ACIZII NUCLEICI ROL BIOLOGIC, STRUCTURA SI ORGANIZARE

Genetic molecular
1
ROLUL BIOLOGIC SI
STRUCTURA
DEFINIII
Genom setul unic de gene aparinnd unui organism
Cromosom structur alctuit dintr-o macromolecul de ADN, de regul asociat cu ARN
i proteine, coninnd un set specific de gene
Plasmid ADN extra-cromosomial cu replicare autonom
Transformare modificarea direct a unui genom, prin introducerea de ADN provenit dintr-o
celul cu un alt genotip
Genetic molecular DOVEZI PRIVIND NATURA CHIMIC A MATERIALULUI GENETIC
Transformarea (preluarea de ADN strin) la procariote i eucariote, demonstreaz c ADNul reprezint materialul genetic
Griffith (1928) reuete s transforme stabil o tulpin nevirulent de Pneumococcus ntruna virulent, utiliznd un extract obinut dintr-o cultur de celule virulente distruse cu
ajutorul cldurii

Avery (1944) reuete s demonstreze c principiul transformant este reprezentat de ADN

Metoda: Distrugerea selectiv a majoritii componentelor extractului acelular i testarea
capacitii sale transformante, n vederea evidenierii componentului responsabil de
transformare
A devenit o rutin astzi, utilizarea ADN-ului purificat, pentru transformarea celulelor
Genetic molecular ROLUL ADN-ULUI
ADN-ul trebuie s se replice cu mare acuratee, nainte de fiecare diviziune
ADN-ul
codific toate proteinele necesare celulei
ADN-ul este capabil de
a suferi mutaii, oferind baza material a transformrilor evolutive
ADN-ul stocheaz stabil informaia genetic

Molecula de ADN

NUCLEOTIDELE
Crmizile din care este format ADN-ul
(i ARN-ul)
Dezoxiriboza (pentoza), cu gruparea OH
la carbonul 3 al pentozei
Fosfatul (la carbonul 5 al pentozei)
Bazele azotate
purine
adenina
guanina
pirimidine
timina
citozina

ADN-ul este alctuit de regul, din dou catene polipeptidice, antiparalele

scheletul glucido-fosforic
Legturi fosfodiesterice
Polaritatea legturilor
este 5 spre 3
Complementaritatea bazelor azotate
A T
G C
legturile de hidrogen
2 per A T
3 per G C
5 3 polaritatea catenei
Incizurile majore i minore
5-AATTGGCCGATC-3
3-TTAACCGGCTAG-5

Genetic molecular
ROLUL ADN-ULUI
Replicarea: fiecare caten servete ca matri pentru sinteza unei catene complementare,
pe baza principiului complementaritii bazelor azotate
Stocarea informaiei: este asigurat de secvena specific de nucleotide; aceasta poate fi
copiat n ARN
Modificare prin mutaie: substituia, deleia sau inseria de nucleotide modific secvena
nucleotidic

STRUCTURA GENEI
Genele codific molecule funcionale de ARN, n principal ARNm, dar i alte specii (ARNt,
ARNr etc.)
Gene reprezint o parte funcional a cromosomului, care este transcris n ARN n
momentul i locul potrivit, pe parcursul ciclului celular
Gena include n structura sa si una sau mai multe regiuni adiacente, cu funcie reglatoare
GENA LA PROCARIOTE

GENA LA EUCARIOTE

EUCARIOTELE: INTRONI I EXONI

Intron: regiune necodificatoare a unei gene, care va fi eliminat pe parcursul proceselor de
modificare post-transcripional a transcriptului ARN primar. Numrul lor variaz de la zero la
foarte multe, au lungime variabil, iar funcia lor este de regul, necunoscut
Exon: regiune codificatoare a unei gene (care va fi inclus n transcriptul matur)

Genetic molecular
REGIUNILE ADIACENTE SECVENELOR GENICE
La procariote, genele sunt aranjate de regul n tandem, cu foarte puin spaiu (nucleotide)
ntre ele. Cel mai frecvente, secvenele de spaiere lipsesc.
La eucariote, exist regiuni de dimensiuni considerabile, cu rol de spaiere, ntre gene:
Unele dintre aceste secvene sunt reprezentate de ADN repetitiv, format din uniti identice
sau aproape identice care se repet, plasate dispersat sau alturat (n tandem)
Unele regiuni de spaiere sunt provenite din secvena unor elemente genetice mobile

STRUCTURA GENOMULUI
STRUCTURA CROMOSOMILOR
Genetic
molecular SUMAR
Fiecare specie
conine un set unic de informaie genetic = genomul speciei Genomul este alctuit din una
sau mai multe molecule de acizi nucleici, fiecare molecula fiind organizata sub forma unui
cromozom
Genomul la procariote este reprezentat de un unic
cromozom
Genomul la eucariote este format din unul sau dou seturi
de cromozomi liniari, plasai n nucleu
Genomul viral poate fi circular, mono sau dublucatenar i poate fi format fie din ADN, fie
din ARN
NATURA
GENOMURILOR
Genomic : studiul
structurii / funciilor genomului
Dimensiunea genomului:

variabil; numarul de gene nu prezint un indicator absolut al gradului de evolutie al speciei

