AM2012

MC.
15 AUTOEVALUARE
Cuprins
1 MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor

1.1 Exercitii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Exercitii propuse cu indicatii si r
aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Intreb
ari de autoevaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5
5
8
9
2 MC. 02 S
iruri si serii numerice
11
2.1 Exercitii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.3 Intreb
ari de autoevaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
3 MC. 03 Elemente de teoria spatiilor metrice
19
aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
3.3 Intreb
4 MC. 04 Limite si continuitate
27
aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
4.3 Intreb
5 MC. 05 Derivabilitatea si diferentiabilitatea functiilor reale
5.1 Derivabilitatea si diferentiabilitatea functiilor vectoriale de variabila reala . . . . . . . . . .
5.1.1 Exercitii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.1.2 Exercitii propuse cu indicatii si raspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.1.3 Intreb
ari de autoevaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2 Diferentiabilitatea si derivabilitatea partiala ale functiilor reale de mai multe variabile reale
5.2.3 Intreb
5.3 Teoria diferentiabilit
atii si derivabilitatii functiilor vectoriale de argument vectorial . . . . .
5.3.3 Intreb
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
37
37
37
40
42
42
42
46
48
48
48
52
54
6 MC. 06 Aplicatii: extreme; functii definite implicit; extreme conditionate

aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.3 Intreb
57
57
64
66
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
7 MC. 07 Integrale improprii

67
aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
7.3 Intreb
3
8 MC. 08 Integrale depinz

and de un parametru
aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8.3 Intreb
75
75
79
80
9 MC. 09 Integrale curbilinii

83
aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
9.3 Intreb
10 MC. 10 Integrala dubl
a
89
aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
10.3 Intreb
11 MC. 11 Integrale de suprafat
a
97
aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
11.3 Intreb
12 MC. 12 Integrala tripl
a
105
aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
12.3 Intreb
13 MC. 13 Elemente de teoria c
ampurilor
111
aspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
13.3 Intreb
Index de notiuni
119
Bibliografie
121
Capitolul 1
MC. 01 Notiuni fundamentale de

teoria multimilor
1.1
Exercitii rezolvate
Exercitiul 1.1.1. Fie A, B IR si IR. Se consider

a multimile:
A
= {x | x A};
A + B = {x + y | x A, y B};
AB
= {xy | x A, y B}.
S
a se arate c
a dac
a A si B sunt multimi m
arginite atunci A, A + B si A B sunt m
arginite si, n plus,
inf A, > 0
0,
=0
a1 ) inf(A) =
sup A, < 0
sup A, > 0
0,
=0
a2 ) sup(A) =
inf A, < 0
b)
inf A + inf B = inf(A + B) sup(A + B) = sup A + sup B
c)
dac
a A, B [0, ) atunci (inf A)(inf B) = inf(A B) sup(A B) = (sup A)(sup B).
Solutie. a1 ). Consider
am > 0 si fie = inf A. Folosind caracterizarea marginii inferioare cu inegalitati, avem:
x A cu x = x;
> 0, x astfel nc
at x < +
= x < + ,
de unde deducem = inf(A).

Dac
a = 0 atunci A = {0} si inf({0}) = 0.
In cazul < 0, folosind iar
asi caracterizarea cu inegalitati a marginii inferioare = inf A, avem:
x A, x = x;
5
Autoevaluare
> 0, x astfel nc
at x <
= x >
din care rezult

a = sup(A).
Demonstratia pentru a2 ) este similar
a.
b). Fie mA = inf A si mB = inf B. Deci mA a, a A si mB b, b B adica mA + mB a + b. Apoi
> 0, a A astfel nc
at a < mA + si > 0, b B astfel ncat b < mB + din care deducem
2
2
a + b < mA + mB + . Cum > 0 a fost ales arbitrar de mic rezulta ca inf A + inf B = inf (A + B).
La fel se demonstreaz
a c
a sup A + sup B = sup (A + B).
c). Fie = sup A si = sup B. Dac
a = 0 atunci A = {0} sau B = {0} si atunci sup (A B) =
(sup A)(sup B).
Dac
a > 0 si x este element arbitrar al multimii A B, atunci x = a b, unde 0 a si 0 b
implic
a
0 x , x A B,
deci prima inegalitate ce caracterizeaz
a marginea superioara a multimii A B este ndeplinita.
si b >
.
Fie acum > 0 cu < 2 . Atunci exista a A si b B astfel ncat a >
2
2
Produsul acestor numere x = a b are proprietatea
x > +
2
>
4
care arat
a c
a si cea de a doua inegalitate care caracterizeaza marginea superioara a multimii A B este
ndeplinit
a. Prin urmare = sup (A B), adica
sup (A B) = sup A sup B,
ceea ce trebuia de demonstrat.
Cealalt
a parte a demonstratiei este identica.
Exercit
iul 1.1.2. Fie a IR fixat. S
a se arate c
a pentru orice num
ar q 1 ntreg exist
a p Z astfel nc
at

p
1

a se demonstreze c
a orice num
ar real este limita unui sir de numere
a < . Folosind acest rezultat s
q
q
rationale.
hp p + 1
,
, cu p Z determina o partitie a multimii
q
q

p
p+1
p
1

numerelor reale. Alegem atunci p astfel ncat a <
, deci a < . Daca punem q = n si not
am
q
q
q
q
p
1
= rn rezult
a |a rn | < deci rn a.
q
n
Solutie. Fie q IN , fixat. Intervalele de forma
Exercitiul 1.1.3. Fie f : X Y o aplicatie. Atunci avem

a) f injectiv
a A1 , A2 X cu f (A1 ) f (A2 ) rezult
a A1 A2 ;
b) f surjectiv
a B1 , B2 Y cu f 1 (B1 ) f 1 (B2 ) rezult
a B1 B2 .
Solutie. a). . Fie A1 , A2 X fixate si f (A1 ) f (A2 ). Atunci
x1 A1 = f (x1 ) f (A1 ) f (A2 ), deci
x 2 A2
cu f (x1 ) = f (x2 )
MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor
si cum f este injectiv

a rezult
a x1 = x2 , adica A1 A2 .
. Fie x1 , x2 X cu f (x1 ) = f (x2 ). Atunci f ({x1 }) f ({x2 }) deci {x1 } {x2 }, adica x1 = x2 . Prin
urmare f este functie injectiv
a.
b). . Fie B1 , B2 Y fixate si f 1 (B1 ) f 1 (B2 ). Atunci
y1 B1 , x1 X
cu f (x1 ) = y1
x1 f 1 (B1 ) f 1 (B2 )
deci
si atunci y1 = f (x1 ) B2 adic

a B1 B2 .
. Fie y Y fixat. Presupunem c
a f 1 ({y}) = . Atunci y1 f (X) avem f 1 ({y}) f 1 ({y1 }) deci
1
{y} {y1 } adic
a y = y1 . De aici, f ({y}) 6= , ceea ce este absurd.
Exercitiul 1.1.4. Fie aplicatia f : X Y si multimile arbitrare A X, B Y. Atunci

a) f f 1 (B) = B B f (X)
b)

f (A) B = f A f 1 (B) .

