OGORUL DOMNULUI VOLUMUL XXXI ISTORIA BIBLICA VECHIUL TESTAMENT de Profesorul A. P. LOPUHIN TRADUCERE de Patriarhul NICODIM Tomul al doile EDITIE ILUSTRATA TIPOGRAFIA CARTILOR nISERICESTI, nUCLRESIT 1944EFabricarea cérdmizel (dupé un monument egiptean) ‘ CAPITOLUL I. ISRAELITII IN EGIPT in timpul stramut&rii fui Iacov in Egipt, fara aceasta avea deja o viata istorici de mii de ani. In fruntea ei se perindase saisprezece dina+ stii, care carmuisera succesiv soarta ei. Acum domnea dinastia a gaptesprezecea, cunoscuté sub denumirea de pastoreascé sau a hicsilor.— Ea, dup’ cum s’a spus mai sus, apartinea unui neam strain, care navalise..cu-puterea in Egipt. si pusese mana pe tronul faraonilor. Exact nu se stie, de unde se iviseré acesti cuceritori si cSrui neam aparfineau ei. Dar fri indoialé, Egiptul datoreste aceast ras: turnare de fucruri uneia din acele migcari ~de popoare, care din cand in cand se ri- dicau din fundurile Asiei si valurile cirora se revarsau pana departe spre apus. Egiptul trebuia s& pazeascd cu mare grijé hos tarele sale nord:estice de invazia popoarelor nomade si in acest scop se construiser& fortificafii si un zid puternic, asemenea celui chinezesc. Dar neamurile nomade p&trundeau si dupa acest zid si cu invoirea guvernului egiptean se asezau in unghiul nord: estic al f&rli, Cat& vreme a fost puternicd stdpanirea de stat, as ceasta cu izband& r&sfrangea incursiunile de dinafaré gi finea in supunere pe cei asezati in Delta. Dar reprezentan{ii acestor din urmé in fafa acelor dinastii, care mulfamita slabiciunii lor, 18sau st&panirea din ménile lor, fara se imp&rfi in céteva pari indes pendente, reprezentanfli cirora slabir& statul prin rivalitafife lor.6 De aceasta s'au folosit hicsif, n&valira asupra Egiptului si cu ae jutorul strAinilor din far& o coprinsera si puseré mana pe tron. Primul timp: al st&panirii hicsilor s'a distins prin silnicii, jafuri si ucideri; dar incetul cu incetul ‘cultura frii supuse siegi ardtd ins fluenfa sa civilizatoare asupra cuceritorilor; acestia se supuserd ei si curtéa nouei dinastii, isi {ui un aspect curat egiptean, cu fuxil si fustrul curfii faraonifor. Sub unul, din reprezentantif aces+ tei dinastii, anume sub Apapil,a si carmuit Egiptul Iosif. Numai Sub un faraon din dinastia p&storeasc& s'a putut, ca un rob nes insemnat, esit din p&storii disprefuifi de egiptenii de bastind, sd fie numit in postul de caérmuitor suprem al Egiptului. In vremea fui dinastia p&storeasc igi atinse stralucirea ei cea mai inaltd si fara, dup& turburari, incepu din nou s&si indrepte starea ei de prosperitate interna. Dar in ‘acelasi timp printre printii vechi egip- teni, cari se aflau supusi {ui faraon, incepu sé se observe mis+ c&ri politice, care tindeau fa eliberarea farii de sub strdini. Pre* simtind primejdia, dinastia pastoreascd, firegte, se ingrija, ca sd-si consolideze situatia si proteja pe str&ini, imparfind acestora pens tru agezare cele mai bune piménturi cu acel scop, ca sd aibd _ intr’ingii alfafii cei mai credinciogi fa vreme de nevoe. Prin ase= menea politica se poate explica si acel fapt, ci faraonul Apapi III a dat israelitilor, nouii veniti in Egipt, unul din cele mai bogate finuturi. Tinutul Gesem se intindea fa hotarul nord-estic al Egiptului. Acolo si mai inainte se asezasera diferifi nomazi, deoarece el se deosebeau prin p&suni minunate. In timpul de fafa, din cauza unei pustiiri de veacuri, finutul acesta ne infétiseaz& o pustietate tristd, acoperité de nisip, petrarie risipité si pSpuris. Dar semnele vechei sale rodnicii se pot vedea siacum pe malurile canalului tras de Lesseps dela Nil fa canaful de Suez. Indaté ce patrunde apa un- deva, pustia invie si infloreste minunat'). Infine, trebue numai umezeala, ca si se transforme tot finutul infr’o cémpie roditoare si in p&suni luxuriante. Napoleon I observa cu tot dreptul, ca sub un guvern infelept Nilul cucereste pustiul, iar sub unul réu pustiul cucereste Nilul. Guvernarea vechilor faraoni se ingrija foarte mult de udarea farei, de care fucru mérturiseste refeaua de canaluri indreptate in toate partile. De aceea si Egiptul se distingea prin o fertilitate neobisnuit’, de care nu ne putem da seama fata de paragina de ast&zi. Orasele si satele se zideau pe anumite tidic&turi, care impedecau revarsarea apelor. In gesuri si”pe tes 1) Ebers, Durcly Goseny pags 21.1 renul de un nivel uniform numai girurile de palmieri inalfi lsau s& se inteleag’, c& in umbra lor se ascunde un sétucean sau un orasel, Un astfel de tablou prezinta astazi Egiptul; si tot un astfel de tablou de buna sama prezenta el si pe vremea lui Josif. Egiptul in timpul acela stdétea pe o inalté treapté. de civilis zatie. Stralucirea curtii lui faraon, méaretia puterii militare, cons+ tructiile imposante, stiinfete si artele il faceau cu adevarat tara minunilor duceau vestea in toate laturile lumii. Centrele prin- cipale ale viefii lui erau orasele: Memfis, Teba si On sau Iliopos lis, din care fiecare era centrul unei anumite laturi din viata sta+ tului. Memfisul era capitala pe timpul fui Iosif; intr’insul se era situat pe malul sténg al’ Nilului, cupa o intindere mare, aproape douazeci de chilometri: in cen: turg. In launtrut zidurilor orasului se aflau palate si temple ma. rete, si in afara lor se intindeau gradini si ceairuri, vederea cd: rora depe zidurile orasului era vestité prin farmecul sau la greci gi la romani. Mulfaémita situatiei sale avantajoase intr’un defileu al vaii Nilului, el finea in manile sale tot comerful {&rii. Bazarele lui furnicau de negustori, sositi din toate partile, iar piefele erau pline de multimea poporului, ce venea s& se inchine in templele lui si ca s& ia parte 1a procesiunele religioase solemne. Ca rege dinf& a fui faraon, Memfisul in acel timp intuneca prin importanta sa oragul_Teba, capitala_regilor egipteni indigeni,. dar acolo se_a- flau deasemenea vestite temple si palate, si mai ales acolea cons tinua s& traiasc& spiritul nemulfamirii politice contra dinastiei stra= ine. Dar centrut propriu al viefei religioase si intelectuale era O- nul sau Iliopolis_,oragul so lui®, situat pe granifa sudici_a Gee semului, Aicea'se afla cea mai vestita un! ate a {arif, care ax trégea intre zidurile ei pe infelepfii din toat& lumea. Templul sdu miret in cinstea soarelui se afla pe vremea fui Iosif in culmea autorit&tii sale. Colegiile sacrificatorilor tréiau in inc&peri deoses bite, special destinate pentru dansii in pridvoarele templufui. A» far’ de ei fa templu se mai aflau o multime de preofi savanti, care apartineau facultatilor religioasé, medicinala si istoric&d a tems plului, ce era sediul principal al stiinfii, prin care era vestit Ex giptul. Tot fa acest templu se afla vestitul observatoriu si sacrifie catoriloreastronomi din Iliopolis datorém noi calculul exact al lun- gimii anului. Sacrificatorul principal al lui se considera sacrificas torul principal al Egiptului si dupa indltimea rangului sdu stétea imediat dup& faraon. Din numérul sacrificatorilor acestui templu se alegeau cu preferinfa persoane pentru sfatul sacrificatorilor dela8 curte. Cu fiica unuia din acesti vestiti sacrificatori din INiopolis s'a ciisitorit Iosif, ceeace a si pus pe dansul in fegdturd cu clasa aristocratic’ a tari. '). Dinastia pastoreascd atinse in vremea fui Iosif cel mai fnalt grad de inflorire si de putere. Dar deja sub Apapi Il, c&tre sfars situl domniei fui, in Teba, se incepu migcarea vechilor prinfi ine digeni pentru neatdrnare, si sub faraonul urmator ea se transfors ma in rascoalé fatisa, care-si puse de scop al sau r&sturnarea dis nastiei str3ine. Se incepu o lupté indar&tnica si indelungata. Hicsii isi apdrau pas cu pas situafia lor, dar sub presiunea forfei au tres buit s& se retragé mereu spre nord-est pana ce insfarsit aw fost isgonifi din Egipt. Se urc& din nou pe tron dinastia a optspreze- cea, protopérintele cérelaa fost Aames sau Amozis 1.) Ea isi alese de capitala Teba, ca centru al independentei_politice a_farii, sia dat Egiptului o serie de faraoni mari, sub care el isi atinse culs mea puterii sale externe si a desvoltarii interne. Timpul domniei acestei dinastii se distinse_cu deosebire prin puterea militara.. Ims pilati de atata yreme de straini, acum egiptenii se sileau oarecum s&si razbune contra tuturor str&inilor prin apasérile si cuceririle lor. Multimi mari de hicsi, care preferase robia pe malurile Nie fului, izgonifi in pustiu, fur& supuse fa tot felul de impilari si fa lucrari de constructie, impuse for de noul guvern, Nemultsmin- duese cu aceast& rézbunare din {auntrul farii, faraonii se sileau sd stearga rusinea ce adusesera {ari stépanirea strain, prin stralucie Tea cuceririlot in férile vecine. Legiunile egiptene incepura sd pa- trunda trufage peste granita de nordeest si s&gi deschidé drum batut spre centrul Asiei. In curs de cateva veacuri cronicile isto- riei egiptene se umplurd de povestiri despre expeditiile indrasnete si cuceriri pe toaté intinderea dela malurile Nilului panala Eufrat, si fiii tui_Israil, cari traiau in tinutut Gesem, au fost martori fard s& vrea ai mersurilor triumfale ale printior si comandantilor, ce, se intorceau din expeditiile pline de izbanda. Pe aicea treceau pe nic& pe ceas armate victorioase incarcate de prazi si aducand cu ele mulfimi de robi, cand cete de negrii, cand cete de barbari din nord cu oarecare acopereminte strani pe cap, imbracati cu pei de hiara si cu fefele boile. Victoria asupra popoarelor din Sie mas decat ruine triste. -Veacucile de rise {) Din aceste vestite orage astdzi n'au rd\ aril clvilizetfel boale pustietoare ca un vilor pustlitor s’qu d moderne au (rit ultimile rdmésife ale monument gt imbogalirca muzcelor copltalclor europenc. In locul Memilsulul se a Jardedcioase; dupa care.c grou de determinat adevarata situate a vestitel _capilale. a Egiptutul.+ Care merg inaintea regimentelor in mars. Asemenea expeditii i ria, cucerirea unor orage comerciale siriene sau vreo victorie a: supra livienilor si a aliatilor for era prdsnuité zgomotos in toati fara si da pricin’ de vorba tuturor. Glasul tun’tor al trambifilor si barabanelor de r&zboiu ale acestor Procesiuni si parazi razbois nice au devenit evenimente obignuite si mulfi din fifi fui Israil se aflau in massele populare, care umpleau vaézduhul cu strig&tele de bucurie, care in’buse chiar sicantdrile pasnice ale corurilor sfinte, drasnefe si_departate_ au inceput s& intreprind& deja al doilea f: raon al _dinastiei_celei noua ~ Amenofis I, dar_ele devenira o ne Ja fiul si succesorul siu Totmes T. Sub acesta’steagurile egipféne ‘pentru prima-oara “strabSturé pana fa Eufrat, iar 1a sud pana in fundul farilor africane, 'a peste ~. an . © mie de chilometri dela férmurii Me- diteranei. Aceste expeditiuni nu ra. maseré fdrd inraurire si asupra vietii interne a {arii, Bogafiile pridate se in gréméadira in Egipt si desvoltara tuxul. Totodaté expeditiile puser’ pe egip= teni in conflict cu celelalte popoard si croird drumul pentru relafiuni comers ciale mai intinse, cu atat mai MUN Cures es eee cat unele {ari orientale, fiind expuse Pred ede en ua invaziei egiptenilor, stateau pe o treapta ¥ de civilizatie inalti, cum ne arat® aceasta prada de razboiu, pe care egiptenii o-apucar& dela ele. Carele de rasboiu, impodobite cu aur si argint, armaturile militare luxoase si armele artistic lu: crate de tot felul, vazele de aur, argint si arama, mobila de casi ee = de tot felul, ne arati, ci in Has naan si in Asia apuseana cultura se afla pe un tnalt grad de des: voltare cu mult inainte de cuce: tirea lui de Isus Navi. Egiptenii au imprumutat multe dela popoarele cucerite de dansii, cum se poate [\ CUAENN Recrutare militars (dupa un monument egiptean). conchide dup& monumentele.din acest timp. Prazile de razboiu au imbo agit fara, dar aceste bogatii, nas tural, s'au concentrat in manile guvernului si a claselor inalte, unde ele au desvoltat un lux extrem. Pentru multimile popo: rului toate aceste strlucite expeditiuni au fost o grea nenorocire, deoarece au sporit contributiile de rasboi si pentru alte nevoi ale statului, care in intregime erau puse pe umerii claselor de jos10 ale poporului. Situatia poporului simplu totdeau.a a fost grea in Egipt. Inc& cu mult inainte de stramutarea izraelifilor in Egipt mas {urile Nilului risunau de gemetele poperului apasat gi nu odataé ati ‘izbucnit r8scoale sangeroase impotriva impilatorilor. Nu de mult. s’au descoperit multe statui mutilate ale lui H€ops, ceeace evident a fost urmarea uneia din asemenea- rascoale ale poporu- lui impilat contra acestui mare ziditor de piramide '). Dar negrésit rascoala atrase dupa sine o impifare si mai mare, Popos rul in grupe a fost dus in mine, a fost: silit s{ sape canaluri noué, s& construiascd noui piramide, pentru ca prin sudoarea de sange a maselor populare si se spele jignirea adus& majestafei fui fae raon. Si de ce greuta{i era insoffta zidirea piramidelor, se poate yvedea din pilda zidirei marei piramide. Pentru a transporta din portul de pe Nif fa locul consiruirei piramidei piatra trebuitoare, “400,000 de oameni, cari erau - schimbati- la fiecare trei luni, timp de zece ani, ceeace fa un foc fac 4.000.000 de oameni, si dupa aceea insusi constructia s'a svarsit in curgere de doudzeci de ani, si in fiecare an au lucrat 360.000 de oameni, asa c& fa acest mare monument au ostenit cam 7.000.000 de fucratori, intarinduel nu-atat cu ciment, pe cat cu sudori de sange. Faraonii diferitelor dinastii, dup& cafculele lor politice, dar parte si din capriciul vointei despotice, isi stramutau regedinta for cand intr’un orag, cand in altul, si poporul era obligat s& ridice cladirinoud pentru impodos birea acestor resedinte. Sub cravasa nemiloasé a supraveghetorului, fucratorii trebuiau sé munceascd de dimineaf’ pana sara, ca sassi procure o hrand mizerabil& pentru sine si familiile lor. Din. acest timp ni s’a pastrat epistola unui scriitor catre fiul s&u, in care se des+ crie situatia grea pana fa imposibil de suportat a tuturor mese~ riasilor in genere, incepand dela ferar panéala cismar, si prin asta voeste sa fereasc& pe fiul séu de a intra in clasa meseriagilor si sel facd si invefe mestesugul cdrturdresc 2, Ebers pe baza mo- numentelor descrie astfel una din scenele vie{ii muncitoresti din vechiul Egipt, de pe vremea lui Moise: »Sub un sicomor stufos un vanzitor de fucruri de mancare, de bauturi spirtoase si de acide pentru racorirea apei gira agezat masa sa si alaturea cu ea © ceat& de barcagii si vizitii racneau si se clorovéiau pentru ceva. Marinarii st3teau fungifi pe bordul vapoarefor si pe mal~ unii fa umbra palmierilor, alii sub razele arz&toare ale soarelui, de care ei se apitau, acoperindussi fata cu o parte de panzaz 1) Osburn, Monumental History of Egypt. Vol. 1, pag. 275. 