Genetic molecular GENOMURILE MICI

Plasmidele
Molecule de ADN simbionte; neesentiale pentru viabilitatea celulara
Replicarea lor este controlata de gazda
La procariote, majoritatea plasmidelor sunt circulare
De multe ori codifica rezistenta la antibiotice, sau alte functii care confera gazdei avantaj
selectiv
ADN-ul din
organite

cloroplastidial, mitocondrial
Numeroase copii / organit si desigur, numeroase organite / celula
Cantitatea totala de ADN din organite poate fi destul de mare
Genele lor au functii foarte specifice
Au aparut prin endosimbioze dintr-un ancestor procariot
ADN plasmidial / ADNmt

Genetic molecular GENOMURILE VIRALE

Particule nevii
Utilizeaza echipamentul de sinteza celular in vederea propriei reproduceri
La
procariote, virusurile care infecteaza celulele se numesc bacteriofagi
Au
genom format din acizi nucleici

Poseda un invelis proteic

Genom
ADN sau ARN
Mono sau
dublucatenar
Liniar sau
circular
Genomurile sunt
compacte, cu putin ADN spatiator
Genetic molecular GENOMUL PROCARIOT
De regula, genomul este dublu-catenar, circular
Cu cat sunt secventiate mai multe genomuri bacteriene, se constata ca exista si numeroase
specii cu genom liniar
Ocupa o
regiune numita nucleoid
Este atasat la
membrana celulara
Genele nu sunt
separate de secvente extinse de spatiere
Operonul
Reprezinta grupuri de gene plasate in tandem, a caror functionare este reglata coordonat
Se transcriu ca un singur ARNm
Intronii sunt extrem de rari
ADNul este extrem de bine impachetat
Genetic molecular GENOMUL NUCLEAR EUCARIOT
Fiecare specie are un numar caracteristic de cromosomi
La diploizi, cromozomii formeaza perechi (omologi)
Sunt similari structural
Au aceeasi secventa genica
Pot contine alele diferite
se refera la numarul de seturi complete de cromosomi
Haploidie (1n): un singur set complet de gene
Diploidie (2n) (celulele somatice la om contin 2n = 46)

Ploidia

Poliploidie (3n)
Genele reprezinta segmente din ADN-ul cromozomial
CROMOSOMII OMOLOGI
Fiecare membru a unei perechi de omologi este similar cu partenerul sau, in privinta
dimensiunii si secventei genice
Fiecare gena are aceeasi pozitie relativa

Genetic molecular CROMOSOMUL EUCARIOT (1)

citogenetica: studiul microscopic al cromosomilor
combina citologia si genetica
Diferente considerabile ca dimensiuni si numar de gene intre cromosomi Centromerul are
pozitie variabila
telocentric:
centromer plasat terminal

acrocentric: centromer plasat in apropierea unui capat

metacentric: centromerul este plasat la mijloc

Bratul p este bratul scurt, bratul q este bratul lung

Telomer:
capatul cromosomului
Organizatorul nucleolar
(ARNr)
Situsul sintezei ARNr;
genele ARNr sunt plasate in tandem

Genetic molecular CROMOSOMUL EUCARIOT (2)

Heterocromatina Regiuni intens colorabile de ADN extrem de compact

Eucromatina: regiuni care se coloreaza slab, mai putin compacte, continand gene care se
transcriu activ
Pattern-ul de
benzi (a cromosomilor metafazici)
Regiuni care
se coloreaza diferit
Benzile G,
obtinute prin colorare Giemsa (bogate in A/T)

Benzile R, revers-Giemsa (bogate in G/C)

Cromosomii
politenici
Cromosomi
replicati dar fara separarea cromatidelor
Sunt
prezenti in anumite tesuturi la diptere
CARIOTIPUL UMAN

Pattern-ul de benzi G in
cariotipul uman (46, XX)

ARHITECTURA CROMOSOMILOR

INTERFAZA vs METAFAZA

Genetic molecular ADN NUCLEAR

Inalt organizat, cu diverse grade de impachetare
Nucleosomul
Unitatea fundamentala a cromatinei
ADN-ul se infasoara in jurul unui miez de proteine histonice (un octamer)
Histonele sunt proteine inalt conservate
H2A, H2B, H3, H4
Fibra de 10 nm
Solenoidul, fibra de 30 nm
Impachetarea ordonata
Bucle ale solenoidului se cupleaza la scheletul proteic al cromozomului
Acest matrix contine topoizomeraza II
Se formeaza fibre cu grosime mai mare