Solutie. a) . f (f 1 (B)) = B = B f f 1 (Y ) = f (X).
. Fie y B fixat. Deoarece B f (X), x X cu f (x) = y, deci x f 1 (B) si atunci

y = f (x) f f 1 (B) .

Asadar B f f 1 (B) si cum incluziunea reciproca este ntotdeauna adevarata, avem ca egalitatea de la
punctul a) este adev
arat
a..
b). y f (A) B y f (A) si y B y B si x A cu f (x) = y x A f 1 (B) cu

f (x) = y y f A f 1 (B) .
Exercitiul 1.1.5. Dac

a a1 , a2 , ..., an IR au propriet
atile ai aj 0 si ai 1, atunci
n
Y
(1 + ak ) 1 +
k=1
n
X
ak .
(1.1)
k=1
Ce devine aceast
a inegalitate dac
a a1 = a2 = ... = an = x, unde x [1, ) si n num
ar natural arbitrar?
Solutie. Folosim metoda inductiei matematice.
Pentru n = 2 inegalitatea (1.1) este evidenta.
Presupunem c
a (1.1) este adev
arat
a pentru n si o demonstram pentru n + 1. Avem
n+1
Y
n
Y
k=1
k=1
(1 + ak ) =
=1+
n

X
(1 + ak ) (1 + an+1 ) 1 +
ak (1 + an+1 ) =
n
X
k=1
k=1
ak + an+1 +
n
X
k=1
ak an+1 1 +
n+1
X
k=1
ak .
Autoevaluare
Asadar,
n+1
Y
n+1
X
k=1
k=1
(1 + ak ) 1 +
ak .
(1.2)
Inegalitatea (1.2) demonstreaz

a c
a (1.1) este verificata pentru n + 1.
Conform metodei inductiei matematice rezulta ca (1.1) este adevarata oricare ar fi numarul natural n si
oricare ar fi numerele a1 , a2 , ..., an care satisfac ipotezele din enunt.
Dac
a a1 = a2 = ... = an = x, unde x [1, ), inegalitatea (1.1) devine
(1 + x)n 1 + n x
si este cunoscut
a sub numele inegalitatea lui Bernoulli.
1.2
Exercitii propuse cu indicatii si r

aspunsuri

a a1 , a2 , ..., an IR+ sunt astfel nc
at a1 a2 ... an = 1, atunci
(1 + a1 )(1 + a2 )...(1 + an ) 2n .
Indicatie. Plec
and de la inegalitatea evidenta (1 ai )2 0 obtinem (1 + ai )2 4ai de unde, dupa extragerea
r
ad
acinii p
atrate n ambii membri, deducem ca inegalitatea 1 + ai 2 ai are loc pentru orice i {1, 2, ..., n}.
Efectu
and produsul tuturor acestor inegalitati, deducem
n
Y
(1 + ai ) 2n a1 a2 ...an
i=1
din care, dac

a se tine cont c
a a1 a2 ...an = 1, se obtine inegalitatea din enunt.
Exercitiul 1.2.2. Fie aplicatia f : X X cu proprietatea f f = iX , unde iX este functia identitate pe
multimea oarecare X.
S
a se arate c
a f este functie bijectiv
a.
Indicatie. Ar
atati c
a f este functie surjectiv
a si functie injectiv
a.
Exercitiul 1.2.3. S
a se arate c
a oricare n numere reale supraunitare a1 , a2 , ..., an satisfac inegalitatea
(1 + a1 )(1 + a2 )...(1 + an )
2n1 .
1 + a1 a2 ...an
Indicatie. Utiliz
and inegalitatea evident
a
an+1 1 a1 a2 ...an (an+1 1)
se arat
a prin calcul c
a
(1 + an+1 )(1 + a1 a2 ...an )
2.
1 + a1 a2 ...an an+1
R
aspuns. Inegalitatea cerut
a rezult
a prin folosirea metodei inductiei matematice dupa n.
MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor
Exercitiul 1.2.4. S
a se arate c
a orice n numere reale pozitive a1 , a2 , ..., an satisfac inegalit
atile:
v
u n
n
X
u1 X 2
1
ak t
ak ;
1 .
n
n
k=1
2 .
k=1
v
v
u n
uX
u n 2 uX
1
t
ak t
.
n
a2k
k=1
k=1
Indicatie. Utilizati inegalitatea Cauchy Buniakowski Schwarz

n
n
n
X
2 X
X

2
ak bk
ak
b2k
k=1
k=1
k=1
si alegeti apoi valori pentru bk .

Exercitiul 1.2.5. S
a se afle marginea superioar
a si marginea inferioar
a pentru fiecare dintre submultimile
din IR:
A1 =
n 3k + 1 o
n
n
n n + (1)n n o
n o
n o
n
;
A
=
(1)
cos
;
A
=
sin
;
A
=
.
2
3
4
3k + 2 kZ
3 nIN
n + 5 nIN
3n + 2
nIN
Indicatie. Se determin
a toate subsirurile convergente din fiecare multime.
inf A1 = ,
sup A1 = 1;
inf A2 = 1 ,
sup A2 = 1;
2
R
aspuns.
inf A3 = 0,
sup A3 = sin 1;
inf A4 = 0,
sup A4 = .
3
1.3
Intreb
ari de autoevaluare
1 . Care sunt operatiile obisnuite ce pot fi efectuate cu doua sau mai multe multimi? Enumerati cateva
propriet
ati ale acestor operatii.
2 . Fie A o multime arbitrara. Definiti urmatoarele notiuni: relatie de echivalenta pe multimea A; clase
de echivalent
a pe multimea A; relatie de ordine pe multimea A.
C
and o multime este total ordonat
a?
3 . Cand spunem ca o submultime A din IR este o multime marginita?

