretii sale. Dup& aceasta i-a infatisat asprimea virtu- tilor si osteneala cerut& de ea. Asadar, diavolul speculeaza toate cele de care are lips4 cineva atunci cand se lupta pentru virtutea sa. Drumul virtutilor este greu si aspru, in timp ce drumul pacatelor este usor $i lipsit de obstacole. Daca aceste doud meto- de nu reusesc, atunci diavolii seaman’ in mintea noastri gAnduri 49spurcate si necurate. Cand mintea noastra nu ravneste cele sfinte si rimane fara lucrare, ea va fi atacati de diavoli prin ganduri pacatoase si viclene. Te intrebi cum de ti-au venit astfel de gan- duri? Vrajmasul nostru diavol le-a semanat cu voia sau fara voia ta. Oricum, el este intotdeauna principalul autor. El deschide usa cugetarii tale si intra in mintca ta si seamanad neghina. Iar peste putin timp ca va prinde radacina si va indbusi toata curatenia noastra. Facem pacate atunci cand revenim adesea asupra gan- durilor rele. Cum putem s& rezistim la aceste atacuri? Pentru inceput trebuie s& vedem daca aceste atacuri cu ganduri viclene care vin asupra noastra sunt sau nu din vina noastra. Pentru ca nu paicatuim atéta vreme cat vom izgoni repede gandurile rele din mintea noastra. 4. A patra treapti a pacatului este insotirea. Insotirea este convorbirea noastra cu diavolul, cu gandurile care au aparut in inima noastra in chip p&timas sau nepatimas. in aceasta treapta a pacatului, diavolul inainteaza si mai mult. El ne atacd cu gandu- rile care ne indeamna sA sAvarsim direct pacatul. Acestea sunt gandurile care nasc in noi dorinte pacdtoase si ne provoacd sim- turile. 5. A cincea treapta a pacatului este lupta, care trebuie si jnceapa si s& continue pe toate treptele. Razboiul acesta al nostru cu diavolii este 0 adevdrataé mucenicie dac4 ne pastram mintea curata. Sufletul consimte s4 stea de vorbi cu acel diavol si cunos- cand c& acele ganduri il duc in pacat. incepe a se lupta mintea cu ele. Sfantul Macarie Egipteanul spune ca mintea noastra trebuie si fie razboinica si cd are putere sa raspunda cu forte egale ata- curilor diavolesti. Ea se poate impotrivi gandurilor si poate sa le contrazic&. Important este ins ca mintca noastra sa lupte. Si atunci va veni in ajutor daru! Duhului Sfant si va alunga pe demoni. Pentru c& atunci cind Dumnezeu vede ci ne luptim cu gandurile, vine si ne ajuta cu harul Sau. Tar acest lucru se intam- pla pentru c& rizboiul impotriva gandurilor deschide calea spre 50 sfintenie. Sfantul loan Scararul ne invata ca ochiul veghetor curata mintea. Este ins nevoie de mare atentie la pricinile pacatelor in viata de zi cu zi, care este pricina gAndurilor rele. Este nevoie de atentie chiar si in timpul somnului gi al linistii. Sfantul Loan Scararul ne spune: ,.Este un diavol care, venind la noi cand ne intindem in pat, ne sAgeteaz cu amintiri urate si murdare, pen- tru ca neridic&ndu-ne la rugaciune din trandavie si ncintrarman- du-ne impotriva lui, si adormim in ganduri murdare si sa avem vise spurcate. Sa fim atenti ca si nu ne inselim. Metoda aceasta cu g4nduri rele si picatoase este devastatoare si nenuméarati oameni cad prada si victime. Usa mintii noastre, deschisa gan- durilor rele, las& s& patrunda in inima germenii purtatori de paca- te de moarte, care intunecd mintea si tulbura inima si face pe om prada usoara diavolilor. De aceea, cfnd suntem invadati de cuge- te rele si viclenc, s{ ne pazim mintea rugandu-ne si spove du-ne la duhovnic. Jar Dumnezeu ne va ajuta cu Harul Sau cel méntuitor, aducand pacea si sfintenia sufletelor noastre. 6. A sasea treapti a pacatului este invoiala, care are loc atunci cand sufletul din iubire de sine si de pacate cedeazii gan- dului celui pacatos, invoindu se cu diavolul si primindu-] in min- tea sa. El zice: ,.Da, am sa fac pacatul". 7. A saptea treapta a p&catului este pacatul cu mintea prin imaginatie. Mintea omului are posibilitatea de a imagina. in aceasti treapta vezi in imaginatia ta pacatul. Exemplu: Femeia cu care vrei s4 te desfranezi, te certi cu cel care te-a ofensat... 8. A opta treapta a pacatului este p&catul cu fapta (furi, lovesti, desfranezi...). CAnd nu ne luptim cu putere pe treptele cele mai mici ale pacatului si pacdtuim cu mintea de mai multe ori, vom ajunge sa pacatuim si cu fapta. 9. A noua treapta a pacatului este obisnuinta cu pacatul. Prin repetarea pacatului se ajunge la obisnuint&. Cand duhovni- cul intreaba la spovedanie de ce pacatuieste, credinciosul Slr4spunde: ,,M-am obisnuit*. Astfel el arata c& a ajuns la treapta a noua a pacatului, fie cd este vorba de bauturd, fumat, furat sau orice alt paicat. 10. A zecea treapta a pacatului este deprinderea cu piica- tul sau viciul. Omul devine astfel rob al pacatului si al diavolu- lui, care-l conduce numai spre lucruri rele. ,,Cine face picatul este de la diavol, pentru c& de la inceput diavolul a p&c&tuit“ (1 In. 3,8). In aceasta treapté pacatul devine a doua fire a omului. 1}. A unsprezecea treapta a pacatului este deznddejdea. Diavolul i} indeparteaz4 pe om de la nidejdea cea bund citre Dumnezeu, spunandu-i ci are multe pacate si Dumnezeu nu-l mai iarta. SA nu ne lisim amagiti de diavol, care ne spune s4 nu parasim azi pacatele cu care ne-am obisnuit. Cu cat picatul este mai vechi, cu atata este mai greu sd scdipam de el. 11. A douadsprezecea treapti a pacatului este sinuciderea. Omul, fiind deznadajduit de toate si luptat de diavoli, isi pune capit vietii. Este cea mai grozavi moarte si pedeapsa sufleteas- ca si trupeasca, omul muncindu-se in vecii vecilor in iad, cu Tuda vanzatorul. Sunt copii mai putin credinciosi, pe care diavolul fi lupta s& se sinucida atunci cand au probleme la scoala (note rele, cori- gente) sau cand parintii nu le indeplinesc anumite cerinte sau fi cearta (se omoara, ca sa le facd in necaz). Aceste ganduri rele sunt semanate in mintea copiilor de diavoli. De asemenea, gan- durile de sinucidere pe care le au cei care au suferit deceptii sen- timentale sau cei care au facut imprumuturi mari din banca si nu le pot returna, sunt tot de !a diavoli. La fel si credintele satanice pe care le au cei care cred ca daca se sinucid se vor intalni cu anumite persoane mutate la viata cea vegnica sau cu Dumnezeu. in realitate, ei se intalnese cu dia- volii $i cu iadul cel vesnic. Pe alti oameni, diavolii ii pun sa incerce sé vada cum este cand se spanzura sau alte forme de sinucidere. Cei care au incer- 52 cat astfel de .,cxperiente™ si au sc&pat, prin minune dumnezeias- ca, au spus ca, la un moment dat, cineva (diavolul) ii impingea spre lat. 2.5. Cele opt atacuri ale diavolilor Diavolii ne razboiesc ispitindu-ne din opt parti: 1. Ispitirea de sus: a) Nevointa fanatica, exagerata, peste puterea noastra (exemplu: post aspru). De multe ori dracii ne impiedica sa facem cele usoare si folositoare noua si ne indeamna si ne apucdim de cele peste puterile noastre, ca si ne imbolnavim trupeste si sufle- teste. b) TAlcuirea Sfintei Scripturi, mai presus de cresterea noastra duhovniceasca. Sunt diavoli mincinosi, care ne soptesc la ureche talcuiri ale dumnezeiestilor Scripturi (Mt. 4,6;Lce. 4,10). Acestea le fac mai ales in inimile iubitorilor de slava desarta si cu deosebire la cei care s-au ocupat cu filozofia lumeasca, ama- gindu-i incetul cu incetul si duc&ndu-i spre cresuri si hule. Vom cunoaste teologia sau mai bine zis teomachia teologilor iadului- arhiconi din mandria si bucuria*nerusinata ce se revarsi din sufletul acestor oameni in vremea talcuirii Sfintei Scripturi. 