Cand m-am despartit de el,m-am simtit de parca mi s-a desirat puloverul cel mai drag.

Ce-i drept,era vechi,dar imi

tinuse de cald pe atatea friguri si imi placea sa-l port si pe pielea goala.Acum insa,nu se mai putea.Atele care
iesisera din el mi se infasurau in jurul gatului de parca nu ma lasau sa respir.Devenise urat,asa ca am inceput sa il
port mai rar,sa nu mai ies cu el in lume,desi inainte era mandria mea.Dupa cateva saptamani,a inceput sa se
largeasca,de parca il purtam impreuna cu o alta persoana in acelasi timp.Am devenit geloasa si il spalam tot mai
des,sperand sa intre la apa ca sa-mi vina doar mie,din nou.Am renuntat intr-o zi cand l-am gasit atarnand trist pe
o franghie la uscat.Mi-am dat seama ca ma chinui atat pe mine,cat si pe el,asa ca l-am impaturit si i-am gasit un
loc doar al lui in dulapul cu vechituti.Pe masa am asezat,in schimb,o poza cu mine purtandu-l.Era din zilele
noastre bune,in care ploua cu soare...