OG MANDINOCel mai Ratteatfatii ‘Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale din lume MANDINO, OG Cel mai vestit vinzator din lume / Og Mandino trad; Lucian Popescu Bucuresti: Curtea Veche Publishing, 2001 176 p. 20 cm (Carfi cheie; 24) tit. orig. (eng): The Greatest Salesman in the World (Part Tand Part 11) ISBN 973-8120-25-X 1, Popescu, Lucian (trad.) 6588-051 Coperta colectiei de DAN PERJOVSCHI Coperta de DAN STANCIU Og Mandino THE GREATEST SALESMAN IN THE WORLD 7 ‘A Bantam Book published by arrangement with Frederick Fell, Inc, \ Copyright © 1968 by Og Mandino Og Mandino THE GREATEST SALESMAN IN THE WORLD. PART Ik THE END OF THE STORY 4 ‘A Bantam Book Copyright © 1988 by Og Mandino © CURTRA VECHE PUBLISHING, 2001, pentru prozenta versiune tn limba roman’ ISWN 979-8120-25-X ‘Tiparit la INFOPRESS 8,A,CAPIPOLUL Hafid z&bovi in fata oglinzii de bronz si isi studie imagi- nea reflectata in metalul lustruit: — Doar ochii si-au pastrat tineretea, murmura el. Se intoarse si porni incet de-a lungul pardoselii largi de marmurd. Trecu printre cele dowd coloane negre de onix ridi- cate pentru a sprijini tavanul lucios din argint si aur, iar ba- trinele sale picioare il purtaré mai departe pe ling mesele in- crustate in chiparos si fildes. Carapace de broasci testoasa licéreau de pe canapele si divanuri, iar zidurile, batute cu nestemate, scinteiau de dupa brocarturile pictate cu migala. Palmieri imengi cresteau linis- titi in vase de bronz, incadrind o fintina cu nimfe din alabas- tru, in timp ce vaze cu flori acoperite cu pietre scumpe se intreceau care mai de care sA refina atenfia. Nici un vizitator al palatului nu s-ar fi indoit ci Hafid era intr-adevar foarte bogat. ‘Batrinul trecu dincolo de imprejmuirile gridinii si p&trunse in depozitul sau, care se intindea inca vreo cinci sute de pasi dincolo de palat. Erasmus, mai marele contabililor sai, astepta sovaitor chiar dupa poarti: / —Mirire fie, sire, a Hafid didu din cap si-si continua drumul in tacere. Erasmus il urmé, iar chipul nu-i putea ascunde ingrijorarea treziti de ___ porunca neobisnuita a stapinului stu de a se intilni in acest } Joc. Linga rampele de descarcare, Hafid se opri pentru a privi | cm mérfurile erau mutate din lazi, numarate si asezate in dulapuri separate. Se gaseau acolo stofe din lina, pinzeturi fine, pergamente, miere, covoare $i ulei din Asia Mica, sticla, smochine, nuci si8 OG MANDINO balsam din propria-i far’; tesaituri si leacuri din Palmira, ghim- bir, scortisoard si pietre pretioase din Arabia, cereale, hirtie, granit, alabastru si bazalt din Egipt, tapiserii din Babilon, pic turi din Roma si statui din Grecia. Mirosul balsamului se sim- fea greu in aer, iar nasul batrin si sensibil al lui Hafid detect si prezenta aromei de stafide dulci, de mere, brinza si ghimbir. In cele din urmé, se intoarse catre Erasmus: — Batrine prieten, cit bogitie este strinsé acum in vis- tieria noastra? Erasmus pali: — Cu totul, stapine? — Cu totul. —N-am studiat de curind cifrele, dar as estima ca sint mai mult de sapte milioane de talanfi de aur. — Si dacé am transforma toatd marfa din toate depozitele si privaliile mele in aur, cit s-ar mai ad’uga? — Inventarele noastre nu sint complete pentru acest ano- timp, sire, dar as calcula la un minimum de ined trei milioane de talanti. Hafid didu din cap: — Nu mai cumpira marfa deloc. Planuieste imediat orice crezi de cuviinj pentru a vinde tot ce-mi aparfine gi a con- verti totul in aur. Gura contabilului se deschise, dar nu urma nici un sunet. Se simfea rau, ca si cum ar fi fost lovit de ceva, si cind in sfirsit reusi sa vorbeasca, cuvintele-i iesira cu greu: — Nu infeleg, sire. Acesta a fost cel mai profitabil an al nostru. Fiecare emporiu* a raportat o crestere a vinzarilor mai mare decit in anotimpul trecut. Chiar gi legiunile romane se numari acum printre clientii nostri; $i mu ai vindut acum dowa siptimini Procuratorului din Terusalim doua sute de arméasari? Iarta-mi indrazneala cu care uneori am cercetat ordinele tale, dar aceast porunct nu o pot injelége.. Hafid zimbi si ii apucd mina cu blindete: — Tovaras de incredere care mi-ai fost, mai aré memoria ta indeajuns de multi putere pentru a-fi aminti primul ordin pe care l-ai primit de la mine atunci cind ai intratinslujbamea acum multi ani? “Empotiu = tirg, port, agenfie comercial& tntr-o fara stedini, (NV. red.) Cel mai vestit vinztor din lume 9 ka Erasmus se incrunta un moment, apoi se lumina la fata: — Am fost pus de tine s& ridic din vistierie, in fiecare an, jumatate din profitul nostru si sil impart la sdraci. — Nu mai considerat, la vremea aceea, un om de afaceri nating? — Aveam asteptari mari, sire Hafid didu din cap si aratd cu brajul catre rampele de descarcare: — Admifi acum cA ingrijorarea ta era fra temei? — Da, sire. — Atundi lasi-ma sé te incurajez sa ai incredere in aceasta hotarire pina ce iti voi explica planurile mele. Acum sint un ‘om batrin si nevoile mele sint simple. De cind prea iubita mea Lisha a fost luata de lings mine, dupa atitia ani de fericire, dorinfa mea este si-mi impart toata bogatia la oamenii din acest oras. Am sA pastrez doar atit cit si-mi sfirsesc viata fara greutati. In afara de dispozitiile privind inventarul, vreau s& pregatesti documentele prin care voi transfera proprietatea asupra fiecdrui emporiu aceluia care acum se ocupa de el in folosul meu. Vreau, de asemenea, 8% impart cite cinci mii de talanji fiecdruia dintre acesti cameni, ca o recompensa pentru atitia ani de loialitate, astfel incit ei s&-si refaca stocurile de tmarfa dupa propria lor dorint’. Erasmus incepu sa vorbeasca, dar mina ridicata a lui Hafid il facu sa taca: — Ili pare aceasta imparteala neplAcuta cumva? Contabilul isi scutura capul si incercd sA zimbeasca: —Nu sire, doar c4 nu pot si-ti inteleg motivele. Cuvintele tale par a fi cele ale unui om cu zilele numarate. — Iti sta in fire, rasmus, sd te ingrijorezi mai mult pentru mine decit pentru tine. Nu trebuie oare si te gindesti si la propriul tau viitor, la vremea cind imperiul nostru comercial se va destrama? — Am fost tovaraisi