"Cultura e finalitatea tuturor societafilor" (E. Lovinescu) Lene 10 - 2014 Targu Mures http:/ / www.revistavatra.ro Un colocviu despre doi critici: Paul Cornea si Mircea Martinsumar nr. 523* * diners ereare de numerotare numa dub precedent neste 523-5246 521 $22 necerem sence tolle lege SlaanduVian Fvlujasaimentlor 1 inedit SleandraMesoaical 2 carmen saeculare — RadaVacuDrgiSiniece Ad epica magna — RalsTuctusct Pexiplesribslor a 7 croniciliterari AnkeaPor Ositoxeains; Fagot 10 rin MotoovaLnck: Ovid TeanenParuaniinodin 13 ctonicatcorici DanNecusns Unban A 16 Ants Core, Wale Besanin, Quen Neilso Sj Zieh, Agon Hana, EnscLohotNovberTenle 19 contraepisteme UknMeisinsWo00: Delsdemorlalibrin a 25 conexiuni CainCkic Lieraursipedepsi A 2 cu crfile pe mast RotinGucon: DesArsompoutl igileasr A 0 Mafsort:ConssleAgiaist a 32 triptic ve tantonsc: Pome A 34 Miuiawarous one A 36 nin: Poe 439 colocviu despre doi crit paul cornea mircea martin Arment A At PaulCannsr-Dovtmodceinelcrle a 42 GeorgeNEAcoe: Interprets -ndemalacul AAS Angelo MmowevicyPosestezuniunitapoapel’ gi deperde™ t cxperenicomunine Aa? AleandruAcacee: ConcepsdeinineailPaulCorees A St ‘Anna Cunct: Letor is fabalesfbal lector IomsBoak Pasi Cormesfocigumccomenpenedelecorii 4.57 Geist Mem Mca MirLaitieeUamdedemploi 439 DeTitane Lieecinddesompinceoos as em Aands Forme sean Ate Retain Dchominlonircsltewe AT (Geen: Nica Mcnsiesbestehbsizaes lecture ‘Senter Cemmensnc ie oc set At as t Pdaresdecnag" ABS sso. Operspeathioric A 1 -caeslaicnife 96Senida Denissa POENARIU Un traseu critie: de la text la prefata Prefaces signed by Mircea Martin embody a distinctive critical spirit and also a personal eritical ‘method. To capture the specificity of Martin’ prefaces, [ Proposed in this paper a typology by comparing Martin's approaches to other 1vo theories about the functioning of the prefaces, namely the peritext introduced by Genewe and Derrida's pre - face. The starting point in ‘the construction ofthis typology was the relationship that each of these prefaces have in relation to what we might call the source - text. If Genettesperitext maintain with ‘the source — text a dependeney relationship and Derrida re face shows a interdependence connection, Martins prefaces are independent texis, their autonomy entail the ‘core ofthe critical act practiced, the essence burgeoning from the definition of erties as a “confrontation between ‘wo consciences”. : Key words : Independent preface, peritext, pre — face, ertical conscience Genette situeaza totaitatea elementelor liminale ce insofesc textul central al unei car, si se regasesc in interiorul cari respective, sub termenul-umbrela. de vperitext”. Din categoria peritextelor fac parte tittl, subtitlul, pseudonimul, prefaja, notele, postfata $a, scopul acestora find acela al medieriidintre carte si cittor Defi, cu siguranti, 0 aprofundare asupra peritextelor ‘martiniene mentionate mai sus ar fi fructuoasé, ma voi concentra doar asupra prefejelor, respectiv postfetelor sorise de Mircea Martin. Punctul de plecare tl reprezint ‘observatiile lui Genette care plaseaza funetia unei prefeje ‘in jurul a doud intrebari cheie: Cum si De ce ar trebuicitit fextul pe care- prezinta si tl e-prezinta? Perceptile lui Geneite asupra tipului de relatie ce ar defini pozitionarea prefetei in raport cu ceea ce am putea numi conventional text-sursi pot fi reduse prin termenul de subordonare, prefafa find oarecum dependents de textul pe care-i Insoyeste. ‘are acesta si fie gi cazul prefetelor semnate de ‘Mircea Martin? Sunt prefetele [ui Mircea Martin vectori prin intermediul carora se focalizeaza continuturi, miza fiind doar aceea conceptelor cheie, ciaind astfel sub incidenga peritextului? Dacé am raspunde afirmativ, nu doar c& am opera © limitare, ci chiar, am vorbi de 0 distorsionare atat a