2. Ispitirea de jos: Este atunci cand ne lenevim cu voia noastra si nu ne silim sa lucram faptele cele mantuitoare. Cand suna clopotul, trambita duhovniceasca pentru a merge la rugiciune, cregtinil se aduna in chip vazut, iar diavolii, in chip nevazut. Celor ce se afla in pat le spune s& mai z4boveasca un pic, pe cei care se roaga ti adoarme, pe altii 7i impunge la stomac cu foame, sete sau durere, iar alii sunt indemnati s& stea jos in vremea rugiiciunii. 3. Ispitirea din dreapta: a) Sa lucram fapta cea buna, dar cu scop rau. Orice faptd buna are trup si suflet. Trupul faptei este lucrarea ei, iar sufletul 53faptei este scopul pentru care se lucreaza4. Vrajmasul diavol ne indeamna s& lucram din mandrie sau pentru a fi ldudati de oa- meni $i nu pentru slava lui Dumnezeu (Colos. 3,17). b) Sa privim vedeniile $i ndlucirile diavolesti in chip de descoperiri dumnezeiesti si ingeresti (2 Cor. 11,14). Duhul cel r4u al inselaciunii, cand se apropie de om ii tulburd mintea si o salbaticeste, fi face mintea aspra si o intuneca, fi pricinuieste team, trufie, ii salbaticeste ochii, ii infioreaza trupul, ii arata o nalucire de lumina& rosie, facfindu-i mintea diavoleasca si-| indeamn& s& rosteasc4 cuvinte necuviincioase $i hulitoare. Tar cand se arat& de mai multe ori, il umple de manie si de mandrie si nu mai stie ce este smerenia si plansul cel adevarat, ci intot- deauna se faleste cu ispravile sale, fara sfiala si frica de Dumnezeu si, pe scurt, isi iese cu totul din minti. 4. Ispitirea din stanga: Este atunci cand cunoastem pacatul, dar cu voia noastré ne hotaram sa pacatuim. Vicleanul diavol din nou ne spune ca Dumnezeu este bun si iarta si ci a gresi este omeneste. 5. Ispitirea din fata: Este atunci cand diavolii ne transmit ganduri si imagini ale lucrurilor pe care le socotim ca se vor intampla in viitor. 6. Ispitirea din spate: Este atunci cand dracii ne dau razboi cu ganduri, imagini si locuri unde am picatuit noi in trecut. Imaginatia este tabla mintii. Ea este hotar intre minte si simtire, pe care s-a intiparit tot ce-am vazut, auzit, mirosit, pipdit $i gustat in timpul vietii noas- tre. De aceea, cand ne razboiesc dracii ne rascolesc imaginatia si memoria cu tot ce stiu cd s-a intiparit acolo in chip patimas, pen- tru ane starni spre pacate. Sfintii Parinti numesc imaginatia pod al dracilor, pentru c4 pacatele trec de la minte la trup, prin ima- ginatie. 7. Ispitirea cea dinluntru: Are loc prin pornirea patimilor ce ies din inima noastra: 54 »Din inima omului ies gandurile cele rele, uciderile, curviile, preacurviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele (Mt. 15.19). 8. Ispitirea cea din afar: Se face prin patimile si rautatile pe care le toarna dracii in sufletele noastre, prin cele cinci simturi, care se mai numesc si ferestrele sufletului. Sfantul Prooroc Eremia ne spune ca ,,s-a suit moartea prin ferestrele noastre“ (ler. 9,21). 2.5.1. Formele luptei diavolesti 1. Razboiul cu inima a) Prin manie aprinsa: uciderea, sodomia, asuprirea sara- cilor. Aceste paicate impotriva aproapelui sunt strigatoare la cer si impietresc inima. b) Prin poftd: iubirea de arginti, licomia, lenea, desfrana- rea. Acestea (a $i b) sunt cele sapte paicate de moarte si le facem impotriva noastra. c) Prin iutime: zavistia, invidia, ura, pizma. Aceste paca- te invartoseaza inima si le facem impotriva aproapelui. 2. Razboiul cu mintea a) O intuneca prin: mandrie, deznddejde, sinucidere. Acestea sunt pacate impotriva Duhului Sfant. b) O aprinde prin erezie. c) O surpa prin nebunie. Razboiul diavolului cu oamenii decurge astfel: I. Cu mintea: momeala, asuprirea, unirea. I. Cu inima: lupta. II. Cu vointa: invoiala. 55:IV. Cu trupul: implinirea cu lucrul, deprinderea, patima (viciul). V. Cu sufletul: deznddejdea, erezia, nebunia, sinuciderea. Acesta este razboiul cu diavolul, iar biruinta este a lui lisus Hristos si a noastra. Cunoscfnd aceste ispite: ,,...s4 nu va lasati covarsiti de satana, c&ci gandurile lui nu ne sunt necunos- cute“ (II Cor. 3-16). 2.6. Rézboiul nevazut Pe cei care sunt zAmisliti in faridelegi si in pacate nas- cuti (Ps. 50,6), satana ji lupta prin patimi. Adica nu se lupta cu ei cata vreme traiesc dupa chemirile lumii acesteia, ca dupa o lege, si o ascult& orbeste. R&zboiul se aprinde abia atunci cand dorim s4 parasim pacatele si si mergem pe calca lui Dumnezeu. Atunci cand vrem s4 dezrobim fiecare parte a sufletului nostru din amagirea dia- volului si si le unim iarasi precum le avea Adam in Rai si s& vedem pe Tata! Nostru, atunci se starmesc impotriva noastra toate urgiile iadului. Toata stradania diavolului este si desfaca sufletul nostru de dragostea lui Dumnezeu si s4-] lege de orice altceva, in afara de Dumnezeu. De aceea intinde celor trei puteri ale sufle- tului nostru (puterea rationala, puterea manioas& si puterea poftitoare) ispite, aducind momeli placute, potrivite cu fiecare putere sufleteasci in parte. In acelasi timp, trupul este pus s& implineasca lucrul si si le fact mereu. Vrea adica sa iubim pla- cerea, stiind vrajmasul cd aceasta stinge iubirea de Dumnezcu. Pofta sau vointa o inconvoaie spre trup si spre lume, intunecfnd mintea cu placeri pacdtoase. Cugetarea, care dupa fire, se intinde ca un arc c&tre dra- gostea dumnezeiasc&, diavolul o aprinde ca o sdgeata contra firii si o trimite, ca pe niste fulgere, in obrazul fratilor si impotriva lui Dumnezeu, blestemAnd si injurand si dandu-le lui (dracului) pe 56 toate si pe sine insusi, chiar si moarte de om facand. lar pe sar- mana minte care, dupa fire, este oglindirea sau rasfrangerea lui Dumnezeu, tronul Jui Dumnezeu in om, locul cel mai sfant al sdu, fie c& o intuneci, fie ci o aprinde, fie ci o sfarma, punand idolul pacatului intr-insa sau uraciunea pustiirii in locul cel sfant (Mt. 24,15). In acest fel se poate inscduna vrajmasul in minte si o poate schimba contra firii, incat zice raului bine si binelui - riu; intunericului - lumina si Juminii - intuneric; cumintenici - nebu- nie si nebunici - intelepciune, din care cugeti cA nu este Dumnezeu, ci numai natura al cirui dumnezeu este omul. Tata ce este O minte indracitd, care socoate minciuna - adevar si adeva- rul - minciuna (ateismul). O astfel de minte pierde si darul liber- t4tii vointei si ajunge in robia poftelor, contra firii, care spurca sufletul, ii talhareste vlaga si-] stric& prin boli, facAndu-| nepu- tincios spre osteneli si urcusul cel