mulfi ani. Cum as putea si ma gindesc doar la mine insumi? Hafid isi imbratisa vechiul prieten si raspunse: — Nu este nevoie, intr-adevar. fti cer ca imediat si trans- feri cincizeci de mii de talanti de aur pe numele tau si te rog 88 rmii cu mine pina cind va fi indeplinits o promisiune pe ee10 OG MANDINO care am faicut-o acum multi vreme. Dupa ce voi reusi s-mi tin promisiunea, ifi voi lisa prin testament acest palat si depo- zitul de aici, iar eu voi fi gata 8 ma intilneasc cu preaiubita mea Lisha. Batrinul contabil privea cu ochii pierduti la stapinul siu, incapabil si priceapa cuvintele pe care le auzise. ,Cincizeci de mii de talanti de aur, palatul, depozitul.,, Nu mai sint slu- jitor...” ee Hiafid didu din cap: — Am contat intotdeauna pe prietenia ta ca pe cea mai mare avere a mea. Rasplata pe care {i-o ofer acum este mica in com- parafie cu loialitatea ta nesfirsita. Tu ai stipinit arta de a trai nu doar pentru tine, ci si pentru alfii, iar aceasta preocupare te-a ficut sé fii, inainte de toate, un om adevarat. Acum te in- demn si te grabesti cu ducerea la implinire a planurilor mele. ‘Timpul este cel mai pretios lucru pe care- posed, iar clepsidra vietii mele este aproape goalai. Erasmus isi intoarse fata pentru a-si ascunde lacrimile. Intreba apoi cu vocea sparta: —Sice-i cu promisiunea neimplinit& ined? Desi am fost ca fratii, n-am auzit niciodata de aga ceva. Hafid isi incrucisa bratele si zimbi: — M& voi intilni din nou cu tine cind te vei achita de poruncile pe care {i le-am dat in dimineata asta. Atunci, am s& scot la lumina un secret pe care vreme de treizeci de ani nu Lam impértisit nimanui, in afard de sofia mea. CAPI@0LUL $i_aga se facu cd 0 caravan bine pazita plect neintirziat din Damasc, ducind cu sine certificate de proprietate si aur uy, cei ce administrau fiecare dintre emporiile lui Hafid. la Obed din Joppa la Reuel din Petra, fiecare dintre cei zece ___ administratori primira vestile despre retragerea lui Hafid si __ darurile intr-o tacere coplesit’. Tn cele din urma, dupa o ultima oprire la emporiul din Antipatris, misiunea caravanei se incheie. Cel mai puternic imperiu comercial al timpului nu mai -exista. Cu inima grea de tristete, Erasmus trimise veste stapi- ‘Aului siu ca depozitul de marfuri era acum gol, iar emporiil ‘tai purtau semeata firma a lui Hafid. Mesagerul se rein- i Ele ated Erasmus si se intilneasca cu stapinul __ siiu imediat in peristil* ___ Hafid studie chipul prietenului su gi intreba: — S-a facut? is — S-a facut. Nu te mfhni, prietene bun. Urmeazi-ma. Hafid il conduse pe Erasmus c&tre scara de marmura din ‘spate si doar sunetul sandalelor lor se auzea, risfrint de pe- Teli giganticei sali. Pasii sai se incetiniré pentru un moment, trecura pe linga un vas solitar de murina*, asezat pe un postament inalt din lemn de lami, in timp ce privea cum lu- mina soarelui schimba culoarea sticlei din alb in rosu. Batri- nul lui chip zimbi *Peristil = galerie interioars sau exterioars format dintrun sir de ‘eoloane sau de sttipi, care margineste o cladire, 0 grdin8, o sala; ansamblul ‘acestor coloane. A doua curte interioard a dladirilor romane, inchis8 si mirginits de porticuri si rezervata viel familiale.(N. red.) ‘Murind = minereu roman extrem de rar: (N. red.)122 OG MANDINO Apoi, cei doi batrini prieteni incepura si urce treptele scitrii interioare ce ducea la camera aflata in cupola palatului. Erasmus observa ca straja inarmata, totdeauna prezenta la piciorul scarii, nu se mai afla acolo. Ajunsera pe un palier si facura o pauza, pentru ci amindoi rasuflau din greu din cauza efortului urcarii. Continuara apoi sa urce pind ajunsera la un al doilea palier, unde Hafid scoase de la cingatoare 0 mici cheie, Descuie greoaia usa de stejar si se sprijini de ea pind ce usa ceda si se deschise. Erasmus ezitA pind ce stipinul su fi ficu semn sa indraz- neasca, apoi pasi timid in inciiperea aceea in care nimanui nu-i fusese ingdduit si intre timp de trei decenii. © lumina cenusie, cefoasd se strecura prin fereastra din tavan, iar Erasmus il apucd de brat pe Hafid, pina ce ochii i se obisnuira cu semiintunericul, Cu un zimbet obosit, Hafid privea cum Frasmus se rotea incet prin camera in care nu se gasea nimic, in afara de un mic sipet din lemn de cedra intr-un colf, al cArui miner scdipara in lumina soarelui: — Nu esti dezamagit, Erasmus? —Nu stiu ce si spun, sire. —Nu esti dezamagit de mobilier? Bineinteles cA presupu- netile despre ceea ce se gaseste in aceasti inc&pere au fost ‘unul dintre subiectele preferate de birf. Nu te-ai intrebat sau rai fost preocupat si tu de misterul a ceea ce se afla aici, pe care cu mult zel l-am pizit atita timp? Erasmus dadu din cap: — E adevarat. S-a vorbit mult si de-a lungul anilor au cir- culat numeroase zyonuri despre ceea ce fine ascuns aici in tum stapinul nostru. — Da, prietene, si, multe dintre ele le-am auzit gi eu. S-a spus cd ar fi butoaie pline cu diamante gi lingouri de aur, ani- male silbatice sau pastri rare. Odata, un negustor de covoare din Persia a insinuat c& ag fine aici un mic harem. Lisha a ris atunci la gindul c& as avea o colectie de concubine. Dar, dupa cum observi, nu e nimic altceva decit un mic sipet. Acum, hai mai departe Cei doi barbati se aplecara deasupra sipetului, iar Hafid incepu sa-i desfaca plin de grija curelele din piele ce-1 incon- jurau. Inspird adine mirosul de lemn de cedru si in cele din Cel mai vestit vinzator din lume 13 ‘urma impinse capacul, care se deschise cu usurinta. Erasmus Se intinse si privi atent peste umarul lui Hafid la continutul Midifei. Se uits apoi la Hafid si clatina din cap uluit. Nu era nimic induntrul laditei, in afara de niste pergamente.... perga- mente din piele tabacita. Hafid bag’ mina si lua cu grijé unul dintre suluri. Pentru uun timp, il strinse la piept gi inchise ochii. Calmul si linistea i Se instalara pe fata, stergindu-i ridurile batrinefii. Se ridica Apoi in picioare si arata cdtre sipet: — Daca toata incdperea ar fi plind pina in tavan cu diamante, yaloarea lor n-ar putea-o depasi pe aceea a ceea ce ochii tdi vad in aceasta simpl4 