Cum se caracterizeaz
a cu ajutorul inegalitatilor notiunile inf A si sup A, unde A IR?
4 . Enumerati operatiile algebrice definite pe IR care pot fi extinse pe multimea IR = IR {, +}.

Care sunt operatiile ce nu pot fi extinse pe IR (cazurile de nedeterminare)?
5 . Care este axioma lui Arhimede referitoare la multimea numerelor reale?
10
Autoevaluare
Capitolul 2
MC. 02 S
2.1
Exercitii rezolvate
Exercitiul 2.1.1. (Num

arul e) S
a se arate c
a sirurile de numere reale (an )n1 si (bn )n1 , unde

1 n
an = 1 +
,
n

1 n+1
bn = 1 +
,
n
n IN ,
sunt strict monotone. Primul sir este strict cresc

ator si majorat, iar al doilea este strict descresc
ator si minorat,
deci ambele sunt convergente.
Limitele acestor siruri sunt egale cu num
arul e apartin
and intervalului (2, 3) si o valoare aproximativ
a a
acestuia este e ' 2, 718281828459.
Solutie. T
in
and cont de inegalitatea lui Bernoulli1
(1 + x)n > 1 + nx, x (1, +) {0},
n IN ,
n 2,
rezult
a
n2 + 2n n+1 n + 1
n+1 n + 1
1
n+1 n+1
an+1
=
1
>
1
= 1.
=
an
(n + 1)2
n
(n + 1)2
n
(n + 1)2
n
Prin urmare an+1 > an , ceea ce arat
a ca (an )n1 este sir strict crescator.
Folosind din nou inegalitatea lui Bernoulli deducem bn > bn+1 , deci sirul (bn ) este strict descrescator.
Pentru orice n IN avem

1 n 1
bn
b1
0 < bn an = 1 +
<
< .
n
n
n
n
Trec
and la limit
a n aceste inegalit
ati deducem ca sirurile (an ) si (bn ) au limitele egale.
Convenim ca limita comun
a a acestor siruri sa fie notata cu e. Au loc estimarile:

1 6
46656
2 = a1 < e < b5 = 1 +
=
= 2, 985984 < 3;
5
15625

1 n
1 n+1
1+
<e< 1+
.
n
n
Dac
a n ultima estimare logaritm
am, obtinem inegalitatile
1
1
< ln(n + 1) ln n < ,
n+1
n
1 Bernoulli,
Jean (1667 1748), matematician elvetian
11
n IN ,
(2.1)
12
Autoevaluare
care sunt utilizate n studiul convergentei sirului (an )n1 , cu termenul general
an = 1 +
1
1
+ + ln n,
2
n
n IN ,
a c
arui limit
a este constanta lui Euler C.
O valoare aproximativ
a cu sase zecimale exacte a constantei lui Euler este C 0, 577216.
Exercitiul 2.1.2. S
a se arate c
a seria
deduc
a suma seriei
X
2n 1
.
2n
n=1
X
n
, |a| > 1 este convergent
a, s
a se calculeze suma ei si apoi s
a se
an
n=1
n
Solutie. Termenul general al primei serii este an = n . Criteriul radicalului n formularea cu limit
a aplicat
a
X n
seriei valorilor absolute
ne d
a
|a|n
n=1
lim
r
an = lim
n
n
n
n
1
=
lim
=
< 1,
n
n
|a|
|a|
|a|
deci seria este absolut convergent

a.
x n
x x 2
Fie acum functia f (x) = +
+ ... +
. Se observa ca f 0 (1) = sn , unde sn este suma partial
aa
a
a
a
x
x
a
seriei. Dar f (x) este suma unei progresii geometrice cu n termeni, cu primul termen si ratia , a carei sum
a
a
este
x n
x n
1
x
x
a
1
f (x) =
=
a 1 x
ax
a
a
si atunci
f 0 (x) =

x n
x n1 1
a
x
1
+
n
(x a)2
a
xa a
a
de unde, lu
and x = 1, deducem
f 0 (1) =

a
1
1 n
a
1 n +
= sn
2
(a 1)
a
1 a an
(a 1)2
care este suma primei serii, deci
X
a
n
=
.
n
a
(a 1)2
n=1
Pentru determinarea sumei celeilalte serii observam ca se poate scrie ca diferenta de doua serii
X
X
X
2n 1
n
1
=
2
= 4 1 = 3,
n
n
n
2
2
2
n=1
n=1
n=1
cu mentiunea c
a prima serie este de dou
a ori seria initiala n care a = 2, iar ultima este o serie geometric
a cu
1
1
ratia si primul termen de asemenea egal cu .
2
2
MC. 02 S
13
Exercitiul 2.1.3. S
a se studieze convergenta urm
atoarelor serii numerice cu termeni pozitivi:
a)

X
1
n=1
X
X
1
an + b n
; b)
, a, c > 0; c)
aln n , a > 0;
n
cn
+
d
n=1
n=1
sin
d)
(n + 1)
n=1
a(a + 1)(a + 2)...(a + n) n

, a, b, > 0.
b(b + 1)(b + 2)...(b + n)
x3
constatam ca este strict cresc
atoare si
Solutie. a) Studiind functia f : [0, ) IR, f (x) = sin x x +
6
1
X 1
1
1
6
f
f (0), de unde deducem sin < 3 . Seria
este convergenta (serie armonica generalizat
a cu
n
n
n
n
n3
n=1

X
1
1
este convergent
a.
= 3) si atunci aplic
and primul criteriu de comparatie rezulta ca seria
sin
n
n
n=1
b) Se aplic
a criteriul r
ad
acinii n formularea cu limita. Pentru a < c seria este convergenta, pentru a > c seria
este divergent
a, iar pentru a = c termenul general al seriei nu tinde la zero, prin urmare seria este divergent
a.
c) Se aplic
a criteriul logaritmic, ajung
anduse la limita
ln a ln n
1
= ln .
n
ln n
a
lim
1
1
1
Pentru a <
seria este convergent
a, pentru a >
seria este divergenta, iar daca a =
atunci seria dat
a
e
e
e
X1
devine
care se stie c
a este divergent
a fiind seria armonica.
n
n=1
d) Raportul termenilor an+1 si an ai seriei are limita . Seria este convergenta pentru 0 < < 1, divergent
a
pentru > 1, iar pentru = 1 folosind criteriul lui Raabe obtinem
a