dimensiunii teleologice, dt gia cele eidetice definitorit prefetelor martiniene Reunirea unora dintre acestea in volume este, de altfel, un argument solid in favoarea autonomiei lor Si, int-adevar, aver in fafa texte autonome ce gisese coerenta ipso facto, texte ce parcurg urmétoarele etape: lext-sursd * prefajé * text autonom publicat in volum * prefaa. Prefejele ajung asadar sfc la rindal lor prefatate de propriul lor creator Care ar fi elementul ce le confer independenta? Sunt operate modifica ulterioare? Sau altfel spus, care este traseul critic urmat de Martin prin care prefefele pe colocviu despre doi critici: paul cornea - mircea martin care lesemneaza depdsescstatuul standard al peritextului, ‘aceasta in conditile in care raporturile ce stau la baza relatilor dintre prefete si textul ~ sursi, prezinta la o extremitate relajia de dependenta, exempliicaté. prin prefefa lui Genete, si le cealalt, relajia de autonomic ce ‘aracterizeaza prefefele lui Martin. inte ele, mediana, se situeaz& perspectiva lui Derrida asupra rolului prefeje. In Diseminarea, Derrida, plecand de la prefeta ssemnata de Hegel, determin tipul de existent a prefefei standard, prefajé ce s-ar plia pe formatul peritextului, definind-o ca un rest de scritura” ce se plaseaz& exterior si totodata anterior continutului pe care il anunf Adevarata pre-faj: ar trebui si constituie o prezentare de sine @ confinutului, fiind in acelasi timp negata $i interiorizata in ,auto-producerea si auto-determinarea conceptului".’ Derrida vorbeste de o situare paradoxala a pre-fejei ow doar tn exteriorul, ct si in interiorul conceptului. Doar dacd atinge aceasté dubli necesitate, devenind interiorizata gi, in acelasi timp, sublimaté in fextul pe care-1 insofeste, prefaja devine valabild, sau altfel spus devine text ,de-marcat prin el insusi”” Am plasat aceasta situare din perspectiva relate cu textule ‘urs, sub semnul interdependentei Pentru a surprinde natura prefejefor lui Martin, cred ef trebuie in primul rand s& sraducem tn limba} ‘martinian ,conceptul” pe care-1 amintea Derrida. Voi bleca de la definitiacriticii din Singura eriticd: un mod dea gindi despre un alt mod de a gindi” sau aitfel spus ‘© constinfé (cu unicitatea ei), despre o alté constinga (in unicitatea ei). Constinta crticului opereszé un demers ‘identificator eu o alt constiings, si anume constinga ‘peri in limbaj pouletian, Pentrua ilustra aceast relat, Martin apeleaza la un citat din Ramon Femande, care consider c& merita notat: critica literara are drept scop 8% coincida pe cat posibil cu opera, sé insojeasca elanul i creator, sé imite pe planul inteligentei demersurile ci esentiale" Coincidere, insoyire, imitare. Dar oare si contopire? dn cazul prefefelor tui Mircea Martin, metoda folosita este una dialogics, asa cum de altfel sustine gi ctiticul: Un Picon si un Poulet, prinre alii, au stéruit convingitor asupra faptului c8! opera este constint -Aceasti constin{a nu se dezvaluie decit in dialog, ori Jectur, sicu att mai mult lectura critica, infttigéndu seca o confruntare intre dous constinte” * Dac pentru Derrida prefaja devine text de~ ‘mareat doar in momentul in care se interiorizeaz& si se ssublimeaza in interioral conceptului filozofic, in azul {uj Martin, prefata scapa de sub incidenya subordonai prin intermediul confruntarit dintre constiinga critica $i Congtinta operei fiinde& n definitiy lectura in genere special riman forme de alianfa spiritual, de Drogresie in dialog” In prefetele studiilor de critica literara, metoda ialogata folosits de Martin poate fi foarte bine ilustrata prin tehnica jocului de pase. Pentru a vedea cum se ‘manifesta, am ales prefata la studiul lui Ferdinand Brunetiére, Evolujia criticii de la Renastere pand in ‘brecent, desi as fi putut alege foarte bine oricare dintre brefejele Ia studile