2)-Maspero, Histoire anclenne, p, 123. epsigandie11- -tura, care le servea de haind. Pe alaturea treceau arestatii sir parlifi de soare si negrii, in siruri lungi,“unul dupa altul, cu sub sarcinile grele, pe care trebueau sa le duca a destinati temple pentru jertfe sau fa.negustorii de diferite mérfuri. Pet tarau daraburi de piatré, aduse din pietraria Hennu sau Suan rijandule pe taluji de lemn spre locul construirei unui nou ter: sau palat. Lucratorii udau télpile cu ap, casa nu se aprind: mersul petroaelor. Tofi acesti lucratori erau ménafi cu cra de catre pristavi si cantau cantecele for de munck grea, dar sul for suna a apisare si ragusit, si abea in timpul repausulu dupa un pranz s&rac&cios abea se mai insuflefiau pufin. dese de muste. canesti urm&reau aceste grupe suferinde der citori, care cu rébdare tampitoare si ap’sitoare suportau atat paturife mustelor, cat si loviturile supraveghetorilor for. Asemenea situatie a claselor de jos o croiau atat raport sociale, cat si insegi religia, care consta din grosiera zeificare a malelor. Pufini din sacrificatorii superiori pastrau o tain& re oas& deosebitd despre existenfa unui singur Dumnezeu, ,' si Fiul*, care este ,astazi, eri si mane“, ,a Aceluia, care esi dar aceast& tain& ei o p&strau fa dansii, rezervand poporul: se mulfameascd cu idololatria grosolan’, care corespundea mai situafiei lor sociale mizerabile. Deaceea religia nu conlucra 1 dicarea moralé a maselor populare, ci mai curand injosea stiinfa lor morala. Ea nu inspira respectul de om, ca persoané pogora sau pané la nivelul animalelor, sau il ridica pana fa fitatea cu Dumnezeu. Faraonii u_cu_ origina, for Dumnezeu, si chiar in timpul v fi se inchinau ca le ce servea spre satisfacerea capriciilor guvernului si ale clasel a {Srii. Poporul nu putea intélni comp&timire nici din parte crificatorilor, cari, ca membrii ai unei caste privilegiate, era partea guvernului, care apucase in méanile sale toate pémén‘ farii. Injosit din punct de vedere social si impilat din punc vedere politic, poporul fsi cduta satisfactia in imoralitate. Cu rezistenfa sa la munc&, egiptenii erau extrem de neinfranati 1) Ebers, Durch Gosen, p. 528. Dupa pirerea ful Ebers numele Iehova are aproplat ct aceste numfrl egiptene ale adevaratulul Dumnezev. In unele imne ¢ se Intalnesc expresil curat biblice despre Dumnezeu ca de ex. in Imnul catre zeul - Singur numal Tu, Tu esti fAcdtorul flintefor, $1 numal Tu crezi toate celece exista. Nomat Et singur, e Singuruf, #1 nu este aftul egal fut, Singurul, care focueste in sfanta sfintelor.12 patimile josnice. Educafi sub influenta jmoraf& a cultului religios, care consta din divinizarea senzualitafii, poporul si insust se dadea fa viaté imorala. Toate viciile protivnice firii erau fa dansul fenos mene obignuite'). Marele sarbatori religioase anuale se distingeau de obiceiu prin cel mai silbatec desfrau al senzualitatii, si astfel de s&rbXtori imorale, ca cele din Bubastis si din Dender, erau aga de populare, incat fa ele se adunau sute de mii de oameni’). In niste astfel de condifiuni politice si sociale au trait -israes lifit in Egipt. Dar ei ocupau o situatie esclusiva in fara. Ca neam fnrudit cu inaltul demnitar dela curte, si mulfamit& in ge« nere ocrotirii dinastiei p&storesti, care daduse din punct de vedere politic niste privilegii deosebite triburilor pastoresti, care populau laturea de nord-est a f&rif, ei se bucurau de o pozitie socialé deosebit’ de masa populatiunii egiptene indigene. Pe campiile slobode si rodnice ale Gesemului ei au crescut repede in ce priveste numarul si bogatia. Familia tui lacov se desvoltd intr’un trib intreg, care dup& numarul protoparinfilor sdi_ se impéarti in 12 sau 13 semintii, care-si p&strard constiinfa unitafit lor de"sange. Intéetatea intre ele dup& drept trebuea sd apartind semintiei fui Ruvim, dar Iacov in binecuvantarea sa de pe patul de moarte il fipsi de acest drept de intdiu nascut, pentrucé el ,se suise in patul tatalui sau si-l intinase“ *). Intaetatea intre dansele, cum era si firesc, 0 ocupara in Egipt semintiile, ce aveau de protoparinti pe fiii ui Iosif: Efrem si ‘Manase, dar intre dansele se ridicd in deosebi semintia lui Levi, care mai mult decat celelalte insu- sindu-si laturile bune ale civilizafiei egiptene, ajunse la intaetatea morala in neamul for gi in urm& ocupé situatia de cinste a clasei preofesti in mijlocul poporului sdu. Folosindu:se de o independen{a deosebitd, israelitii isi prelucrar& forma for de océrmuire inde- pendenta, conform cu particularitafile fiintei lor nafionale. Fiecare seminfie avea in cap un reprezentant deosebit sau un print si se impartea in cateva grupe mai mici, dintre care fiecare avea capex tenia sa deosebita. Astfel israelitii pfezentau o comunitate destul de organizaté, unita prin legaturile de rudenie si de interes reciz proc. Cu toate acestea, fiecare semintie avea si particularitatile sale deosebitoare in caracterul viefii. Semintia lui Ruvim, a lui Gad gi a lui Simeon se fineau strans de viafa pastorala ; semin- 1) Herodot, If, 46. Lev. XVII, 3+ ,Dupa-faptele pamantulul Egiptulul, in care tr&iil, sA nu va puctall, zice legiuitorul, care mat jos si enumerd acele .fapte", printre care la vers, 221 23 enumerd: grosolana impreunare cu animale si amestecul de singe de tot felul, 2) Ebers, Durch Gosen. p. 483. 3) Facerea, XLIX,. 4 B13 fia lui Veniamin se distingea prin caracterul razboinic; semintia lui Levi se distingea prin caracter ceta{enesc si dragostea de sti- ina si de arte. Viafa in fara strdind a desvoltat intr'insii simful unirii intre dansii, si aceasta isi g&si expresiunea in adunérile re- prezentantilor poporului. La fiecare eveniment insemnat, ce se a: tingea de viata lor, reprezentanfii sau capi seminfiilor si a grus pelor mai mici se adunau fa sfat si discutau situatia lor din im: prejurarile date. De o astfel de neataérnare se bucurau israelifii si sub raport religios. Trebue de avut in vedere, ci din timpul’morfii_patriar- hului Iacov, ca cel din urm& mare reprezentant al epocei patri- arhale, pentru veacuri intregi au contenit orce contact direct cu Dumnezeu: n’au mai fost nici revelatiuni, nici vedenii, nici pro- rocii, ~ adec& toate acele mijloace prin care mai inainte se co- munica omenirii voea lui Dumnezeu. In astfel de imprejurari pen: tru fiii lui Israil ramase singurul izvor al cunoasterei lui Dumne- zeu tradifia parinjilor, de care fard indoialad se si fineau. Manifes« tarile principale ale acestei religiuni patriarhale era si circomcizi- unea, jertfa gi paza sambetei, gi sunt urme, care ne aratd, ca iss raelitii le fineau riguros. Despre tinerea ritualului circomciziunii de catre israelifi in Egipt noi avem mérturii directe (Es. IV, 24-26; Is. Nav. V, 5). Ce se atinge de aducerea jertfelor, apoi paza lor neo araté cererea lui Moise de a se da drumul poporului in pustiu ,ca si aduca jertfé Domnului Dumnezeu*, desi impreuna cu aceasta existé marturia, cd in aceastd privinfé in urma se ins Alniré pedici serioase din partea slujitorilor de idoli din Egipt (Es. VI, 25-28). In fine, multe urme ne.arataé paza sambetei sau a zilei odihnej, asa ca -hotérérea despre strangerea manei in pus« tie vinerea cate doud misuri, ca ea si ajunga si pentru sambata si deasemenea si insesi forma legiuirei despre sambata in porunca a patra (adu-ti aminte de ziua sambetei) singure de sine presupun, c& sambata, ca agezdmént, exista deja si se pazea de popor. Dupa aceea in legiuirea din Sinai multe din legiuiri ne arata limpede, ca la popor existau multe din acele obiceiuri si asezdmintele religioso- morale, care in,aceasta legiuire numai s’au intarit gi s'au Lamurit. Astfel vedem destul de bine, cd in timpul petrecerei in fara stfaina israelifii au pastrat adevarurile fundamentale ale religiunii parinfilor. Dar mai sunt si alte indicafiuni, care ne dau putinfa sd determinam gradul vitalitafii intr’ingii a religiei si nu numai in popor in genere, ci si in seminfii a parte:si chiar in persoane. Acestea sunt anume acele-nume, care se dadeau de catre parinfi copiilor lor in timpul indelungatei44 petreceri tn robia Egiptului. Se stie, ce importan{a insemnatd se dadea in genere in epoca patriarhala numelor. Orice eveniment mai mult sau mai pufin insemnat in viafa duhovniceascd, religioso-moralé sau famifiara, neap&rat se rasfrangea asupra numelui, dat unei ax numite persoane sau unui anumit foc. Cateodatd potrivit cu si+ tuatia iineia sau alteia dintre persoane in economia dumnezeeascé, insusi Dumnezeu schimba numele oamenilor (cum se cunoaste as ceasta din viata {ui Avraam si a ‘Sarrei si a lui lacov), far in cea mai mare parte darea numetor mai ales copiilor, servea de ex- presie direct& a unei dispozifiuni duhovnicesti a parintilor, care exprimau prin darea numelor copiilor for sau recunoasterea inal- tei buneivoinfe si prezenfa lui Dumnezeu, sau-simplu sentimentele nadejdei si incercirei for (ca de exemplu in numele fiilor tui Iosif, a lui Moise, etc.). In vederea acestora, acea remarcabilé im- prejurare, c& printre reprezentanfii semintiilor necontenit se intafnesc astfel de nume, ca Eliav (Dumnezeu este Tatil meu), Elitur (Dum: nezeu este t&ria mea) Efiasaf (Dumnezeu este adunatorul meu) si altele de acelasi fel, ne araté limpede, cat de adanc tradifiile parintesti se inrd- dacinasera in inima fiilor lui Israil si cat de vie era intr'insii amintirea pa- rintilor lor, si mai ales purtarea Lui de grija’ pentru poporul cel ales. Remarcabila este in aceasta privinta mai ales aceea, ci asemenea nume cele maiadesa ori se intalnesc in semintia lui Levi. Astfel sunt numele: Efiasaf (Dumnezeu este adunatorul meu), Elitofan (Dumnezeu este pazitorul meu), Turiil(Dumnezeueste stanca mea), Eliazar (Dumne- zeu este ajutorul meu), Amram (ruda celui Preainalt), lohaveda (Dumnezeu este slava ei), etc. Singurd aceasté imprejurare ne as rat& indeajuns, cd seminfia lui Levi se distingea prin un deosebit devotament traditiilor parintesti si pastra cu deosebité tarie cre+ dinfa p&rinfilor, si prin asta. a meritat, ca anume ea s& devinad unealta Proniei pentru renasterea si indltarea poporului. Astfel, atét dupa locul agezdrei intr’un finut departat, cat si dupa caracterul intregei lor vieti sociale si religioase, israelifii trd+ iau izolati de ceialaltaé populatiune a Egiptului. Cu toate acestea timpul prin necesitate i-a apropiat de indigeni si urmele acestei ‘apropieri s'au intiparit pe multe faturi ale viefei lor. Inalta civili« zatie a Egiptului incetul cu incetul sia supus pe veneticii nomazi si acestia incetul cu incetul se deprinsera cu viafa agezatd si se apucaraé de agriculturd si de meserii. Odat& cu aceasta in mediul lor patrunsera stiinja si artele egiptene, urmele’ c&rora apar vadit in toaté viafa lor istoricé de dup& aceea. In Egipt ei au imiprumus tat ‘cunostinfe matematice, geometrice si astronomice, si impreund5 cu aceasta invafatura arta de a fauri diferite lucruri de galanterie de aur, de argint, de lemn si de piatré; invafara si pregateascd situri scumpe de diferite culori, s& sculpteze si s{ graveze petre prefioase. Dar o dobandire_pretioas’_pentru_eia fost arta scrisului, despre cunoasterea c&ria nu se_vorbeste in epoca _pattiarhala,-pe cing” ‘Moi 08 gipt a scris deja legi pentru_popor, pe caré™poporul se obliga s{ le citeasc8. Chiar in limb’ au jntrat multe cuvinte egiptene. Masurile | evreesti se numesc cu nume egiptene. Nilul dupa obiceiul ‘egiptean in textul biblic se numeste simplu Ieor-rau; luna Adar aminteste biné numirea egip: tean& luna Atair; adon, numirea sicriului legii si teba, numele sicriegului, in care a fost mantuit Moise, sunt curat egiptene, si multe alte cuvinte si obiceiuri ne araté inraurirea egipteand asi pra israelitilor. Din ‘nefericire inraurirea egipteané nu s’a méarginit numai asupra viefii externe, ci in decursul vremei s’a reflectat in parte si asupra viefii luntrece’ religioso-morale. Aga unele ho- térari_ posterioare, ca si din unele fapte se poate cu siguranté deduce, c& israelifii in parte au cedat si s’au dedat si la obiceiuri imorale, 1a care se dedea poporul de jos in Egipt, si chiar si-au insusit unele forme idolatre. Negresit, o inraurire deosebiti -asupra lor a putut s& aib& nu acel ceremonial luxos religios, prin care se dis: tingea viafa religioasi a claselor inalte din Egipt, ci cele rituale de rand si grosolane a religiei populare din Egipt, martorii cdrora li s’A intamplat’s& fie adesa. In calitate de exemplu putem indica divinizarea vifelului de aur din pustie, precum siinterzicerea directa din lege de ase aduce jertfe la idoli (Lev. XVII, 7) interzicere intas rit& in urma si de Isus Navi, care spune deadreptul:, lepadati zeii, c&rora au slujit parinfii vostri peste rau si in Egipt, si slujifi Domnutlul (Is. Nav. XXIV, 14)". Astfel, petrecerea in in fara strding isa adus cu timpul la robia politiess. Es ameninja sé expund pe izraelifi gi in robi bia dithovniceasea: ~""" Catavreme istaelifii dup& moartea lui Iosif s'au bucurat de pace gi prosperitate, este tare greu de determinat. Dar se poate presupune cu probabilitate, c& situafia lor s’a schimbat in rau odat% cu urcarea pe tron a nouei dinastii egiptene indigene. ,,S’a ridicat in Egipt un nou rege, care nu cunostea pe Iosif, si tote odat& n’a putut si recunoascd nici drepturile descendentilor s&i la acele privilegii deoseBite, de care ei se bucuraseré sub vechea dinastie, Numele 1ui Josif, ca demnitar al dinastiei detronate, putea s&i fie necunoscut (sau simplu noul rege nu voea s& recunoascd meritele lui). ‘Totodat& ‘se infelege cu ce sentimente noul rege in16 situatia lui a putut sd se refere c&tre israelifi. Ei erau supusi pris vilegiati, se bucuraseré de o deosebita favoare la dinastia detros nati, sub care ei stapaneau unul din cele mai bogate finu- turi ale Egiptului, care predomina asupra céei de p&trundere in chiar inima’ farii, Ura si dusmania fafa de dinastia detronata el fireste o intinse si asupra neamului favorizat de dansa. Dar fa cres« terea unei deosebite dusménii contra israelifitor au putut influenfa si alte imprejurdri politice: Lupta printilor egipteni cu dinastia si neamul pastoresc se produse cu deosebire in {inutul Gesem, unde hicsii, care se incuibaserd in lagére intérite, ‘multa’ vreme au’ res+ pins asaltul egiptenilor. In aceast& lupté nevrand au trebuit sa ia oarecare parte si israelifii, si nu-i nimic improbabil, c& ei erau de partea hicsilor, ca neam inrudit dupé particularitafile nafionale si ca o dinastie, c&ria ei fi datorau asa de mult. Dela egiptenii indis geni ei nu puteau astepta nimica, deoarece pentru dangii fiecare pastor era ,uraciune* gi toate triburile pdstoresti se aflau in dispret. Aceasta alianfé a lor cu hicsii ti fScura dusmani politici ai egiptenilor, si cand hicsii au fost izgoni{i definitiv din fara, atunci israelifii au trebuit sd pléteasc& cu robia trédarea lor fat& de faraonii indigeni. Teama luifaraon, ca israelifii, ca trib numeros gi puternic, ar putea in caz de rasboiu sé se uneascd cu dusmanul si sé se inarmeze contra egiptenilor, avea temeiuri reale si era adeverité de istoria din trecut a Egiptului. Hicsii cuceriseré Egiptul anume cu ajutorul triburilor pdstoresti, care, asemenea israelitilor, se age- zase in far& cu voea lui faraon si ocupau finuturile nordeestice ale Egiptului si ,in timpul razboiului s'au unit cu dusmanii* (Esire |, 9, 10). Si iatd, in interese curat de stat se incepu fafa. de dansii politica de apasare si de impilare. Mai intai de toate, negresit, noul guvern lipsi pe israeliti de acele avantaje si libertdti, de care ei se bucuraseraé sub fosta dinastie. Dar dupa aceea el trecu gi fa impilarea lor pozitiva si incepu ,s&i istoveascd prin munci grele“. In cazul dat nu era nevoe a nascoci artificial aceste lucrari: ele se iviracca o cerinfa fireascd in chiar laturea locuitd de izraelifi. Dupa isgonired hicsi« for din Egipt, se cerea pentru viitor a asigura {ara contrd incursiu- nilor strainilor,,salbateci, si deaceea guvernul gasi cu cale s& construiasc& cateva intérituri noua fa acest hotar, sila aceste munci grele au fost intrebuinfafi israeli{ii sa munceasca in dar. Munca era evident silnici : istoricul biblic povesteste cu amaraciune despre aceste munci.