n
lim n
1 =ba1
n
an+1
din care deducem c
a seria corespunz
atoare este convergenta pentru b > a + 2 si divergenta pentru b < a + 2.
X
X
n+1
1
Dac
a b = a + 2 seria devine a(a + 1)
, comparabila cu seria armonica
, care
(a
+
n
+
1)(a
+
n
+
2)
n
n=1
n=1
este o serie divergent
a. In concluzie, pentru = 1 si b = a + 2 seria din enunt este divergenta.
Exercitiul 2.1.4. S
a se studieze natura seriilor
a).
c).
X
X
n + 3 n ln n
43n (n!)3
; b).
;
2n + 1
(3n)!
n=1
n=1
p
n
X
X
(n + 1)n1
(n
+
1)(n
+
a)
n
, a > 1.
;
d).
nn+1
n=1
n=1
Solutie. a). Aplic

am criteriul radicalului. Se observa ca
este convergent
a.
an =
n + 3 ln n
, iar lim n an = 0 < 1, deci seria

n
2n + 1
14
Autoevaluare
b). Termenul general al seriei este an =
43n (n!)3
, raportul a doi termeni consecutivi da
(3n)!
64
(n + 1)2
an+1
=
.
an
3 (3n + 1)(3n + 2)
Trec
and la limit
a n ultima egalitate, obtinem
an+1
64
(n + 1)2
64
=
lim
=
.
n an
3 n (3n + 1)(3n + 2)
27
lim
Deoarece aceast
a limit
a este supraunitar
a, conform criteriului raportului sau criteriul lui DAlembert
rezult
a c
a seria este divergent
a.
c). Folosim criteriul de comparatie de prima speta. Termenul general al seriei se scrie n forma

1
1 n
.
an = 1 +
n
n(n + 1)

1 n
1
e
1
Ins
a, 1 +
< 2 deci an < 2 .
< e, iar
n
n(n + 1)
n
n
X
1
este convergent
a fiindca este seria lui Riemann pentru = 2, din criteriul de comparatie
Cum seria
n2
n=1
de speta nt
ai rezult
a c
a seria este convergenta.
d). Aplic
am criteriul radicalului. G
asim

p
a+1
(n + 1)(n + a) n2
,
lim n an = lim
=
(n + 1)(n + a) n = lim p
n
n
n
2
(n + 1)(n + a) + n
de unde deducem:
1 < a < 1 = seria este convergenta;
a 1 = seria este divergent
a.
Exercitiul 2.1.5. Discutati n raport cu parametrul real natura seriei numerice cu termeni pozitivi
an ,
n=1
unde
an = (2n + 1)
( + 1)...( n + 1) i2
.
( + 1)( + 2)...( + n + 1)
Solutie. Avem:
an+1 = (2n + 3)
i2
( + 1)...( n + 1)( n)
;
( + 1)( + 2)...( + n + 1)( + n + 2)
Dn =
an+1
2n + 3 n 2
=
.
an
2n + 1
+n+2
Din ultima egalitate rezult

a lim Dn = 1, adica dubiu. In aceasta situatie aplicam criteriul lui Raabe. Ca
n
atare, determin
am expresia

a
(8 + 6)n3 + 2(8 + 6)n2 2(2 2 2)
1
n
1 =n
1 =
Rn = n
Dn
an+1
(2n + 3)( n)2
si apoi limita sa la infinit. G
asim
(8 + 6)n3 + 2(8 + 6)n2 2(2 2 2)
= 4 + 3,
n
(2n + 3)( n)2
lim Rn = lim
de unde ncepe discutia:
MC. 02 S
15
1
4 + 3 > 1 = > = seria este convergenta;
2
1
4 + 3 < 1 = < = seria este divergenta;
2
X
1
2
= = seria devine
, care este divergenta fiindca este comparabila cu seria armonic
a.
2
2n
+1
n=1
2.2

aspunsuri
Exercitiul 2.2.1. Utiliz

and criteriul general de convergent
a al lui Cauchy s
a se arate c
a urm
atoarele siruri
(an )n1 sunt convergente:
a).
an =
sin a sin 2a
sin na
+
+ ... +
;
12
23
n(n + 1)
b).
an =
1
1
1
+
+ ... + 2
.
3 15
4n 1
Indicatie. In diferenta an+p an se descompun n fractii simple fractiile
1
1
si
.
k(k + 1)
4k 2 1
R
aspuns. Ambele siruri sunt convergente.
Exercitiul 2.2.2. S
a se studieze natura seriei cu termeni oarecare
X
n=1
(1)n1
(a 5)n
n 3n
n functie de parametrul a IR.

Indicatie. Se studiaz
a seria valorilor absolute.
R
aspuns. Pentru a (2, 8) seria este absolut convergenta. Pentru a (, 2] (8, +) seria este divergent
a,
iar pentru a = 8 seria este simplu convergenta.
Exercitiul 2.2.3. S
atoarelor serii cu termeni oarecare:
X
an cos nx
a).
,
n!
n=1
a, x IR;
X
sin n sin n2
b).
.
n
n=1
X
|a|n
Indicatie. a). Se utilizeaz
a criteriul de comparatie de speta ntai, seria majoranta fiind
a c
arei
n!
n=1
convergent
a se studiaz
a folosind criteriul raportului. b). Se aplica criteriul lui Dirichlet.
R
aspuns. a). Seria este absolut convergenta. b). Seria este convergenta.
16
Autoevaluare
Exercitiul 2.2.4. S
atoarelor serii cu termeni oarecare:
a)
(1)n
n=1
n
; b)
(2n + 1)2
(1)n+1
n=2
n
;
n2 1
c)
(1)n+1
n=1
2n sin2n x
,
n+1
h i
x , .
2 2
Indicatie. Pentru studiul naturii primelor doua serii se aplica criteriul lui Leibniz de convergenta a unei serii
alternante. Celei de a treia serie, i se studiaza absoluta convergenta.
R
aspuns. Primele dou
a serii sunt convergente, dar nu si absolut convergente. A treia serie este:
h i
absolut convergent
a pentru x , ;
4 4
n o
;
semiconvergent
a pentru x ,
4 4
divergent
a pentru restul valorilor lui x, deoarece termenul general nu tinde la zero.
Exercitiul 2.2.5. S
a se studieze convergenta seriilor cu termeni pozitivi:
(a)
(c)
2n n!
;
(n + 1)(n + 2)...(n + n)
n=1

X
n=3
1 ln n
;
ln ln n
(b)
X
1 4 ... (3n 2)
1
;
3
...
(3n)
n
+
3
n=1
(d)
3
X
1 n 2 + 1 n
.
9 n n2 1
n=2
Indicatie. Se aplic
a:
pentru punctul (a), criteriul raportului;
pentru punctul (b), criteriul lui Raabe;
pentru punctul (c), criteriul logaritmic;
pentru punctul (d), criteriul radicalului.
R
aspuns. Toate seriile sunt convergente.
2.3
Intreb
ari de autoevaluare
1 . Enumerati proprietatile sirurilor numerice convergente.