Genetic molecular GENOMICA COMPARATIVA

Studiaza diferentele si asemanarile dintre diferitele genomuri
Numeroase gene se regasesc la toate organismele vii sau la grupuri relativ inrudite de
specii
Studierea genelor la organismele model ofera informatii valoroase privind genele de la
diferite organisme
Genomurile de dimensiuni mari ofera o cantitate considerabila de informatie
analiza computerizata
Compararea genelor inductoare de cancer la om si gene omoloage de la Drosophila,
Caenorhabditis si levuri

F = Drosophila W = Caenorhabditis elegans Y= yeast (S. cerevisiae) Albastru inchis =

secventa inalt omoloaga Albastru deschis/purpuriu = similitudine relativ redusa Alb = lipsa de
omologie

TRANSMITEREA INFORMATIEI GENETICE

REPLICAREA ADN
SUMAR
Replicarea ADN precede diviziunea celulara
ADN-ul
este replicat prin intermediul utilizarii uneoi catene drept matrita pentru sinteza unei catene
complementare.
toate nucleotidele sunt
adaugatela capatul 3 al catenei in crestere
una dintre catene este
sintetizata continuu, in timp ce cealalata este sintetizata discontinuu
cromosomii replicati sunt distribuiti in nucleii celulelor fiice, care rezulta in urma diviziunii

Replicarea are loc in faza S a ciclului celular

Replicarea este semiconservativa, fiecare catena servind ca matrita pentru sinteza unei
catene complementare
Sinteza ADN se desfasoara la nivelul unor repliconi, alcatuiti fiecare dintr-o origine de
replicare si doua furci de replicare divergente (bidirectional)
La nivelul fiecarei furci de replicare se afla un complex de enzime, incluzand ADN
polimeraza. Celelalte enzime sunt primaza, helicazele si topoizomeraza
REPLICAREA ADN ESTE SEMICONSERVATIVA
Replicarea
este semiconservativa, fiecare catena a ADN-ului servind ca matrita pentru sinteza u
Replicarea se desfasoara conform acestui model, atat la eucariote, cat si la procariote si
virusuri nei catene complementare.

EXPERIMENTUL MESELSON-STAHL

POLIMERIZAREA ADN
polimerizarea nucleotidelor in ADN necesita:
ADN polimeraza
dATP, dGTP, dCTP, dTTP (dNTPs) (nucleotidele in forma trifosfat)
matrita monocatenara de ADN
un primer, cu un capat 3 hidroxil liber, la nivelul caruia sa se accepte nucleotida nou-venita
enzime/proteine accesorii:
proteine care se leaga la monocatena ADN (single-strand binding proteins)
primozomul, care contine ARN primaza
helicaza, necesara anularii spiralizarii ADN
giraza, necesara relaxarii superrasucirilor aparute in fata furcii de replicare

CATENA CONDUCATOARE SI CATENA INTARZIATA

Limitarea este impusa de sinteza ADN, strict in directia 5 spre 3
Cele doua catene ADN sunt utilizate diferit la nivelul furcii de replicare
catena conducatoare (leading strand) este sintetizata continuu
catena intarziata (lagging strand) este sintetizata de o maniera discontinua
sunt sintetizate fragmente Okazaky
fragmentele
sunt cuplate intre ele cu ajutorul ADN ligazei

SINTEZA CATENEI INTARZIATE

ORIGINEA DE REPLICARE
Replicarea ADN debuteaza la nivelul unei secvente specifice de nucleotide, numita origine
de replicare
initierea are loc prin cuplarea proteinelor care recunosc originea de replicare, a caror functie
este de a deschide helixul si de a recruta apoi componentele aparatului de replicare
Sinteza ADN se va desfasura in continuare bidirectional, plecand de la nivelul originii de
replicare
REPLICAREA BIDIRECTIONALA
Fiecare replicon poseda o origine de replicare, de la nivelul careia replicarea se desfasoara
bidirectional

REPLICAREA CROMOSOMULUI CIRCULAR

Exista o singura origine de replicare

Replicarea este bidirectionala, cu formarea unei structuri intermediare, numita structura

theta
ALTE SITUATII
Unele molecule de ADN circular (ex. plasmidele) se replica dupa modelul
cercului
rotativ
matrita
circulara este replicata continuu
catena
liniara este replicata discontinuu, cu ajutorul fragmentelor Okazaki Telomerii
reprezinta capetele specializate ale cromosomilor liniari de la eucariote
sunt replicate cu ajutorul telomerazei
telomeraza
foloseste ca matrite mici fragmente de ARN
telomeraza este o
specie de revers transcriptaza
in absenta
telomerilor, catena conducatoare se va scurta de fiecare data, la indepartarea primerului de
la nivelul caruia a debutat replicarea, ceea ce va conduce la deletia unor gene esentiale
bunei functionari a celulei
REPLICAREA DUPA MODELUL
CERCULUI ROTATIV