duhovnicesc. Toate patimile si lucrarile contra firii se ivesc mai intai in minte, in partea cea mai subtire a fapturii noastre cele nevazute. Aduce vrajmasul diavol un gand cu chip lumesc si-! araté mintii ca pe o momeala. lar mintea neinvatata cu lucrarea diavo- leasci, precum un miel nestiutor, vede lupul si se duce la el cre- zAnd ca este oaie. $i asa, ca un biet miel naiv, se duce drept in gura lupului (diavol) flamand. Prima linie a luptei pe care vrajmasu! o flutura in vazul mintii este momeala. A doua este asupreala. Daca a izbutit cel ru sa fure mintea cu momeala, o indeamni sa vorbeasca impreu- na cu el. Urmeaza furarea mintii, care este treapta a treia din lucrarea faradelegii sau unirea. Cand mintea isi da seama de ea ins&si si de cele in care se afld, avem lupta cea de gand. Mintea noastra hotardste daca merge dupé momeala sau se intoarce de la dansa. Aici incepe lupta. Dac& intarziem lupta, ne putem trezi invaluiti din partea poftci sau a iutimii. Prin urmarc, lupta trebuic data grabnic. Aceast4 lupta este, deci, hotaratoare: dac4 mintea incu- 57viinteaza lucrarea diavolului, aceast4 incuviintare o da vointei, asupra carcia sufla vraijmasul boarea ametelii. Vointa ia hotara- rea dupa sfatul mintii si nu inainte. De accea se zice cA avem in orice hotarare libertatea vointei. adicd puterea de a alege ce vrem. Darul libertatii vointei ni l-a dat Dumnezeu, ca pe 6 mare cinste si prin el trebuie s4 crestem pana la masura indumnezeirii. Dragostea inclind vointa ca pe o cumpana. Deci, daca mintea iubeste momeala straina, va inclina cumpana liberei ale- geri spre momeala sau sfat strain si asa se deschide spartura in cetatea sufletului si intra puhoiul de diavoli, care asteptau afara. Si urmeaza repede pustiirea jalnica in cctatea sufletului, implini- rea cu lucrul sau repetarea faptei, pind se deprinde sau se obis- nuiestc. Toradacinarea obiceiului pacatuirii duce pana acolo incat nu ne mai putem tmpotrivi si asa lucrarea contra firii se face omului a doua fire, firea faradelegii sau a pacatului. Dar acest lucru este totuna cu pierderea darului libertatii vointei si omul se trezeste robind vrajmasului din pricina ca i-a slabit puterea de impotrivire, din cauza multor pacate ce le-a facut. Iata de ce omul face raul de acum inainte, cu toata voia. Acesta este motivul principal pentru care patimile invechite, greu se vindecd. Mintea isi di seama unde a ajuns si nu se poate lupta, ca sa scape de robia pacatelor. Dar vrajmasul care pusties- te prin patimi, cfind vede cA mintea sau constiinta vrea si ducd r&zboi impotriva robiei lui, vine cu asuprire, dovedind sufletului cA nu poate si scape, iar ca pedeapsa ca a indraznit una ca accas- ta, o da legata la un chinuitor mai greu: duhul deznadejdii. Acum sufletul sc aflé intre moarte si viata. Unii mai scapa, iar altii nemaiputand suferi li se intunecd mintea si fac pacatul cel din urma: sinuciderea. Jar altora li se raticeste mintea cu totul, dand in nebunie. De fapt, trebuie s& spunem ca fiecare din patimile de moante pot duce pe om p4ni la sinucidere, iar altii umflati fiind 58 de duhul mandriei, cad in nebunic. $i de unde atata pustiire? De la primirea unei momeli a vrajmasului, care ispiteste pe tot omul prin patima spre care are inclinatie mai mare. Pe cel aplecat spre trup il ispiteste prin desfranare; pe cel aplecat spre lumea gandu- Tilor ii ispiteste cu intelepciunea veacului acestuia; pe cei aple- cati spre Cuvantul lui Dumnezeu ii ispiteste cu Biblia, astfel fncat in zilele noastre se vid multi cil&tori spre iad cu Scriptura in mAna (sectarii). Daca mintea nu incuviinteaz’ naluca momelii sau puiul de drac, sufletul nu va p&timi o pustiire ca aceasta. Dar ca s se intample acest lucru, sufletul impreuna cu puterile sale trebuie s4 aiba o inclinatie ciitre Dumnezeu, asa cum o are cand lucreazi dupa fire. Sufletul trebuie si aibi pe Dumnezeu cu sine mereu. In rizboiul nevazut avem un mare ajutor, chiar pe Imparatul Cerurilor, Domnul! nostru Iisus Hristos si pe ucenicii SAi, care sunt preotii Bisericii. Pentru aceasta S-a aratat Fiul tui Dumnezcu, ca sd sfarme lucrarile diavolilor si pentru aceasta ne impartasim si El! locuieste in noi de la Botez, ca sa sfarme lucri- rile diavolilor, pana la sfarsitul veacurilor. Dar, cum s-a spus, Dumnezcu asteapta si hot&rarea noastra, nu numai lucrarea“haru- lui dumnezeiesc. Hotdrarea noastré consta in aceea cé daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant fn privinta unui lucru pe care 7l vor cere, se va da lor de catre Dumnezeu, care este in ceruri. ,,C& unde sunt doi sau trei adunati intru numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor* (Matei 20.18). Cei doi sau trei sunt puterile sufletului, care dacd se vor uni pe pamént, adica intr-o dragoste (cAci inima este semnul dra- gostei), cerénd ceva de la Dumnezeu, Tatal nostru, raspunzand dragostei celor doi sau trei de pe pamAnt, le di dragostea Sa cea din ceruri, care este insusi Fiul Sau si asa vom avea pe Dumnezeu in mijlocul nostru. Adunarea puterilor gi invoirea lor fntr-o dragoste sc poate face, dupa cum ne spune Fiul lui Dumnezeu, numai intru numele Sau. Aici avem o alt& taind a 59lucrurilor si anume rugaciunea neincetat& citre lisus: ,,Doamne, lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m& pe mine paici- tosul. Sfantul Apostol Pavel ne spune ,,s4 ne rugam neineetat™ (Tes. 5,17), iar acest lucru va savarsi minunca unirii puterilor sufletesti invrajbite. Minunea aceasta se petrece intru numele Jui Tisus Hristos. Adic& puterile sufletului se intorc de la iubirea straina (de sine, de lume si de cele ce sunt in acestea) iarasi la Dumnezeu. in trei cete se randuiesc ostasii rizboiului duhovnicese: incepatorii, sporitii si desavarsitii. Precum atunci cAnd sunt che- mati la rézboi, oamenii isi las toatd grija cea lumeasca, asa $i incepatorii isi las& toata grija cea lumeasc& pentru Imparatul lor, lisus Hristos, si-si cauté un duhovnic bun, iscusit. Adica nu mai stau la indoiala, intre pretul lumii acesteia intregi, de le-ar da-o cineva, si pretul sufletului mantuit pentru viata cea fara de sfar- git, ce va sa fie. Trebuie, deci, s4-si gaseasc& un duhovnic iscu- sit, deoarece in cele duhovnicesti, tot ce nu este din povatuire rAnduita gi sub ocrotirea smereniei, duce la inselare si la mai mare surpare decat patimile. Deci, de indaté ce incep&torul leapada faptele omului celui vechi sau lucrurile contra firii, da de razboiul gandurilor, Acesta cauta sa-i aduc& aminte de cele vechi si sé-i intoarca iara- si dragostea spre acelea. Cel mai adesea dau razboi cu mintea gandurile si chipurile cele de rusine. Navala de ganduri si nu descurajeze pe incep&tor. Toata grija sa-i fie doar aceasta: s4 nu primeasca cele ce i se ndlucesc mintii, ci tinerea de minte sa-i fie Hristos, Maica Domnului si Sfanta Cruce. Lupta incepatorului este lupta izbavirii de patimi, adicd a nu lasa pruncii babilonesti (dracii) s4 intre $i si se