- ,Egiptenii cu cruzime, spune el, sileau pe fifi lui israil la Jucru si faceau viafa lor amar fa frdémantatul lutului sifacerea c&ramizu, y1 1a tot lucrul campenesc gsi la orce munca, la care-i sileau cu seruslme’ (Es. 1, 13 *si 14). Astfel au _zidit ei lui faraon Pitomul | ‘st Raamzesul, _ orage ~pentr ru_depozite. “"Numirea acestui din urm& dintre orase, Raamzes, dadura prilej unor a tologi sé conchida, ca saul; Gare au av ‘éacuri mai tarziu. Aceasta parere face s& prelungim sederea israeli- filor in Egipt intr’un aga period, Marea Piramida Gizee tn Egirt. care numai cu greu poate fi pus in acord cu datele pozitive crono- logice si starneste foarte puternice obiectiuni; dar ea totodat& nu poate cu temeinicie si se sprijine nici pe faptul citat chiar acum. Precum numele asa si numirea Raamzes erau_destul de o! obisnuite in Egipt si nu se e poate | fi sorocit esclusiv la domnia. : faraonilor ¢ cu acest nume. pentru~ase-aséza acolo—va s& zic& cu un veac mai inainte ~in finutul Gesern exista deja o parte de loc sub denumirea de Raam: zes, care lesa si fost dat lor pentru asezare (Fac. XLVI, 11). Descoperirile cele mai nou revarsi ined si mai multé lumina asupra acestui fapt. Din ele se vede, c& faraonul_ not dé mnirare, ci din contra e foarte firesc, daca f orasele din nou construit lea numit cu nu relativ -de~celalalt itomul, semenea ‘se intalneste | in, cronicelé, ce sé Tefeid. Ja_un period mutt mai timpuriu decat acela, in“care a avut foc domniile le Ramzesilor. Cu fie si nu numai pentru si ae ai Faraonti pare c& ar fi vrut si se intreaca unii pe alfif cu slava . lor razboinica si cu cladirile grandioase, cu care impodobeau regex dinfele for, si cu cat era mai renumit un faraon, cu cat era mai vestit’ domnia fui, cu atat mai mult gemea poporul sub tmpilas rea muncilor mai presus de putere si a impozitelor. Cel mai vess; tit faraon din acest period a fost Totmes Ill. Acesta a fost un Alexandru Macedoneanu! al Egiptului; in timpul lunget sale dom« 't) Lepstus Konigsbuch der alten Aegypter, tab. XXI,XXX-XXXIU, Istoria Biblica ; 218 nif de cincizeci de ani el a ridicat nenumarate monumente, temple mirefe si fortificafii. Egiptul si asa stétea in fruntea popoarelor. Ostirele lui patrunsera pana fa marginile fumei cunoscute pe attincea. Bogitii nenuméarate au fost adunate in tems plele lui si caravanele comerciale se intins deau spre dansul din toate farile. In ins scripfiile de pe peretii marelui templu din Harnac, dupd cum mfrturiseste Tacit, s'au insemnat ,tributurile impuse popodrelor sus puse. Greutatea aurului si argintului, cans titatea de arme si cutite, cadouri de fildes si miresme placute pentru temple ; cat grau si lucruri de tot felul trebuia s& prezinte fiecare popor*. Nemulfamindu-se cu acestea, Totmes Ill, ca si dea mai mult& méaretie ie sacs pabenes oe strdlucire domniei sale si, poate, ca sd botu (dupa un monument satisfacé slabiciunea sa personala a iubirii eaiplean) de slava, a intreprins nu mai putine de 14 expeditiuni in diferite fari, din care el necontenit se intorcea cu prad& bogata si cu turme de captivi. Legiunile sale nu numai ca inundau f&rile vecine, Palestina si Siria, ci p&trundeau si in Me- sopotamia, ba chiar si in India. Dupa terminarea expeditiilor se cereau monumente grandioase si temple pentru eternizarea lor, si poporul trebuea sd lucreze si sd munceasca neobosit la cons ‘struirea lor. Poefii alcdtuiau in cinstea lui poeme entuziaste, in care se canta slava si virtufile lui, slivind pe impodobitorul padméantului“, iar poporul gemea sub greutatea impozitelor si a muncii, ce se cereau dela dansul pentru crearea majestatei cantate. Razboaele nesfargite cereau: oameni si bani, si deaceea se spori panala imposibil slujba militara si se intaéri strangerea de bani. Cu ce silnicii si nascociri se faceau acestea din urma, se poate vedea din scrisoarea, ce ni s’a pastrat din acest period. Intr’insa se povesteste cum ,strangatorul de dari se apropia in barca sa fa pontonul unui anumit finut pentru adunarea péarfii guvernamentale de gréu. Oamenii lui inarma{i cu toege, si negrii lui, cu ciomege de palmier in méni, strigau: Unde-i graul vostru? Si nu se putea cu nimic infrana navala lor. Daca ei nu erau satisfacufi, atunci insfécau pe bietul nenorocit, il tranteau la pamant, if fegau siel tarau fa canal gil aruncau in apd cu capul in jos; vecinii fugeau, ca s& se ingrijascé de propriul lor grau. Pe femeea lui o legau si o duceau impreund cu copiii ei cu19 dansii*'). Dup& obiceiul tuturor marilor faraoni, Tutmes 1 a intres prins o mulfime de construiri grandioase: temple, palate, statui colosale, obeliscuri gi cladiri publice. De catre els’a zidit cel mai vestit templu din Egipt, asa numitul,, marele templu“ din Harnac, Ruinele lui impreund cu colosii din vecinatatea lui si astazi inspi- T& © superstitioas’ mirare fafa de grandoarea lui. Si la toate aceste constructiis'a cerut munca silnicd si in dar, care s'a si impus isra- elitilor si celorlalte neamuri aduse in robie. Toate neamurile de obarsie strdind si de origin’ semita, care populau Delta, trebuiau gu sudori de sange s& cladeascd maretia gi slava slui‘faron. Cand nu se gaseau la ind&man& brafe de munca se farmau partide de vanatoare pentru vanarea de negrii in Etiopia si mii de acestia se aduceau in lanfuri fa munc&. Partidele acestea. de-;vanatoare duceau pe lucratorii sleifi in minele de piatra, fi, ob! blocuri mari de granit si cu sforfari uriase sa le. tarascd 1a locul constructiei; fi sileau s& sape canale now, ca s& fac& loc mai larg pentru preumblarea iahturilor faraonene, s& facd c&ramida si s& frdmante lut gi var pentru cl&dirile in constructie, sé ridice apa din Nil in canale pentru udarea cémpiilor, cum se poate vedea aceasta si astazi pe malurile Nilului, unde lucratorii, desbra- cati, lucreaz& ca niste masini toata ziua sub soarele arzator. Cu un cuvant, ,la fiecare lucrare fi sileau cu cruzime,“ sub loviturile de toiag a supraveghetorilor inevitabili, dar si in toate timpurile viafa claselor de jos ale poporului in Egipt a fost grea sitristd. Voinfa despoticd totdeauna a domnit pe malurile raului sfant, si pentru satisfacerea capriciilor sale a sacrificat zeci de mii de viefi ome- negti. Chiar in secolul prezent la siparea canalului Mahmud au perit 30,000 de oameni, pe’ care isau silit s& ‘sape canalul cu méanile goale, fara lopefi si casmale ~ au perit de munca istovitoare sub loviturile supraveghetorilor faéré mila. Fara indoial& tot prin asemenea munci neomenoase erau apasafi si vechii israelifi, si gemetele gi strigdtele lor se pot auzi in cantecele sfasiitoare de suflet ale felahilor, actualii parias ai Egiptului. Indeplinind munca de robi, felahii canté Pe capetenille noastre Canli si m&nanice, Si stl hartineasca, Ei ne omoara ptin foame, Prin foame ne istovesc, Ei ne bat pe nol, 1) Maspero, Du genre epistolalre chez les anclens Egyptiens. Lenormant, Manuel de Thistolre de Orient, vol. I, pag. 423,20 Ei ne bat cumplit. -Dar este Cineva si peste ei, Acelasd va pedepsi cumplit, Da, cumplit ti va pedepsi'). “Cu toate c& istoria robiei israelitilor in Egipt se reflecteaza, aga zicand, in fiecare hieroglifé a vechilor monumente egiptene, dar prin 6 ciudatd intamplare pand: acum totusi pe aceste monus mente nu s’a gasit nici un nume, care s'ar referi la evrei si far numi si iar simui pe ei cu unul cu vreuna din riumirile instisite de ei. Invatatii egiptologi isi pun toate sforfarile sd descopara ceva asema&ndtor cu numirea de ,evrei“, ,iudei*, sau nizraelifi*, “si sforfarile acestea au rémas aproape cu totul fara rezultat, Peo inscripfie Brugsch a cifit numirea Fenhu, care se referea fa niste captivi, care erau ocupafi cu munca grea a transportului blocurilor de piatrd din petraria Rufu (Troia zice Strabon) la Memfis-gi fa alte orase. Cuvantul ,Fenhu“ inseamnd »purt&torii toiagului p&storesc“ si munca acestor captivi cores+ punde muncei silite, a israelifilor din timpul robiei lor in Egipt. »Cu acest nume, spune Brugsch, se numeau neamurile pastoresti si nomade de origina semiticd, care trdiau in vecinatatea Egiptus lui si, trebue s& presupunem, se aflau cu Egiptul in acelasi rae port, ca si evreii 2)". Dar aceasta numire, ca adectivald, are un caracter prea’ general, ca s& poata fi referita special la evrei, si pelanga aceasta nu are asiménare de sunet cu numirea acestor din urm&. Egiptologul Chabas a incercat sd identifice alt neam de robi cu israelitii supusi la robie. Cafiva ani ‘acum in urma in unul din papirusele muzeului din Leiden a descoperit numirea unui neam, care se citeste aperiu. Neamul acesta era ocupat cu trans sportarea pietrei pentru zidirea templului soarelui, ridicat de Ramzes cel Mare aproape de Memfis, si egiptologul afirma, cd »aperiu“ nu este altceya decat pronuntia egipteand a cuvantului evreu*). Dar pelanga dificultitile cronologice, legate de presupunerea exis: ten{ii evreifor in Egipt in timpul acestei domnii, aceasta parere se combate prin alti descoperire, care araté pe acelas neam aperiu‘in robie fa egiptenisubRamzesV, adicd fa mult vremedupé esireaevrei= lor din Egipt‘). O asemanare mult mai apropiaté de numirea evrei era cuvantul gasit in o tablifa statisticd din Harnac, zidit de Totmes 4) Nassau Senior, Jurnal in Egypt, 1856. Stephen, Incidents and trovel in Egypt Now lork, vol. [, p. 22. 2) Zeltschrift for Aegypt. Sprache 1867. 3) Chabas Mélanges, Sér. 2 p. (44. 4) Speaker's, Commentary, vol. 1, pag. 46,aes IIL. In tabela diferitelor nationalitafi, al 79-a se noteaz neamul heber sau €ou, care sun& tare apropiat de haberim sau cum ziceau nouii evrei,) Causa unei asemenea taceri a monumentelor egiptene relativ de evrei se explicd prin particularitafile referinfelor egiptene catre unele sau altele din faptele vietii istorice a {arii, Egiptenii_erau foarte sensibili_pentru_cinstea sislava_férii_tor, si deaceea daca ei se sileau din toate puterile si eternizeze pe monumente acele fapte si evenimente istorice, care puteau servi spre proslavirea Egiptului, apoi pe de afta parte se sileau in tot felul si stearga tot ceeace putea’ servi ca amintire despre niste fapie si eveni- mente de natur& contrara. Prin asta intre altele se explic& si acel fapt insemnat, ca cu toata stapanirea indelungata a hicgilor in Egipt, egiptologii numai cu mare greutate au putut gasi urme intregi ale acestui period, amintirea neplacuta a cérujia a fost stearsi de pe monumente de faraonii indigeni. Nu arareori au fost cazurt, cand noul faraon daréma toate monumentele ridicate de faraonul predecesor, urat de dansul pentru ceva, si stergea depe padméant amintirea lui. Deaceea e asa de greu cateodaté a trage o linie succesiva a domniei dinastiilor si faraonilor, si cu o deosebitd greutate e injugaté cercetarea acelui period, care se refera la domnia hicsilor. Deoarece cu sederea israilifilor in Egipt si ins deosebi cu iesirea lor stau in legatura fapte si evenimente, care s'ar putea considera foarte injositoare pentru mandria {ari si pentru orgoliosii sti faraoni, apoi deaceea acesti din urm& au si nimicit toate monumentele, care ar fi putut sluji ca amintire des: pre aceste evenimente neplacute. Dar istoria n’a putut fi biruitd chiar nici de autocrafia ne- marginit’ a faraonilor. Dac& au fost sterse si nimicite monumente singuratece, care priveau acest period nefericit si rusinos pentru Egipt, apoi totusi mersul general al viefii si al raporturilor sociale si de stat ne prezinta un tablou atat de izbitor credincios istori- sirei biblice, incdt ajunge singur acest tablou general, ca sd ree dam aceast& tain’ neplacut& a istoriei Egiptului, Dar si afaré de asta ni s’au pastrat si monumente singuratece, care prin confi- nutul for ne amintesc uimitor evenimente legate cu istoria petres cerei israelitilor in Egipt si cu impilarea for din partea guvernului tui faraon. Un papirus, care se referé fa periodul examinat, ree produce viu inaintea noastra tabloul facerei c&ramidei, care alc’: tuia o parte de munca, impus& israelifilor. ,Doisprezece petrari, spune autorul papirustilui, afaré de oamenii, care se ocupau cu facerea c&r&mizei in orasele lor, au fost adusi aicea sd lucreze la zidirea caselor. S& fac& fiecare din ei numérul hotarat de cd+22 ramid& in fiecare zi. Ei nu trebue s& slabeasc{ munca la casa nou’. Intru aceasta eu mA supun poruneii, dati mie de stapa- nul meu“'), Acesti petrari si fucratorii facdtori de caramida, adusi din orasele lor pentru facerea unor: case si care lucrau obligator ,un anume numér“, dacd nu se identifica cu israelitii, apoi cel putin ne arata totusi acea situatie sociala, in care se aflau si acesti_ din urmd in timpul fucrufui in Egipt. Pe locul fostului oras Raamzes, construit de israelifi, se pot vedea cara: mizi enorme, facute din malul Nifului, uscate la soare si ames: tecate cu pae, si chiar dup& parerea unui astfel de cercetator prudent, ca Ebers, nu va fi o indrasneala a crede, c& aceste cad« rémizi au fost pregatite de méanile israelifilor’). Dar un monu« ment mai insemriat din cdramida egipteana s'a descoperit in grop: . nifa de’ pe dealul “Adrel-Curnah, care se refera la timpul fui Totmes Ill. Acest monument ne prezinté un tablou, care repre- zint& munca silnicd a facerei de c&rémidd si a construirei unor case. Lucratorii sunt ocupati cu diferite feluri de munca: unii cara cu caldarile apa dintr’un iaz, alfii rup fut dintr’un mal, alfii fac céramida, o cara cu osebite coromasle fd locul cladirii si alfii, in fine, sunt ocupafi cu insesi zidirea edificiului. In mijlocul ace- stei gloate muncitoare se-remarcé v&dit supraveghetorii, dintre care unul aplicd toiagul sdu pe spatele unui lucrator lenes, iar altul linistit sede pe o piatra din apropiere, finand totusi toiagul sdu intr’un chip destul de ameninfator *), Inscriptia, care insofeste acest tablou explicd, c& acestia sunt captivii pe care i-a adus Totmes Ill pentru construirea templufui zeului Ammon, si tot aicea se descrie rolul supraveghetorilor. ,Supraveghetorul princi- pal vorbeste ziditorilor: toiagul e in mana mea. Lucrati harnic cu manile. Nu va leneviti, sd nu ramanefi in urma}“ Unii din acesti captivi poarta traésdturi destul de vadite ale tipului evreesc si au barbi, care-i deosebea de egipteni. Pe cérémizi de obiceiu se punea pecetea faraonului, in timpul caruia se construia cladirea si Wilkinson observa, c& ,cdramizife, care purtau numele fui Cérdtorit materialulul de constructie (dupa un monument egiptean). 