Declansarea viiturii

Viitura este provocata de un aflux exterior de apa (fie ploaie torentiala, furtuna, topirea zapezii etc).
Aparitia subita si violenta ce caracterizeaza viiturile subterane se explica prin modul de alimentare
cu apa al retelelor carstice si morfologia acestora.
Mica intidere a bazinelor deversoare face ca acestea sa fie supuse pe intreaga suprafata aversei de
ploaie. De aceea, debitelel tuturor afluentilor tributari retelei vor fi in acelasi timp maxime. Malurile
verticale sau foarte abrupte ale conductelor subterane nu permit deversarea laterala a apelor
excedentare, neputand exista fenomenul de compensare intalnit la suprafata (revarsare, inundare a
luncii etc). Alti factori agravanti ai violentei viiturii subterane sunt panta medie de regula accentuata
a retelei subterane, lipsa de obicei a unor depuneri subterane care sa franeze cat de cat unda de soc si
nu in ultimul rand, etanseitatea calcarelor si saturatia aerului cu vapori de apa. Propagarea apei la
viitura Propagarea apei in subteran se face, datorita factorilor enumerati mai sus, cu viteza mult
superioara celei de curgere a apei in reteaua respectiva. Intr-o retea activa (care are deja un volum
oarecare de apa curgatoare) viitura se propaga impingand apa deja existenta, astfel ca primul val,
cel mai devastator este o apa curata, urmata de apa tulbure si incarcata de material alohton (pietre,
busteni, sol, vegetatie etc). In albiile seci efectul este si mai devastator: albia seaca opreste prea putin
in neregularitaile sale apa, asa ca valul de apa vine cu o putere greu de calculat, maturand totul in
calea sa. Un lucru important: dupa ce viitura a maturat intrega retea, nivelul apei este la un maxim
si va scadea din acest moment, cu exceptia cazurilro cand ploaia vreste si ea in intensitate. Ritmul de
scadere a nivelului viiturii depinde intrinsec de caracteristicile retelei subterane. Uneori insa,
scaderea apelor intr-o pestera pana la debitul normal poate sa dureze zile sau chiar saptamani
intregi, facand anevoioase incercarile de salvare sau de iesire din subteran. In cazul unor viituri
complexe, datorate unor succesiuni de precipitatii, in subteran vor putea fi observate valuri de
viitura corespunzatoare averselor succesive. Tipuri de viituri in subteran Viiturile se pot clasifica in
cateva mari categorii ale caror caracteristici sunt bine de stiut: - viitura de furtuna
- viitura de primavara datorata zapezilor
- viitura de toamna sau de iarna, de ape mari
Ce trebuie sa facem in caz de viitura?
Cel mai bun lucru este sa evitam asemenea situatie. In cazul in care suntem totusi surprinsi de
viitura, iata cateva principii aplicabile in toate situatiile:
- de indata ce se aude o detonatie sau se simte un curent de aer neobisnuit, se va incerca atingerea
unui punct cat mai ridicat pentru evitarea pe cat posibil a impactului cu viitura. Salvarea nu o
constituie in nici un caz fuga disperata spre iesire sau spre o sala, ci doar in sus. Un metru cub de apa
cantareste o tona, in mod evident nu veti avea ultimul cuvant.