lada de lemn. Tot succesul, fericirea, iubirea, linistea sufletului si bogatia de care m-am bucurat sint urmarea directa a ceea ce este scris in aceste citeva perga- mente. Datoria mea fata de ele si fafa de inteleptul ce mi le-a ‘Tisat in grija nu va putea fi platita vreodat’. __ Infricosat de tonul din vocea lui Hafid, Erasmus ficu un _ pas inapoi si intreba: __— Acesta este secretul la care te refereai? Acest sipet este _ legat in vreun fel de promisiunea pe care trebuie sa 0 tii? i Raspunsul este ,da” la amindoua intrebirile. rasmus igi trecu mina peste fruntea-i transpirata si se Ja Hafid neincrezator: y eee — Cee scris in aceste pergamente, incit sa le fac mai valo- : decit diamantele? — Toate, dar mai ales unul dintre aceste pergamente, con- cite un principiu, o lege sau un adevar fundamental, scrise E ees stil unic spre a ajuta cititorul sii inteleag’ sensul. Pentru a deveni un maestru in arta vinzarilor, el trebuie sa in- Vole si st practice secretul din fiecare pergament. Atunci cind _ eineva stapineste aceste principii, el are puterea si acumuleze oat bogatia pe care o vrea __ Brasmus fixa vechile pergamente cu spaima: La fel de hogat ca tine? — Mult mai bogat, daca alege astfel = Ai spus ca toate, dar mai ales unul dintre pergamente : sector principiile vinzarilor. Ce confine acest ultim perga- gees ~ = Ultimul pergament, asa cum il numesti tu, este, de fapt, primul care trebuie citit, iar toate celelalte sint numerotate14 OG MANDINO astfel incit sé fie citite intr-o anumita ordine, lar acest prim per- gament confine un secret care le-a fost fieut cunoscut oame- nilor intelepti de-a lungul istoriei. Primul pergament te invata cu adevarat in cel mai folositor fel cum poti invaifa ce e scris in celelalte. — Pare sa fie o sarcina pe care oricine o poate duce la bun sfirgit. — Intr-adevar, este vorba de o sarcina simpli pentru cel care e gata si plateascd preful in timp si concentrare, pind Gnd fiecare principiu va deveni un obicei in viata de zi cu zi Erasmus baga mina in sipet si scoase un pergament. Tinin- du-l usor intre degete, il indrepta catre Hafid: —larti-ma, stépine, dar de ce nu ai impartasit aceste prin- cipii si altora, mai ales acelora care au lucrat mult in slujba ta? Ai artat atita generozitate tot timpul, in toate privintele, dar cum se face c& aceia care au vindut marfuri pentru tine nu au avut posibilitatea sa citeascd aceste cuvinte intelepte si sa de- vind si ei bogati? in cele din urma, toti ar fi devenit niste vin- z&tori mai buni daca ar fi avut aceasti pretioasi cunoastere. De ce ai tinut aceste principii doar pentru tine atifia ani? — N-am avut de ales, Cu multi ani in urma, cind aceste pergamente mi-au fost incredintate pentru a avea grija de ele, am promis sub juraimint ci n-am si imprtisesc continutul lor decit unei singure persoane. N-am infeles inc& motivul din spatele unei porunci atit de ciudate. Mi s-a cerut sa aplic principiile pergamentelor in viafa mea pind in ziua in care va apirea cineva care s& aib’ nevoie de ajutorul si indrumarea invataturii pergamentelor mai mult decit aveam eu la vremea tineretii mele. Mi s-a spus ca fl voi recunoaste pe acela ciruia ii voi trece pergamentele dupa un anumit semn, chiar daca se prea poate ca acela ce le va primi’s& nu stie o& le caut’. Am asteptat rabdator, si intre timp am aplicat aceste prin- cipii, asa cum mi s-a ingaduit sa fac, Cu ajutorul acestei cu- noasteri am devenit cel mai vestit vinz&tor din lume, la fel cum cel ce m-a binecuvintat cu aceste pergamente fusese cel mai vestit vinz&tor din vremea sa. Acum, Erasmus, poate ci intelegi de ce o parte dintre actiunile din anii trecuti, care tie iti pareau atit de neobisnuite si nepotrivite, s-au dovedit totusi pline de succes. Totdeauna era vorba de acte si de decizii luate Cel mai vestit vinzator din lume 15 ‘sub indrumarea acestor pergamente; astfel, nu prin propria-mi ‘nfelepciune am dobindit eu atitia talanti de aur. —Si mai crezi dup atita timp cA acela caruia-i sint menite “aceste pergamente va mai aprea? Hafid puse la loc pergamentele cu blindete si inchise sipe- tul. Vorbi cu voce moale, stind in genunchi: ” — Vei sta cu mine, Erasmus, pind in acea zi? Contabilul inainta prin lumina slab pina cind miinile lor _ Se intilnira si se strinseré. Dadu din cap o data, apoi parasi in- ea ca la 0 porunci, nespusa, a stipinului su. Hafid legs o¢ curelele sipetului, apoi se ridica in picioare gi se indrep- pre mica fereastra. Pasi afara pe schela ce inconjura marea Un vint din rasarit batea peste fata batrinului, aducind cu ) miresmele lacurilor si ale desertului de dincolo de ele. acolo sus, deasupra acoperisurilor Damascului, si zim- iar gindurile i se ajinteau inapoi in timp.CAPIGIDLUL Era iarnd si frigul era crunt pe Muntele Maslinilor. Dinspre Ierusalim, de dincolo de despicatura strimta a Vai Chetronu- lui, venea un miros de fum, de tamiie si de carne arsi de la ‘Templu si de la murdaria amestecata cu miasma terebentinei de la terebintii de pe munte. Pe un versant, la mica distanta de satul Betania, imensa ca- ravana comerciala a lui Pathros din Palmira igi facea somnul. Orele erau tirzii si chiar armAsarul favorit al marelui negus- tor incetase s& mai mestece tufele scunde de fistic si se odih- nea linga un gard rar de dafin. Dincolo de lungul sir de corturi tcute, impletituri groase de cinepa stringeau imprejur patru stravechi maslini. Ei for- mau un tare patrat, inchizind rotundele forme ale cAmilelor si ale magarilor, strinse unele in altele pentru a se incalzi. In afara celor doi oameni de paza ce patrulau linga bagaje, singurul lucru care se mai misca in tabara era umbra inalta si agitaté ce se contura in spatele perdelei din par de capri de la usa cortului lui Pathros, inauntru, Pathros, nervos, se plimba inainte gi inapoi, oprin- du-se din cind in cind pentru a-si incrunta sprincenele si pen- tru a clatina din cap in directia tindrului ce stitea timid in ge- nunchi linga intrarea cortului. in cele din urmé, isi ghemui trupul bolnav pe covoragul fesut din fire de aur sii facu semn baiatului si vind mai aproape: — Hafid, totdeauna mi-ai fost ca un fiu. Sint uluit si nedu- merit de strania ta cerere. Nu esti oare mulfumit cu munca ta? Ochii baiatului erau atintiti spre covor: —Nu, sire. — Poate pentru ci marimea caravanelor tot creste, iar sltj- ba ta de a mina toate animalele a devenit prea dificil... Cel mai vestit vinzaitor din lume 17 — Nu, sire. — Atunci, mai spune inca o data cererea ta. Pune in cuvin- ec si motivele ce stau in spatele unei cereri atit de neo- mite, —Dorinta mea este sa devin vinzator al marfurilor tale, in Joc sa fiu baiatul de la cAmile. Vreau sa devin ca Hadad, Simon, Saleb si ca tofi ceilalti care pleacd de ling’ cdrutele cu bagaje animale putemice, in stare s4 duca greutatea marfurilor ile, si care se intorc cu aur pentru tine si pentru ei insisi, de emenea. Vreau si-mi imbunatifesc umila mea viata de acum. baiat la cimile sint un nimeni, dar ca vinzator al tu as dobindi bogatie si faima. — De unde stii asta? _ — Deseori te-am auzit spunind ca nici o alta meserie sau ie nu-i ofera mai multe ocazii celui ce vrea sd se ridice Siriicie si si dobindeasca bogatie ca meseria de vinziitor. Pathros incepu sa dea din cap aprobator, dar se gindi mai ine si continua si-l chestioneze pe tinar: — Si crezi c& esti in stare sé fii un vinzator la fel de bun ca dad sau ceilalti’ Hiafid il privi fix pe batrin si raspunse: = De multe ori I-am auzit pe Caleb plingindu-ti-se de ne- Tui, pe care-l invoca atunci cind vinzérile nu mergeau, multe ori te-am auzit amintindu-i cA oricine ar putea toate marfurile din magazia ta intr-un timp foarte scurt -ar consacra invatarii principiilor si legilor vinzirii. Daca tu crezi ci aceste principii pot fi invatate de Caleb sau @ orice alt om pe care-I consideri obisnuit, atunci eu nu voi tea oare si dobindesc aceast cunoastere speciald? _ = Daca ai stapini aceste principii, ce scop ai avea in viata? Hiafid statu putin si apoi raspuse: — S-a spus pe tot pimintul cé tu esti un mare vinzator. Ta vazut niciodata un imperiu comercial la fel cu e care l-ai construit tu prin stiinta ta de comerciant. nbifia mea este si devin chiar mai mare decit tine, cel mai e negustor, cel mai bogat om si cel mai vestit vinz&tor din iga lume. os se ridica si-i studie fata intunecats si tinara. Mirosul nalelor se facea simfit inca in. hainele lui, dar tindrul nu prea mult umilint& in purtare.18 OG MANDINO —Dar ce vei face cu toat aceasta mare bogatie si cu puterea asupra celorlalti, care bineinfeles c& o va insoti? — O's& fac cum ai facut si tu. Familia mea va primi cele mai bune lucruri din lume, iar restul fl voi imparti cu cei ne- voiasi. Pathros dadu din cap: — Bogitia, fiule, nu trebuie s&-ti fie niciodata scop in viata. Cuvintele tale sint graitoare, dar sint simple cuvinte. Adeva- rata bogatie e in inima, nu in punga. — Oare tu nu esti bogat, sire? insist’ tinarul. Batrinul zimbi la indrazneala lui Hafid: —Hafid, atita timp cit e vorba de bogatia material, nu este nici o diferenfa intre mine si cel mai de jos cersetor din fafa palatului lui Irod. Cersetorul se gindeste doar la urmatoarea masa, iar eu nu ma gindese decit la ultima masa pe care o voi avea. Nu, fiule, nu aspira la bogatie si nu munci doar pentru a fi avut. Straduieste-te, in schimb, pentru fericire, si fii tubit si SA iubesti, si cel mai important lucru: s dobindesti pacea sufletului si seninatatea. — Dar aceste lucruri sint imposibile fara aur. Poti trai in sdracie si sa ai pace sufleteasci? Cum poate ficineva fericit cu stomacul gol? Cum isi poate cineva ardita iubirea fata de fa- milia sa, dacd nue in stare sa-i ofere mincare, haine si o casa? Doar tu ai spus c& bogafia este bund cind le aduce bucurie celorlalti, De ce nue buna ambitia mea de a fi bogat? Saracia poate fi un privilegiu si un mod de viata pentru calugarul din desert, pentru ca el nu se are decit pe sine a se sprijini si nima- nui altcuiva nu trebuie s&-i plac, decit zeilor sai. Bu ins’ con- sider saracia ca pe un semmn al lipsei de istetime sau ca pe o lips’ de ambitie. Iar eu nu duc lipsa de aceste calitati, continua si insiste Hafid. — Cea stimit aceasta subita izbucnire de ambitie? Vorbesti de intretinerea familiei, dar tu nu ai inca o familie in afara de mine, care te-am adoptat de cind ciuma i-a ucis pe tatal si pe mama ta, se inerunta Pathtos. Pielea bronzat a lui Hafid nu reusi si ascunda singele cei navali in obraji — Atunei cind ne-am facut tabara in Hebron, inainte de a fnnopta acolo, am intilnit-o pe fiica lui Calneh. Ea... ea. Cel mai vestit vinztor din lume v — Oh! Oh! Iaté cum iese adevarul la lumina. Dragostea, nu nobilele idealuri, 1-a schimbat pe baiatul meu de la c&mile in ‘Viteazul ostas gata si se bata cu o lume intreaga. Calneh este un om foarte bogat. Fiica lui si un baiat de la camile? Niciodata! fiica lui si un tinar, bogat si aratos negustor.., ah, asta e | totul altceva. Foarte bine, tinere soldat al meu. O sa te ajut ncepi cariera de vinzator. ‘Baiatul c&izu in genunchi si apuca haina lungd a lui Path , Sire! Cum ar putea cuvintele sé spunda cit iti mul- _ Pathros se elibera de strinsoarea lui Hafid si facu un pas — Iti sugerez sa renunti la aceste multumiri pentru mo- t. Orice ajutor ti-as da va fica un graunte de nisip compa- tiv cul muntii pe care va trebui s4-i muti tu insufi din loc. - Bucuria lui Hafid slabi putin cind intreba: —N-ai s4 ma inveti principiile si legile cares ma trans- intr-un mare vinzator? —Nu. Nu mai mult decit am facut ca tineretea ta sa fie i usoar’, rasfitindu-te. Deseori am fost criticat cé am. pe fiul meu adoptiv sa traiasca viata de baiat la cdmile, ar am erezut c4 daca focul cel bun arde induntru, acesta va abil la suprafata. ...Si cind asta se va intimpla, vei fi cu mult mai mult un barbat adevarat datorita anilor de Astazi,cererea ta m-a facut fericit pentru flacira ambitiei ate in ochii ti si pentru fafa ta stralucind de dorinte Acesta este un lucru bun, iar judecata imi este con- Tu insa va trebui sa dovedesti ci in spatele cuvintelor este mai mult decit aer. lafid tacea, asa c& batrinul continua: Mai inti, trebuie si-mi dovedesti mie si, mai impor- S8-ti dovedesti