fac& barbati, caci mai greu fi va scoate atunci. Cum se arata, trebuie sa-i loveasca de piatra (Hristos) pentru ca sa nu ajunga cu dansii pana la Jupta (Ps. 136,9). A nu avea ganduri este cu neputinta, precum cu neputinté este a opri vantul cu o bucat de panza. Daca sunt 60 si vremi fark de furtund, aceasta este dupa randuiala Prea Induratului Dumnezeu- Cei incepatori pot si vada cum numele Mantuitorului ii izbaveste de asupreala diavolilor, ceea ce fi indatoreazi cu o mai mare smerenie inaintea lui Dumnezeu, care le ia sau le usureaza Jupta lor. Abia celor din ceata sporitilor le ingiduie Dumnezeu lupta, dupa ce sunt intariti in dragostea dumnezeiascd si au deprins mestesugul luptei. Iar a bate razboi cu diavolul i a-I arde necontenit cu sabia duhului este a celor desdvarsiti. Dar nu spre diavol au cei desavarsiti privirea, ci toata faptura lor, absorbita in Dumnezeu, se face ca un parjol intr-un rug nearzator $1 stramu- tati de dragostea ]ui Dumnezeu, chiar de sunt in lumea aceasta, ard pe st&panitorul ei diavolul in inima, cu sabia vapaie a Duhului Sfant (rugdciunea). Partea incepatorilor este de a usca spinii patimilor din pa&mantul inimii si de-a nu se sui cu mintea in vazduhul parerilor, c& acolo bat diavolii mari si-i rup aripile. Mintea trebuie sa fie de strajd la portile simturilor, ca s4 nu intre foc strain in cetatea sufletului. Aceasta este partea ascetic’ sau nevoitoare. Pentru unii nevointa este mare, pentru altii mai usoara, pentru altii tine toat& viata, iar pentru cei ce nu judecd pe nimeni Mantuitoru! le spune ca ,,fara de nevointa intra in Imparatia Jui Dumnezeu“ (Luca 6,37). Toat& lupta incep&torului consta in atentia care nu trebu- ie s& adoarma, caci om vrajmas fi va semana neghina in tarina inimii. Prin urmare, pe masura ce se va usca pamAntul inimii de mocirle, trebuie sa fic cu atentia marita, caci altfel painea lui va fi amara. Fara uscarea izvoarelor rele, fara scoaterea patimilor din ridacini, iar locul lor ars cu lacrimi, far& netezirea scurmi- turilor pe care le-au facut porcii (dracii) patimilor, nu este cu putinti de a ajunge in cetatea a doua, a luptatorilor, a celor spo- riti. Pana ce cu desavarsire n-am intors mania si pofta de la cele de aici, unde Juptau contra firii, incd nu am scdpat de omul cel 61vechi, incé nu avem sufletul fecioara si parte de crinul bunei ves- tiri a nasterii lui Dumnezcu in noi. Ceata incepatorilor sta sub fericirea saraciei desAvarsite. Nu este nimic de care s& le fie inima impinsa, nici chiar de ei insisi. Cat despre patimi, singura avutie a lor au risipit-o si au ajuns sdraci de avutia aceea si s-au facut ca un crin in pustic. Ceata celor sporiti este sub semnul fecioriei, a celor care s-au intors la starea de copii fara de patima, caci prunc nou ni s-a arditat noua: lisus Hristos. ,,Iar copilul crestea si se intarea cu duhul, umplandu-se de injelepciune si harul lui Dumnezeu era in El. Luceafarul de dimineafi risare in inimile noastre“ (2 Petru 1,19), caci Dumnezeu este lumina. ,,Atunci lumina ta va rasari ca zorile $i tima&duirea ta se va grabi“ (Is. 58,8). Lumina creste tot mai tare, pruncul [isus se face in ceata celor desdvarsiti, barbat desavarsit si vine plecandu-si capul sub mana zidirii Sale, ara- tandu-ne smerenia ca pe un Botez. Acum vine satana pentru cea din urma oara cu ispita placerii: Nu cumva iubim darurile lui Dumnezeu? Nu cumva avem parere pentru indraznirea catre Dumnezeu? Cu un cuvant, nu cidem in lauda strain? Pe toate acestea le arde ins& ascultarea desavarsita de la Dumnezeu, care lumineaza pe cei desdvargiti ca un soare al dep- tatii. Si precum lisus Hristos s-a facut ascultator pana la moarte pe Cruce, de Parintele Sau, asa si-n cei desavarsiti vointa lui Dumnezeu, cea mai urias putere, poarta chipul celei mai desa- varsite lepadari de sinc. lata vointa facndu-se smerenie, caci »Desavarsirea este 0 pripastie de smerenie“ (Sfantul Isaac Sirul). Dar are si diavolul un duh, duhu! minciunii (caci a lui Dumnezeu este Duhul Adevarului). Si cu duhul minciunii, dia- volul ispiteste pe cei desavarsiti. Nu cumva isi iubesc viata vii- toare? si vicleanul ii arata ingerii de lumina (2. Cor. 11,14). Aici este bine stiuté o deosebire sigura intre cele doud duhuri: ele au cate o lumind, ins& lucrarea lor este diferita. Lumina Duhului Sfant este Lumina lui Hristos, care 62 lumineaza pe tot omul ce vine in lume, pentru ci ne lumineaza si ne cunoastem cu adevirat ce suntem, fata de Sfintenia lui Dumnezeu. La Lumina adevarului nc vedem multimea pacatelor noastre. Pe miisura ce sporeste Lumina lui Dumnezeu in noi, vedem cata sticdciune am facut in vremea intunericului necunos- tintei si a pacatelor. Si astfel ne vedem cei mai mari pacatos Sfintii sunt convingi de pacatele lor, de accea judeciindu-se pe ei insisi. vrednici de iad se vad, dar mostenesc Raiul, primind in dar m{ntuirea. Diavolul minciunii are si el o lumina, insa Ja fel de min- cinoasa ca si el. Pe cand lumina cea adevarata araté pacatele noastre si din ele ne smerim pana in iad, duhu) minciuni cu lumi- na lui ascunde pacatele din ochii mintii, pe care i-a innegrit cu dubul m4ndriei, facand pe cel ce patimeste sa se cread& fara de picate si cd este mantuit (sectarii). Inselati sunt si cei mandri, care inchisi in nestiinta sunt convinsi de mAntuirea lor, desi s-a fnt&rit in ei fntuncricul cel mai din afard al mandriei. Privind viata sfintilor. ci se cred niste pacatosi, convinsi de pacatele lor, chiar dac& fata le strdluceste ca soarele. Asa se intaémpla c& pe unii nu ii lasi Dumnezeu fara de cruce, si se z:icA ca sunt picitosi, dar si cei ce zic numai din buze, sé vada de ci insisi. Cei des&varsiti nu simt numai piacatele lor, ci ca se afla intransii toate pacatele oamenilor (Gal. 6,2-10). fn inima lor stri- bate durcrea, sufera pentru durerca oamenilor, vor si se jertfeas- cA pentru ei, vor sa fie osAnditi in locul lor. Aceasta este iubirea de jertfa, parjolul care aprinde lumea, care cutremura portile iadului si starneste impotriva toaté valvataia de urd sau ispita a doua prin durere. Pe m&sura sporirii darurilor dragostei fn noi, pe acecasi masura diavolul aprinde vapaia de ura impotriva noastra. Dar daca il rugim pe lisus Hristos, El se va lupta pentru noi, oa- menii, biruind ca un Dumnezeu. Pe cel des&varsit, in timpul 63incercarilor il vor parasi prietenii, i se vor face potrivnici, il vor huli, il vor osandi ca pe un inselator pana si cei din casa lui, va fi dat in mainile vrajmasilor. Viforul iadului va fi asupra lui, doar-doar i] va desparti de dragostea ui Dumnezeu. Acesta este focul celei mai mari incercari si suferinte, in care-] curateste Dumnezeu, ciind insdsi el se ascunde din dragostea Sa si las si se pravaleasca asupra lui puhoaie de ura, care caut& sa-] inghita. De dragostea lui Dumnezeu ins4 nimic nu-l mai desparte. El spune impreuna cu Sfantul Apostol Pavel: «Cine ne va desparti pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau pri- goana, sau foametea, sau lipsa de imbraciminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris: ,,Pentru Tine suntem omorafi toat& ziua, socotiti am fost ca niste oi de junghiere“. Dar in toate aces- tea suntem mai mult decit biruitori, prin Acela Care ne-a iubit. C&ci sunt incredintat c& nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stSpnirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici in<imea, nici ad&ncul gi nici o alti faptur& nu va putea si ne despart’ pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea intru lisus Hristos, Domnul nostru» (Romani 8,35-39). lati ce este omul dupa fire sau un dumnezeu dupa har (Psalm 81,6). 