- caracteristic anumitor plasmide si fagi

- o catena ramane circulara si functioneaza ca matrita pentru sinteza continua
catena decuplata, va oferi un capat 5 si va servi ca matrita pentru sinteza discontinua sinteza continua cu formarea mai multor copii ale genomului, intr-o strunctura multimerica are loc clivajul si separarea, precum si incliderea circulara a moleculelor nou sintetizate
REPLICAREA TELOMERILOR

- replicarea normala a capetelor cromosomului ar conduce la scurtarea acestei regiuni si,

implicit, la pierderea de informatie genetica
- telomerii contin multiple copii ale unor mici secvente repetitive
- au rolul de a preveni pierderea de informatie genetica si aderarea cromosomilor la nivelul
capetelor
- sunt replicati printr-un mecanism special

GENETICA a aprut ca tiin la nceputul secolului trecut (a devenit domeniu de sine

stttor n anul 1900) i n doar cteva decenii a revoluionat ntreaga biologie, explicnd
geneza ntregii diversiti a lumii organice la nivel cromosomial i cu ajutorul biochimiei la
nivel molecular. Este perceput drept disciplina biologic ce se preocup cu studiul ereditii,
variabilitii i determinismului caracterelor. Termenul a provenit din grecescul gennao = "a
nate.
Ereditatea, din latinescul hereditas = "motenire", reprezint o calitate intrinsec a
sistemelor biologice individuale, care asigur transmiterea nealterat n irul de generaii, a
bagajului informaional specific.
Variabilitatea, din latinescul variare = "a se schimba", reprezint calitatea sistemelor
biologice individuale, care permite schimbarea coninutului informaiei ereditare, n irul de
generaii.
Johann Gregor Mendel (n. 22 iulie 1822 - d. 6 ianuarie 1884) a fost clugr augustinian i
cercettor tiinific, cunoscut ca fondator al geneticii.

LEGITILE EREDITII Experimentele lui Mendel

Mendel nu a fost primul care a efectuat experimente de ncruciare, dar a fost unul dintre
primii care a fcut observaii referitoare la cte un singur caracter.
Mendel a
formulat ipoteze, a prezis i verificat transmiterea caracterelor de-a lungul generaiilor, fr a
cunoate ns mecanismele biologice implicate n acest proces.
a ales ca
obiect de studiu o specie autogam, Pisum sativum, putnd urmri n descenden
comportarea hibrizilor
a verificat
puritatea genetic a plantelor luate n studiu, timp de 3-4 generaii.

Monohibridarea
Monohibridarea reprezint procesul de ncruciare (hibridare) a doi indivizi : 1.aparinnd
aceleiai specii
2. puri din
punct de vedere genotipic (homozigoi)
3.
deosebii ntre ei prin manifestarea fenotipic a unui singur caracter.
Mendel a utilizat, pentru monohibridare, dou soiuri de mazre, pure din punct de vedere
genotipic, ce prezentau caractere stabile i care se deosebeau prin:
-culoarea tegumentului la boabe:
1.cu boabe de culoare galben
2.cu boabe de culoare verde
SAU
-forma boabelor :
1.zbrcite
2.netede
SAU
-culoarea pastaii
SAU
-culoarea florii

n prima generaie hibrid (F1) a obinut numai plante cu boabe de o singur culoare
galben in cazul experimentelor ce vizau caracterul culoare, sau toi indivizii aveau boabe
netede, in cazul experimentelor ce vizau caracterul forma .
toi
hibrizii din F1 (prima generaie) aveau o singur culoare a boabelor sau respectiv aceeasi
forma
Pe baza acestui
experiment, Mendel a enunat principiul uniformitii hibrizilor n F1.
Perpetund respectivii hibrizi prin autofecundare, n cea de a doua generaie, Mendel a
constatat reapariia fenotipurilor parentale (reapariia expresiilor fenotipice etalate de cei doi
prini), n raport de aproximativ 3:1. n consecin, a fost enunat cel de-al doilea principiu segregarea hibrizilor n F2.
Mendel a precizat c n
F1 se manifest fenomenul de dominan i recesivitate, n sensul c este etalat doar
caracterul dominant, cel recesiv rmnnd ascuns.

Mendel a ncercat s interpreteze i s-i explice rezultatele obinute. ntruct, la acea

vreme, nu se cunotea nimic despre cromosomi i gene (substratul material al informaiei
ereditare), Mendel a folosit termenul de factori ereditari i a presupus, cu o extraordinar
intuiie, c n fiecare celul a organismului factorul ereditar determinant al unui caracter se
afl n doz dubl, n timp ce n celulele sexuale se afl n doz simpl.
Apoi Mendel a precizat c, dup fecundare i formarea zigotului, factorii ereditari nu se
contopesc, ci doar se altur.