de critic, sinu numai. Jocul de pase este ins mult mai strans in Ferdinand Brunetiére bre scientism $i clasicism, Dupii ce puncteaza importanta $i unicitateastudiului prefata in cadrul mai lang al operelor semnate de acelasi autor, Mircea Martin extrage un82 citat prin care Brunetire ip jusifict demersul, Jocul de pase este mai degrabit un préludiu pentru pasul urmétor. Acesia este momentul t care, printun proces de identficare, Martin se ipostaziaza suecesi, preluand att vvovea constiinjei operei, cit si pe cea a eriticulu, prin intermediul unui demers guvernat de regulile dialectci Voi incerca st extrag, gi si contrag in acelagi timp, ‘marcile acestui dialog, selectind doar pasajele cheie din ‘demonstratie: Dar ne intrebam [ ... ] daca nu se poate stabili, dincolo de imengiile autorului, 0 reciprocitate ‘compensatoare [...] cAci e de mirare cum de nu a vizut Brunetiére in istoria criticit nu numai o introducere la ‘eoria genurilor, dar si un domeniu particular pe care ‘prevederile ei si-l guverneze. Altfel spus, cum de nu ‘urmareste el istoria crtiii ca gem literar, edd contextul insusi al discutiei ar i sugerat aceasta integrare [ ..} ‘Numai cd Bruneticre nu ravneste lao asomenea integrare. De altfel, un critic care a ajuns si-si pund in felul lui problema evolutiei genurilor nu avea cum si intrevads ‘au s admita posibilitatea ca tnsési critica sa fie un gen Iiterar."* Martin ridicd probleme dim posturacriticului pe care le argumenteazt, ca imediat s& giseasca si solutii prin vocea autorului, care de asemenea sunt argumentate, Nicio problema nu ramane nesolutionat, Nicoleta Clivet, in eseul Mircea Martin saw despre licerarurd si tristepe, publicat in revista Vatra, vorbeste despre critica de relajie ce-si gaseste manifestarea printr-o relajie dialogala prin care Martin ar practica © autodefinire prin ceilalf. Nu cred c8 este vorba, cel putin nu in prefefe, de asa ceva, Dimpotriva, Martin sie foarte bine pe ce pozitie se situeaza in raport cu viziunea criticului/ teoreticianului cu. care intreyine acest dialog. Cred c4, de fapt, miza este alta. Consider cc vorbim de un demers premedita,finalitatea acest find construirea progresiva a unor invariant teoret comuni. Nu comuniune, ci participare la sensul eomun prin intermediul interogirii obiective, interogare receptiva la altertatea textului ar suna prin vocea lui Gadamer? Pentru a vedea la un nivel mult mai practic ce ar presupune acest punct de incidenf,trebuie s& parcurgem lun trasew invers fat de cel adoptat pina acum. Dacd pnd in momentul de fata am urmart traseul de la ope sursi la prefafa, acum vom apels la tei volume in care Martin g-a stréns o parte dintre aceste prefefe, mai exact, la prefejele acestor volume, unde, dacd am avut dreptate, ar tebui sd gisim exprimarea acestor numitori comuni, fiindc si in cazul prefetelor proprilor volume, Mart aplicd aceleasi principii Interesant este faptul c& Martin reugeste ca din prefefe si construiasca volume omogene. Cum este posibil acest lueru? Prin consecvenja metodei critice gi prin cdutarea permanent a unui factor unificator. Asadar, in Critica si profuncime, pe Véngi alte dou’ texte, apart publicate prefejele studillor lui Ferdinand Brunetiere, Maree! Raymond, Jean~ Pierre Richard si Gaetan Picon In Argumentul editiei sunt evidentiate atat metodologia, cit $1 scopul volumului. Prin intermediul unei plasari foarte aproape de texte, de patrundere in ,intimitaile de gindire” side identficare, se incearca refacerea coerentei lunei conceptii critice personale, dar si descoperirea recurentelor: : paul cornea - mircea martin Vatra Unitatea clit nu trebuie cButaté in egalitatea trate §i, cu att mai putin, in nivelul organizatori al pretextclor ei ci eventual, in coca ce dialogul angajat cu fiecare personalitate in parte scoste ce numitor comun entra insisidefinitaactlui rite, Ci orgolil abstract al oricéri critic si sensu utim al opere ui se confunda ‘cu focetearea de a defini profesiunea prin propria actvitate. O meditate asupra critcii vor s8 propund de ‘apt paginle ce urmenza, alegindusi pe rand autori si lsinduse calduzite mai cu seamd de ceea ce este exemplar in destinlsiexperienalor."