si fie c4 poi indura viata de vinzAtor, cAci oa pe care ai ales s-o faci. intr-adevar, de multe20 OG MANDINO ce, in realitate, aceste oprelisti le sint prieteni gi ajutoare. Obsta- colele sint necesare succesului, pentru ea in comert, ca si in toate carierele importante, victoria vine doar dupa multe ba- t8lii si fara de numar infringeri. Totusi, fiecare batalie, fiecare infruntare ifi ascute abilitatile si forta, curajul si puterea de a indura, istetimea si increderea in tine, astfel cA fiecare obstacol este asemeni unui camarad de arme care te sileste si devii mai bun... sau s& renunti. Orice lovitura este o sansa de a merge inainte; intoarce-le spatele, evita-le gi vei da cu piciorul viito- rului tau Tinarul clatina din cap si vru si spund ceva, dar batrinul fl apuct de mina si continua: — Mai mult, te inrolezi in cea mai singuratica profesie din lume. Chiar si dispretuitii colectori de taxe se reintorc la casele lor cind apune soarele, iar legiunile Romei au cazarmi cérora s4 le spund cas’. Dar tu vei fi martorul multor apusuri de soare departe de prieteni si de cei iubiti. Nimic nu-i aduce mai re- pede unui barbat durerea singuratatii decit trecerea pe ling’ © casa stréind unde, din intuneric, vede induntru, la lumina lampii, o familie luindu-gi cina, Vor fi perioade de singuratate in care te vei confrunta cu ispite. Felul in care le vei intimpina iti va afecta din plin cariera. Aflindu-te la drum doar cu animalul tau, te cuprinde o senza- fie ciudata si de multe ori vei fi infricosat. Deseori uitim de perspectivele si de valorile noastre si de- venim asemeni unor copii, tinjind dup& siguranfa si iubirea alor nostri: Cea ce vom gasi ca sa le inlocuiascd va pune ca- pat carierei multora dintre noi, si sint mii care credeau ca sint bine inzestrati pentru arta vinzarii. Rareori se va gasi cineva care s& te faci s& te distrezi sau si te consoleze cind nu vei fi vindut ceva; nimeni, in afard de cei ce vor cduta sa te desparta de banii din punga. — Voi fi plin de grija si am s& tin seama de cuvintele tale. — Atunci, sd incepem. Pentru moment, nu vei mai primi sfaturi. Stai in fata mea ca un smochin verde. Pind ce smo- chinele lui nu sint coapte, el nu se poate numi un smochin $i pind ce nu vei avea cunoastere si experient&, nu te poti numi vinzator. —Cum si incep? Cel mai vestit vinzAtor din lume 21 __ —Dimineats ai si-i dai de veste lui Silvio, dela caruta cu ‘bagaje. El iti va da in primire una dintre cele mai fine si mai itoase mantii ale noastre. Este fesut din par de capra, re- chiar'si la cele mai puternice furtuni si este vopsita cu o stanfi din radacina de garanta, astfel incit are o culoare . Ling’ tival mantiei vei gasi cusuta in interior o stea . Aceasta este marca lui Tola, a cirui ghilda croieste cele bune haine din lume. Ling’ stea este marca mea, un cerc juntrul unui patrat. Amindoua aceste marci sint cunoscute tespectate pe tot pamintul si am vindut mii si mii de astfel ‘mantii. M-am tirguit atit de mult cu evreii pentru acest fel Straie, incit am invatat si denumirea lor evreiasci. Se nu- Ja mantia si un magar si pleaca la Betleem cind se va crapa ‘ziud; este agezarea prin care a trecut caravana noastra inainte le a ajunge aici. Nici unul dintre vinzatorii nostri nu a mai demult pe acolo. Ne-au facut cunoscut ci este o pierdere |vreme, pentru ci oamenii sint foarte saraci; totusi, cu multi in urd, am vindut sute de mantii printre pastarii de acolo. ii in Betleem pina ai sa vinzi mantia. ‘Hafid dadu din cap, incercind in van sa-si linisteasc& nerab- — La ce pret trebuie si vind mantia, stipine? _ — Am si trec in registru in dreptul numelui tau suma de inar de argint. Cind te vei intoarce, imi vei returna un dinar ‘argint. Pastreaza tot ceea ce primesti in plus drept comi- astfel, in realitate, vei fixa singur preful mantiei. Poti si |prin piati, care se afla la intrarea din partea de sud a ora- ii, Sau poate c4 vei vrea sa o vinzi batind la poarta vreunei ‘$au a alteia, in interiorul oragului, iar case sint cu miile. it, Se poate crede cd o singura mantie poate fi vindut& mai astfel, nu esti de acord? ‘Hafid aproba din nou, dar el se gindea deja la a doua zi. os atinse blind cu mina umarul baiatului: — Nu voi da nim&nui slujba ta pina cind te vei intoarce. eh vei descoperi ca nu esti facut pentru aceasta profesie, vol Intelege gi nu vei cidea in dizgratia mea. Niciodata sA nu ‘simfi ruginat c& ai incercat si n-ai reusit, pentru cd acela ce @ avut esecuri inseamnd ca nu a incercat vreodata. Dupa22 OG MANDINO ce te vei intoarce, te voi cerceta s& vad cit de multa experienta ai acumulat. Apoi m& voi hotiri asupra felului in care si te ajut s& faci ca fantasticele tale visuri si devina reale. Hafid facu o plecaciune si se intoarse sa plece, dar batrinul nu terminase ceea ce avea de spus: — Fiule, exist un precept pe care trebuie si fi-l amintesti de cite ori incepi o noua viata’. Tine-| totdeauna minte si vei depasi obstacolele ce vor parea de neinvins si cu care faré in- doiala cé te vei confrunta, aga cum se intimpla intotdeauna cu oamenii ambitiosi Hafid astepta: — Da, sire. — Esecul nu te va ajunge din urma daca hotirirea ta dea reusi va fi indeajuns de puternica. Pathros se apropie de tina: — Pricepi tu oare intreg intelesul cuvintelor mele? — Da, sire. — Atunci, repeti-le cu mine odata: esecul nu ma va ajunge din urma daca hotirirea mea de a reusi ya fi indeajuns de puternica, CAPLMOLUL Hafid impinse la o parte bucata de piine pe jumatate min- se gindi la soarta lui nefericita. Miine ar fi cea de-a patra , iar singura mantie rosie pe care o adusese atit crezitor de la caravana era tot impachetata la spatele lului su, priponit acum de un par in grota din spatele lui. auzea zgomotul care il inconjura in sala de mese su- erats, in timp ce statea incruntat, cu mincarea pe care terminase in fafa. indoielile ce-l asaltaser’ pe fiecare vin- wr in parte de la inceputul timpului ii treceau si lui acum ‘Minte: De ce nu-mi ascultd oamenii povestea?”, ,Cum stirni atentia?”, ,,De ce imi inchid usile inainte de a le cinci cuvinte?”, De ce igi pierd interesul fata de