2.7. Naluciri si viclenii demonice Diavolii, c&zand din slava cereasci si pizmuindu-i pe crestini, vor si-i impiedice de la suisul duhovnicesc spre cer, ca sd nu ajunga acolo de unde au cazut ei. De aceea este nevoie de multa rugaciune si vointa, ca primind cineya prin Duhul Sfant darul deosebirii duhurilor, s4 poatd cunoaste lucrarile lor, dar si cum pot fi invinsi fiecare in parte. CAnd diavolii vid pe crestini, dar mai ales pe monahi nevoindu-se, incearcd sa-i ispiteasc’, ridicénd multe sminteli prin gandurile ce le insufl. Aceste atacuri pot fi doborate prin smerenie, post si rugiciune, dar nici doborati nu inceteaza, ci vin 64 indat& cu viclenii si mestcsuguri noi. Atunci cand nu pot sa inse- le inima cu placeri murdare, se silesc si ne sperie, prefacandu-se in femei despuiate, fiare, reptile, trupuri uriase si multime de ostasi. Sa nu ne temem nici de nalucirile acestea, cici se mistu- iesc indata dacd ne rugim cu smerenie si ne insemnam cu Sfanta Cruce. Duhurile necurate sunt pline de indrazneala si nerusina- re, pentru ca desi sunt biruite, ne ataca iardsi in alt chip. Se pre- fac ca ghicesc, spunandu-ne ca se vor intampla diferite lucruri in viitor. Daca vor gasi sufletul neclintit in credinta si cugetarea nadejdii, aduc pe Satana, c4petenia lor. Acesta este asa cum i} descrie ov: ,,Ochii lui chip de luceafar, din gura lui ies parca niste torte aprinse si izbucnesc valuri de scAntei. Din narile lui iese fum... R&suflarea lui este de c&rbuni aprinsi si din gura lui tasnesc flacari“ (Ion. 41,18-21). ,,Graieste vicleanul lucruri mari. Incearc& si se fileasc& gi am&geste pe crestini. Dar noi crestinii s& nu ne speriem nici de nalucirile acestea, nici si lu’m aminte Ja cuvintele lui. Atat el, cat si slugile lui au fost doborate de Ma§ntuitorul, ca niste scorpii si serpi, spre a fi calcati in picioare de crestini“ (Sfantul Joan Scararul). Nalucirile lor apar dar se mistuiesc de la sine, nevata- mand pe nici un credincios si poartéa asemanarea focului celui vesnic, care-i va arde pe diavoli. Adeseori, viclenii se prefac a canta psalmi. Uneori, cénd citim, rostesc indata ca un ecou cele ce au fost citite sau ne ispitesc si lungim cantarea sau cititul. Dormind, ne scoala la rugaciune si aceasta o fac des, neingddu- indu-ne sa ne odihnim. Se mai intampl4 uneori s4 ia chip de calugari. prefacan- du-se ci vorbesc cu evlavie, ca si amageasca prin asemenea infa- lisdiri si si atrag’i pe cei amagiti unde voiesc ei. Dar nu trebuie si luam seama, chiar daca ne scoala la rugaciune. chiar daca ne sfa- tuicsc sa postim, chiar dacé ne osandesc cu picatcle ce ne-au jndemnat sa le facem. Ei fac aceasta ca si aducé pe cei simpli la 65deznadejde si si le spuna ci nevointa lor nu este de folos si cai viata crestind si monahala este grea, indemnandu-i astfel sa tra- iasea in pacate. Diavolii toate le fac, si le griiesc, si le tulbura, si le ames- tecd, pentru ca sé ne amageasca. Ei pricinuiesc lovituri, zgomo- té, suiera, iar dac% nu-i luim in seama plang si se tanguiesc ca niste biruiti. [ar dac& prevestesc, si nu credem in ei, cdci nu cunosc nimic din cele ce nu au avut loc. Singurul Dumnezeu este Cel ce stie toate inainte de facerea lor. Duhurile necurate nu cunosc nimic de la ele insele, ci ca niste furi, cele ce vad 1a alt- cineva le spun. Cand vin noaptea si voiesc sa ne graiascii cele vii- toare, spunandu-ne ,,Noi suntem ingeri nu le dati crezare, caci mint. Chiar daca lauda& nevointa voastra si va fericesc, nu-i cre- deti. Pecetluiti-va cu Sfanta Cruce pe voi insiva si casa voastra $i va rugati. fi veti vedea disparand, ciici sunt lasi si se tem mult de semnul Crucii Domnului, fiindc& prin ea au fost zdrobiti de Mantuitorul. lar daca totusi staruiesc cu mai mult& obraznicie, jucind teatru si schimbandu-se in naluciri, nu va infricosati, nici nu va ldsati impresionati, nici nu le dati atentie. Vederea sfintilor este linistité si blnd&, aducdnd pacea, bucuria si puterca lui Dumnezeu, iar sufletul priveste prin sine insusi pe cele ce se arata si este cuprins de dorul de cele dumne- zeicsti. Navala si nalucirile pricinuite de diavoli sunt cu batai, cu strig&te, ca dansul tinerilor celor fara de minte. Din acestea se naste frica sufletului, tulburarea si neordnduiala sufletului si gan- durilor, tristetea, ura de cei ce se nevoiesc, plictiseala, supararea, frica de moarte si apoi dorirea pacatelor, imoralitatea si lipsa rav- nei spre virtute. Cand sufletul este cuprins si staruie in frica, este semn al prezentei diavolului. Cand diavolii se apropie de noi suntem cuprinsi de o mare spaima si fricd, inima tresalta ca $i cand ar vrea sa ias& din piept, iar de fricd si spaima nici nu putem striga sau vorbi. Diavolii nu desfiinteaza frica, cum fac ingerii, ci 66 cand ii vad pe unii infricosati, le maresc si mai mult ndlucirea si-i ingrozesc zicfnd: ,,Cazand, inchinati-va!“ (Matei 4,9). Asa i-a amagit pe pagani si au fost socotiti de ei zei Daca diavolilor le-ar fi fost cu putinta si ne vatame, n-ar mai fi venit cu zgomote si naluciri, ci le-ar fi fost destul sa vind $i si ne facd tot ceea ce doresc. ins& neavand putere, joaca si-si schimba chipurile ca pe o scena, speriind prin zgomote, dar prin acestea se dovedesc mai cu seama neputincios' Este in firea mintii, mania impotriva patimilor. Caci daca nu se m4nie omul impotriva tuturor celor semanate de diavoli jntr-insul, nu va vedea nici © sfintenie intr-insul. lar cel ce vrea s& ajunga la mania cea fircasci, taic toate voile sale, pana cand int&reste in sine voia cea dupa fire a mintii. Cand, impotrivin- du-te, vei birui oastea vrijmasilor diavoli si o vei vedea c& fuge de la tine slabita, s4 nu ti se bucure inima. Caci rautatea duhuri- lor este in urma lor. Diavolii pregatesc un razboi $i mai rau decat cel dintai, adunandu-si fortele. Dacd te vei impotrivi lor mai departe, luptandu-te, vor fugi de la fata ta intru slabiciune. Dar dac& te vei inalta intru inima ta, pa. motiv ca i-ai izgonit, se vor ridica unii de la spate, altii din fata, daca vei parasi cetatea. Cetatea este rugaciunea, Iupta este impotrivirea prin lisus Hristos, iar baza de unde pornim lupta noastra este mania impo- triva diavolilor, Daca inima ta uraste pacatul prin fire, va iesi biruitoare $i se va indeparta de la toate pricinile