2 . Definiti notiunea de sir numeric fundamental si enuntati criteriul general de convergenta (Cauchy)
al unui sir numeric.
3 . Justificati convergenta (divergenta) atat pentru seria geometrica cat si pentru seria armonica generalizat
a (seria lui Riemann).
MC. 02 S
17
4 . Absoluta convergenta a unei serii numerice implica convergenta sa?

Dac
a r
aspunsul la ntrebare este da, demonstrati afirmatia.
5 . Cum se numeste o serie numerica convergenta care nu este absolut convergenta? Ce se poate spune despre
seria numeric
a alternant
a
1
(1)n1 .?
n
n=1
18
Autoevaluare
Capitolul 3
MC. 03 Elemente de teoria spatiilor

metrice
3.1
Exercitii rezolvate
Exercitiul 3.1.1. S
a se arate c
a aplicatiile
d : IR IR IR,
d1 : IR IR IR,
d(x, y) = |x y|, x, y IR
d1 (x, y) =
|x y|
, x, y IR,
1 + |x y|
(3.1)
(3.2)
sunt metrici echivalente pe IR si c

a nu exist
a a, b IR, cu 0 < a b, astfel nc
at s
a aib
a loc inegalit
atile
a d(x, y) d1 (x, y) b d(x, y).
(3.3)
Solutie. Prima aplicatie este metrica Euclidian

a din IR. Folosind proprietatile functiei modul se arat
a simplu
c
a d1 este o metric
a pe IR, diferit
a de metrica d.
Prin urmare, perechile (IR, d) si (IR, d1 ) sunt spatii metrice diferite.
Reamintim definitia a dou
a metrici echivalente pe o acceasi multime nevid
a X.
Definitia 3.1.1. Metricele d si d1 pe multimea nevid
a X se numesc echivalente si se scrie d d1 dac
a,
oricare ar fi punctul x0 X, avem
> 0
() > 0
astfel nc
at Bd (x0 , ()) Bd1 (x0 , );
(3.4)
> 0
() > 0
astfel nc
at Bd1 (x0 , ()) Bd (x0 , ).
(3.5)
In Definitia 3.1.1 Bd (x0 , ) reprezint

a bila deschis
a cu centrul n punctul x0 si raza > 0, mai precis
Bd (x0 , ) = {x X | d(x, x0 ) < }.
Fie x0 X, punct fixat arbitrar din IR. Evident, d1 (x, x0 ) d(x, x0 ) oricare ar fi x IR, astfel ca pentru a
avea incluziunea Bd (x0 , ()) Bd1 (x0 , ) din Definitia 3.1.1 putem lua () = .
19
20
Autoevaluare
Pe de alt
a parte, din (3.2) se observ
a c
a d1 (x, x0 ) < 1 oricare ar fi x si x0 din IR, ceea ce conduce la afirmatia
c
a dac
a 1 si x0 IR, atunci bila deschisa cu centrul n x0 de raza din spatiul metric (IR, d1 ) este ntreg
spatiul, adic
a Bd1 (x0 , ) = IR. Dac
a ns
a 0 < < 1, atunci

|x x0 |

,
x Bd1 (x0 , ) =
< = |x x0 | <
= x Bd x0 ,
1 + |x x0 |
1
1

.
ceea ce nseamn
a c
a Bd1 (x0 , ) Bd x0 ,
1
()
Pentru a avea satisf
acut
a si cea de a doua incluziune din Definitia 3.1.1 luam () astfel ncat
=
1 ()
din care rezult

a () =
.
1+
Prin urmare cele dou
a metrici sunt echivalente.
Desi metricele d si d1 sunt echivalente, prima parte a inegalitatii (3.3) nu poate avea loc caci d1 (x, x0 ) < 1,
1
1
1
x, x0 IR conduce la inegalit
atile d(x, x0 ) d1 (x, x0 ) < , din care rezulta d(x, x0 ) < , x, x0 IR,
a
a
a
care evident este fals
a.
Exercitiul 3.1.2. Fie sirul de numere reale (xn )nIN al c

arui termen general este dat de relatia de recurent
a
xn = cos xn1 , unde x0 IR este arbitrar fixat.

3 3
S
a se calculeze lim xn .
n
Solutie. Presupunem c
a exist
a limita u a sirului (xn )nIN . Trecand la limita n relatia de recurenta si tin
and
cont de continuitatea functiei cosinus (limita cosinusului este egala cu cosinusul limitei) observam ca u trebuie
s
a fie o r
ad
acin
a a ecuatiei u = cos u, adica u este un punct fix al aplicatiei (functiei)
3 3
f : IR IR, f (x) = cos x.

(3.6)
3 3
Observatia de mai sus ne sugereaz
a s
a consideram spatiul metric Euclidian IR cu metrica d(x, y) = |x y|
si functia (3.6) pentru care calcul
am distanta ntre doua valori ale sale. Avem
d(f (x), f (y)) = |f (x) f (y)| = | cos x cos y|.