1) Papyrus Anastasl, dosul Chabas, Mélanges Egypt, ser. 2pag. 133. 2) Ebers, Durch Gosen, pag. 75. 3) Vezl o parte din aceasta tnchipuire {a inceputul capitotulul prezeat.23 Tomes Ill, au fost gasite, mult mai multe decat c&rdmizile din vremea altui faraon*, iar alt egiptolog adaogé: ,,ciramida gasité in Egipt gi referitoare 1a timpul acestei domnii, totdeauna are intr’insa amestec de pae“. In asta nu se poate sé nu vedem cons firmarea izbitoare a istorisirei biblice despre faptul, ci israelitii trebueau sd procure pae pentru facerea numirului sorocit de c&r3- mida’). In genere monumentele egiptene adesea vorbesc de facerea c&rimidei cu ajutorul muncei silnice a unor captivi, dar c& prin acesti captivi nu putem infelege captivi de razboiu, se poate conchide din aceea, cd de acesti din urma totdeauna erau tare-putini adusi din expeditiile militare; asa c& in cele mai stralucite expeditii se observa cu ingrijorare abea zeci de acestia. Probabil sub acesti cap= tivi trebue s& infelegem diferiti straini, care locueau intre hotarele Egiptului, pe care egiptenii fi apuca cu forfa dela locurile unde fraiau ei siei aduceau la munca, cum se petreceau aceasta si cu israilitii. Caracterul silnic al acestor munci de asemenea se doves deste prin prezenfa permanentaé a supraveghetorilor inarmafi cu toege. Pe tabloul din Boni-Hasan se inchipueste, cum supraveghetorii pedepsesc pe muncitori. Unii din acestia din urma desbracati si lungiti la p&mant, doi fi fin de mani si unul de picioare, far supra: veghetorul fara crutare revars& loviturile pe spinarea goala. Tot la o asemenea pedeapsa sunt expuse pe alte tablouri si femeile. Ce se atinge de insesi supraveghetorii sau de sefif peste muncitori, apoi erau funcfionari ai guvernului, sub supravegherea cérora se aflau anumite finuturi, la randul lor divizinduse in plisi mai mici, se aflau sub gefia unor supraveghetori mai mici. Pentru ‘inlesnirea conducerei lucratorilor, ei alegeau chiar dintre israeliti supraveghetori ajutori, pe care si puneau raéspunderea pentru bunul mers “al lucrarilor, Aceasté masurd din urma putea sé aiba si in- semnatate politic’, deoarece producea impértire in popor (intre supraveghetori si lucr&torii de rand) si prin aceasta slébea unita: tea morala si puterea fui politica. Totusi cu toaté ap&sarea si impilarea din partea guvernului, tanarul popor crescu repede la numér si in putere; si sub impre> sia, poate, a expedifiilor orientale militare a egiptenilor prin pas mantul Gesem, infr’insul se desvolt& pasiunea razboit Aga un grup din semintia lui Efrem facu incursiuni in fara filistienilor si captura vite. De sine se infelege c&.asemenea inclina{iuni nu se putu s& nu inspire teama -guvernului, c& acest popor razboinic, 1) Esire, V. 12, Marturlife referitoare fa asta sunt grupate complect In scrlerea profesorulul T. G. Eleonschl: [storia poporulul_Iscaelit.tn Egipt*. Sanct Petesburg, 1881, 158-161.24 infuriat din pricina:impilarilor,. poate s& pricinueascd mari difi« cult&fi politice in caz de-r&zboiu, sau poate s& asd cu sila din fari.si s& o lipseascd: de puterea de muncé. in dar. Vazind ca munca, munca cea mai’silnic& nu este in-stare sé opreasca cress terea tan&rului popor, guvernul celcrud se“hotari s& recurga la miasuri extreme, de. care e capabil numai despotismul oriental. La inceput s’a.dat.porunca tainicd -moagelor;. s§- omoare, pe nouii nascu{i de parte barbateascd. Dar aceasti porunca intimpind pro- testul t&cut in simful moral a reprezentantelor. moaselor din vechiul Egipt, si rémase. fara efect, »pentrucd moasele se temeau de Dumnezeu si nu faceau cum le vorbise lor regele Egiptului* (Es. I, 15). Atunci faraon - furios, repeté aceast& poruncaé pentru tot poporul si mai ales catre slugile regale. Si iaté fa gemetele pos porului sub greutatea muncilor se adaose gemetele mamelor. Dar in mijlocul acestor gemete a poporului izraelit se néscu marele izbavitor ~ Moise. > —$£€Valea orasulut Teba. CAPITOLUL II TINERETA LUI MOISE n timpul petrecerii israelitilor in Egipt, intre dan- sii tribul lui Levi se remarca drept unul din cele mai talentate si mai adaptabil 1a cultura egiptean’. Si in genere tofi israelifii nu raméé seser& strdini de aceast& cultura si*si insusise diferite meserii si cunostinfe. Dar tribul lui Levi mergea din acest punct de vedere inaintea tu - turora sisgi insusise dela egipteni pana gi inalta lor infelepciune ~ arta scrisului, pe care pose- dandu-o, el fireste ocupa o pozitiune exceptio- nal& intre celefalte triburi. Ca mai talentat si mai cult, el odat& cu aceasta intrupa mai des plin in sine senzul istoric si religios al popo- rvlui; intr’insul s'au p&strat mai vii tradifiile pa: rintilor, mai integral traia credinta stramosilor si, ca intr’'un sicriu viu, se pastrase asezimintele lor. In acest trib se concentrase asa zicand sufletul” poporului, si in timpul celei mai grele robii si injosiri se ascundea scdnteea constiinfei naflo- nale, Anume dela aceast& vatra a sufletului poporului a si plecat pentru dansul izbavirea. In mijlocul tribului, trata modest familia26 fui Amram si Iohavedei. Ea-prin nimic nu se remarcase, decat doar prin aceea, cd mai puternic si mai in intregime decat alfii pas: trase credinfa parinfifor si se sileau mai mult ca alfii s& 0 inras dacineze in copiii lor: fetifa Mariam si ba&efasul Aaron. Timput acela era greu pentru tot poporul. Politica egipteand de impilare atinsese punctul sdu culminant. Despotismul faraonilor cduta mij- loace mereu noua, ca sd impedece cresterea tanarului popor si sd zdrobeasc& puterea lui moral, si nu se opri nici in fafa oficarei neomenii. A fost edat chiar si edictul sangeros privitor fa ucides rea tuturor copiflor nou nascuti, si cand acest edict incepu a se aplica, lui Amram i se nascu al doilea fiu, aducand in loc de bué cutie in familie, o stragnicd durere. Copiful era neobisnuit de fru- mos si nefericita mama in. curgere de trei luni f-a finut ascuns de ochii dornici de sénge a ispravnicifor tui faraon. Dar al mai finea ascuns nu mai era cu putinfa, si ea se hotari la un pas desnédajduit, indicat ei poate de tradifia pastrat’ in neamul for despre regele Sargon al Haldeei'). Ea facu un sicries de pas pura, il unse bine cu asfalt si smoaldé, ca si nu intre apa, si punénd copilul intr’insul, cu rugaciuni si lacrimi, puse pres fiosul sicriegs pe apa in unul din canalele Nilului, plin de stu- harie, incredinfandusl Providenfei si supravegherei usoare a cos pilei de 12 ani, sora nefericitului copil. Trestia de papirus care se afl astézi numai mult mai fa sud pe malurile Nilului Alb, in acel timp crestea si pe toate canalele late ale Deltei nor- dice, unde traiau israelitii si unde se afla in noile palate ale Deltei resedinfa- curfei lui faraon. Cu frunzigul sdu trestia putea apara copilul'de razele dogoritoare ale soarefui, si totodaté acoperind, +aul, prezenta un loc ind&ménos, unde damele ‘dela curte se puteau scalda fara jena din partea pudicitafii femenine. Cursul lin si adan- cimea nu tocmai mare a apei prezenta sub ambele raporturi. o mai mare indémanare decét cursul lat si repede al Nilului insesi. Acest mic eveniment, care:a avut in urma o importan{a asa de enorma in istoria omenirii, s’a petrecut sub domnia faraonului Totmes I. Dupa indepértatele sale expedifiuni, fui ii placea sisi 3) Pe una din placile bibliotecci regale din Haldeea se istoriseste urmatoarea aulo~ biografle a ful Sargon Ir Eu, Sargon, marele rege al Aganel. Mama mea era din neamul posesorilor de pamant, dar eu n’am cunoscut pe fatal, meu. Eu am fost nascut talnie in oragul At\upirant, pe mafurile Eufratulul. Mama mea m'a pus ntr'un cog de papurd, uns cu sinoald st mba dat drumul pe rau, st apa n’a putut s& patrundé la mine, Raul m’a dus pandla’ focuinta ful Acki, cdratorut de apa, gl acesta In bunatatea lu! m’a scos din apé si m’a crescut ca pe propriul sdu flu. Dupa aceasta m'a pus. gradinar, si Istap.mla dat binecuvantare sl cu * trecefea anifor m'am fécut rege’. Smith, Chaldaean Genesis, p. 299,27 petreac& timpul de odihna in castelele de pe granif%, ca de aicea cu mai mult& ind’manare si intreprind& noui expedifiuni. El avea trei copii~dela prima sofie: o fiici si dela a doua doi fii. Principesa Hatsasu era fiicd iubita a lui faraon si de aceea a jucat mare rol in istoria Egiptului. Dup& legile Egiptului, care cereau pastrarea curdfeniei sangelui, ea trebuea sé devina feraeia fratelui ei master,.printul mostenitor, care s’a urcat pe tron dupa moartea tat&lui siu, sub numele de Totmes II. Dar acesta era scurt la minte si curand pirasi scena iar femeia lui, energicd si inteleapta Hat-asu deveni caérmuitoare cu depline* puteri a {arei, desi siin calilate de epitroap&a frateluistu mai mic Totmes Ill. Aruncand de pe sine valu! vaduviei ea incepu sd se arate in’ toata stralucirea si mérefia faraonilor, in 5 calitate de regina cu depline drepturi, im- bracaté in haine barbatesti, cu coroana si insignele regale. Cas&torid ei vadit a fost nenorocit& si ea acum devenind regi na, isi rézcbun& pe amintirea barbatului ei stergandu-i numele de pe toate monumen- tele si in locul lui punand numele séu, la rand cu numele tatélui ei. Ea continua energic cu ridicarea templelor si palatelor incepute de tata! ei, dar aceste fucrari nu putura satisface ambitia reginei. Ea orga, nizi o expeditie pentru descoperirea de pa&manturi nou, si corabiile ei p&trunser& departe pe {armurii Africei, descoperind fari noua si aducdnd tezaure noué. Peretif templefor, construite in timpul ei, in ine = scriptiile lor istorisesc despre minunile in ryesta papirus din Palestina treprinderilor acestei vestite femei. Dupa apuseand. intoarcerea din expedifie, ea fu intampi- “ nat& cu parada luxoasa. Tezaurile aduse se consacrara solemn ze« ului Ammon, sub protectia céruia se intreprinsese expedifia. Se statornici o noua sirbatoare in cinstea lui, si regina isi facu esi rea la aceast& sirb&toare in cele mai scumpe haine, cu ,,mantie de bl&ni de leopard cu incheietori de aur pe umere si toatd mi- rosea ca 0 roza in plina floare“. Lectica sfant& a lul Ammon sas crificatorii o purtau pe umerele lor, in sunetele muzicei . sia im= nelor, si enorma procesiune a demnitarilor curfii, ostasii si ceis alti slujbasi si sacrificatori se indreptard spre templu, printfe mas28 selé necuprinse de ochi ale poporului, care umpleau vaedubul de strigite de bucurie. Anume aceasti vestita regina, cand era inci principesd si trdia: la-tatil séu, plecdand cu prietenele sale s& se scalde, gasi in papurig sicriesul‘cu un copil plangand. Inima buna a principesei se induiosi de milS la vederea soartei nefericite al copilului lepd dat. Ea infelese, cd aceasta este jertfé nevinovata a crudului edict ~al- tat&lui ei contra israilifilor si nddajduind in puterea iubirii pa- rintesti: fafa de: dansa, se hotirt si méntue copilul si chiar sé infieze. Ea lu& o maricé dintre israelitence, care se dovedi apoi a fi chiar mama copilului, Iohaveda, si astfel Pronia indrepta si criegul viefii pruncului c&tre métirea jstoricd si spre slava unis versala. Cand pruncul crescu, principesa la fuat fa sine in palat, il infi& oficial sii puse numele Moise, ,pentrucd ea zicea eu din apa fam scos* '). Monumentele in m&sura mare confirma aceasta istorisire bi- blicd. Judecdd dupa actiunile fibere ale acestei fiice a fui faraon, trebue s& presupunem, c& ea se bucura de o deosebita influenta asupra fui faraon, iar faptul acela, cd ea in urmé inifid pe aceastd infiat{ stransurd din dispretuitul popor israelit in toat& infeleps cfunea egipteand“, violand astfel privilegiul de casté, cu ravnd p&zit de sacrificatori, ne araté, c&é ea in acel timp se bucura deja de inraurire asupra fui faraon. Pe temeful monumentelor se poate ar&ta satisf&c&tor, cd in toat& linia faraonilor, incepand cu dinastia a treia, cand pentru prima oara intré in intrebuintare aceasta numire, pana la cucerirea persand, pe o intindere de timp de peste sasesprezece veacuri se cunoaste numai o singura res gina, care carmueste independent fara. Numele ei se intalneste pe monumente in forma deplind si anume Hat-asu. ~ Numit ~ amun, si anume in acel foc, unde se putea astepta el dupa istorisirea biblic’, in calitate de stranepoaté a regelui, care nu cunostea pe Iosif. Regina Hatasu pe monumente necontenit se inchipueste cu