n consecin, cnd se formeaz din nou gameii, ei se vor despri, fiecare trecnd ntr-un
gamet.
Astfel, gameii sunt puri din punct de vedere genetic.
Aceasta este considerat prima lege elaborat de Mendel, supranumit: LEGEA PURITII
GAMEILOR.
Dihibridarea Mendel a recurs i la ncruciarea de indivizi care se deosebeau prin expresia
fenotipic a dou caractere:
-culoarea
-forma boabelor. El a ncruciat mazre cu boabe netede i galbene cu mazre cu boabe
zbrcite i verzi. n F1, ca i la monohibridare, toi indivizii au fost uniformi, avnd boabe
netede i galbene. S-au manifestat fenomenele de dominan i recesivitate. n F2 a avut
loc segregarea independent a caracterelor, fiind posibil recombinarea acestora i
apariia de noi fenotipuri.
Att forma ct i culoarea boabelor a segregat n raport de 3:1.
n plus, au aprut i noi combinaii de caractere- boabe netede i verzi, pe de o parte, i
boabe zbrcite i galbene, pe de alt parte.

DIVIZIUNEA CELULARA - MITOZA SI MEIOZA

SUMAR
Replicarea ADN reprezinta o prerecuzita a diviziunii celulare
Cromosomii replicati sunt distribuiti in nucleii celulelor fiice in timpul mitozei.
procesul mentine continutul informational (genomul) celulei
Meioza este procesul prin care cromosomii replicati sunt distribuiti in celule haploide, pe
parcursula doua diviziuni si celulare, precedate de o unica runda de replicare a ADN-ului
continutul de ADN al celulei se reduce la 1/2
DIVIZIUNEA CELULELOR PROCARIOTE
Cromosomul este replicat cu producerea a doua molecule de ADN identice
Moleculele ADN fiice sunt distribuite fiecare intr-o noua celula
Celulele fiice sunt genetic identice

DIVIZIUNEA CELULARA LA EUCARIOTE

Mitoza
diviziune somatica
distribuie echilibrat cromosomi replicati
reprezinta o etapa distincta a ciclului celular
celular
gap (crestere)
replicarea ADN (formarea cromatidelor surori)

Ciclul
G1:
S:

G2: gap (crestere)

M: mitoza (diviziunea nucleara) si citochineza
Diviziunea celulara conservativa (asexuata)

FORMAREA CROMATIDELOR IN CELULE HAPLOIDE

Celulele haploide contin cate o singura copie a fiecarui cromosom

FORMAREA CROMATIDELOR IN CELULE DIPLOIDE

MITOZA
diviziunea nucleara urmata, de obicei, de diviziunea celulei
se desfasoara in patru faze:
profaza
cromosomii se condenseaza si se ataseaza la fusul de diviziune prin intermediul
kinetochorului
nucleolul si membrana nucleara dispar

metafaza: cromosomii se aliniaza in placa ecuatoriala

anafaza: cromatidele surori se separa si migreaza la polii opusi ai fusului de diviziune

telofaza: se desavarseste diviziunea celulei si reformarea nucleilor si nucleolilor, in celulele
fiice

SEGREGAREA CROMOSOMILOR
cromatidele surori (cromosomi replicati) sunt atasate prin intermediul centromerului

secventele ADN sunt identice (replicarea ADN se desfasoara pe baza complementaritatii

bazelor azotate)
centromerul functioneaza ca situs de legare la kinetochor, in vederea atasarii la microtubuli
fusul mitotic de diviziune
microtubulii sunt asamblati din tubulina
contine proteine motoare
ofera forta necesara separarii cromatidelor
este responsabil de impartirea fidela a cromosomilor (cromatidelor) in celulele fiice
ASAMBLAREA FUSULUI DE DIVIZIUNE

MEIOZA
diviziune specializata, reductionala, care provoaca reducerea la jumatate a numarului de
cromosomi ai unei celule
are loc in celulele sexuale si are ca functie producerea gametilor haploizi, ceea ce duce la
evitarea dublarii numarului de cromosomi, in procesul fecundatiei
se desfasoara in meiocite

in faza S premeiotica are loc replicarea cromosomilor

meiocitele se divid apoi de doua ori, fara ca intre cele doua diviziuni sa mai aiba loc
replicarea ADN, cu formarea unor tetrade de celule haploide

DIVIZIUNEA MEIOTICA
perechile de cromosomi omologi replicati, sinapseaza (se alipesc) pe toata lungimea lor
are loc formarea de tetrade de cate patru cromatide
cromatidele nesurori din tetradele sinapsate, pot suferi crossing-over (schimb reciproc de
segmente cromatidice)
in urma primei diviziuni meiotice, spre polii fusului de diviziune migreaza cromosomi intregi,
cate unul din fiecare pereche de omologi, spre alt capat al fusului
in urma celei de a doua diviziuni meiotice, la polii fusului de diviziune migreaza cromatide

