Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Traducere Articole Plasticitatea Neuronilor
Traducere Articole Plasticitatea Neuronilor
2.Neuronii in oglinda
Neuronii in oglinda au fost alesi ca o cheie pentru a intelege cognitia sociala. Neuronii in
oglinda raspund atunci cand, de exemplu, o maimuta face o actiune, cum ar fi apucarea
unui obiect, si atunci cand o maimuta observa pasiiva o actiune similara facuta de un alt
agent. Din moment ce au fost descoperiti, si oferindu-le numele lor evocativ, mai multe
tipuri de neuroni in oglinda au fost indentificati ca fiind "audio-vizuali", "comunicativi",
"raspunde la un instrument", "peripersonali", "extrapersonali".
Evolutia Stiintifica a purtat o dezbatere despre originile evolutioniste si consecintele si
implicarile neuronilor in oglinda. Implica o adaptare pentru cognitia sociala.
Teorie atomista- neuronii in oglinda sunt mici si aparent invizibili; ei combina senzori si
proprietati motorii intr-unul singur, o singura unitate. Incepand cu Grecia antica, exista o
lunga traditie in care "atomii" sunt intelesi ca a fi constructia blocata a realitatii. Aceasta
traditie poate crea o tentatie pentru ca crede ca simplu si micii neuroni in oglinda pot
explica complexitatea incurcata a lumii sociale, incluzand conflict politic, dependenta de
droguri, pornografie si raspunsuri la violenta din media.
Telepatie- neuronii in oglinda sunt un fel de intermediari intre "intelegerea preconceptuala si cea pre-lingvistica" care poate sa "doboare toate barierele lingvistice si
culturale".Am observat actiunea ta si fara inferente sau un cuvant bine spus, neuronii in
oglinda ma pun in aceeasi pozitie de a produce actiunea ta, si ajuta-ma pe mine sa inteleg
intentia ta. Genul acesta de actiune fara efort, fara cuvinte suna foarte mult cu telepatia,
trimiteri antice intre oglinzi, oracole si divinitate poate epuiza in viitor intuitia, iar prin
neuronii in oglinda, putem vedea direct in mintea celorlalti.
Aceasa "ipoteza asociativa", sugereaza ca neuronii in oglinda sunt formati in cursul
dezvoltarii individuale si via acelasi proces de invatare care produce conditionarea
Pavloviana.
Aceasta impoteza asociativa este consistenta cu descoperirea, aratat ca sistemul
neuronilor in oglinda a muzicienilor si a dasatorilor sunt diferite fata de ai altor oameni.
Suportul direct al ipotezei asociative vine direct de la experimente si arata experenta
corelata a observatiei si executa diferite actiuni care pun sistemul neuronilor in oglinda
intr-un mod invers.
Daca ipoteza asociativa este corecta, neuronii in oglinda nu se desfasoara in niciun
standard sau sens biologic. Acest mecanism care produce neuroni in oglinda, invatare
asociativa, trebuie desfasurata, dar din moment ce este prezenta in mai multe specii, dar
nu este nici un motiv pentru a crede ca invatarea asociativa este o adaptare pentru
producerea neuronilor in oglinda.
Cand neuronii in oglinda sunt priviti ca si produse a invatarii asociative,ele n-o sa mai
arate pentru mult timp ca atomi. Ei pornesc ca si neuroni motorii, capata proprietatile sale
vizual-motorii de la conexiunile cu ceilalti, neuroni vizuali, si nu pot pierde proprietatile
lor, ei pot fi ca o fisura din experienta observarii a unei actiuni care este corelata cu
executarea unei alte diferite actiuni. In fiecare zi din viata noastra, experienta din genul
acesta de lucruri, vin de la coordonarea actiunii instrumentale si de la controlul
comportamentului social.
n primii ani de via, creierul crete rapid. Pe msur ce fiecare neuron se maturizeaz,
trimite mai multe ramuri (axoni, care trimit informaii i dendrite, care iau informaii),
crescnd numrul de contacte sinaptice i stabilind conexiunile specifice din cas n cas
sau n cazul creierului, de la neuron la neuron. La natere, fiecare neuron din cortexul
cerebral are aproximativ 2500 de sinapse. Cnd copilul are 2 sau 3 ani, numrul
sinapselor este de aproximativ 15000 pe neuron (Gopnik i colab., 1999). Aceast sum
este aproximativ a doua parte din creierul unui adult obinuit. Pe msur ce mbtrnim,
conexiunile vechi sunt terse printr-un proces numit curare sinaptic.
Curarea sinaptic elimin contactele sinaptice mai slabe, n timp ce conexiunile mai
puternice sunt pstrate i consolidate. Experiena determin care conexiuni vor fi
consolidate i care vor fi terse; conexiunile care au fost activate mai des sunt pstrate.
Neuronii trebuie s aib un scop pentru a supravieui. Fr un scop, acetia mor n timpul
unui proces numit apoptoz, n care neuronii care nu primesc sau nu transmit informaii
se deterioreaz i mor. Conexiunile ineficiente sau slabe sunt curate cam n acelai
mod n care un grdinar ar cura crengile unui copac sau arbust, oferindu-i plantei forma
dorit. Plasticitatea este cea care permite procesul de dezvoltare i de curare a
conexiunilor, lsnd creierul s se adapteze singur la mediul su.