barba, in sens cd ea era regind cu depline puteri, asemenea de pilda Ecaterinei celei mari a Rusiei, pe care 1) E5.If, £0. Tosif Flavie deriva acest nume dela cuvantul coptic mo — apa si sese = mintuit. E sigur, c& aceastd forma ebraizaté a numelui cgiptean, sl forma primitive egipteand a ful, dup pérerea majoritatil invatatifor, este Mesu, care adesa se intatneste pe monumentele egiptene st de scriitoril grect se red8 ca Mosis. Traducstoril alexendrent, evident, s'au inut de derivatiunea fui Flavie st redau acest nume Mw»o'¢. Poate ca regina in darea acestul nume:copifulul a avut tn vedere s& cinsteascd amintirea tatatul el, In numele cdruia Totsmes sau dupa transcrlerea greceases ToteMosis se aude numele Moise. Cerectarsa spectala a-acestel chestiunt vez Ia Th. G. Elconschl, In dizertatiunea sa _lstorla poporulut israclit in Eyipt’, Sanct Petersburg, 1884, pay. 222-250.29 ea ne-o aminteste. dupd soarta sa si dupa caracter. Ea a ridicat doua& obeliscuri in Teba in amintirea tat&lui ei, si din ele unul se afla inca si astazi, iar din unul sfarameturile stau imprdstiete imprejur. Obeliscul p&strat, al doilea dupa marime si de bund sama cel mai frumos din lume, e taiat intreg dintr’o sténc& de -granit ros, construit cu ingrijire si acoperit cu reliefuri si hieroglife de o frumusefé neobignuité. Inscripfia de pe dansul arat’, ci el e inceput in anul al cinsprezecelea de domnie al reginei Hat-asu si terminat in anul al saptesprezecelea. Pe fiecare fafa a obeliscului se inseamné,-,cd ea adomnit in numele tatalui séu‘. In inscriptii ea se sliveste cu diferite titluri: ,Femee regalai*, ,Regina Egiptus lui de sus si de jos," si printre aceste titluri se intalneste deasemes nea gi cunoscutul ei titlu biblic: ,,fiica lui faraon*. Intre ea si fratii ei dela ceialalté femee a lui faraon, dintre care primul a fost barbatul sau, exista o dusmanie de neinpacat, ce-si avea raédacinile in insesi firea lor. Ei erau protivnici chiar si dupa exterior. In timp ce trasdturile fefei reginei Hat-asu prezenta linfile frue moase 'si regulate a tipului grecesc, in fafa fratelui siu Totmes Ill, cum se poate vedea pe bustul sdu, ce se afla in muzeul Brita: nic, apar vadit trasiturile rasping&toare ale tipului negru. Astfel a fost poate si barbatul ei, despre care se stie foarte putin si s’au pastrat numai urme slabe pe monumente. Stramutat din locuinfa séracacioasi a tatélui sau in palatul principesei; Moise a fost educat dupa obiceiul egiptean. Ca copil, el, probabil, asemenea celorlalti copii egiteni, umbla fara nici un fel de haine, cu capul ras, esceptand numai o bucl&, ce se pogora pe o parte a capului. Pelanga el erau multe slugi, care+l ingrijau siel hraneau cu grijé si delicat, il tineau pana la cea mai aleas& curafenie siel deprindeau cu cele mai alese maniere ale cercurilor inalte. Cea mai mare parte a vietii sale o petrecea la curte. El cu preferinfé se afla in apartamentele mamei sale, care de bund sama alc&tuia o parte a resedintei regale si fara indoiala inzestrate cu tot ce luxul avea mai artistic. La inceput ingrijau de dansul negre- sit slugile principesei; dar cu trecerea timpului au fost adusi si das- c&li si se incepu educatia sa in infelesul obisnuit al acestui cuvant. Dar educatia in realitate se incepe mai inainte decat invafas tura. Afc&tuirea si- particularitatea caracterului adesea se fore meaz& si se exptine intotdeauna influenfei imprejurarilor care ~ de timpuriu inconjoara pe copil, care inconstient formeazé su+ fletul fui si lucreazi intr’insul unele sau alte inclinafiuni. Ve« deniile si sunetele, ce ni se prezinté in copilarie, se inr&daci« neaz& adanc in suflet si formeazi acel strat de temelie, pe care apoi se cl&deste intreaga personalitate a omului. Dar ced30 inconjura oare pe tanérul Moise cand tréia cu regala sa mama in apartamentele ei din palatul regal? Sunt temeiuri sé credem, c& curtea in acel timp o tnsemnat& parte a anului o petrecea in Memfis, Situatia si vederea exterioara a Memfisului au fos’ deja descrise mai sus. Moise putea vedea de pe terasa regedintei regale, unde ef era luat ca s& se desfiteze de vantuletul de nord in timpul verei, tot marele orag Fta, care se resfira inaintea fui in-toata bogatia podoabelor sale arhitectonice, cu toat& popula fiunea sa si cu toaté miscarea neobosité a comerului si industriei sale, a plicerilor si a religiei. Gloatele zgomotoase necontenit stra+ bateau ulifele si piefile lui. Vapoarele greu inc&rcate pluteau in sus si in jos pe magnificul rau. Vintrelele lor viu colorate se oglindeau in valurile linistite ale raului. Barcile strabateau ca sd- geata in toate directiile. Ici si colo procesiuni sacre cu steagurile sus ridicate se miscau in curtile templelor sau pe ulifele oragului. In. vazduh r&suna sunetul muzicilor, amestecdéndu-se cu strigdte de tot felul ale birjarifor, negustorilor si barcagiilor. Pe cerul ale bastrui dinspre apus in tras&turi tdioase se desemnau formele pur« purii ale celor trei mari piramide, monumente mirefe, mormintele celor mai puternici regi ce stéteau in calitate de sentinele 1a mar* ginea acelei late dungi pustii unde se curma orice viafd si se in« cepea imparatia morfii. Vasta scena dinprejur fara indoiala trebu sa fi starnit puternic in fiecare copil inteligent simul de evlavie, de admirafie si al misteriozitafii. Viafa si migcarea in orag trezea curios zitatea si dorinfa sd lucreze si el insusi. Contrastul intre orasul insu- fletit si mufenia pustiului din apus trebue sa fi desteptat cugelari adanci si chiar sd fi pus marea enigma a fiintei minfii ce abea se destepta. Pe masura ce copilul crestea, cunostinfa sa cu Memfisul si cu viaja ce ferbea intre zidurile fui trebuia s{ se mareasca. El capaté putinfa sa fie si pe uliti, probabil in vremea preumblarilor in caretd, si acolo el putea deja s& vadi de aproape gloata ce se misca, pe care pand acum el o contemplase numai de departe. Din cand in cand i se ingaduia s& se primble si cu funtrea pe rau, El era luat la marele templu Fta sii ardtau figurile tainice de pe perefi, scrierile hieroglifice tainice, ce acopereau aproape tot spatiul liber de figuri. El a vazut deasemenea curtile largi si minunatele coridoare ale templelor, si inléuntrul lor chipul linistit al lui Osiris, ba poate deasemenea si chipul grosier si respinga, tor a lui Fta. In curfile templului el se poate sa fi intalnit prox cesiunea cu céntari in cinstea fui Fta si Ra, afcdtuita din sacrifi« catorii imbracati in haine de in sau de bumbac si purtand sans dali de papirus. El a putut deasemenea vedea, cum sacrificatoriiOL -aduceau_jertfe. si -inalfau .rugaciuni, savarsind -turnari -asupra.. chis pucilor, sau inaltind inaintea lor t&méeri in cinstea lor. Din cand in cand intalnea el deasemenea gi pe boul sacru, Apis, cum se numea el, cand era dus in procesiune solemn& pe ulifele. prin= cipale ale orasului, ca sé se dea putint& a fi vazut de locuitori, care esind din casele lor, se inchinau acestei intrup&ri a zeului Fta. Religiunea egipteana se distingea prin o publicitate neobiss nuita si, se silea pretutindenea si totdeauna s& se infatiseze ochi- lor poporului, starnind atenfiunea lui. Cele mai marefe cladiri erau templele; dupa rege persoanele cele mai cinstite erau sactificatorii ; sarbatorile religioase, insofite de mari aglomerafi‘ de popor si lungi procesiuni erau numeroase ; la ele participau barbafii, femee ile, ba chiar si copii; Moise de buna sam& inc’ de timpuriu a facut cunostinjé cu caracterul exterior cel pufin al cultului egip: tean gsi el de bund sama nu arareori a avut prilej s& asiste la ritualele resping&toare ale idololatriei egiptene. Dar in viafa timpurie a lui Moise fa Memfis au mai fost si alte Jaturi de un caracter mult mai delicat. E imposibil de pres supus, ca fata lui faraon, angajand pe mama lui ca manca, imes diat dupa infierea lui, sé fi rupt orce leg&tura dintre copilul ‘in- fiat de dansa si propria sa familie regala. Principesa negresit-n’a declarat, cum isi inchipue Filon'), ca el in adevar era fiul ei. Originea lui evreeascd era cunoscuta atat fui insusi (Es. Xl, 11), cat si egiptenilor *). De aici se poate conchide, c& legatura dintre’ Moise si familia lui s’a continuat si dupa ce el a devenit locuitor al rezidenfei regale, si cd din cand in candi seingaduie si vada pe rudele sale, sau se ingiduéa acestora s& vie si sd-l vada la palat. Deoarece Iohaveda se considera ca manca lui Moise, apoi ei, negresit, i se ing&duea si oarecare familiaritate, cu totul cons forma cu obiceiurile orientale. De aceea se poate crede, ci Moise se afla intrucatva sub influenfa principesei si a curfii, si intrus catva sub influenfa rudelor sale, a mamei si a tatdlui, a fratelui si surorei salei, si aceasta in tot cursul periodului petrecerei sale celei dela inceput in Egipt. Contactul séu cu familia sa a fost important in cea mai mare masur& si anume din punct de vedere al convingerilor sale religioase si al simpatizarii sale cu conationalii sai. Dac& n’ar fi fost imprejurarea asta, atunci el ar fi fost crescut gi educat cu totul in religia egipteana si ar fi devenit idotolatru. Atunci el putin s'ar fi interesat de frafii sai chiar dacd nu s'ar fi ruginat sai recunoasca ca atare. In vederea insda inprejurdrii 4) Vita Mosls, V, {. p. 83 9) I Flavie, Antt. Hl, 9, § 7.32 aratate, principiile religiei patriarhale s'au intiparit adanc in sufle« tul su, de pe cand ef era inca copil, si a crescut ca adept tare al monoteismului, ca om care credea in fag&duinjele date tui Avraam; Isaac si lacov, si dispretuia idolii si idololatria. Venind in atingere cu conationalii sai, el deasemenea simfea durerea la vederea suferintelor acelora sinddajduia, cd cu vremea soarta lor se poate schimba in: mai bine. In loc sd se transforme cu totul in egiptean, el:era numai pe juméatate egiptean. In fundul sufletului séu se pas+ tra, baza acelor sentimente curat evreesti’ si a educatiei evreesti, care-i: ddur& putinfa si devind in urma capetenia’ poporului sau. Dar si increderea acestui din urmé niciodaté nu s'ar'fi desteptat fai. de un om, care era educat complect in mediul si spiritul apasatorilor sai. " Dup& marturia lui Iosif Flavie, pe cand Moise era inca copil, el evita inci o primejdie, tot asa‘ de mare, ca si aceea, care-l ameninfase in pruncie. Fata {ui faraon‘lua din cand in cénd pe copilul infiat de dansa in incdperile tatalui sdu, voind sd-i arate acestuia frumusefea si mintea copilului, ba poate si cu nadejdea sil induplece si designeze pe acest copil ca succesor al sdu. Odataé ea-didu odorul sdu lui faraon in brafe cu o micd cuvans tare, in care atragea’atentiunea tatdlui séu asupra frumusetei mai mult decat omenesti, spiritul sdu inalt si nobil, descoperind in acelasi timp si sperantele ambitioase, pe care ea indrasnea sa le nutreascad relativ de dansul. Monarhul, voind sii arate cde gata s&i inpli« neasca dorinta, isi scoase coroana de pe capul sdu si o puse pe capul copilului. Copilul insi ca sicum s’ar fi speriat de aceasta, se smulse din méanile fui, lua coroana, ca si cum ar fi veut sd o priveasca, si dupa aceea 0 puse jos, se urcd cu picioarele pe ea si cerca s& stea pe dansa. Aicea se intémpla sd fie un scriitor sacru, care cu catva timp inainte de nasterea lui Moise prezisese c& trebue sé se nasc& un copil de evreu, care va sférama puterea Egiptului, si vazénd ce a facut acest copil, 'striga cu glas mare gi spuse: ylat’, o rege, acel copil, pe care zeii ne-au poruncit sal , omordm pentru propria noastra siguran{é. Priveste, cum adeveres ste el: prorocia,~el rastoarnd suprematia ta gi calcd in picioare coroana ta. Ucide-l dar? Si si inceteze egiptenii de a mai fi chinuiti de frica, iar evreii si inceteze de a se mai trufi cu nd dejdiile for.“ Principesa, auzind cuvantarea asta, se repezi la copit si apucanduél, fugi cu ef afard. Regele nu voi sé urmeze sfatul scriitorului; si astfel Moise scipa -de aceasté de a doua primejdie '). 1) Antig. Il, 9,92,Atat in povestirea aceasta, cat si in altele se recunoaste, cd Moise se distingea prin o frumusefi neobisnuité; au numai in copilarie, ci si in tinerefa si maturitatea sa. Filon istotiseste, cd exteriorul lui era totodata si frumos, si nobil plin, de modestie si in acelasi timp -de inaltd demnitate '). J. Flavie spune, cd nu s'a gasit un asemenea om, care la vederea acestui copil sd nu fi rd: mas uimit de reobignuita fui frumusefa. Cand trecea el pe ullife, atunci tofi fa . irea cu dansul fara s& vrea priveau la el; oas menii muncitori sneau lucrul for si se uitau mult dupd dan- sul’), Se istoriseste u. ~{ deasemenea era de statura’foarte inaltd pentru vrésta lui, foarte suteligent, puternic si capabil pentru cea mai grea lucrare. Ce se atinge de mintea lui, apoi ea era obis- nuité si se manifesta in tot ces atragea atentiunea sa. Tuturor li se parea, cd in acest copil se coprinde céva mai mult ca ome- nesc. Si pecand fa israeliti involuntar incolfea nadejdea, caresi facea s& vad& in Moise amanetul implinirii marelor fagduinte, date lor candva, egiptenii pe de alt& parte priveau la el, in ge- nere b&nuitor, ca la omul de ‘care ei ar trebui si se teama, cand el va ajunge vrasta barbateascé, \. Ca fiu al fiicei lui faraon, Moise fireste primi in toat& depli« natatea acea educatie si cultura, care erau in obiceiu in Egipt. Educatia aceasta se imparta in fizicd si duhovniceascd. In privinta celei dintaiu egiptenii d&deau o mare atentiune, si pentru desvol- tarea trupului era in mare trecere gimnastica sau atletica. Una din formele ei principale era lupta. Pe montimente ‘luptatorii se inchipuesc in tot felul de ‘poze, cum se preg&tesc ei pentru luptt, cum se incaer& intre dangii, se incordeaza si se silesc sd se doe boare unul pe altul la -pamant, si continuand fupta chiar si ‘la pamént fiind. ,Doi luptatori“, zice Wilkinson, ,,de - obiceiu- se apropiau unul de altul finandu-si ménile indreptate inainte si fies care se sileste si apuce pe protivnicul siu cat mai inddmanosi pentru ca sal poaté dobori. Dupa regulele de lupta, era ingdduit a apuca de orcare parte a trupului pe adversar: de cap, de gat sau de picioare; si lupta adesa se continua incd si la pamént, dup&ce unul sau amandoi cideau. Asemenea mijloc de lupté era cunoscut si a greci, la care ea se numea ,anaclinopalia". Nu se stie, de era gi la ei acelasi semn de recunoastere de invins a infrangerei sale in aceasti lupti, ca la greci, anume prin ridi« carea degetului in semn de recunoasterea infrangerei. La egipteni 1) Nota Mosls, p. 83, 9) Antig. 