* Martin tsi descrie demersul folosind citeva conceptecheie, asupra cérora cred cA trebuie insistat putin: unitatea cred c&trebue privita att la nivel macro, ‘tsi la nivel micro. Vorbim de unitatea cA, privita ca un construct de prefefe, dar si de unitateafecrei prefofe in parte, privté ca un dialog fntre cele dou congtinfe. Punctul de intlnire este numit de Martin rnumitor comun sisi gésese manifestarea fn demersal de definite a actulu critic, in speciictatea si in acelai timp universalitatea sa. In momentul in care aumitorul comun ‘este afins, asistim la contopirea celor dous consint. Sau, altel spus,,participare la sensul comun”? In reeditares aparutt in 2004. sub'vtlul de Geometrie i Finefe sunt introduse alte douk pret, $i anume cea de la Metamorfozele cereului a lui Georges Poulet si cea de la Melancolie, nostalgi, ironie de Jean Starobinski, miza declaratd tn prefafa volumului ce Poartd numele Geometre si fnese, un elogiu al critit! Jranceze in loc de ARGUMENT este aceeasi, respectiv ‘dentifcarea unor puncte confluente asupra.crticii plecind de la exemplartateacrtclor franeezi discutaji: indiferent de soluile lor metodologice, ericii acestiagisescntotdeauna o mésurd jut si distant usta in raport cu fiecare oped, ase! incét comentarul lor s& se menfind tn zona ei de animate fra s8 ostriveasc& sub Povara unor generalitti 5, totodata,firé 8 o modifice Prin” sectuniarbitrae, Preocupati de identificarea inconfundabiléaautorilor si de singulartatea operelor, ei ‘depun in acelasi timp, efortul dea transforma prin Insusi discursu lor acest uncita in entitati comprehensible siuniversalizabile."® Aceasti preocupare pentru identificarea inconfundabilé a autorilor si de singularitaiea operelor™ este poate si mai vizibilt in Dicyiunea ideilon unde in prefafa volumului, Martin declard: aor prezentati In sumar nu folosese numai spre a ilisra stad uni discipline sau al une probleme; ideile i teoile sunt, a indul lor folosite spre a ilustra tun anumit autor. Nui intereseaz8 numai ideile in sine, dar gi flu in care ele sunt trite deo personaltate anume cate se i formuleazA prin intermedia for.™" Vorbim de tema dieyiuni, a modului_ de consiructie gi de formulae ce face ideilerecognoscibile si inconfundabite”. Discuja este reluat® in postfata volumului, unde léséndu-se provocat yde sugestile pe care dialogul purtat cu fiecare dine’ acest autori pare le poate oferi pentru o discutie de ansamblu", Martin traseaz nile, respectiv ,posibilitie insesi ale serituriteoretice". Distantindu-se radical de categoria pertextuli, dar i de pre-iya, respectiv textul-de-marcat al li Derrida, prefeele lui Mircea Martin, plasate tn pozitia paradoxala de dubla dependenta, att de vocea critculu,inar al operei se desprind de ‘ambele, autonomizandu-se dialogic in vederea atingerii ‘unui punct de confluent teoretica. Note: "Jacques, Derrida, Diseminarea, Editura Univers Encilopedic, Bucuresti, 1997, p15. 