ceea si trec mai departe?”, ,,Toat8 Iumea e siraca in orasul ae”, Ce pot sa zic cind imi spun cé le place mantia, dar c& §i-0 pot permite?”, ,De ce imi zic atitia s4 ma intore altS ip”, ,Cuim fac ceilalti de pot s8 vinda si ew nu?”, ,,Ce este asta care ma cuprinde de cite ori ma apropii de o ust ii Si cum pot sé trec peste ea?”, , Oare pretul nu este mai fe decit cel al altor vinzAtori?” Ipi scutura capul a dezgust fata de esecul sau. Poate ci nu | 6 viata pentru el. Poate ar fi trebuit s4 ramina baiat la ca- ft si Si continuie sé fie platit cu banuti de arama pentru fie- 2) de muncd. Ca vinzAtor de marfuri, ar fi intr-adevar no- act s-ar intoarce la caravan’ cu un profit cit de mi /-a numit Pathros? Un tinar soldat? Pentru o clips, ‘§8 fie inapoi, la animalele lui. rat apoi la Lisha si la neinduplecatul ei tata; Calneh, lile fi parasira repede mintea. La noapte va dormi24 OG MANDINO din nou in cmp pentru a-si economisi banii, si mfine va in- cerca 88 vinda haina. in plus, va vorbi atit de convingator, in- cit mantia va fi vinduta la un pret bun, Va incepe devreme, imediat cum se crap de ziua, si va sta linga baia publica a ora- sului. Se va adresa oricui se va apropia de el si intr-un timp foarte scurt se va intoarce pe Muntele Maslinilor cu arginti in punga. Se intinse dupa bucata de pine inceputa si se porni s4 ma- nince, in timp ce se gindea la stipinul stu. Pathros va fi min- dru de el pentru ci nu a disperat i nu s-a intors cu un esec. intr-adevar, patru zile au insemnat mult prea mult timp pier- dut cu vinzarea unei singure mantii, dar daca ar reusi s& fact vinzarea in patru zile, stia c& ar fi putut invaija de la Pathros cum so realizeze in trei zile, apoi in doua. In timp, va deveni atit de eficient, incit in fiecare ora va vinde mai multe mantii. Atunci ar putea fi intr-adevar un vinztor vestit. Se depart’ de hanul zgomotos si se indrept& spre grota in care-i era priponit animalul, Aerul inghefat asternuse peste iarba un strat de gheata subtire si fiecare fir troznea cu durere parca sub apsarea sandalei lui. Hafid se decise si nu meargi pe cimp in seara asta. Va ramine, in schimb, in grota, cu magarul sau. Miine, stia el, va fi o zi mai buna si acum intelegea de ce toti ceilalti ocoleau totdeauna acest orag nu prea prosper. Spuneau ca nu pofi vinde nimic aici si yorbele lor ji veneau in minte de fiecare data cind cineva refuza s4 cumpere man- tia. Totusi, Pathros vinduse sute de mantii, cu multi ani in urma. Poate ci atunci erau alte vremuri, si, inainte de toate, Pathros era un mare vinzator. O lumina pilpiitoare venind din grota il facu s4 grabeasca pasii, de teama s& nu fie vreun hot inauntru. Se napusti la intrarea in cariera de calcar, gata si-1 prind’ pe criminal si s8-5i recupereze lucrurile. in loc de asta, incordarea ji parasi imediat trupul la privelistea ce i se infatisa, O candela mica, silita s4 intre intr-o despicdtura a zidului grotei, lumina usor un birbat barbos si o tinara femeie, im- britisati strins. La picioarele lor, pe o piatra scobita care ser vea in mod obisnuit drept troacé pentru animale, dormea un copil. Hafid stia prea putin despre astfel de lucruri, dar dupa Cel mai vestit vinzator din lume iturile si culoarea stacojie ale pielii igi didu seama c& acel il abia se nascuse. Pentru a apara de frig somnul copilului, ‘mantia barbatului, cit gi cea a femeii acopereau tot trupul i, in afara de cap. batul d&du din cap in directia lui Hafid, in timp ce fe- Se muté mai aproape de copil. Nimeni nu vorbea. Apoi, ia incepu sa tremure si Hafid vazu ca vesmintul ei sub- fe 0 apiira prea putin de umezeala din grotd. Hafid se mai © data la copil. Privi fascinat la mica gura deschizindu-se zindu-se aproape intr-un zimbet si il strabatu o senza- Din motive necunoscute, se gindi la Lisha. Femeia iardsi de frig, iar migcarea ei brusc’ fl scoase pe Hafid citeva momente dureroase de indecizie, viitorul vin- marfuri se indrepta spre animalul su. Cu mare grij nodurile, desficu pachetul si scoase mantia. O desfa- isi plimba miinile peste material. Vopseaua rosie stra- vin lumina candelei si putu s4 vad’ marca lui Pathros si Jui Tola induntrul ei, Cercul in patrat si steaua. De cite ultimele trei zile, nu tinuse aceasta mantie in miinile lui Avea impresia cA stie fiecare fibrA si fiecare cuta din intr-adevar, o mantie de calitate. Cu ceva grija, ar fi © viata intreag’, tise ochii si se incrunté. Apoi merse usor catre e, ingenunche pe paiele din apropierea copilului indeparta de pe piatrA mai intii mantia zdren- fatalui si apoi pe aceea a mamei. O intinse pe fiecare € ii apartinea. Barbatul si femeia furd prea uluiti de “ola lui Hafid pentru a mai reactiona. Apoi, Hafid isi pretioasa lui mantie rosie si fl inveli cu grija pe copi- iid ined simfea pe obraz umezeala sarutului tinerei in timp ce isi mina magirusul afara din grota. Chiar lui stralucea o stea pe care nu o mai vazuse pind 0 privi finta, pina cind ochii i se umplura de lacrimi, si animalul pe carare si il mina direct pe drumul y siere la Ierusalim si apoi spre caravana din munte.Hafid calatorea incet si cu capul aplecat, asa incit nu ob- serv c& steaua {si rispindea lumina pe c&rare, in fafa lui. De ce oare facuse un act atit de prostesc? Nu ii cunostea pe oamenii aceia din grota. De ce nu incercase macar sa le vinda mantia? Ce fi va spune lui Pathros? Dar celorlalti? Se vor tavali pe jos de ris cind vor auzi ci diruise mantia pe care fusese insarcinat s8 o vinda. Si ce va spune despre acel straniu copil din grota? [si scotocea mintea ca sa giseascd o poveste cu care s&-l amageasca pe Pathros. Ar putea si spund ci mantia fuse se furaté de pe magar in timp ce-gi lua cina la han. Ar crede Pathros o astfel de poveste? Existau destul de multi banditi in far’. Si daca Pathros |-ar fi crezut, nu Lar fi condamnat apoi pentru lipsa lui de grija? Era inc foarte devreme cind o apuca pe calea ce ducea la Gradina Ghetsemani. Cobori muntele si 0 lua inainte obosit, dar incapatinat, pina ajunse caravana. Lumina de sus il facea s& vada ca ziua, iar frica de a-] infrunta pe Pathros fu repede la- sata in urmé cind