1, 9, § 6 Istorta Biblicd 334 aceasta ,probabil, se ficea prin cuvinte“'). Alt exercifiu era lupta cu toege. Mana stang& se apara cu un fel de scut, cu care ea se apara dela degete panala cot si de care astfel se putea fo- losi pentru inlaturarea loviturilor. Mana dreapté avea deaseme+ nea ‘apararea sub forma unel cutii deosebite, care acoperea arti= culafiunile. In acest caz se intrebuinfau toege scurte nu mai mult de 70 cm, Lupt&torii nu aveau nici un fel de aparadtoare pentru cap decat peruca, pe care o purtau oamenii mai mult sau mai putin bogati; dar una din regulele jocului era probabil aceea, cd nimenea din fupt&tori nu putea s& loveasc& pe protivnicul sdu in cap. Dupa aceea 0. placere mult iubité in Egipt era jocul de minge, mai ales intre femei. El consta, probabil, din o simplaé aruncare a mingii si prinderea ei. In aceasta chestiune Wilkinson zice, c& joaca deca mingea nu se marginea numai la copii, sau la cutare or cutare etate, desi simpla aruncarea si prinderea min- gei apartinea mai mult parti femeesti. Ele aveau diferite moduri de joac’. Cateodatd persoana, care nu avea reusitd la prinderea mingei, era obligaté sé aduc& in spinare pe altul, care continua s& se foloseascd de aceasta situatie, pana ce si el fa randul lui scipa mingea, ce se arunca din partea opusé, unde se producea aceeasi scena, si inc& cu distanta stabilita de jucdtori. Ca- teodatd juc&torii isi aratau iscusinfa in prinderea a trei sau mai multe mingi succesiv si inci cu ménile incru- cisate pe piept; dar era cunoscut gi obiceiul de-a arunca simplu in sus si apoi prin- derea. La ei deasemenea era jocul, cu care se ocupau dupa descrierea lui Homer Galie si Laodania in fafa {ui Alchinoe *) si care consta din aceea, cd unul din jucdtor arunca mingea asa de sus, cat putea, iar altul, sdrind, - era dator sé o prindd din sbor, inainte ca piciorul séu sd se fi atins iaraé de pa mént;). Dar mai era un joc, fa care cu deosebire se cerea pus tere si indamanare, si el consta in aceea, ca doi protivnici se intreceau aruncand cutite sau lanci indreptate spre tdetura unui “Jucitort (dupa un monument egiptean) 1) Ancient Egyptians, edit, 1878, Vol. Il, p. 72, 73. 2) Odiscea, ‘IX. 3) Witkinson, Ancient Egyptians, Vol. Il, p. 67.35 arbore ; intrecerea consta in aceea, ca pe cat posibil mai ~.—-. s& loveasc& in centru sau in marginea unei anumite finte, cum se conditiona la inceput. Mai era incd un joc, unde se cerea o deosebita cercare a puterii, si altul consta in ridicarea unor bure dufuri mari cu nisip si aruncarea for peste cap. Biruitor se cone sidera acela, care putea arunca aga cel mai greu burduf. Acestea si alte jocuri erau cele mai obisnuite placeri ale coz piilor, si tinerilor in Egipt si se considerau ca folositoare pentru sinatate, precum si ca distracfii placute pentru suflet. Moise, ne- “gresit, trebue sé fi participat la, asemenea exercifii, Si c& el in adevar a participat fa ele, aceasta se adevereste de c&tre Filon, care spune, c& el curand a c&patat desgust c&tre asemenea dis+ tractii') si sia aratat superioritatea fata de ceilalti copii, preferind ocupafii mult mai serioase. Totusi ne putem indoi de veracitatea acestei mérturii, deoarece Filon in scrierea sa ,Viafa lui Moise“ s’a calSuzit mai curénd de parerea sa despre chipul cum trebue s& se poarte in tinerefa sa omul desdvarsit, decat si fi transmis oarecare tradifie egiptean& sau iudaicd referitoare la acest fucru. Filon in genere era inclinat spre ascetism si el natural a voit sd arate c& marele legiuitor al poporului sau s’a finut de aceleasi pareri; dar cel putin e indoelnic, de a avut el in aceasta privinté vreo traditie mai mult sau mai putin autentica. Moise fara indoialad chiar in tinerefd a manifestat 0 dispozifiune serioasd in caractes rul s&u, dar educatorii sai egipteni trebue s& fi considerat edu- cafia trupului lui nicidecum de mai putin’ insemnatate decat educatia sufletului lui, si far indoiala s'au ingrijit ca el si se fos loseascd de obignuitul curs al exercifiilor gimnastice, sica taria corporal a lui s& fie tot aga de desvoltat’. ca gi a celorlalti tineri de vrasta lui” Al&turea chiar de cea mai timpurie educafie fizicd mergea fireste si educatia, ce avea de scop desvoltarea mintii. Asemenea altor copii, Moise a trebuit sd inveje a citi sia scrie. In Egipt ‘aceste cunostinte se dobandeau nu usor. Egiptenii in acel timp aveau doua feluri de scriere: unul cunoscut grecilor sub denu- mirea de hieroglife, si altul cunoscut sub denumirea de ieratica. In scrierea hieroglificd sunetele silabice se prezentau prin inchi- puirea lucrurilor, care exprimau cateodata fiterile, cateodata sila bele, cateodati cuvinte intregi, far cateodat& si conceptii intregi. Numarul unor asemenea semne era foarte mare, probabil nu mai putin de o mie. Unele din ele exprimau cateva sunete, cand unul 1) Vita Mosis, p. 83.36" st acelasi sunet cAteodatd se exprima prin cateva simboluri. A invafa alfabetul egiptean era tot ataét de greu, ca si a invafa pe cet chinezesc, si pentru asta se cerea cel putin cateva luni, daca nu si chiar cafiva ani. Pentru a ceti, neaparat trebuia s& stii nu numai ce insemnare are fiecare simbol, ci si care din cateva in« semnari-putea s& o aibé el anume in combinafia, in care se infds tiga acest simbol. A scrie era inca si mai greu; pentrucit de oarece toate semnele prezentau niste lus cruri, apoi pentruca scriej se cerea neaparat sa stii a desemnao mul+ time de -obiecte cu ingrijire si preciziune. Cele mai obignuite li« tere erau vulturul, care insemna litera a; bufnita M, gdina u, rafa sa, uliul gar, corbul mut. Scriitorul cu hieroglife, ca sa fie inteles, trebue sd fixeze bine, care anume se infelege din as ceste si din alte paseri, ca lastunul, ibisul, etc. Adesa era nevoe dea- Obtecte ce seroesc fa scris (dupa un monument egiptean). semenea si se desemneze diferite animale, ca leul, fapul salbatec, boul, crocodilul, sacalul si epu- rele. Deci pentru a scri egipteneste se cerea o educafie deplind in arte. Oarecare educafie de felul acesta se cerea dela tofi, dar dela ceice trebuea sd primeasc& cea mai aleasi cultura, se cerea inca si mai mult. De la acegstia se cerea, ca ei sé desemneze excelent, inchipuind orce pasere, animal, insecta si floricicd cu mand sigurd, repede si frumos. Pe*vremea lui Moise fa egipteni nu era inc& cunoscuta alti forma’ de scrisoare, care sa fi fost mai ugor de scris. Scrisoarea ieraticd era mai curand un fel de stenografie, bazaté pe scrisoarea hieroglificd si te mira de se invdfa sau se citea independent de aceasta din urmé si nu se stie de intra in sistema generala de cultura. Si daca e asa, apoi munca celui ce Oinvafa foarte pufinse usura prin asta, pentrucd formele ieratice, nus mai pufin numeroase decat hieroglifele, si in multe cazuri sunt asa de asimandtoare una cu alta, incat duc Ja necontenita confundare, pundnd in incurcdtura pe cititor. . Cu toata izolarea egiptenilor pe vremea lui Moise, totusi in scolile egiptene se, invajau si fimbi straine, in afara de acea egip« teand. Documentele scriitorilor din acel timp nu numai cd arataé prin exacta lor redare a cuvintelor semite, cd scriitorii cunosteau acele sunete _strdine, pe. care ei fe scriau, ci si mai mult decat37 atata: in, acel timp si mai ales mai tarziu, se considera deja ca mod& a-introduce cuvinte semite in limba egipteana. Precum tofi romanii culfi pe vremea lui Cicerone invafau limba greacd, ca si pe vremea fui Moise toti egiptenti culti trebuiau sé cunoascé dia- Jectul semit, care nu-i in totul evreesc, in tot cazul era inrudit cu dansul. Dac&-i asa, atunci Moise sub acest raport avea mai mare avantaj fat’ de egiptenii de o etate cu dansul, de oarece limba evreeasc& era limba lui matern, pe care el incepuse si o vorbeasca inainte, ca mama lui si-1 dea inapoi fetei lui faraon, si el o in« trebuin{a in contactul séu cu membrii familie’ sale. Dupa citit si scris sau mai exact odata.cu acestea, ‘Inainte ca ele s& fi fost invdfate la perfectie, se inv&ta si aritmetica. Stiinta numfrérei pan& la anumit grad se cerea pentru nevoile de toate zilele ale vietii. Egiptenii erau buni matematicieni. Anume ei au inventat semnele, pe care noi fe numim arabice si care noi le in- frebuintim inc& si astzi pentru insemnarea primelor patru cifre. Numiratoarea ei o duser& cel putin pana la milioane. Tabla noastré a inmultirii, dup& parerea unora din cercet&tori, e de origina e- giptean&'), Ei gtiau sé facd calculele nu numai cu numere ‘intregi, ci si cu fractiuni, pentru care aveau t&blife deosebite, cu ajutorul c&rora calculele se faceau fara greutate. Actiunile supreme arit- metice, probabil, lor nu lierau cunoscute, si se poate banui, © c& ei, ocupandusse cu discus fiuni mistice despre impor- tanta si particufaritétile unor anumite numere, c&deau a: ¢uncea in inchipuiri curat fan- tastice, care nu duceau fa nici un rezultat folositor. Dup& méarturia fui Filon, in planul educatiunei lui Mois se, intre altele, intra si inva- farea muzicel atat a celel — Cémtatut din Arté (dupa un monument vocale, cat sia celei instru egiptean). mentale, a armoniei gi ritmului. CA israelifii aveau oare- care cunostinfe muzicale, cand ei au parasit Egiptul, se vede din _ acea imprejurare, ci dupa trecerea Marei Rosii, sora lui Moise; © Mariamna, si alte’femei proslavirad- izbavirea lor cu cantari si muzica. C4 Moise, a invafat armonia si ritmul, aceasta e evident atat din cantarile sale din Cap. XV al carfei Esirea, cat si din 1) Wilkinson,t Ancient Egiptians, Vol. V, pag. 492.38 minunatul psalm, care ocup& o mare parte din cap. XXXII al c&rfei Deutoronomul. Deci nu exist temefuri de a pune la indoz ial& m&rturia lui Filon, pe care el a pututro primi din unele tradifii sau poate si o extragi din planul general al educatief generale a egiptenilor. Muzica fara indoialf era cunoscutd in Egipt din cele mai dep&rtate timpuri. In vechile, ropes aproape de piras mide, ce se refera-probabil c&tre timpul “construirei: acestora, noi vedem grupe de cinci, sase si chiar opt oameni, din care unii cant& din gurd, iar. ceilalfi canta din instrumente diferite. Arfa, lira, trigca, goarna dubla, chitara si tamburina foarte adesea se intalnesc pe tablourile egiptene. Pana la noi n’au-ajuns nici un fel de partituri muzicale egiptene; de aceea e gi imposibil de spus, ce fel era muzica lor; dar, probabil, in aceast& privin{é ea se deosebea putin de propria noastra muzica. oh, Cunostinfa Jui Moise in arta alc&tuirei de_poezie, se mani+ "fest in propriile sale lucrdri, fara indoiala imprumutaté mai ales de-dansul din invafarea poeziilor egiptene. Egiptenii erau mari amatori de céntece. Aproape tofi lucratorii caéntau fa munca lor, si la culesul strugurilor, si 1a secerisi erau in circulafie anumite melodii fubite, care résunau in vazduh pe toate caémpiile, prin cuz prinsul satelor si pretutindenea si probabil le cunostea taatd lumea. Poemile epice proslaveau ispravile regilor, poemile firice se alca- tuiau intru slava zeilor, imnele funebre se cantau la imorméntare, iar cAntecele vesele résunau la sérbatori. Din marturiile fui Filon putem conchide, c& invatarea versificarii, in calitate de stiinta aparte, intra in cerculgeneral al educatiei baetilor, care se con: sacrau si se inifiau in taina feluritelor masuri metrice egiptene, cum se consacra si baetii de astazi mijloacelor de versificare moderna. Educatia primitiva a lui Moise, negresit s’a facut la curte, sub supravegherea unui pedagog deosebit sau al unui educator, care avea la indemana sa diferiti invafatori. Dar la sosirea matu+ ritatii el, cum se poate crede cu sigurant&, a fost dus !a una din cele doua universit&{i mari ale vechiului Egipt. Fara asta el n’ar fil ‘“putut nici de cum sa invefe toat& infelepciunea egipteand (Fap. VII, 22) si in genere cultura fui ar fi fost neterminata si necores- punzatoare cu situafia sa. Sediile principale ale culturii superioare in acel timp era Iliopolis si Irmopolis, Unul in partea résdriteana a Deltei, cam fa 30 de Kilometri spre nord de Memfis, iar celalalt in sesul vaii Nifului, la jumatatea drumului dintre Memfis si Teba. Tradifia spune, ci Moise a fost educat in Iliopolisy‘Aceasta scoala nalté de intelepciune egipteand era mult mai aproape de Memfis39 decat Irmopolis, si a putut si aib& o putere mult mai atragdtoare pentru tanérul israelitean din pricina legaturei dintre casa sacrd a acestei scoli si patriarhul Iosif (Fac. XLI, 45). HMiopolis sau On era unul din vechile orase ale Egiptului si era slavit sub douad raporturi, si anume el era marele sediu al eruditiei si centrul principal al diviniz&rii soarelui.. Ruine dintr'insul se pastreaza pana astazi. El era situat la marginea terenului ce se lucra. Vasta curte cu ziduri de c&ramida st& inc& si astazi, desi intr’o stare de cumplita ruind, si dupa o traditie, care-si gaseste ‘ecoul in tradus ‘cerea greacd a celor LXX, insesi aceste ziduri au fost construite prin munca silnica a israelitilor. In curte, pe o piaji acum ocu- pata de gradini se ridica marele templu al soarelui, care daduse numele sdu si orasului. Ce importanta avea acest .cult. in Egipt, se poate infelege din acea imprejurare, cé dela el se derivase numirile principale, cu care se numise regii si reginele: Fa-Raon, fiul soarelui, Poti-Far, robul soarelui, Ce infatisare avea acest templu din Iliopolis, se poate vedea din descrierea amaruntita, pe care a lasatso Strabon, referitoare 1a cladirile lui, care existau inci pe vremea sa si mai ales din acea imprejurare, c& un templu egiptean, care pana in timpurile de astazi isi pastreazd podoabele sale sculpturale si distributia internd aproape faér& de schimbare, si anume templul Ipsambul, este anume templul zeului Ra sau a soarelui. In Iliopolis, ca gi in alte locuri, spre marea poarta de intrare ducea o alee de fincsi, si deasupra porfei pe niste stalpi uriasi se des: fasurau steaguri rosi si albastre. Dinaintea si indératul porfii sta- teau, cate doud in rand, chipuri de piatré a razelor soarelui, obe- liscuri, dintre care unele exista si ast&zi. Tot aicea la rand eraizvorul sfant al soarelui, ~ rar fenomen in Egipt si pentru asta si cu atat mai scump si, pfobabil, si fosta pricina primitiva a alegerei acestui indepartat ungher al Egiptului pentru un asa de renumit sanctuar. Isvorul deasemenea exista si astazi, desi aproape indbusit de plante acvatece luxuriante, care ascund vederea lui. La rand cu