FAZELE MEIOZEI
Profaza I
leptoten: debuteaza spiralizarea cromosomilor
zigoten: sinapsarea omologilor

se formeaza complexele sinaptonemale, intre cromosomii apartinand aceleeasi perechi de

omologi
se formeaza
bivalentii
pachiten: are
loc crossing-over-ul
diploten:
devin vizibile incalecarile de cromatide (chiasmata)

diachineza: terminalizarea chiasmelor (bivalentii incep sa se separe)

Metafaza I: asortarea independenta a perechilor de bivalenti
dansul cromosomilor

Anafaza I: cromosomii se deplaseaza spre polii fusului de diviziune

cromatidele surori raman impreuna, legate prin intermediul centromerului
Telofaza I
are loc diviziunea celulei
cromosomii se despiralizeaza
se reformeaza membrana nucleara
avea loc interchineza (nu are loc sinteza de ADN)

Poate

Profaza II:
spiralizarea comosomilor
atasarea cromosomilor la fibrle fusului de diviziune
Metafaza II: deplasarea si alinierea cromosomilor in placa ecuatoriala
Anafaza II
clivarea centromerilor
cromatidele surori migreaza spre polii fusului (cromosomi unicromatidici)
Telofaza II
diviziunea celulei
reconstructia nucleilor si nucleolilor
CONSECINTELE MEIOZEI
formarea a patru celule haploide, fiecare continand o copie intreaga a genomului
recombinarea genetica
crossing-over in profaza I
asortarea independenta a perechilor de cromosomi (dansul cromosomilor)
asigurarea variabilitatii genetice

meioza are loc intr-un anumit moment al ciclului de dezvoltare la organismele cu

reproducere sexuata

TEORIA CROMOSOMIALA A EREDITATII ( MORGANISMUL)

Thomas Hunt Morgan (1866-1945), n laboratorul su

din Universitatea Columbia

Ciclul de via la Drosophila melanogaster

S-a efectuat o experien de hibridare (tip dihibridare), ntre indivizi de D. melanogaster

ce difereau ntre ei prin culoarea ochilor i forma aripilor. Femela era fenotipic normal
(pr+pr+vg+vg+), iar masculul dublu mutant - avea ochii purpurii (prpr) i aripile vestigiale
(vgvg). n F1 s-au obinut doar indivizi fenotipic normali. Prin ncruciarea lor, n F2, n loc
s se obin segregarea de tip mendelian, de 9:3:3:1, s-au obinut doar dou categorii de
fenotipuri - 75% de tip parental dominant i 25% de tip parental recesiv. Deci, un raport
tipic monohibridrii (adic 3 : 1).
Segregare genotipic: 25% homozigot dominant + 50% heterozigot, + 25% homozigot,
recesiv
Segregare fenotipic: 75% dominant + 25% recesiv
Prin urmare, se impune o prim concluzie. Cele dou caractere nu segreg independent.
De aici supoziia c ele sunt plasate (genele ce le determin) pe acelai cromosom. Adic,
pentru individul normal vom avea
pr+ vg+, i pr wg pentru cel mutant.
pr+ vg+
pr wg
Pentru a elimina confuziile, precizm c cele dou gene sunt cantonate pe cromosomii
perechii a II-a. Indicativul "pr" red mutanta purple (purpuriu, n englez).

Motenirea culorii ochilor la Drosophila melanogaster, n descendena unei femele normale

i a unui mascul cu ochii albi (Dup Snustad & co., 1997)

Transmiterea culorii ochilor, la D. melanogaster, prin hibridarea dintre o femel heterozigot

i un mascul mutant (sus) i o femel mutant i un mascul normal (jos) (Dup Snustad &
co., 1997)

Prin urmare, s-a reuit s se demonstreze c gena responsabil de determinismul culorii

ochilor este cantonat pe heterosomul X. n fapt totul a nceput dup ce a fost sesizat
prezena unui mascul cu ochii albi. Cnd respectivul mascul a fost ncruciat cu o femel
normal (de tip slbatic), toi descendenii au avut ochii de culoare roie, demonstrnd
recesivitatea culorii albe i dominana celei roii. Prin ncruciarea descendenilor ntre ei
s-a constatat c situaia se schimb i se complic femelele apreau numai cu ochii roii
n timp ce masculii apreau att cu ochi albi (50%) ct i cu ochi roii (50%). Este clar, deci,
c respectivul caracter (mai exact spus gena care-l determin) este cantonat pe
cromosomul X. Altfel spus transmiterea respectivei gene este sex-linkat. Gena pentru
culoarea ochilor este plasat pe cromosomul X i nu pe Y i, prin mutaie, apar alele.
Tipul slbatic (normal) este desemnat prin w+, iar alela pentru culoarea alb prin w.
Genele care fac parte din aceeai grup de linkage, sunt gene linkate.
Cromosomii reprezentnd substratul (suportul) material al genelor, rezult c n meioz
asortarea ntmpltoare a cromosomilor n gamei este, n fapt, asortarea ntmpltoare a
grupelor de linkage. Altfel spus, o gen i chiar o grup de linkage, au comportamente
identice cromosomilor.
n cazul sex-linkage-ului, are importan sexul indivizilor pe care-i folosim n ncruciare.
Evident, cnd genele sunt localizate pe autosomi, sexul indivizilor utilizai pentru
ncruciare nu ar trebui s aib importan. Dar, aa cum precizam mai sus, la Drosophila
melanogaster, ntre autosomii masculului nu are loc fenomenul de crossing-over. Prin
urmare, cnd se ateapt o constan a rezultatelor, este bine s se in cont de acest
lucru.

