Cretinismul acord i el omului importana suprem ns nu ntr-un mod

idealist sau abstract. Noi am aezat pe acel altar un om real, concret pe

Iisus din Nazaret i trebuie s vedem care sunt implicaiile acestui fapt.
Vedem n Simbolul de Credin c Hristos este om adevrat i Dumnezeu
adevrat. Atunci cnd spunem c El a fost ntr-adevr om, nseamn dou
lucruri: faptul c, fiind n acelai timp i Dumnezeu, nu nsemn c Hristos
Omul e diferit, strin fa de noi nct, n realitate, nu are nimic n comun cu
noi, oamenii. i, pe de alt parte, susinem c Hristos ca om este o revelare a
omului n plenitudinea sa, o revelare a ceea ce e chemat omul s devin. n
Hristos avem viziunea concret, real, istoric a ceea ce suntem chemai
s devenim, n realitatea, istoricitatea i fiinarea noastr. Deci atunci cnd
spunem c Hristos este i om adevrat, afirmm de fapt c a fi unit cu
dumnezeirea nu anuleaz i nu schimb firea uman, pentru c, n Persoana
Lui, omul este unit cu divinul. C abia atunci se reveleaz mplinirea lui
deoarece omul, ca specimen al istoriei naturale, nu este dect un potenial.
Numai n unirea infinit, nemrginit i neschimbat cu Dumnezeu astfel
nct deplintatea dumnezeirii s locuiasc n trup omul devine cu adevrat
ceea ce este. Folosesc termeni care sunt aplicai n Scriptur pentru Hristos,
dar care, dac lum n considerare cuvintele Sfntului Petru c vocaia
noastr este a deveni prtai dumnezeietii firi[1] i a nu rmne doar nite
fiine umane aflate n legtur cu un demiurg ce rmne strin de noi
cred c pot fi aplicate fiecruia n parte.