ce nase pacatul. Diavolii se invaluie si se acopera pentru o vreme in viclesugul lor, cA doar isi va lisa omul sloboda inima, socotind ca s-a izba- vit de lupta. lar daca se intéampla aceasta, sar dintr-o data asupra bietului suflet si il rapesc ca pe o vrabie. Domnul nostru Iisus Hristos, Invatatorul nostru, stiind vrajmasia lor si milostivindu-se de neamul omenesc, ne-a porun- cit sX pzim inima cu strictete, zicAnd: ,,Fiti gata in tot ceasul, c& nu stiti in care ceas vine furul; deci nu cumva venind sa va gdscascA dormind“. Deci ia seama la inima ta, fiind cu luare 67aminte la simturile tale. $i daca se va insoti cu tine pomenirea lui Dumnezeu, vei prinde pe talharii care te prada de ea, Caici cel ce sc deprinde si deosebeasca precis gandurile, recunoaste pe cele ce vreau sa intre gsi si-l spurce, fiindc’ acestea tulburé mintca ca s& se facd mandra si trandava. Dar cei ce cunosc rautatile lor, rman netulburati, rugdndu-se Domnului. Loviturile ce ni le d& diavolul, fie pe vizute, fie pe neva- zute, adeseori Je simtim si le vedem. Dar chinurile ce le sufera diavolii de la noi, cind devenim uneori virtuosi sau ne cdim pen- tru greseli, sau rabdim indelung si rezistim la necazuri, sau ne rugam $i implinim cu rayna toate celelalte fapte crestinegti prin care diavolul este chinuit, lovit si pedepsit, toate acestea, dupa iconomia dumnezeiasc4, noi nu le vedem, ca sé nu ne mandrim si sa ne molesim. C&ci, drept este inaintea lui Dumnezcu s& rispliteasc’ cu necaz celor ce ne necajesc pe noi (II Tes. 1,5). Cum se pot izbavi de diavoli si de patimi cei care sunt bolnavi cu trupul si neputinciosi? Nu numai prin infranare de la manciruri, ci si prin strigarea din inima catre Domnul putem izgoni gandurile rcle $i pe diavolii care ni le strecoara. ,»Strigat-am cdtre Domnul intru necazul meu si m-a auzit* (Iona 2,3). Si iarasi: ,,.Din pantecele iadului ai auzit strigarea mea si glasul meu. De aceea: Pana ce va trece firidelegea, adic& tulburarea pacatului, striga-voi ciatre Dumnezeul cel Prea fnalt (Ps. 56,2-3), ca diruindu-mi cea mai mare binefacere, s4 nimiceasc4 cu puterea Lui insdsi momeala picatului si s& surpe idolii cugetarii patimase*. Deci, dacd nu ai primit darul infranarii, cunoaste ca Domnul vrea sa te asculte prin rugaciune si nidejde, cand te rogi. Deci cunoscand judecata |ui Dumnezeu, nu te descu- raja pentru neputinta nevoint a infranarii. Ci mai degra- ba stdruieste in lucrarea izbavirii de vrimasi prin rugaciune si rabdare unita cu multumire. De va vor alunga gandurile neputintei si ale suferintei din cetatea postirii, fugiti in alta, 68 adica in rugaciune si in multumire. Diavolii, ragand pe Domnul ca sa nu fie trimigi in adanc, au primit implinirea cererii (Lc. 8,31-32). Cu cat mai vartos va fi ascultat crestinul, care se roaga sa fie izbavil de moarte mintala (Isaia Pustnicul, Filocalia I, p. 478). 2.8. De ce trebuie s& ne luptim cu diavolii? De ce ing&aduie Dumnezeu ca sa fim ispititi? Sfantul Apostol Iacob ne spune: ,.Nimeni si nu zica atunci cand este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru ci Dumnezeu nu este ispitit de rele si El insusi nu ispiteste pe nimeni. Ci fiecare este ispitit cfnd este tras si momit de insdsi pofta sa. Apoi pofta, zdmislind, naste pacat, iar picatul odata sdvarsit, aduce moarte* (Iacob 1,13-15). Prin urmare, fiecare este ispitit fic de cdtre dia- vol, fie prin propria sa voint&, totdeauna prin ingdduinta lui Dumnezeu. Sfantu! Maxim Marturisitorul ne lamureste ca cinci sunt motivele pentru care Dumnezeu ingiduie s& fim ispititi de dia- voli: 1. Prima pricind este ca acei ,care sunt incercati si se jupta, sA ajunga sa discearna virtutca de rau“. Acest razboi ne aduce experienta, ajungand s4 deosebim bincle de viclesug, vir- tutea de piicat. 2. A doua pricind este ca ,,dobandind virtutea prin oste- neal& si durere, s%i o avem sigura si nestrimutata™. 3. A weia pricina este ca ,,inaintand in virtute si nu ne inganfaim, ci si ne smerim*. Razboiul continuu ne obliga si ne smerim continuu si nu ne ingdduie si ne mandrim cu virtutile noastre. A patra pricina este ca ,,dupa ce am fost ispititi de pacat, sd-] uram din toata inima™, precum gi pe diavolii care ne ispitesc. 695. A cincea pricina este ca ,,devenind nepatimasi, s4 nu uitim slabiciunile noastre si nici puterea lui Dumnezeu, care ne-a ajutat*. Prin urmare, vom trece adesea de la razboi Ja pace, de la durere la bucurie duhovniceasca, stiind ca inainte de inviere este Golgota Crucii. Trebuie si ne luptim cu toate puterile noastre, bizuindu-ne mai ales pe ajutoru] lui Dumnezeu, c3ci nu intru multimea ostirii este biruinta razboiului, ci din Cer este puterea (1 Macabei 3,19). Astfel, orice ispita, daci o infruntém, ne poate aduce cunund vesnica. 70 CAPITOLUL Tehnica de lupt& a diavolilor 3.1. Metodele diavolilor Trebuie s& cunoastem metodele prin care ne luptd diavo- lii, ca s& prindem curaj si s4 biruim pe vrajmasii mantuirii noas- tre. Avem vrdjmasi cu adevirat rai, cumpliti, vicleni, mesteri in uneltiri, puternici, neadormiti, imateriali, care pot si aprinda cu focul pacatelor Biserica Vie a lui Hristos, care suntem noi, creg- tinii ortodocsi. Fiecare dintre noi, cunoscand planurile potrivnicului, se va ingriji s4 nu cada in cursa diavolului (1 Tim. 3,7). Multi cres- tini se intreaba daca exist& diavoli si care sunt tacticile prin care acestia ingeald pe oameni. Cea mai mare viclenie a diavolilor este si ne facd si credem ca ei nu exista. Multi oameni zic adesea: ,, Vedeti-v4 de treaba, nu exista diavoli! Diavolii ii indeamna sa zica astfel. Ei au interesul s& ne facd sA credem c4 ei nu exist, pentru ca asa este usor sa crezi ca nu exist& nici Dumnezeu si atunci nu exist nici un criteriu moral si tow! este permis. 3.2. Diavolul isi schimb& des planul de actiune Diavolul cerceteazi ce fel de ispit& este mai eficace gi se potriveste mai bine fiecdruia si pe aceasta o pune in lucrare. Nesuportand infrangerea, isi masoara si c4ntdreste bine fiecare 7lovitura. Asadar, intr-un fel se lupt4 cu incepatorii si in alt fel cu cei crescuti duhovniceste, intr-alt fel cu cei nepasatori $i in alt fel cu cei care cred in Dumnezeu. Altfel ispiteste diavolul pe cel bol- nav si nepulincios si altfel pe cei sindtosi. Altfel se poarta cu cei cinstiti si altfel cu cei vicleni. El stie ci ceca ce vatima pe unul, poate fi de folos pentru altul. Sfantul Atanasic cel Mare spune ca --diavolii, dupa cum ne vor afla, tot astfel se vor face si ei fata de noi“. Avva Isaac scrie: ,,Este un obicei al diavolului ca si impart4 cu miiestrie atacurile sale impotriva celor cu care se lupt4, dupa felul armelor sale si s4-si schimbe ispitele dupa sco- pul urm4rit cu fiecare in parte“. Sfantul Isaac Sirul spune ca dia- volii Jupta diferit pe cci nepasatori si lenesi, fata de cei ravnitori si Intdriti duhovniceste. Astfel, pe cei nepasatori ii lupta de la inceput cu t&ric, ca si-i cuprinda frica $i si li se para de la ince- put calea aspra si greu de strabatut. Pe cei ravnitori nu-i atacd de la inceput, cand ravna lor pentru cele duhovnicesti este mare. Tar cu cei evlaviosi amanda lupta pana cand vor cadea in lenevire si atunci fi atacé, micsorandu-le ravna. Trebuie sA luam aminte, c&ci altfcl vom cadea sub loviturile nemiloasc ale diavolilor. SA nu ne incredem in puterile noastre. caci in orice clipa vicleanul diavol poate exploata slibiciunile noastre. 