- daca viitura va surprinde intr-un put, recoborati cu atentie sau dupa caz, terminati urcarea (daca
echiparea din capul de put nu se afla sub apa). Daca coarda este deja sub apa, evitati cascada in care
va aflati prin pendularea pe coarda. Se va incerca apoi pe cat posibil modificarea echiparii pentru a
se atinge un refugiu (lucarna etc)
- la baza putului: nu urcati niciodata daca echiparea de sus este deja sub apa
- nu traversati inot un lac temporar, deoarece pericolul de a fi tarat de apele furioase este iminent, iar
riscul de hipotermie se va mari considerabil prin udarea completa a corpului si a imbracamintei
- evitati udarea, suportand situatia cu rabdare. Pozitia optima de asteptare este in doi, grupati spate
in spate pentru a reduce pierderile de caldura, ori metoda "broastei testoase" sub o folie de
supravietuire. In cel mai rau caz, daca sunteti intr-o diaclaza sau un meandru, incercati sa atingeti o
brana pe care se poate sta asigurat cu una din lonje
- economisiti lumina si hrana
- se vor instala repere pentru a se urmari evolutia nivelului apelor. Aceasta ocupatie confera si
avantajul de a asigura o ocupatie spirituala
Daca scaderea apelor este rapida (furtuna), se va aborda cu prudenta drumul spre intoarcere, iar
daca e nevoie asigurati in coarda. In principiu, un al doilea val de viitura este de asteptat in circa 24

de ore, furtunile survenind practic intotdeauna in orele calde ale zilei, la fel ca si dezghetul.
Daca viitura dureaza (toamna sau primavara), calmati-va nerabdarea cantand, spunand bancuri sau
organizand orice tipuri de actiuni de grup menite sa ofere o ocupatie spirituala si sa conserve
moralul.
Reamintim ca speologii prinsi de viitura nu au murit niciodata de frig sau de foame, ci intotdeauna
pentru ca au incercat sa infrunte apele furioase. Singura salvare in acest caz este venirea echipei de
salvare dupa retragerea apelor. Aceasta echipa dispune de toate materialele necesare (echipament,
barca, pontoniera), hrana, energizante, este compunsa din speologi care dispun de forte proaspete si
care de obicei au suport logistic la suprafata (echipa medicala etc). Plecand in intampinarea acestei
echipe va riscati in mod cert viata!
Prevenirea riscurilor de viitura
Analiza regimului hidric al cavitatilor
Exista indicii care permit (chiar in absenta unei circualtii permanente) deosebirea unor galerii efectiv
fosile, deci sigure, de cele parcurse temporar si de o circulatie slaba de apa (practicabile oricand) sau
maturate ocazional de cate un torent furios sau inundate total la viituri, caz in care speologul trebuie
sa fie sigur in legatura cu starea vremii si sa supravegheze cu grija echiparile.
Crengi intepenite intr-un meandru, ramurele sau frunze uscate, ace de brad depuse pe polite sau pe
pereti sunt indicii ale inaltimii maxime a apei unei viituri. Argila depusa pe stanca, adesea pana la
tavan, se sedimenteaza intr-o apa camla, care se retrage treptat, dovada a unei viituri de durata, in
timp ce un sol curat, stralucitor, fara praf, nisip sau pietris este dovada sigura a faptului ca galeria
este periodic strabatuta de un curs torential. Un trotuar de calcit, nivelul argilei sau cel al cristalelor
de calcit pot de asemenea indica nivelul maxim al apei ce poate fi atins.
Intr-un curs activ, orice aversa poate provoca cu o oarecare intarziere o replica in mediul subteran.
Galeriile largi prezinta riscuri mai reduse. In cazul galeriilor joase, stramte sau in puturi riscul este
insa mult mai mare, orice marire a debitului traducandu-se intr-o crestere brusca a nivelului apelor.
Pe raurile subterane un pretios indicator al inaltimii potentiale maxime a viiturii il reprezinta
"mucegaiul de viitura", o spuma albicioasa ce ramane lipita pe proeminentele peretilor. Dupa un
timp indelungat aceasta insa dispare, spuma gasita pe parcursul unei galerii indicand o viitura destul
de recenta.
Pentru pesterile receptoare, unde apele provenind din mici pariase, torente temporare sau lacuri de
suprafata alimenteaza cavitatea, pericolul de viitura este mare inca din zona intrarii.
Un alt tip de pesteri cu risc mare de viitura sunt pesterile sau avenele de mici dimensiuni situate in
imediata vecinatate a unui rau sau care colecteaza un bazin hidrografic de suprafata mare. In cazul
unor precipitatii abundente, aceste cavitati pot fi inundate complet intr-un timp relativ scurt,
pericolul fiind asadar foarte mare. De asemenea, barajele sau alte amenajari antropice pot deveni
cauza unei viituri prin golirea partiala a bazinelor de acumulare. In acest caz timpul frumos nu
reprezinta nici o siguranta in explorarea speologica a zonei din aval, fiind necesar sa cunoastem in
plus amenajarile situate in amonte si regimul lor de functionare.