il vazu pe acesta afar din cort, uitindu-se fix la cer. Hafid rimase nemiscat, dar batrinul il observa imediat. Se apropie de tinar si in vocea lui se simfi o infiorare cind jl in- treba: . — Vii direct de la Betleem’ — Da, stapine —Nuai fost speriat cd te-a urmarit 0 stea? — N-am observat, sire. —N-ai observat? Nu m-am putut depatta de lumina ei de cind am vazut-o risitind acum dou ore in apropiere de Betleem. N-am mai vazut niciodata una atit de colorata si de Cel mai vestit vinzator din lume citoare. Apoi, pe m&sur’ ce 0 observam, a inceput sa se sal $i Sa se apropie de caravana noastra. Acum este istipra capetelor noastre, ai aparut tu, si, pe toti zeii, ads pai si, pe toti zeii, Os Se apropie de Hafid si ii studie fata de oi il intreba: pe _ > Ai participat la vreun eveniment extraordinar in Betleern? Nu, sire. lrinul isi incrunt4 sprincenele ca atunci cind gindea = Nu am cunoscut niciodata o noapte sau o experienta ca d tresari: fast noapte nu o voi uita nici eu, niciodata, stapine. hy, deci s-a intimplat totusi ceva in seara asta. Cum de tors la 0 ord atit de tirzie? d rimase tacut cind batrinul se intoarse si it 'de pe magarul lui Hafid: oa Bi gol Sticces, in cele din rma. Hai la mine in cort si experientele tale. Din moment ce zeii au facut e zi, nu mai pot dormi si poate ci vorbele tale imi vreun element pentru a infelege de ce o stea il pe un baiat de la cimile. 08 se Seat ingest ‘si ascultd cu ochii in- Poveste a lui Hafid despre refuzurile nenumérate le primise, despre loviturile i insultele cu care fusese a In Betleem. Citeodata dadea din cap, ca atunci cind [4 descris cum negustorul de oale il aruncase afara din ‘Sa Sau cum soldatul roman i-a aruncat in fata man- ef tindrul vinzitor nu voise si reduc pretul. din urma, Hafid, cu voce ragusitd si soptita, descrise 0 care-I bintuisera la han in seara aceea. d, pe masura ce ti le amintesti, Povesteste-mi despre lolalt ce fi-a trecut prinzminte atunci cind stateai si ompatimeai, il intrerupse Pathros. d Hafid ti vorbi despre cele mai importante indoieli din- pe Cate le adunase, batrinul intreba:28 OG MANDINO —Si care a fost gindul care fi-a venit in minte, a izgonit i doielile si ti-a dat curajul s8 iei hot&rirea de a incerca iarasi s& vinzi mantia a doua zi? Hatfid se gindi un moment la rispuns, apoi spuse: —M-am gindit doar la fata lui Calneh. Chiar si in acel han prost am stiut c&i nu voi putea da ochii cu ea vreodata daca ratez. ‘Apoi vocea lui Hafid sun spart: — Dar am ratat oricum. — Airatat? Nu inteleg. Mantia nu s-a intors cu tine. Cuo voce atit de inceati, incit Pathros fu nevoit s& se apropie de baiat pentru a-l auzi, Hafid povesti despre incidentul din grot8, despre copil si despre mantie. In timp ce tinarul vorbea, Pathros arunca din ce in ce mai multe priviri spre intrarea des- chis4 a cortului, iar stralucirea de afara inc’ mai lumina pa- mintul, incepu s&-i apara un zimbet pe faja incruntata si nu observa ci baiatul isi terminase povestea si acum plingea in hohote. Curind, plinsul se stinse si in cort nu mai ramase de- cit tacere. Hafid nu indraznea sa se uite inapoi la stapinul stu Esuase gi aratase cd nu era inzestrat pentru a fi mai mult decit un baiat de la cémile. Se chinui sa-si infrineze impulsul de a lua la goand din cort. Apoi simti mina celui mai mare vinzA- tor din lume pe umarul lui si se sfor}a s4 se uite in ochii lui Pathros. — Fiul meu, aceasti calatorie nu ti-a adus prea mult profit. —Nu, sire. —Dar mie mi-a adus. Steaua care te-a urmarit mi-a vinde- cal o orbire despre care nu doteam s& vorbesc. O s4-fi explic aceasti problem’ doar dupa ce ne intoarcem la Palmira. Acum am sa-fi fac o cerere. —Da, stapine. — Vinz&torii nostri vor incepe sd se intoarca la caravan jnainte de apusul soarelui, iar animalele lor vor avea nevoie de ingrijire. Ai fi dispus si te reintorci la indatoririle tale de baiat la cmile pentru moment? Hafid rosi resemnat i privi catre binefacitorul sau: — Orice mi-ai cere, am si fac... si imi pare rau c4 amvesuat. —Du-te, atunci, si pregateste-te pentru intoarcerea oame- nilor nostri, iar noi doi ne vom reintilni la Palmira. Cel mai vestit vinzator din lume 29 ‘De cum Hafid pasi afard din cort, lumina strilucitoare de i orbi citeva secunde. Se frecd la ochi si-] auzi pe Pathros amindu-l inapoi _ Tindrul se intoarse si pasi in cort, asteptind si vada ce o §pund batrinul. Pathros arata spre el 5 — Dormi in pace, pentru cA n-ai esuat Steaua strilucitoare ramase deasupra toata noaptea.La aproape doua saptamini dup’ ce caravana se reintorse- se la cartierul sui general din Palmira, Hafid fu trezit din patul sau de campanie aflat in grajd si convocat sa se prezinte in fata lui Pathros. Se grabi s& ajung’ in dormitorul sttipinului si rimase, ne- sigur, in picioare, in faja patului urias ce-l faicea si part mic pe ocupantul lui, Pathros deschise ochii si se lupta cu invelitoa- rea pina ce reusi si se ridice in capul oaselor. Fafa fi era supt’, iar vasele de singe de pe mini fi erau umflate. Lui Hafid ii veni greu si creada c& era vorba de acelasi om cu care statuse de vorba cu douasprezece zile in urma. Pathros se migc4 spre jumitatea mai fnalt a patului, iar tindrul se aseza atent pe o margine, asteptind ca batrinul si vorbeasca. Chiar si vocea lui Pathros suna acum diferit si era mai coborita: — Fiule, ai avut mai multe zile sa te gindesti la ambitiile tale, Inca au ramas cele de a deveni vinzitor? —Da, sire. Batrinul cap se inclina: — Atunci, asa s& fie. Plinuisem sa petrec mai mult timp cu tine, dar, dupa cum poti vedea, pentru mine s-au facut alte planuri. Desi mi consider un bun vinzitor, nu sint in stare si vind moartea, ca si se departeze de la usa mea. Ma asteapta de mai multe zile, infometata ca un cline la usa bucatariei, Ca si un cine, stie c& usa tot va rimine o data nepaizita... Tusea il intrerupse, iar Hafid rimase nemiscat in timp ce batrinul se zbitea s& traga aer. Pind la urmé, tusea inceté, iar Pathros zimbi slab: Cel mai vestit vinzStor din lume ‘Timpul nostru imapreund e scurt, asa c& lasd-ma si incep. ai inti, scoate micul sipet de cedru ce se gaseste