3.3. Diavolul ne ispiteste la inceput cu pacate mici Diavolul niciodata nu incepe lupta cu pacatele cele mari. El incearca la inceput sa-1 pacaleasci pe om, ca si comita o cat mai mica greseala. luda nu a devenit tridator dintr-o data, ci a inceput cu furtul unor mici sume de bani, iar apoi dorind mai mult si fiind ajutat de diavol s-a facut rob al iubirii de bani. Apoi acest picat a condus la tradarea MAntuitorului lisus Hristos. Sfantul loan Gura de Aur ne spune ca diavolul de la paca- tele cele mici ajunge la pacatele cele mari. Diavolului ii cste 72: suficient& o mica slabiciune a noastra, iar apoi, dacd cedam ispi- telor, igi face sdlas in sufletele noastre. Sfantul oan Sc&rarul, care a descoperit acest viclesug al diavolilor, ne invata: ,,Multe chipuri are sarpele (diavolul) desfranarii. Pe cei care nu au cunoscut pacatul le spune s& fac’ numai 0 incercare, ca si vada cum este acest pacat gsi apoi si se pocaiasc&. Unii se las’ convin- gi s4 incerce numai 0 dati gi apoi s4 se opreasc4. Ei gandesc: Ce voi pati dac& voi p&c&tui o singurai dati? Nimic. Nu ma voi pier- de numai cu att. $i astfel fac primul pas. Din nefericire, raul nu se Opreste numai aici. Primul pas este astfel fiicut. Cetatea sufle- tului este distrus& si puhoi de diavoli pot intra acum si-1 vor lupta pe om cu pacatul desfrandrii*. 3.4. Diavolul exploateaz& slibiciunile noastre Diavolul studiaza cu atentie toate slabiciunile oamenilor si dupa aceasta isi alege ispitcle. Slabiciunile difera de la un om la altul: unul este inclinat spre lacomia pantecelui, altul spre des- franare, altul spre iubirea de arginti, altul spre mAndrie, altul spre lene, altul spre bautur, altul spre nepdsare, altul spre necredinta, altul spre manie. Sfantul Simeon Nou! Teolog spune ca ,,Avem vrajmasi fri de trup, al céror scop principal este aflarea sl&biciunilor noa- stre, asupra c4rora s4 arunce sagetile sale, ca si ne doboare fin picate“. Iar Sfantul Apostol Pavel ne spune: ,,Nu dati loc diavo- lului* (Efeseni 4,27). Neingrijindu-ne de slabiciunile noastre vom lasa deschi- s& poarta inimii, iar diavolii vor veni s& ne ispiteasca. 3.5. ,,Blandetea* diavolului Vrajmasul mantuirii noastre ne prezinta pacatele ca fiind bune si atragatoare. E] stie cd daca ar ataca cu furic de la inceput, TBcrestinii s-ar mobiliza si lupte impotriva lui. Sfantul loan Gura de Aur spune ca ,,la inceput diavolul arat4 indulgent& si incearc& s&-si implineasc& scopurile sale picd- toase cu blandete $i se arat4 cu dragoste fat’ de crestini“. Din acest motiv, diavolul ne prezintd intunericul drept lumina, nefericirea ca fericire, pacatul ca fapta buna. 3.6. Diavolul lucreazi fn ascuns O tacticd importanta a diavolului este ascunderea. lati de ce multi oameni cred cai nu exist& diavoli. Sfantul Clement Romanul spune c& atunci cand diavolii se retrag si se ascund, ravna crestinilor spre virtute scade. Iar dac& diavolii s-ar arta in toata uratenia si rautatea lor, atunci oamenii ar incremeni de frica si s-ar feri de ispitele lui. Asadar, desi diavolul este fiinta personala, el se ascunde cu grij&, pentru ca oamenii s4 nu dea importanta si s& fie linis- titi. 3.7. Diavolul ne atac& prin surprindere in viata duhovniceasc’, cea mai infricosdtoare arma a diavolului este atacul prin surprindere. M&ntuitorul nostru Tisus Hristos ne-a invalat cum s& biruim aceast& puternicd ispita: »Rugati-va neincetat, ca si nu c&deti in ispiti (Matei 26,41). Prin rugaciune si priveghere, darul Duhului Sfant va patrunde in sufletul nostru si ne va sfinti si astfel va alunga pe diavoli. Sfantul Apostol Pavel ne spune sa priveghem si si ne rugim neincetat, ,,ca s% nu ne ispiteasc4 Satana din pricina noas- tra (1 Corinteni 7.5). Neinfranarea datorita nepas&rii noastre fata de cele duhovnicesti este starea sufleteasca de care are nevo- ie diavolul pentru a stapani sufletul nostru. 74 3.8. Diavolul ne lupta cu nepdsarea Viata duhovniceasca cste o lupta permancnta pentru sfin- tirea noastra si orice clipa care trece fara lupta este un pas inapoi. Toate eforturile noastre pentru curatire si sfintire se pot pierde intr-o clipa prin caderea in pacate. Sfantul loan Gura de Aur ne invata: ,,Diavolul, cand afla un suflet molesit si care nu se ingrijeste de rinile pacatelor sale, nu inceteaz4 s4-l lupte cu aceast& arma“. ,,Antidotul nep&sarii este implinirea cu ravni a datoriilor duhoynicesti“. Sufletul care nu-si simte cdderea sa duhovniceasca, fie ci nu este interesat de viata cea vesnica, fie ci din cauza ostenelilor nechibzuite este cizut in aceast4 cursa a diavolului. SA ne oste- nim duhovniceste, ca s4 pazim cetatea sufletului de atacurile satanei, ca s& nu gaseasci la noi posibilitatea de a ne ispiti. 3.9. AmAnarea pocdintei Ai timp sa te pociiesti! Aceste ganduri le auzim adcsea in mintea noastra, prin gandurile pe care ni le insufla diavolul in mintea noastra, cat si prin cuvintele oamenilor pacdtosi. Ani de zile am fost jucdrii in mainile diavolilor, facandu- le pe plac si savarsind pacatc. Intr-o zi ins, lumina dumnezeias- c& stréluceste in noi gi ne indeamn& la pocdintdé. Darul lui Dumnezeu ne face si simtim starea noastri pacdtoasa. Dumnezeu ne cheama Ja pocdinta prin ganduri de pocainta insu- flate‘de Sfantul Inger Pazitor si prin duhovnici. Acum intervine jns& si diavolul. E] lucreazd cu gandurile amanarii, pe care ni le insufli in mintea noastra. Incearca si ne convinga prin argumen- te mincinoase: nu ai postit, nu csti pregatit, ai timp, ce 0 s& zic& duhovnicul cand va afla pacatele tale? Las, sa te indrepti si apoi te vei pocii! Nici un om nu poate fi ins sigur ca in viitor se va pocai 75sau c nu va muri. Dar diavolul, ajutat de inclinarile noastre spre pacate, de cele mai multe ori reuseste si castige vointa noastra. Astfel, pocdinta noastra este amanata $i ocazia inceputului bun si al mantuirii noastre este amanat. Cu trecerea timpului, patimile noastre se vor mari. R&nile sunt mai usor de vindecat Ja inceput dect atunci cfnd s-au cronicizat. Trebuie sd punem de indata in practica hot&rarea noastra de a ne pocai. Sa facem sa rodeasca prezentul S& ne inchidem urechile la povetele viclenilor diavoli, care ne soptesc ci avem timp. Nu! Nu! Nu mai avem timp. Acesta este adevarul, pe care diavolul caut& s4-1 schimbe, pentru a ne insela. Unui pirinte 7i soptea diavolul la ureche: ,,Las&, ai sé mergi mdine s4 te spovedesti!" Iar parintele ii spunea: ,,Nu, as- tazi m& voi spovedi si m@ine fie voia Domnului*. 