2 Mircea, Martin, Singura ertied, Cartea Roméncasc8, Bucuresti, 2006, p. 15, ° idem, p16. ‘Ibidem, p. $8, 5 Ioidem, p57. ‘ Mircea, Martin, Critica si profuime, Editura Univers, Bucuresti, 1974, p. 38, ” Hans ~ Georg. Gadamer, Adevar $f Metoda, Editure ‘Teora, Bucuresti, 2001 * Mircea, Marti, Critica gi prafiime, Editura Univers, Bucuresti, 1974, pp. $6 * Hans ~ Georg, Gadamer, Adevar gi Metodé Editura ‘Teora, Bucuresti, 2001, p. 409, "Mircea, Marin, Geometriegfinee,Editua Institutul Cultural Roman, Bucuresti, 2004, 9 I. " dem, Dicsiuneaideior, Eira Cartea Roméncasea, Bucuresti, 981, pp. 5-6 a "idem p 8 " Pbidem, p.9. * dbidem. Bibliogratie Bousorio, Carlos, Teoria expresie! poetice, Editura Univers, Bucuresti, 1975 Clivet, Nicolet, . Mircea Martin sau despre lteratur si triste", VATRA, ne 13,2010 Demtida, Jacques, Diseminarea Encielopedic, Bucuresti, 1997 Foucault, Michel, Cuvinvele i ucrurite,Eatara Univers, dinura Univers Bucuresti, Fundoianu, B, Imagini si cary, Editura Minerva, Bucuresti, 1980 Fundoianu,B., Poect, Editura Minerva, Bucuresti, 1979 Gadamer, Hans ~ Georg Adevar gi Metodd Edita ‘Teora, Bucuresti 2001 Genette, Gérard, Paratexts. Thresholdsofinerprettion, Cambridge University Press, Cambridge, 1997 Lintvelt, Jaap, Incercare de tipologie naratvd, Editura Univers, Bucures, 1994 Martin, Mircea, Critica yi profinzime, Editura Univers, Bucuresti, 1974 ‘Martin, Mircea, Ciovint hainte la Papahagi, Maran, Exerc de iectura, Edina Paralela 45, Pitegi, 2003 Martin, Mirce ideilorFEaitura Cartea Romineased, Bucuresti. 198] Martin, Mircea, Geometi 9 nee, Edtura Instituto Cuttural Roman, Buscurest, 2008 Martin, Mircea, Inroducere la Furl, Frangoi, Nolte, Emst, Fascism gi comanism, Grapu!ktoral An, Bucuresti 2007 ‘Martin, Mircea, Posvaid la Calinesca, Mate, Cine! fefe ‘ate modernity, Eicura Potion, tas, 2008 Marin, Mircea, Pref la Bachelard, Gaston, Poetica revere, Editura Paricla 45, Pitesti, 2008 Manin, Mircea, Freja la Bourdieu, Pie, Regullle ‘arte, Grupul Editorial Ar, Bueurest, 2007 Marin, Mircea, Prefad la Chiva, fonut, 69, Editura Polirom, Iasi, 2004 Martin, Mircea, Pre mont, Etvepia 1996 Manin, Mircea, Singura critica, Cartea Rom Bucuresti, 2006 ferict, Esivura Univers, Bucuresti olocviu despre doi critici: paul cornea - mircea martin 83 Martin, Mircea, Studi Introdctiv Ia Fondane, Benjamin, Sritorul in foja revoiuéet, Editura Insitutulat Cultural Roman, Bucureg, 2004 Pieon, Gattan, Inroducere Ia 0 esteticd a literaturt, Senitorul si umbra iu. Editura Univers, Bucuresti, 1973 Poulet, Georges, Metamorfocele cercuiui, Editura Univers, Bucuresti, 1987 Richard, Jean- Piere, Poezie gi profuncime, Editura Univers, Bucuresti, 1974 Starobinsk, Jean, Melancalie, nostalgic ionie. Eituca Paralele45, Pitesti, 2002 ACKNOWLEDGEMENT. This paper is supported by ‘the Sectoral Operational Programme Human Resources Development (SOP HRD). 1D134378 financed from the European Social Fund and by the Romanian Goverment Andreea SANDRU Mircea Martin, Singura critica. Despre criticul niciodata singur Abstract: The present deals with the micron ‘monographies of Edgar Pap and Adrian Marino, comprised in the volume Singura critics (Cartes Romdneased, 2006), and analyzes the way in which the Mterary eritical discourse relates tothe dominant oficial discourse at the moment when the first edition of the ‘book was published (1986). In a, toxie” time (Mariana Marin), Mircea Martin finds salvation in being part of forms of spiritual alliance”, and in creating a » civilization of dialogue”. These both ways are opposed 10 the crippling intrusion of polities in the field of the literary. Therefore, the un-solitude (Mircea Martin's term) isthe privileged condition of the literary critic. Key words: literary criticism, alterity, text, context 1. Preambul {ntr-un poem al su, Mariana Marin formuleaza © interogatie emblematici pentru. circumscrierea statutuluiinteleetualuluifntr-un regim totaitar: ,Cum s8 te aperi de toxicitatea timpuluifin care triesti?” (Casa) Intrebarea e expresia unei exasperat, a unei crize cireiaees Oe RECUR! Norman Manea: departe si aproape Nicolae Breban - puterea nevaizuta pene ce cnn Presa) Deen tp een eet een POORER erecta ener acd Concepte noi in critica literara romaneasci Secon! ferret EM Certecone tet Corte Run eT UL) Lectura, cititor, carte Senter es Stee ee to Der mr aL IN fotE Meu ste§ cea est