sub pat. d ingenunche si trase afard o lAdifa prins& in curele de © puse alaturi de conturul pe care-1 desenau pe pat wrele lui Pathros. Batrinul isi drese vocea: Acum multi ani, aveam un statut chiar mai umil decit wi baiat de la camile. Am avut ins privilegiul sa salvez or care venea din Est de doi banditi care-] atacasera. tat cd i-am salvat viala sia dorit si ma recompenseze, dupa asta umblasem eu. Pentru cA nu aveam nici nici bani, m-a rugat si ma intorc cu el Ja casa lui sila sale, unde am fost acceptat ca unul de-al lor. intt-0 zi, dup’ ce crescusem, obisnuindu-ma cu nowa mea _m-a chemat si mi-a aratat acest sipet. induntru erau gamente din piele, fiecare dintre ele numerotat. Primul Secretul invatarii. Celelalte contineau toate secretele wile necesare in arta vinzarii. In anul urmator, am at in fiecare zi de cuvintele intelepte din perga- si, datorita secretului invafarii din primul pergament, il Sa tin minte fiecare cuvint din fiecare pergament, ele au ajuns parte a gindirii si a vietii mele. Au ajuns |éele din urma, mi-au fost daruite acest sipet confinind pergamente, o scrisoare cu sigiliu si cincizeci de ‘de aur. Scrisoarea cu sigiliu nu trebuia si o deschid d casa ce ma adoptase nu ar fi ramas demult in urma. Juatramas bun de la familie si am asteptat si ajung comercial citre Palmira pentra a deschide scrisoa- © mi se poruncea s& iau monedele de aur, si aplic Invatasem din pergamente si sd incep o viata noua. In mi Se poruncea ca intotdeauna, oricit de multd ie a5 dobindi, s4 impart jumdtate din ea cu cei mai putin decit mine. Dar, in ceea ce privea pergamentele, mi sa nu le incredintez sau sa le imprumut cuiva, pind iu Voi "i un semn anume care s8-mi spuné cine va fi i ales pentru a le primi. d igi scutura capul: Nu infeleg, sire. ‘Am sii-ti explic. Am asteptat vreme de multi ani, pin- jul care S& mi-l arate pe omul ce le va primi,32 OG MANDINO acest timp am facut ceea ce am fnvatat din pergamente si am adunat mult noroc. Ajunsesem aproape s& cred cA acel om nu va aparea inainte de moartea mea, pind cind te-ai intors de la Betleem. Banuiala mea cA tu ai fi alesul ce va primi pergamen- tele mi-a reyenit in minte cind ai aparut sub steaua lucitoare ce te urma. in inima mea, am incercat sA pricep intelesul ace- ei intimplari, dar m-am resemnat si nu provoc zeii. Asa ci, atunci cind mi-ai spus ci ai d&ruit mantia aceea, care insemna atit de mult pentru tine, ceva in inima mea mi-a vorbit si mi-a spus ca de acum céutarea mea luase sfirgit. fl gasisem, in sfir- sit, pe acela ciruia fi fusese destinat s4 primeasca sipetul. Ciudat, de cum am stiut c& am gasit omul potrivit, vigoarea vietii mele a inceput incet-incet si scad’. Acum sint aproape de sfirsit, dar lunga mea cdutare s-a terminat sia despart de lumea aceasta in pace. Vocea batrinului slabea, asa ca se sp! jini pe bratele sale osoase gi se trase mai aproape de Hafid: — Asculté-ma atent, fiul meu, pentru ci nu voi mai avea puterea si-ti repet aceste cuvinte. Ochii lui Hafid erau umezi i se muta ling stpinul si. Miinile lor se atinsera si marele vinzator trase aer in piept cu efort: iti trec acum tie acest sipet si pretiosul lui continut, dar mai inti sint anumite conditii cu care trebuie sa fii de acord. In sipet eo punga cu o suta de talanti de aur. Ei iti vor ajunge cit s& traiesti si s4 achizitionezi un mic numar de mantii cu care sA poti intra in afaceri, As putea s& te daruiesc cu bogatie, dar asta nu-ti va face decit un mare deserviciu. E de departe mult mai bine si devii cel mai bogat si cel mai vestit vinzator din lume prin tine insufi. Dupa cum vezi, n-am uitat de scopul tau. Pleaca imediat din acest oras si du-te la Damasc. Vei afla nenumirate ocazii pentru a aplica tot cea ce te invata perga- mentele, Dupa ce iti vei gsi un ad&post sigur, vei deschide doar pergamentul numerotat UNU. Il vei citi iarasi si iarasi pina ce-i vei pitrunde intreaga metoda secret care e scrist acolo si pe care o vei folosi pentru a invaifa principiile vinzarii reusite din celelalte pergamente. Pe masura ce vei invata fie~ care pergament, poli incepe sa vinzi mantiile pe care le-ai achi- Zitionat, si daca vei combina ceea ce ai citit cu experienfa pe care ai dobindit-o i vei continua sa studiezi fiecare pergament Cel mai vestit vinzator din lume cum {i-am aratat, vinzarile tale vor creste ca numar in fie- 4). Prima mea conditie este sa juri cé vei urma instruct din pergamentul numerotat cu UNU. Esti de acord? Da, sire. Bine, bine... iar cind vei aplica principiile pergamentelor, Meveni mai bogat decit ai visat vreodaté. Cea de-a doua je este aceea de-a imparti tot timpul jumatate din ceea ji cu cei mai putin norocosi decit tine. Nu trebuie s& vreo abatere de la aceast conditie Da, sire. $i acum, cea mai importanta conditie dintre toate. iti Wterzis sa impartAsesti cu cineva intelepciunea pe care o pergamentele sau si le incredintezi cuiva. Intt-o zi, va ‘ih om pentru care ti se va ar&ta un semn, asa cum pen- Semele ce le cdutam au fost steaua $i fapta ta lipsit’ egaism. Cind ti se va intimpla asta, vei recunoaste |, chiar daca cel la care se refera el ar putea fi un om ne- Cind inima te va asigura ca tot ceea ce faci e corect, ii Tui sipetul cu ceea ce e induntru, si cind i-l vei da, p ii Huei vor mai fi impuse condifii asemeni celor care i impuse mie si pe care eu fi le impun fie, Scrisoarea }§M primit-o atunci demult asa porunceste: cel de-al findtor al pergamentelor poate impartasi continutul i doreste, Imi promiti si implinesti si aceasté a treia ‘oi indeplini rasufla ca si cum o greutate mare i s-ar fi luat de | Zimbi slab si lua fata lui Hafid intre miinile sale jetuil $i pleaca. N-atn s& te mai revad. Du-te cu dra- Uiirile mele de succes si poate cA Lisha se va impar- din fericirea pe care viitorul ti-o va aduce. sli nesterse se rostogolira pe obrajii lui Hafid atunci sipetul si-1 duse catre iesirea din dormitor. Cind ajunse Opti, puse sipetul jos si se intoarse catre maestrul sau: il nu ma va ajunge din urma dacé hotarirea mea va fi indeajuns de puternica, il zimbi larg si aproba. isi ridicé mina in semn de 6.