3 3
Transform
and diferenta de cosinusuri n produs, obtinem

x+y
x y
d(f (x), f (y)) = |f (x) f (y)| = 2 sin
sin
.
2
2
3 3
Dar:

x + y
x y x y

.
sin
1; sin

2
2
2
Cu ajutorul acestor major

ari
d(f (x), f (y)) d(x, y), x, y IR,

3 3
care arat
a c
a f este o contractie pe spatiul metric (IR, d).
Metrica d(x, y) = |x y| provine din norma Euclidian
a pe IR care este functia modul |.|, iar perechea
(IR, |.|) este spatiu Banach. Conform principiului contractiei (teorema de punct fix a lui Banach)
exist
a un punct unic u = astfel nc
at f (u) = u.
6
S
irul de numere reale (xn )nIN este chiar sirul aproximatiilor succesive corespunzator functiei f si punctului
initial x0 .
Asadar, lim xn = .
n
6
MC. 03 Elemente de teoria spatiilor metrice
21
Exercitiul 3.1.3. Se consider

a sirul de vectori (xn )n1 din spatiul metric (IR3 , d), unde d(x, y) = kx yk este
n
metrica Euclidian
a pe IR si
s

1
n n (n!)2
n 1) ,
,
n(a
,
xn =
1+
n
(2n)!8n
S
a se determine parametrul real astfel nc
at limita sirului s
a fie la distanta
minim
a n (IR3 , d) fat
a de
1

punctul a() = 1,
e , ln a .
32
Solutie. Se foloseste proprietatea limita unui sir de vectori dintrun spatiu vectorial finit dimensional, care
este si spatiu metric, este egal
a cu vectorul care are coordonatele limitele sirurilor coordonate.

n
Pentru limita primului sir de coordonate se foloseste numarul e si avem lim 1 +
= e .
n
n
Al doilea sir de coordonate are termenul general de forma
xn2 = n an .
Limita acestui sir se determin
a folosind proprietatea:
an+1
dac
a exist
a lim
= x20 IR, atunci avem
n an
lim
an = x20 .
Pentru limita celui de al treilea sir de coordonate se foloseste limita fundamental

a
ax 1
= ln a,
x0
x
unde a este un num
ar real pozitiv dat. Aplicand definitia cu siruri a limitei unei functii ntrun punct
1
si lu
and ca sir convergent la zero sirul cu termenul general xn = , gasim ca limita celui de al treilea sir de
n
coordonate este ln a.
Prin urmare

1
lim xn = e ,
, ln a = x0 .
n
32
lim
Distanta Euclidian
a ntre punctele a si x0
q
|e 1|
(32e )2 + 1
32e
este minim
a dac
a = 0. Prin urmare limita sirului de vectori xn este a(0).
d(a, x0 ) =
Exercitiul 3.1.4. S
irul de functii reale de o variabil
a real
a
fn : [0, 1] IR, fn (x) =
(fn )n1 ,
x2 + nx + n2
x2 + n2
este uniform convergent la functia

f : [0, 1] IR, f (x) = 1, x [0, 1],
iar sirul de functii
(fn )n1 ,
fn : IR IR, fn (x) =
x2 + nx + n2
x2 + n2
nu este uniform convergent la functia limit

a
f : IR IR, f (x) = 1, x IR.
(3.7)
22
Autoevaluare
Solutie. Convergenta uniform

a a unui sir de functii este convergenta n metrica lui Ceb
asev
(fn , f ) = sup d(fn (x), f (x)) = sup |fn (x) f (x)|.
x[0,1]
x[0,1]
Ins
a,

x2 + nx + n2
nx

1
= (x), x [0, 1].
|fn (x) f (x)| =
= 2
2
2
x +n
x + n2
Prin urmare trebuie determinat
a marginea superioar
a a functiei
nx
: [0, 1] IR, (x) = 2
.
x + n2
Pentru a afla marginea superioar
a a functiei calculam
0 (x) =
n3 nx2
, x [0, 1],
(x2 + n2 )2
de unde deducem posibilitatea ca valorile extreme ale functiei sa se atinga n x = n. Daca n > 1, punctele
x = n nu apartin compactului [0, 1] si deci valoarea maxima se va atinge n extremitatile segmentului [0, 1].
n
Cum f (0) = 0 si f (1) =
1 + n2
n
(fn , f ) =
.
1 + n2
Deoarece lim (fn , f ) = 0, rezult
a c
a primul sir de functii din enuntul exercitiului este uniform convergent,
n
iar limita sa, dup
a cum se vede, este functia din enunt.
In cazul celui de al doilea sir de functii, deoarece lim fn (x) = 1 x IR, limita punctual
a este functia
n
real
a de variabil
a real
a (3.7).
Mai trebuie ar
atat c
a sirul numeric cu termenul general (fn , f ) nu este convergent la zero.
nx
1
1
are valorile extreme si , acestea
Pentru aceasta observ
am c
a functia x 7 |fn (x) f (x)| = 2
x + n2
2
2
fiind valorile functiei n x = n si respectiv x = n.
Trebuie ar
atat c
a sirul cu termenul general (fn , f ) nu converge la zero. Intradevar,
(fn , f ) = sup d(fn (x), f (x)) = max |fn (x) f (x)| = max
xIR
xIR
xIR
1
nx
= 6 0,
x2 + n2
2
deci convergenta punctual

a fn f nu este uniforma.
IR
Exercitiul 3.1.5. S
a se arate c
a aplicatia
sZ
k k : C([1, e]) IR+ ,
kf k =
f 2 (x) ln x dx,
f C([1, e])
(3.8)
este o norm
a pe spatiulvectorial real C([1, e]) al functiilor reale continue pe compactul [1, e] si s
a se calculeze
norma functiei f (x) = x, x [1, e].
Solutie. Pentru ca rationamentul de mai jos sa poata fi urmarit reamintim definitia unei norme pe un spatiu
vectorial real.
Definitia 3.1.2. Aplicatia k k : V IR se numeste norm
a pe spatiul liniar real V dac
a satisface urm
atoarele
propriet
ati:
(N1 ) kxk = 0 = x = 0;
(N2 )
kxk = ||kxk, IR si x V ;
(N3 )
kx + yk kxk + kyk, x, y V.
23
Din f C([1, e]) si continuitatea functiei logaritmice rezulta ca functia x 7 f 2 (x) ln x este continu
a pe
compactul [1, e] si deci integrabil
a.
Deoarece functia x 7 ln x este nenegativa pe intervalul [1, e], considerand functia f C([1, e]) cu proprietatea kf k = 0 deducem f = 0, ceea ce arata ca axioma (N1 ) este satisfacuta.
Dac
a IR si f C([1, e]) sunt elemente arbitrare, atunci
sZ
sZ
e
e
2 2
f (x) ln x dx = ||
f 2 (x) ln x dx = ||kf k,
k f k =
1
de unde rezult
a c
a axioma (N2 ) este de asemenea verificata.
Pentru a ar
ata c
a si axioma (N3 ) este satisfacuta calculam patratul normei sumei a doua functii continue
arbitrare f si g definite pe compactul [1, e]. Avem
Z e
Z e

f 2 (x) + 2f (x)g(x) + g 2 (x) ln x dx =
(f (x) + g(x))2 ln x dx =
kf + gk2 =
1
1
(3.9)
Z e
= kf k2 + 2
f (x)g(x) ln x dx + kgk2 .
1
Incerc
am s
a g
asim o majorare pentru termenul
f (x)g(x) ln x dx din (3.9). Presupunand f 6= 0, consider