incaperile vastelor palate, la care ducea aceasté poarta, se aflau case mari, care serveau de locuinje pentru sacrificatorii si profesorii inaltei scoli. Iliopolis, se poate zice, era oarecum Oxfordul vechiului Egipt, tem- plul erudifiei lui in vremife vechi. Universitatea sau, mai bine zicand academia, ce se aciuase in apropierea templului soarelui. In centrul tu- turor acestora seinilfa insesi templul. Deasupra porfii lui, probabil, era inchipuirea soarelui nu in stralucirea vie a discului sau natural si nu in minunata personificare ca Apofon al grecilor, ci intr’o forma stranie si grosoland a unui monstru cu capul de uli. Dar iaté intram in templu si p&sim in imperiul intunerecului. Templu se ingusteazé treptat, prezentand trei incaperi: prima, mijlocia si cea mai des40 partat&. In prima incdpere se afla figurile méarefe _ale fui Osiris, in a doua sunt inchfpuite intreprinderile s&lbatece ale regilor si eroilor, iar cea mai departat& inc&pere, sub figura sculptatd a zeului Osiris si fa rand cu jertfelnicul, sedea intr'o cused aurita uliul sacru, sau st&tea intins pe un pat de purpurd boul’ sacru negru Nuevis sau Urmer, si fiecare din ei era viv, aproape zeitatea intrupat& a templului. De tret ori pe zi fnaintea animalelor zeifi+ cate se aducea t&mdiere si odaté pe luna li se aduceau jertfe solemne'). Locuitori un _oras fntreq.. mplu coridoarele duceau in auditoriile pens tru studenti si in camerife de focuinfe ale profesorilor si sacrifi« catorilor de diferite grade si functiuni. Dupa acestia, tot in incds perile templufui se aflau locuintele stujitorifor templului, intretind- torii animalelor sacre, usiéru, c&rausii, cdratorii de apa si spalatorii, spalatoresele, bucétarii, precum si camerele pastoforilor, care pres gateau miresmele si mirurile. La biblioteci si camerile de scris se aflau multime de scriitori, care cu totii triau in incdperife templus ful. Afar& de aceasta, tot aicea, in numarul membrilor acestei nu- meroase populatiuni, se aflau functionarii casei de conturi, coru- rilé'de cantarefi, si in fine gloata zgomotoasa a scoalei femplului Fton, adec& ,Brazdefe timpufui‘, din care Moise a intrat in scoala inalt& si treptat a trecut in auditoriile diferitelor ef facultati. Cli+ ment Alexandreanul a pastrat povestirea despre una din acele procesiuni religioase, care, probabil," adesa i-a fost dat lui Moise s& le vada fa esirea din acest locas sfant, si anume procesiunea in cinstea, Izidei. Inainte merqeau cant&retii, cantérea cdrora era acompaniataé de muzica instrumentala ; dupa ei, cu o ramuré de palmier si cu un anumit instrument mdsurdtor, mergea goroscos pul care prezicea viitorul dupa stele, si apoi cantaretif sacrii cu cerneluri, penite si c&rti. Intaful dintre ei era dator sé stie’ pe de rost 36 din cele 42 c&rti ale zeului Tot, care cuprindeau imne in cinstea zeilor si pravilele pentru rege ; al doilea trebuea si stie pe de rost cartea, care trata despre astrologie; al treilea trebuea si fie spe- ciafist in hieroglife, geografie, zidirea p&méantului, in fenomenele Nilului si in finetele masurarii si prinoaselor. Dupa scriitori_ ve« neau slujitoarele speciale ale zeitgi, purténd _,loiagul cuviosiei", si vasul pentru aducerea bauturei. Dela principalul dintre “ei, se cerea si cunoasc& temeinic tot ce“se cerea pentru cinstirea ido- fului. Dup& aceea veneau prorocii, cei dinainte cu vase sfinte, 1) Si y, Lectures on the Zewish, vol. 1, pag. 87-90.4 far ceilalfi cu pane, Prorocul_principal_era—ingrijitorul templului si trebuia s& stie pederost zece carfi sacrificatoresti. Apoi veneaui pastoforii sau medicii sacrii, imbr&cafi in costumele lor deosebite de parad&, care erau renumi{i prin aceea, c& stiau pederost ‘sase c&rfi medicinale. Dup& acestia urmau alfii, etc. In ce anume consta infelepciunea, in care a fost’ consdcrat Moise, nu e usor de determinat, deoarece scriitorii sacrificatori, desit in simpatiile lor ‘si in descrieri fac aluziune fa ‘as ceasta, vorbesc asa de enigmatic si asa de staruitor, ascund intelesul cuvintelor for, incét e greu de determinat dupa spusele for. Inaceast& scoalé_mai intdiu de toate se studia fara indoiala_geometria, Aceasta stiinfé isi datora origina sa ‘egiptenilor pentru care ea era extraordinar de necesaré in vederea acelei imprejurari, c& anual inundafia Nilului spala multe din liniile de granif& si facea necesaré o noud masurdtoare si delimitare a ogoarelor. Masuratoarea paméntului ducea fa ridicarea in plan generala, care te mird de putea fi executaté fard trigonometrie, si deaceea se poate presupune, c& in Egipt_se_studia_in_m masura_ si trigonometria. Dacé presupusa indltime a {piramide’ determina chiar dela inceput, a- tunci unghiul inclingrei faturilor putea fi determinat numai cu ajutorul calculului trigonometric. Laturile inalte ale matematicei, negresit, erau necunoscute egip: tenilor, si chiar geometria a fost putin desvoltaté ‘pana la_vremea lui Ei De remarcat e totusi, c& grecul, care pentru prima oar& a facut-mult pentru geometrie, a fost din Alexandria, si din acea- st& pricina fesne se ridicd banuiala, c&é el a imprumutat tare multe din stiinja sa dela egipteni. Veche cutle pentru scrisort (dupa un vechiu monument egiptean). Din alte domenii ale stiinfei, ce s'au desvoltat in_ iopolis pe vremea lui Moise, au fost li ra, si in deosebi poezia, ‘astronomia, dreptul, medicina si filosof Cultura fiterar& se considera cerinfa cea mai. dintaiu pentru orce om cult din Egipt, si deaceea fiec&rula i se cerea si aib’ un stil clar si curat. In acest scop se studia cu ingrijire operile.de model ale vechimei atat poetice cat si prozd, si sub conducerea profesorilor elevii se deprindeau a compune. Cu deosebire se lua aminte la scrisorile de corespondenté, si scrisorile model ale cefor mai buni42 autori se studiau cu ingrijire de ctre elevi. Nu se stie de se exers citau elevii cu compunerea de poezii; dar in genere e foarte pros babil, cd in cursul stiinfelor intra si indeletnicirea cu compuneri atat in prozd cat si in versuri. Egiptenii deja in fundul vechimii dobandiseré oarecare cu nostinfe astronomice dela babiloneni, iar in urma si ei insusi fas cura progrese insemnate in stiinfa astronomicd. Astronomia era necesara pentru facerea calculelor gi se_lega strans.cu religia. As- tronomilor egipteni lesa succes cu o exactitate aproximativad sd determine anul solar, pe care ei fl considerau de 365 de zile si _Soare, ca sarees era 1 cenirul sistemei noastre § si ci ea paméntulut, in osia sa era cauza zilei sia nopfei. In lliopolis, pe vremea lui Strabon, era un observatoriu, care probabil existase si in vechime, deoarece observatiile astronomice se scrisese pe peretii templului din Teba in cele mai departate timpuri. Egiptenii dideau cea mai mare aten- fiune atét eclipselor de soare cat si celor de lund, aparifiei in genere a planetelor, determinarii vremilor lor peri- odice si sinodice, si deasemenea alcatuirii tablitelor stelelor fixe si distribuirei tor dupa constelatiuni. Ei cunosteau inclinarea eclip- ticei} spre ecvator si gasira mijlocul si determine finia exactd a meridianului. Unii presupun chiar, cd ei cunosteau procesul egas zilei cu noaptea sau a echinoptiului, dar dovezile in aceastd privinfé sunt insuficiente. In genere totusi astronomia lor nu era deosebit de desvoltaté si in genere avea caracter mai curand empiric decét stiintific, mai mult practic decét teoretic. Brugsch spune, cd ,astronomia egiptenilor nu era acea stiinfa matematica, care calculeazd miscarea stelelor prin alcdtuirea marelor sisteme ale cerului. Ea era mai*degraba adunarea observatiunilor, pe care ei le facuse asupra fenomenelor ce periodic se repetase pe cerul si pe paméntul Egiptului, corelatiunile cdrora intre dansele nu putuse sc&pa atentiunei sacrificatorilor, care in noptile senine egip- tene observase in urma luminoaselor astre ale cerului lor. Cuno- stintele lor astronomice se rezemau pe baza empirismului, iar nu pe baza cercetarilor matematice“'). Toate cunostinfele acestea as- tronomice se si preda in Iliopolis. Si in genere ceice invafau in aceasta inalt& ‘scoala egipteana dobindeatt in astronomie nu mai putine cunostinfe decat le cAstiga astdzi grosul general al stu- dentimii in universitatile moderne. Egiptologii cu destul temei conchid, c& in_Iliopo'is se-preda 1) Brugsch, Histoire d'Egypt, part. I, p. 39,43 si teoria, si -Practica stiinfel_ dreptulut. Egiptenii aveau o mare cos utul_ lor din, isvor- divin. Aceste legi fn cea mai mare parte erau minunate si se aplicau de judec&tori experienti si culfi, care nici intr'un caz nu-si_ inga- duiau a se abate dela dreptate, de oarece orce act de felul a- cesta, dupa credinta egipteand, se considera razvratire contra di: vinitatii..Faraonii, cu toat& nemarginirea autoritafii lor, nu aveau si niciodaté nu si-au insusit dreptul de a inlatura legea ; si jude ‘catile, pe toaté intinderea statului, ascultau si hotarau cazurile cus rente faré nici un amestec din partea autoritatei supreme. Clasa judecatorilor era numeroasa; si ceice tindeau spre aceasta situafie trebueau sa treacd un curs premergator de cultura juridicd. Ca izvorul acestor stiinfe juridice era anume Iliopolis, despre asta nu putem sa spunem cu sigurantd, dar in tot cazul Presupunerea asta e probabila in cel mai inalt grad. Acelasi lucru trebue sa-1 spunem cu privire la medicina si despre chimie, stiinfa coordonata ei. Medicina a atras la sine. atentiunea egiptenilo cele_mai vechi timpuri; se studia de dansii cu sté- ‘Tuinfa gi nu cu putin. succes. Toati fara se supunea regulelor sanitare, in care privin{é nici regii insusi nu erau scutiti de a pazi aceste regule. La egipteni existau scrieri tare vechi cu studii me- dicinale gi c&tre ele toti se raportau cu atat mai mare respect, cu cat aceste scrieri se atribuiau sau zeului Tot, sauunora din vechii regi. Medicii egipteni recunosteau in totul importanta anatomiei si se ocupau cu disecarea corpului omenesc si cu cercetarea ae natomica a lui..Pe vremea lui Herodot medicii se imparfau in specialisti si fractionarea adesa mergea pana la ridicol dar nu se stie de a existat aceastd sistema mai inainte. Dar toate aceste stiinfe, cum se poate crede, aveau in Ilio- Polis numat' ° Insemnatate secundara, si stiinta me at era teor ‘a const i mplu, if insusi sectiunile scolit Ty si. stiinja se desfasura sub suprave- gherea for. Tinerii care locuiau in Iliopolis, aveau, negresit, idei foarte turburi despre religie, pe care ei si le puteau face din asistarea in diferite temple si din participarea la diferite solemnitati, si de aceea ei, asemenea multimii poporului, erau idololatrii si polite- isti; dar aicea, in inalta scoala de intelepciune egipteana, ei faceu cunostinfé cu concepfiuni mult mai profunde, ce erau asternute la temelia religiei externe populare, cu acea esenfi, care de afard44 sé manifesta in chipurile ciudate de idoli cu cap de uliu, cu cap de bou si cu cap de ibis, a boilor sacrii si a crocodililor, in pros cesiunile barcif‘soarelui, in povestirile despre Osiris, in divinizae rea Nifuliii, etc. Filon’ spune, c& unul din obiectele, pe care Moise fera invatat tn Egipt dela dascilii s&t egipteni, a fost. ,,filosofia simbolismului“. $i prin asta numai bine sé determind acea cultura, pe care o primeau tinerii cari esau din multimea celor necon+ sacrafi in cele ale religiei. Toat& faturea exterioard a religiei egip- tene era un simbolism complicat si variat. ,,Diferitele divinitati, zice Wilkinson, ,,erau inchipuiri simple simbolice’ ale unui singur Dumnezeu; pentrucd sacrificatorii, consacrafi in tainele religiei credeau intr’o singur& divinitate si savarsind adoratiunile lor unui membru deosebit al panteonului for, prin mijlocirea lui se adres sau direct c&tre singurul carmuitor al fumii. Fiecare forma (fie c& se numea Fta, Ammon sau orcare alta din figurile, care reprezenta diferitele insusiri ale divinitafii (era unul din atributele lui, dupa cum expresiunile noastre: ,Fac&torul®,,Atotputernicul, ,,Atotfiitorul*, ne indic& una si aceeasf fifnta '). In genere, zeii_ mitologiei populare fa cei consacrati se considerau numai insusirile personificate ale divini« tafilor ‘sau“parti ale naturii facute de ele. Hnum prezenta sufletul creator; Fta prezenta mana creatoare sau actul creafiunii; Maut s inchipuia materia; Ra soarefe, Hans luna, Seb p&mantul, Hem forta producdtoare a naturii, Nut sfera de sus a cerului, Hator tumea inferioari de sub pamént, On personifica intelepciunea diving, Am= mon personifica probabil misteriositatea divin’. Oziris era bundtatea divina. In -majoritatea cazurilor e greu de determi. nat cu exactitate, ce insusire, actiune sau parte a naturii se personifica prin cutare sau cutare zeu, dar in genere presupunerea asta e neindoelnicd. Nici un sacrificator egiptean si chiar nici un om cult mirean nu considera pe zeii populari drept fiinte reale, independente sau osebite. Toti stiau, ca este numai un singur Dumnezeu.si cand cultul era in cinstea unui oarecare Hnum, Fta sau Tot, atunci prin toate aceste forme se infelegea numai unul si acelasi Dumnezeu sub diferitele infatisati ale lui. Dupa monumente nu se vede, c& religia egipteand’, cum se in{elegea ea de cei consacra{i, zeifica lucrurile create sau admitea clasa de zei se+ cundari, caressi datorau existenta for Dumnezeului suprem. Ranuera Idolt egiptent (in mazeut Britanic). 