Prin ncruciarea unei femele de Drosophila melanogaster, dublu mutant (cu dou mutaii
recesive, ale genelor localizate pe cromosomul X, determinnd culoarea galben a corpului
i culoarea alb a ochilor), cu un mascul normal, n F1 s-au obinut doar indivizi de dou
tipuri - deci, o segregare de 1:1. Femelele erau cu fenotip normal, dar heterozigote i
masculii cu fenotipizare mutant, dar hemizigoi genotipic. Fenomenul a primit denumirea
de ereditate n cruci (criss-cross), deoarece fenotipul mamei se manifest la fii, iar cel
al tatlui la fiice.
Prin ncruciarea indivizilor femeli i masculi din F1, s-a constatat apariia, n F2, a patru
clase de indivizi - dou clase conforme rezultatelor determinate de linkage i alte dou
clase cu recombinare de caractere. Proporia era de 49,25% pentru fiecare dintre primele
dou clase i de 0,75% pentru fiecare din clasele cu recombinare.

Precizm c w reprezint mutanta pentru culoarea ochilor (ochi albi) i y reprezint

mutanta pentru corp galben (de la cuvntul englezesc yellow), w+ i, respectiv, y+
reprezentnd genele normale.
Deci, plecndu-se de la femele dublu mutante i masculi normali, n F1 s-a
obinut o segregare fenotipic (Sf) de 1:1 i una genotipic (Sg) tot de 1:1,
femelele fiind heterozigote, cu fenotip normal (dominant) i masculii hemizigoi,
cu fenotip recesiv (mutant).

Teoretic, gameii indivizilor de F1 trebuiau s fie doar de dou tipuri: la femele Xyw i
Xy+w+, iar la masculi Xyw i Y. Dar rezultatele ncrucirii indivizilor din F1, dnd un cu
totul alt raport de segregare n F2 i, mai ales, dnd o categorie de indivizi cu recombinri
de caractere, s-a ajuns la concluzia c a avut loc crossing-overul ntre cromosomii omologi
i apariia a dou noi tipuri de gamei n cazul femelelor: Xy+w i Xyw+. Prezena acestor
gamei explic apariia indivizilor cu fenotipuri recombinate, n F2. Acetia sunt att
masculi, ct i femele, cu corp gri i ochi albi sau cu ochi roii i corp galben.
Deci, ntre genele y+ i w+ i alelele lor, situate pe cromosomii X omologi, au avut loc
schimburi, rezultnd noi grupe de linkage. Adic, din y+w+ i yw, au rezultat y+w i yw+,
alturi de tipurile parentale care s-au meninut.

Un alt experiment, efectuat de Morgan i colaboratorii si, a demonstrat existena

crossing-overului i ntre autosomi.
ncrucind o femel de Drosophila melanogaster cu corpul negru (b - de la black) i aripi
normale (vg+) cu un mascul cu corpul gri (b+) i aripi vestigiale (vg), n F1 s-au obinut
indivizi heterozigoi b+bvg+vg, cu fenotipul normal.
ncrucindu-se indivizii din F1 cu indivizi dublu mutani (ncruciare de analiz genetic),
s-a constatat c n FT, fenotipul indivizilor difer n funcie de sexul lor.
Astfel, dac se efectueaz o retroncruciare ntre un mascul din F1, heterozigot
(b+bvg+vg) cu o femel mutant (bbvgvg), n FT se obine segregarea de 1:1, ca n
experimentele pentru demonstrarea fenomenului linkage (adic reapar indivizii cu fenotip
parental - corp negru i aripi normale i corp gri cu aripi vestigiale). Deci, linkage-ul este
total.
Precizam anterior c, n acest caz, este vorba de autosomi - mai concret, de perechea a IIa de omologi. Atunci, cum se explic diferena de comportament dintre masculi i femele?
S-a ajuns la concluzia c, n cazul masculilor de Drosophila melanogaster, cromosomii din
perechea a II-a nu prezint fenomenul de crossing-over. Lipsa crossing-overului este
valabil i pentru cromosomii sexului (la mascul), n sensul c ntre cromosomii X i Y nu se
cunoate existena acestui fenomen.
n ncruciarea reciproc (retroncruciare) dintre o femel hibrid de F1 (b+bvg+vg) i un
mascul dublu mutant (bbvgvg), n FT, pe lng tipurile parentale (corp negru i aripi
normale; corp gri i aripi vestigiale), mai apar nc dou clase fenotipice (care, n mod
normal, nu trebuiau s apar: corp gri i aripi normale; corp negru i aripi vestigiale). ntro populaie suficient de mare, proporia indivizilor este de 41,5% pentru fiecare dintre
tipurile parentale i cte 8,5% pentru fiecare dintre tipurile recombinante. Deci, linkage-ul
genelor b+ i vg+ se deregleaz i respectivele gene "segreg", datorit schimbului reciproc
de material cromatic ntre cromosomii omologi.
Rezult c femelele din F1 pot forma patru tipuri de gamei - dou normale i dou
recombinate, primii fiind numii gamei crossing-overi, ceilali fiind gamei necrossingoveri.