am
1
functia polinomial
a
e
Z
: IR IR,
(tf (x) g(x))2 ln x dx,
(t) =
f, g C([1, e]),
f 6= 0,
(3.10)
ale c
arei valori se pot scrie
Z
(t) = kf k t 2
2 2

f (x)g(x) ln x dx t + kgk2 ,
(3.11)
din care se vede c

a
(t) 0,
t IR.
(3.12)
Din (3.10), (3.11) si (3.12) rezult

a c
a functia polinomiala este un trinom de gradul al doilea nenegativ. Folosind
aceast
a remarc
a deducem c
a inegalitatea (3.12) are loc daca si numai daca discriminantul trinomului este
nepozitiv, adic
a
Z e
2
f (x)g(x) ln x dx kf k2 kgk2 0.
(3.13)
1
Dac
a n (3.13) trecem n membrul doi termenul kf k2 kgk2 si extragem radicalul, obtinem
Z e

f (x)g(x) ln x dx kf k kgk.

(3.14)
Ad
aug
and faptul c
a un num
ar real este mai mic cel mult egal cu modulul sau, din (3.14) deducem
Z e
f (x)g(x) ln x dx kf k kgk.
(3.15)
Revenind la (3.9) si tin

and cont de (3.15) obtinem

2
kf + gk2 kf k + kgk .
(3.16)
Rezultatul extragerii r
ad
acinii p
atrate din ambii membri ai inegalitatii (3.16) arata ca axioma (N3 ) este si
ea satisf
acut
a.
Prin urmare, aplicatia (3.8) este o norma pe spatiul liniar real C([1, e]).
S
a determin
am norma (lungimea) vectorului f C([1, e]) specificat n enunt, adica a functiei f (x) = x.
Vom calcula p
atratul acestei norme. Integrand prin parti, avem
Z e
e Z e x
x2
1 + e2

2
kf k =
x ln x dx =
ln x
dx =
,
2
4
1
1
1 2
1p
de unde kf k =
1 + e2 .
2
24
Autoevaluare
3.2

aspunsuri
Exercitiul 3.2.1. Determinati punctele fixe ale aplicatiilor:

a) f : IR IR,
b)
f : C C,
f (x) = x5 ;
f (x) = z 5 .
Indicatie. Amintim definitia punctului fix al unei aplicatii definita pe un spatiu metric cu valori n acelasi
spatiu metric.
Definitia 3.2.1. Elementul x al unui spatiu metric (X, d) se numeste punct fix al aplicatiei f : X X dac
a
f (x) = x.
Se rezolv
a ecuatiile f (x) = x, n multimea numerelor reale si f (z) = z, n multimea numerelor complexe C.
R
aspuns.
a) x1 = 1, x2 = 0, x3 = 1;
b)
z1 = 1, z2 = 0, z3 = 1, z4 = i, z5 = i, (i =
1).

a C este multimea numerelor complexe z = x + iy, unde x, y IR, atunci s
a se arate c
a
perechea (C, d), unde
d : C C IR+ ,
d(z1 , z2 ) = |z1 z2 |,
z1 = x1 + iy1 ,
z2 = x2 + iy2 ,
(3.17)
este spatiu metric complet.

al numarului complex
Indicatie. Num
arul complex x iy, notat cu z, se numeste conjugatul complex
z = x + iy. Modulul num

arului complex z, notat prin |z|, se stie ca este |z| = z z. Evident,
|z1 z2 | =
p
(x1 x2 )2 + (y1 y2 )2 .
(3.18)
Folosind (3.17) si (3.18) demonstrati c

a aplicatia d din (3.17) este o metrica pe C, deci (C, d) este spatiu metric.
Amintim definitia spatiului metric complet.
Definitia 3.2.2. Perechea (X, d) se numeste spatiu metric complet dac
a (X, d) este spatiu metric si orice
sir de puncte fundamental din X este convergent.
A da un sir de puncte n (C, d) este echivalent cu a da doua siruri numerice si anume sirul p
artilor reale
si sirul p
artilor imaginare. Apoi se tine cont ca un sir de numere reale este convergent daca si numai dac
a
este fundamental.
Exercitiul 3.2.3. S
a se arate c
a perechea (IR, d), unde d(x, y) = |arctg x arctg y| este un spatiu metric, dar
nu este spatiu metric complet.
25
Indicatie. Faptul c
a aplicatia d este metrica se arata demonstrand ca sunt satisfacute axiomele (M1 ), (M2 ),
(M3 ) din definitia unei distante.
Ar
atati apoi c
a sirul cu termenul general xn = n este fundamental, dar nu este convergent n metrica d.
spatiul metric (IR3 , d), unde d este metrica Euclidian

Exercitiul 3.2.4. In
a pe IR3 , s
a se calculeze limitele
urm
atoarelor siruri:
n
n2
1
;
(xn )n1 , xn =
, 2
, n sin
2n + 1 n + 1
n
+n+1
n2 nk + 1 n2n+1
1
n
, k IN .
(yn )n1 , yn =
,
n,
n
sin
n2 + 1
n
Indicatie. Limita unui sir de puncte (vectori) din IR3 este vectorul din IR3 cu coordonatele limitele sirurilor
coordonate ale sirului dat.
R
aspuns.
lim xn =
1
2

, 1, 1 ,
lim yn = (ek , 1, 1).
Exercitiul 3.2.5. S
a se arate c
a functia g : IR3 IR3 IR definit
a prin
g(x, y) = 3x1 y1 + 2x2 y2 + 2x3 y3 + x1 y2 + x2 y1 x2 y3 x3 y2 ,
unde x = (x1 , x2 , x3 ) si y = (y1 , y2 , y3 ) sunt vectori arbitrari din IR3 , este un tensor metric sau produs
scalar pe spatiul vectorial real IR3 si apoi s
a se calculeze:
produsele scalare g(x0 , y0 ), g(x0 , x0 ) si g(y0 , y0 );
normele vectorilor x0 = (1, 1, 1) si y0 = (2, 1, 5);
distanta dintre vectorii x0 si y0 ;
unghiul dintre vectorii x0 si y0 .
Indicatie. Pentru rezolvarea primei p
arti a exercitiului reamintim
Observatia 3.2.1. Un produs scalar pe spatiul vectorial real H este o form

a biliniar
a simetric
a pe H cu
proprietatea c
a forma p
atratic
a asociat
a este pozitiv definit
a.
11
R
aspuns. g(x0 , y0 ) = 11, g(x0 , x0 ) = 7kx0 k2 , g(y0 , y0 ) = 70 = ky0 k2 , d(x0 , y0 ) = 55, cos = .
7 10
3.3
Intreb
ari de autoevaluare
1 . Enuntati si demonstrati teorema de punct fix a lui Banach.