1) Wilkinson, Ancient Egyptians, vol. I, p. 476.45 zeitatea soarelui cu existen{a aparte si independenté, ci era numai Dumnezeul suprem, care activa in soare, sevarsand lumina sa as supra paméntului, inc&lzindul si binecuvantandusl ; si astfel Ra putea fi zeificat sub diferite titluri preainalte si prea de onoare, ca si in genere orce zeu, exceptind doar cateva zeitéfi secundare, care se numeau propriu duhuri sau genii », Simbolismul era numat o singur& gi esclusiva cheie a religiet egiptene; dar aceasta cheie, complicaté in cea mai mare méasura, sia cerut multé predare, ca si dea novicelui putinfé si se folo- ‘geascé de dansa cum trebue. Ha se aplica nu deopottiva la divie nizarea animalelor, 1a diferite forme gi ceremonii ale religiei, la miturile despre Osiris si la alte povestiri sfinte. In vederea unei asemenea dificultafi, probabil numai singuri sacrificatorii sau cei: ce presupuneau s& ajunga treapta de sacrificator, care . studiase am{nuntit acest simbolism religios aga, incat sé infeleag& exact toat& insemnarea adanca a fiecdrui cuvant sia fiecdrei fraze din acele c&rti_ sfinte modelul c&reia poate servi cunoscuta »Cartea mortilor“. Elevilor obisnuifi li se propunea, probabil, numai nofi« uni generale care li se si ofereau lor insesi s& gi le aplice in viata. Cei mai iubitori de stiinfd si mai desvoltafi studenfi puteau se continue acest studiu si mai departe, dar te mira de erau in genere capabili si consacre acestei stiinfe tot timpul, ce se cereau pentru a dobandi deplina ei cunoastere. Toate aceste stiinfe fa un loc si alc&tuiau acea ‘,infelepciune egipteand“ cu care se mandrea vechiul Egipt. Dar afar de gtiinfele enumerate, ea, cum se poate presupune, cuprindea in sine si multe altele,.tot ce era inalt si atrég&tor “in stiinja, de oarece anume din acest izvor cei mai infelepti din greci: Licurg, Solone, Tales, Pitagora, Democrit, Platon si alfii traserd cunostinele lor cele mai inalte. Ea cuprindea in sine de asemenna principiile moralitdfei, si in aceasta privinf{ Moise-nu putin datora ei. E de insemnat, cd 42 din pacatele de moarte, de care sufletul trebuia, dupa invafatura egipteana, sd se curdafe inaintea a 42 de judecd+ tori in lumea viitoare (fara de care lucru nu se prevedea putinfa dea primi fericita nemurire) tsi gasesc oglindirea deplina in legea morali a fui Moise si in genere prezentau esenja acelei legi morale generale, care in toate veacurile a facut pe oameni ras« punz&tori pentru purtarea for, ca lege scris& in inimele lor, caresi face dupa natur& lege pentru ei insegi (Rom. Il, 14, 15). Isvorul tuturor acestor stiinte erau c&rfi_ nenumérate. Zeul Tot cel cu {== = 1) Rawlinson, History of Anclent Egypt pag. 157;40 capul de ibis, scriitorul zeilor, dupa inva{étura sacrificatorilor, a scris. sase carti de medicind, care cuprindeau intr'insele anatomia, patologia, terapia si vindecarea bolilor de ochi, cu deosebire rass pandite pe malurile Nilului. Toate aceste car{i, alcdtuite de sacri« ficatorii inv&tafi erau fara indoiala pretioase__pentru_un_ges _ niu aga de impresionabil; Nu--trebue de -uitat’ deasemenea, c& aceluiasi scriitor al zeilor se atribue acea inalt{ definitie a lui Dumnezeu,’ dupa care el se a samana cu un crug, centrul cdruia se afla pretutindenea, jar mare ginile nicdirea. In Egipt erau nu pufine biblioteci mari: Biblioteca din Teba cam pe vremea aceea cuprindea pani 1a 20.000 de carti, si deasupra intrarei intr'insa era inscriptia: »Pent indes carea sufletului*. Articolele lui Tot, zeul infelepciunii, si a lui Safe, zeita istoriei, impodobeau intrarea in biblioteca, gi in muzee se pastrau inc& sulurile de papirus ale sacrificatorilor de pe vre- mea aceea. Biblioteca aceasta adesa se aminteste in sulurile de carte egiptene, si gropnifile a doi din bibliotecarii ei de pe vre- mea lui Ramzes II se pot si astizi vedea in Teba. Dupa cat se pare, acestia erau tatal si fiul, si in cursul fntregei for viefi ei au purtat titlul de onoare ,C&peteniile casei cdrfilor*'). Si aceasta nu era singura bibliotec& pe vremea lui Moise. In ,cartea mor- tilor* se pomeneste de biblioteca fui Oziris si Seb; era deaseme= nea o bibliotec& la templul tui Fta-in Memfis, care coprindea si carfi de medicina. Mai tarziu exista incd o bibliotecd in Serapion, in Alexandria. Templele in genere, asemenea monastirilor din e« vul mediu, erau in acelasi timp si biblioteci si adesa confineau in sine colectiuni pretioase de cérti. Aicea involuntar se naste intrebarea, propriu la ce categorie de invat&cei aperfinea Moise: la sacrificatori, sau la cei laici? Dupa unele marturii, ef era sacrificator, purtand afara de numele su laic de Moise, un nume propriu de sacrificator, care era, dac&é e s& credem pe Heremon), Tisithen, iar dacé credem pe Maneton}) Osarsith. Dar te mira de putem admite, ca Moise sa fi intrat cu adevarat in casta sacrificatorilor egipteni, chiar daca noi ne-am tinea de cea mai bund parere despre senzul launtric al religiei egiptene. Sacrificatorii au nascocit si au sus{inut polie teismul exterior, idololatria, ca singura religie potrivit’ pentru masele populare; ci adesa L-au altuit, savargind“ceremoniile lui, au sustinut formele lui grosofane, care duceau adesa la desfrau 1) Lepstus, chronofogie, Einf. p. 39, 2) I, Flavie Contra Apion. f, 32. 3) Ibidem, I, 26, 28, 31,al i imoralitate. Dac& Moisé, cutti ‘sé”/poate presupune, “a cunoscut eligia parinjilor sdi in casa parintilor si si s’a finut de ea chiar and se afla fa curtea lui faraon, atunci el fara indoiala a trebuit & se refind dela functia de sactificator, chiar dac& sacrificatorii isar fi exprimat dorinfa s&-l admit’ in aceast& inalté chemare. Dar dup& mérturia fui |. Flavie') intre Moise si, sacrificatori chiar jela inceput s’a starnit dusminie, si acesli din urm& adesa unel- eau contra vietii lui, si nu numai nul socoteau ca pe unul din nediul lor, ci priveau fa‘dansul ¢a fa un primejdios concurent si vpdsmas. De aceea mai probabil trebue si credem, c& in Iliopolis Moise a ramas student civil si, orcat star fi bucurat de bund: voin{a cdpeteniilor principale ale templului, avand deplina posibi- litate s& invete stiinfele Jaice, in sfera religioasa fara indoiala, a fost admis numai la adevarurile generale ale religiei statorni- cite si a textelor sfinte, aga c& stiinfa deplina despre aceste lucruri religioase el a putut sd o primeascd mai curand dela colegii sai, decat dela profesorii inaltei scoli. 4) Antig. If, 910.Expedifia soldatilor egiptent (de pe un monument egiptean). CAPITOLUL IIL - VIATA LUI MOISE IN EGIPT up& terminarea culturei sale universitare, Moise a trebuit s se intoarcd la curte si si ocupe situatia sa langé mama sa princiara. Dar cus rand a trebuit s& se prezinte sufletului sdu intrebarea, ce se prezinta mai curand sau mai tarziu fiecdruia: Ce are el de facut in viata sa, cum sisi intrebuinfeze talantul si cunostinfele, care irau fost daruite lui dela naturd si dobandite prin culturé? Situatia- de - stransur& infiat’ 1a curtea egiptean& regala, gi incd a unei stransuri de neam strain, era extrem de anomalica si te mira desi era pla cut. In tot cazul I. Flavie istoriseste, c& in : acest timp deja se facuse incercéri de ucides . rea lui Moise, gi cd sacrificatorii, cu banuiala proprie Jor, se re fereau c&tre Moise cu 0 extrem’ ura; dar si in afara de aceste extremita{i, putem fi incredin{afi, c& mila, de care a fost invreds nicit din partea unef femei regale un venetic dintr’o seminfie str&{pa, trebue sd fi starnit in cercul inconjurator zavistie, asa cé in jurul fui Moise, prin necesitate se crease 0 atmosfera de ba- nuiala si de urd. Printre curteni te mira de s'au putut gsi astfel de oameni, care ar fi putut simpatiza cu dansul, cand el era jicnit, de oarece nici unul dintre ei nu ocupase inc& astfel de situatie, cum ocupa el. Ca om, care se bucura de favoarea fiicet lui fax 4 Istorta Biblicd. en50 raon, el negresit ‘putea s& aiba cafiva partizani si fingusitori, d te mir& de putea’ s& aib&’ prieteni devotati. Curtezanii, insesi dup origina lui, se putea s& se uite la dansul de sus, s&&l invidieze pentru acele favoruri, cu care se referea la el principesa, si in acelag timp s& nul iubeascd, ca pe un om, care dupa credin{a, dup& sange si dup& vederile generale era cu totul deosebit de ei. Rezultatul tuturor acestora puteau fi necontenite _semne de neglijare si de obr&znicie din partea tineretului de aur al as celui timp, incat totul trebuea incontestabil s& invenineze si sd jicneascd pe Moise, nedandusi: in acelasi timp destule temeiuri pentru jalb’ sau reactiuni. Asemenea situafie prin necesitate tres buia s& desvolte in Moise involuntarZun sentiment de jicnire gi de instrdinare. A trai f8r& rost la palat din an in an, fara o ocupatie pres cis%, in tot cazul ar fi fost insuportabil pentru un om de carace terul {uf Moise, si mai ales fafa de situatia fuideosebita ar fi fost si cu totul de nedorit, Deaceea, se poate presupune, ca in curand dup& parasirea |iopolei el sa_fi reflectat’serios la alegerea felului de viatd cesi_sta_inainte,si,cu toaté luarea aminte sd se fi pus s& examineze particularitatile diferitelor ocupafiuni. In situatia lui, viafa cea mai potrivité era negresit viafa oficiala. Egiptul era plin de functionarism, care ‘prin multimea si fnrdurirea lor era aga de_iscusit distribuit in diferite trepte ale slujbelor guverna- mentale, incat te mir’ daca si in"timpurile’moderne se poate gasi vreo tara, unde functionarimea in aceastd privinfa ar sta mai sus decat cea egipteana '). Parte in capital’, parte in toatd fara erau imprastia{i sute si chiar mii de persoane oficiale : nomarhi, tos parhi, c&petenii de orase, judecatori, magistrati, strangatori de dari, supraveghetori de, magazii de rezerve, casieri, registratori, etc, Totivacestia isi primeau numirea dela guvern si ocupau po- zitiuni inalte si onorate. Nimic nu era mai usor pentru Moise, decat s& roage pe'yprincipesa regala, caresl infiase, s& obfind pen- tru dansul dela faraonul domnitor, tatal ei, sau fratele siujvrepna din aceste demnita{i administrative, prin mijlocul c&reia%el%ar fi pasit pe scara administrativd si ar fi putut treptat si se inalfe pe dansa panala_cele mai$inalte situafii7Dar viata oficiala}'in Egipt, ca peste tot, era{probabil monotond; ea cerea timp de mulfi ani de supunere deplind si era insofila de multe neplaceri mdrunte ; ea putea cere recunoasterea intamplatoare sau treptatd a idolola« 1) Lenormant, Histoire anclenne'de V'Orient,,Volumul I, pag. 487. Birch, Egypt of the Earllest Times, p. XIX.triei, care exista pretutindenea gi se sustinea in calitate de religie dé’ stat. Fireste deci, cd asemenea’ sittia{ie“nu* atragea “pe “Moise. Dacé el ar fi putut ocupa o situatie inalté deodata, asemenea lui losif, atuncea el ar. fi biruit poate in sine aceast& indispozitie si ar fi devenit inalt demnitar egiptean; dar perspectiva dea se mica incet dela rang la rang nul atragea si el decise, cd viafa oficiala nu poate satisface tendinfele lui. — Dupa aceea, lui ii veni in gand poate si viafa fiterara. Ea in mare masur& se ingreuna cu viata oficiala, spre care in mas joritatea cazurilor si servea ca treapti de tranzifie, Talentele lite- rare atrégeau atenfiunea publica, si omul literar, scriitorul, cum * se numea el, adesa primea inalte demnit&ti cetatenesti si de obi- ceiu le primea, Dar literatura in acelas timp putea fi si ocupatia esclusiva si se recunostea drept o aga ocupatie, care coprindea in sine si un fel de placeri.si mulfamiri. .,S& iubesti. c&rtile, ca pe mama ta“, spune un vechiu autor egiptean; ,aceasta e poses siune mai bund, decét oricare alté ocupatie’ ; ,consideré cd nu este astfel de ocupatie, care ar avea altele mai sus de sine, ex- ceptand ocupatia de scriitor, care este prima intre toate“, Omul de literatura se bucura de inalt respect; el era poftit pretutin= denea, chiar si la masa regelul. ,Cu adevarat nu este asemenea scriitor“, esclam& autorul deja citat mai sus, ,care n’ar fi pranzit in palatul regal al faraonilor“’), Astfel de oameni, ca Pentaur, Enia, Cacabu, Gor, Amen-En-api, Bec-ensPta, Pansbas, nu numai aveau intrare in societatea inalta, ci si traiau in raporturi stranse cu cele mai inalte persoane ale .farii. Motse, fata cu_ mari talente literare, fafa cu marile sale capacitati poetice, des nedesvoltate, ar fi putut si se al&ture cu totul la clasa onoratd a scriitorilor, care alc&tuia una din podoabele principale ale tim: pului aceluia, cand traia el. Dar viata literaré nu prezenta nici o ~ &rgime proprie pentru activitatea practicd si, pe langd toaté las turea ei onoratd, poate ci in acea vreme te mira dese consis dera in genere demn& de omul, care aparfinea, desi prin infiere, neamului regesc. Moise in tot cazul nu era atras de dansa. Desi »invafase toat& intelepciunea egipteana“ (Fapt. VII, 22), el n’a voit s& se consacre viefii simple de om erudit sau sisi petreacd viata sa proslavind, far& si facd tnsusi nimic cear putea sie! facd vrednic de proslavirea altora. Dar dac& nici viafa literar’, nici cea oficialf nu aveau in sine destul& atractiune, ca s& satisfac& dorinjele tanarului israelit, 1) Records of the Past Vol. Vill, p. 148, 159,32 éaré pentru prima oari aparea pe arena vietii, apoi cesi ramanea lui dupa toate acestea, ce ar fi putut sii deschida perspectiva in alte directiuni? \Ocupatiile simple profesionale, viata de medic, de legist sau de artist erau inc si mai putin potrivite pentru * dansul, decét enumerate si respinse de el mai fnainte. Moise te mira de ar fi putut s& se opreascd mult chiar si numai cu gandul la aceste ocupatiuni? Desi de origina inferioara, el ocupa situatia de prinf,.si lui nu i se potrivea nici una din acele ocupafiuni, care nu se considerau in opinia public& princiara: Situafia asta era legatd cu anumite mérginiri, Pentru principii regali era’ des chis pufin camp larg in viafa. Ei nu pot alege practica medicala sau s& se faci advocat in vreun orag provincial. Dar mai rama sese_un fel de viafé, care se putea potrivi mai bine cw situatia \ al 2 apBaaie- a coune slujba militar’. Fiecare monarh egiptean ale vechilor dinastii personal conducea in expedifiuni ostirile sale si se lupta in fruntea lor. Egiptul, din vremea fui Apapi si losif, era necontenit ocupat cu razboae cand cu vecinii, cand cu pos poare depéartate. Totmesii dinastiei XVIII nu se mérgineau, ase- menea altor regi egipteni, cu ap§rarea frontierelor for, cu infrans gerea ndvédlitorilor si cu largirea hotarelor farii prin adaogirea cand ici, cand colo a vreunei provincii mai mare sau mai mica. Cand israelifii isi p&steau in liniste turmele lor in Gesem_si se imulfird dintr’o familie intr’un intreg trib, si apoi dintr’un trib intr'un fntreg popor, faraonii purtau razboae ofensive in Asia, cucerira toatd Sirfa si Mesopotamia a« puseané, facur incursiuni in Asiria, trecurd Tigrul, pridard Nineva sissi incrucisaré. sabiile cu marii monarhi asirieni, care in acel timp isi aveau palatul for in KilesSargot sau Assur. Aceste expeditii departate, cum s’a spus deja mai sus, lea inceput Totmes I. Cu armata sa a trecut prin . toaté Palestina si Siria, a trecut peste Eufrat in Mesopotamia, intra in numeroase batélii si obfinu nu pufine victorii | mari. Fiul siu Totmes Ill, Alexandru Steagurt egiptene, al istoriei egiptene, cum if numeste Brugsch, nu numai a facut invazie in Siria si Mesopotamia apusana, dar le si supuse, a format un pus ternic post militar in Arbana, pe raul, Novar, si din acest post ostirile sale au trecut peste Tigcu in Asiria in infelesul propriu