3.10. Diavolul se preschimb& lund infatisarea vazutd Din Viefile Sfintilor aflim c4 diavolii se arata trupes- te. De aceea Duhul Sfant ne avertizeaza ca ,,Satana se prefa- ce in inger de lumina“ . Sfantul Antonie cel Mare ne spune: »Diavolul st&ruia ticdlosul noaptea, lua chipul unei femei $i o imita fn tot felul, numai ca sé ma insele. Uncori mi se arata ca un om evlavios. Adeseori se prefac a canta psalmi. Se intaémpl& uneori ca atunci c4nd citim s& rosteasc& dupa noi ca un ecou cele ce au fost citite. Diavolii pot imita orice. Sunt vicleni $i gata s& se prefac& si si se schimbe in toate infati- sarile. Ei rad nebuneste si suier’, caci toate le fac si le gra- iesc si le tulbur& si in toate se prefac si pe toate le amestec4, pentru a amagi pe cei simpli“. Vietile Sfintilor prezinta nenumiarate exemple despre aparitiile sensibile ale duhurilor rele, care uneori vorbesc, alteori imita diferite animale, iar alteori fac s4 se auda tro- paituri, suieraturi, blasfemii si vorbe murdare. $i toate 716 acestea cu scopul de a inspiimAnta si infricosa pe cel cre- dincios. Stiind toate aceste lucruri, trebuie s&4 fim foarte atenti si sd nu ne temem. Sfantul Antonie cel Mare ne sfatuieste si nu dim nici o importanta unor astfel de mestesuguri diavolesti. Pentru ca dia- volii, daca ar putea ceva asupra celor credinciosi, nu ar mai veni cu astfel de mestesuguri, ci i-ar dobori direct. Duhurile rele se mistuiesc dacé ne rugim cu credint& si smerenie si chemam numele Domnului, insemnandu-ne cu Sfanta Cruce. 3.11. Diavolul ne ingeala prin ghicit, vise, prejudecti si superstitii Diavolul ne ingeala prin ghicit, prejudecati, vise si super- stitii, care la prima vedere par nevinovate. Dumnezeu, cu multa Sa Intelepciune, a ascuns omului viitorul sau. Tar acest lucru I-a facut pentru a-! feri de o infricosata surs4 de neliniste si neferici- re. In plus, i-a hdrazit speranta si l-a incredintat de iubitoarea Sa purtare de grija, cerandu-i sa se lase in grija Sa, cu increderea copilului fata de Parintele Sau. Ins& vrajmasul diavol, vrand sa slabeasca si si micsoreze aceasta incredere, speculeaza cu viclesug capacitatea sa (ca duh ce este asemenea ingerilor) de a cunoaste anumite lucruri, la care omul nu are acces. Mai ales cele referitoare ja viitor. SA nu vitam c& omul este, totusi, mai prejos decat ingerii (Evrei 2.7). Asadar, diavolii fara s4 fie a toate cunoscatori, cAci atotstiinta este o insu- sire numai a lui Dumnezeu, cunosc totusi uncle imprejurari lega- te de cele ce se vor petrecc. Sfantul Antonie cel Mare spune cii, de exemplu, diavolii vad cum ploua torential in Muntii Etiopiei si, in acelasi timp, se pot arata in Egipt, unde prin ghicit si prin vise prevestesc celor creduli umflarea apclor Nilului. Dac& un frate de al tau, aflat intr-o localitate indepartata, se va porni sA vind la tine, diavolii care vad si aud acest lucru se vor arata in vis tie si iti vor spune 7aceasta. lar cand se va intémpla de mai multe ori aceste lucruri, te vei increde in visele si descoperirile tale. Astfel, diavolii, folo- sind una din insusirile lor, se prefac ci ghicesc si cA spun mai inainte ce se va intampla dupa mai multe zile. Sfantul Atanasie cel Mare spune ca diavolii ,,se prefac ci ghicesc“, ciici in esenti ei nu ghicesc nimic, ci inseald pe oa- meni cu falsele lor previziuni. Pe termen lung, ei se dovedesc mincinosi, caci mint si nu spun nimic adevarat si sigur. Hrana diavolilor este minciuna. $i chiar atunci cind spun adevarul, o fac de nevoie, ca s4 poata apoi sa insele si sd ne robeasca $i s4 ne prinda in cursele sale. Sfantul Didim Alexandrinul spune ca ,,de multe ori dia- volul ne inseali, amestecand adevarul cu minciuna“. De aceea, noi nu trebuie si ascultaim $i si credem ce spune diavolul si nici cuvintele rostite de cei demonizati. SA luim pilda pe Domnul lisus Hristos si pe Sfintii Apostoli, care n-au primit cele ce dia- volul le-a ghicit, ca fiind adevarate. Domnul insusi i-a respins pe diavoli, cu toate c4 marturiseau despre El un adevar, anume c4 este Fiul lui Dumnezeu (Mateci 4,1-11). La fel a facut si Sfantul Apostol Pavel, cu duhul pitoni- cese al tinerei din Filipi, care aducea mult castig stapanilor ei, ghicind. Ea spunea adevarul cand striga despre Sfantul Apostol Pavel si Sila: ,,Acesti oameni sunt slujitorii Dumnezeului celui Preainalt‘t (Fapte 16,17). Sfantul Apostol Pavel nu a primit aces- te adevaruri, care proveneau de la diavoli. Astfel ne-a invatat sa nu credem in ghicit si prevestiri, care sunt lucrari diavolesti. Si acest lucru, pentru ca nu cumva in adevarul spus de diavol sa fie amestecata $i minciuna sa $i ca si ne deprinda pe noi s4 nu dim niciodaté crezare. Pentru cd nu se cuvine ca noi, avand dumne- zeiestile Scripturi si libertate de la MAntuitorul, s4 ne lasim inse- lati de diavoli. Trebuie sa fim foarte atenti, pentru c& multi vra- jitori si ghicitori fac aceste Jucrari, folosind cuvinte de evlavie si de rugaciune. 78 Sfantul Ioan Gura de Aur spune: ,,9i lucrul cel mai mare al inselaciunii este ci, atunci cfnd suntem preveniti asupra aces- tor inseliciuni, incercim s-o apirim pe femeia ghicitoare spu- nand despre ea c& este crestina si cA nu spune nimic altceva decat numele lui Dumnezeu. De aceea trebuie s-o uram si mai tare, pentru c& foloseste numele lui Dumnezeu spre ocari“. Nici in vise nu trebuie sé credem, pentru ca visele sunt inselatoare. De foarte putine ori ne vorbeste Dumnezeu prin ele. Diavolii tnsa ne pot vorbi de multe ori prin ele, urmarind s& ne murdireasca sufletul si trupul. De aceea, Sfantu) loan Scdrarul ne zice: ,,Nimeni s4 nu se invoiascd a se gandi ziua la naluciri visate in timpul noptii, cci si acesta este un scop al diavolilor, ca s& ne murdareasc& in timpul st&rii de veghe cu spurcdciunile visate in timpul nopt Deci, regula de aur pentru interpretarea viselor este de a nu crede in vise. Daca Dumnezeu vrea sa ne descopere voia Sa cea Sfanta prin vise, are puterea s4 ne-o descopere, trecand peste cenzura noastra (de a nu crede in vise). Sfantul Joan Scirarul ne fnvata: »Cel ce crede in vise este asemenea celui care aleargi dupa umbra sa $i incearc4 s-o prind&“. Cand incepem s& credem in vise, dim dracilor dreptul dé a ne ispiti si cand suntem treji. Atentie, de asemenea, si la superstitii si la prejudecati. Acestea sunt armele in méinile diavolilor, prin care oamenii devin jucd- riile lor. Sunt oameni care considera cifra 13 fatidicd sau se neli- nistesc la strigitul cucuvelei sau la urletul cdinilor, sau daca le-a Uiat calea o pisic’ s.a.m.d. Toti acestia, fara sa vrea sau fara si inteleaga, isi leaga viata, fericirea sau belsugul de anumite per- soane sau intémplari, care nu au nici o legatura cu desfasurarea fireasca a vietii. De cele mai multe ori, diavolii aranjeaza astfel lucrurile ca oamenii sa creada in superstitii. Este vorba aici de oameni necredinciosi sau mai putin credinciosi. De aceea, Sfantul Ioan Guri de Aur ne spune: ,,Vazand un om oarecare, repede il poti condamna, la indemnul nefast al 7