Pentru explicarea modalitilor concrete prin care se realizeaz crossing-overul s-au emis
mai multe ipoteze, care pot fi grupate n dou mari categorii, i anume:
Cele ce consider c fenomenul se datoreaz ruperii cromatidelor i schimbului reciproc de
segmente (breakage theory).
Cele ce consider drept cauz a fenomenului replicaia selectiv a cromatidelor n timpul
dublrii materialului cromosomial (copy-choise theory).

Schimb reciproc de segmente prin ruperea cromatidelor

Schimb reciproc de segmente cromatidice prin copiere selectiv

Din cadrul primului grup de ipoteze, cea mai cunoscut este teoria chiasmatipiei. Ea a
fost elaborat de ctre F.A. Jannsen (1909, 1924), reluat apoi i dezvoltat de C.D.
Darlington i K. Mathei (1932), fiind ulterior verificat de ctre J.H. Taylor (1957, 1958,
1963) prin metoda izotopilor radioactivi.
Conform acestei ipoteze, n profaza meiozei, ntre leptoten i pachiten, ntre cromosomii
omologi (unul de provenien patern i cellalt, de provenien matern) se produc
sinapse. ntre pachiten i diploten, fiecare cromosom apare format din dou cromatide.
ntre cromatidele unei perechi de omologi se menin puncte de contact, numite chiasme.
n ipoteza chiasmatipiei, anterior diplotenului, se produce un schimb de segmente
cromatidice (egale) - fenomen cunoscut sub numele de chiasmata. Prin urmare, doi gamei
rmn nerecombinai, iar ceilali doi vor avea cromosomii recombinai.
O chiasm nu poate afecta dect dou dintre cele patru cromatide ale unei perechi de
omologi. n principiu, deci, crossing-overul ntre doi cromosomi omologi nu poate depi
50%. Fr ndoial, mai ales ntre cromosomii lungi, se pot forma mai multe chiasme,
explicndu-se astfel, crossing-overul dublu, triplu, multiplu.
n explicaia crossing-overului, pe baza acestor ipoteze, intervin i unele precizri. Una
dintre ele privete repartiia chiasmelor. Astfel, prima chiasm apare la o anumit distan
de centromer, denumit distan diferenial, care este mai mic la cromosomii mai
scuri. Distanele dintre chiasme, pe aceeai cromatid, se numesc distane de
interferen i reprezint caracter de specie.

Formarea chiasmelor i producerea gameilor recombinai (50%) i de tip parental (50%)

Pentru a explica mecanismul ruperii i schimbului de material cromatidic, C.D. Darlington a

propus o ipotez conform creia ruperea cromatidelor se datorete rsucirii foarte strnse
a cromosomilor, unul n jurul celuilalt, n zigoten. Prin aceasta, s-ar crea o tensiune mare
asupra cromatidelor externe. Ca urmare, acestea se rup, se deruleaz parial i, apoi, se
resudeaz, fie n cadrul aceleiai cromatide, fie n cromatidele surori. Evident, n primul
caz nu se poate vorbi de crossing-over, n cele de-al doilea, da. De aceea se apreciaz c
probabilitatea maxim de a se manifesta crossing-overul este de 50%.
Teoria copierii selective (replicaiei selective) consider c fenomenul de crossing-over se
realizeaz n stadiul S din interfaza ciclului celular.
Plecnd de la faptul c sinteza ADN i, deci, a materialului cromosomial n ansamblu, se
realizeaz dup modelul semiconservativ, s-a presupus c replicaia cromosomului nu are
loc dup propria matri, ci dup cea a cromosomului pereche i vice-versa. n consecin,
cromatidele nou formate ar copia o parte a materialului genetic de pe un cromosom i o
parte de pe cellalt cromosom. Aa ar rezulta recombinrile cromatidiene.
erificarea experimental a acestor ipoteze s-a efectuat prin marcarea unor bacteriofagi cu
15N. S-au infectat bacterii cu un astfel de virus, dup care s-au cultivat pe un mediu cu
14N. Ipoteza copierii selective s-a dovedit neviabil.