Date meteorologice
Cavitatile cu risc de viitura pot fi deci explorate doar in perioade cu vreme favorabila, la adapost de
fluctuatiile rapide ale debitului.
Cand speologul locuieste in apropierea pesterii si are bunul obicei de a efectua observatii sistematice
asupra evolutiei timpului el poate sa prevada starea vremii pentru urmatoarele 24 de ore cu
suficienta acuratete pentru a prevedea o inrautatire periculoasa a acesteia. Pentru orice eventualitate
el poate consulta si previziunile meteo nationale sau locale daca acestea exista, cu rezerva ca
previziunile la scara nationala sunt imprecise pentru un singur masiv muntos, in timp ce un
meteorolog specializat in regiunea respectiva poate da detalii meteorologice pentru cel putin 48 de
ore, dar si acestea cu un oarecare grad de incertitudine.
De aceea este preferabila anularea oricarei ture, indiferent de importanta ei, in cazul in care

pericolul de viitura ameninta vietile colegilor de echipa. Incapatanarea este de multe ori fatala, si un
ceai cu rom impreuna cu ceva povesti la cabana pot inlocui cu succes o situatie dificila la care
intreaga echipa se poate expune prin ignorarea starii meteorologice nefavorabile.
Folosirea mijloacelor de comunicatie
Pentru prevenirea riscului de viitura, in special in cazul taberelor de amploare, a explorarilor de
durata sau a taberelor subterane, folosirea unui telefon instalat in pestera sau a unor sisteme radio
este justificata, in special in cazul cavitatilor cu zone usor inundabile (laminoare, stramtori, zone cu
tavan jos) sau cu galerii care odata inundate, se golesc extrem de greu, uneori in cateva saptamani
sau chiar luni, caz in care e de preferat sa nu ramanem prinsi inauntru.
Telefoanele utilizate pot fi de diverse marimi si forme, dar sunt indicate cele cu cutie metalica din
aluminiu, care protejeaza interiorul si de apa, si de argila sau lovituri, in timp ce firele cele mai bune
sunt cele izolate la exterior, avand miez de otel si ecranate cu fire subtiri de cupru. Este de asemenea
recomandata utilizarea conectorilor de tip crocodil sau papuc pentru a evita deconectarile.
Telefonul poate fi utilizat atat pentru comunicari de rutina, dar mai ales pentru anuntarea starii
meteo si declansarea operatiunilor de iesire in cazul inrautatirii vremii.
Sacul de "supravietuire"
In cazul cavitailor cu risc de viitura, unde inundatia poate fi pe intreaga lungime a pesterii, in
pasajele sigure pot fi instalati saci speciali cu provizii pentru astfel de situatii de criza, pentru a usura
asteptarea scaderii nivelului apelor.
Acesti saci vor contine rezerve de hrana, folii de supravietuire, surse de caldura si lumina suficiente.
Sacii vor fi niste banane cu capac, care vor trebui sa reziste la umezeala timp indelungat, ele putand
fi transportate din loc in loc si amplasate dupa caz.
Mancarea trebuie sa fie compusa din alimente neperisabile sau ambalate corespunzator (conserve,
alimente in ambalaj vidat).
O gamela si o spirtiera vor ajuta la prepararea unor bauturi sau mancaruri calde, iar pentru lumina
sunt folosite lumanari, care rezista la umezeala, ori rezerve de carbid ambalate in bidoane etanse. Ca
materile auxiliare pot si adaugate folii de supravietuire sau materiale de bivuac. Toate aceste
alimente si accesorii vor fi pastrate in buna stare in timpul explorarilor si utilizate doar in caz de
stricta necesitate. La nevoie, ele vor fi reimprospatate.