2 . Demonstrati ca daca (H, g) este un spatiu Euclidian real atunci pentru orice vectori din H
x, y, x1 , x2 , ..., xm , y1 , y2 , ..., yn
26
Autoevaluare
si orice scalari reali

, , 1 , 2 , ..., m , 1 , 2 , ..., n
au loc egalit
atile:
g(x, y1 + y2 ) = g(x, y1 ) + g(x, y2 ),
g(x, y) = g(x, y),
g(x, 0) = 0;
m
X
i=1
i xi ,
n
X
m X
n
X
j yj =
i j g(xi , yj ).
j=1
i=1 j=1
3 . Demonstrati ca ntrun spatiu Euclidian real (H, ) are loc

|x y|
x x y y,
x, y H,
(3.19)
numit
a inegalitatea lui CauchyBuniakowskiSchwarz.
C
and are loc egalitate n (3.19)?
R
aspuns. Egalitatea are loc dac
a si numai daca vectorii x si y sunt liniar dependenti sau coliniari.
4 . Cum se scrie matematic ca doi vectori sunt liniar coliniari?

Verificati c
a afirmatia referitoare la egalitatea n (3.19) este adevarata.
5 . Daca A este o multime dintrun spatiu metric (X, d), dati definitiile notiunilor: acoperire pentru A; acoperire
finit
a a lui A; acoperire finit
a deschis
a a lui A; retea finita a lui A. De asemeni, precizati notiunile: multime
compact
a prin acoperire; multime secvential compacta; spatiu metric compact prin siruri.
6 . Demonstrati echivalenta convergentei unui sir de vectori din spatiul Euclidian real IRn cu convergenta
sirurilor coordonate.
Capitolul 4
MC. 04 Limite si continuitate

4.1
Exercitii rezolvate
Exercitiul 4.1.1. Folosind definitia limitei unei functii ntrun punct, s

a se demonstreze c
a:
a)
lim
xy 1
= 3; c)
(x,y)(3,+) y + 1
(x2 + xy) = 3; b)
lim
(x,y)(1,2)
x2 + y 2
= 0.
(x,y)(0,0) |x| + |y|
lim
Solutie. a) Consider
am metrica pe IR2
d1 (x, x0 ) = max{|x x0 |, |y y0 |}, x = (x, y), x0 = (x0 , y0 ).
Atunci, inegalitatea d1 (x, x0 ) < este echivalenta cu |x x0 | < si |y y0 | < .
Trebuie s
a ar
at
am c
a pentru orice > 0 putem determina = () > 0, astfel ncat de ndata ce
|x 1| < , |y 2| < ,
s
a rezulte
|f (x, y) 3| < ,
unde functia f este
f : IR2 IR,
f (x, y) = x2 + xy, x, y IR.
Evalu
am diferenta |f (x, y) 3| astfel ncat sa punem n evidenta |x 1| si |y 2|. Avem
f (x, y) 3 = x2 + xy 3 = (x 1)2 + (x 1) (y 2) + 4(x 1) + (y 2),
de unde obtinem
|f (x, y) 3| < 2 2 + 5 .
Inegalitatea |f (x, y) 3| < va fi verificata daca
2 2 + 5 = .
T
in
and cont c
a > 0, g
asim
() =
5 +
27
25 + 8
.
4
28
Autoevaluare
Prin urmare,
> 0 () = () =
5 +
25 + 8
4
cu proprietatea
x IR, y IR cu |x 1| < , |y 2| < = |f (x, y) 3| < ,
si deci, n baza primei teoreme de caracterizare a limitei unei functii, rezulta
lim
f (x, y) = ` = 3.
(x,y)(1,2)
b) Fiind dat > 0 oarecare, trebuie s

a determinam () > 0 astfel ncat de ndata ce
|x 3| < (),
s
a fie satisf
acut
a inegalitatea
y>
1
()
xy 1

3 < ,

y+1
din care va rezulta c

a limita functiei
f : IR2 \ {x = (x, y)| y = 1} IR,
f (x, y) =
xy 1
,
y+1
n punctul de la infinit de pe dreapta de ecuatie x = 3, este 3.

Pentru aceasta evalu
am diferenta |f (x, y) 3| astfel ncat sa punem n evidenta |x 3| si y.
xy 1

x 3
x + 1
4

3 = x 3
.

|x 3| +
+
y+1
y+1
y+1
|y + 1|
Dac
a se consider
a y > 0, rezult
a
1
1
< astfel ca
|y + 1|
y
|f (x, y) 3| < |x 3| +
Av
and n vedere c
a |x 3| < si
|x 3| 4
+ .
y
y
1
< , obtinem
y
|f (x, y) 3| < + 2 + 4 = 2 + 5 .
Constat
am c
a |f (x, y) 3| < dac
a
2 + 5 = .
De aici, tin
and cont c
a > 0, deducem
() =
5 +
25 + 4
.
2
Rezultatele stabilite pot fi expuse si astfel: pentru orice vecinatate de forma V = (3 , 3 + ) a punctului
1

` = 3 exist
a o vecin
atate a lui (3, ) de forma U = (3 (), 3 + ())
, + cu proprietatea c
a
()
(x, y) U
f (x, y) V,
si deci limita functiei f n (3, ) este 3.

c) Cum x2 + y 2 = (|x| + |y|)2 2 |x| |y|, presupunand |x| < , |y| < , obtinem:
x2 + y 2
2|x| |y|
= |x| + |y|
|x| + |y| < 2.
|x| + |y|
|x| + |y|
29
Dac
a se impune ca 2 = rezult
a c
a pentru orice > 0, exista = () =
, astfel ncat
2
|x| < , |y| < = |f (x, y)| < ,

ceea ce nseamn
a c
a lim f (x, y) = 0.
x0
Exercitiul 4.1.2. Se d
a functia f : IR2 IR,
3xy 2
,
2x2 + 9y 4
f (x, y) =
0,
dac
a
(x, y) 6= (0, 0)
dac
a
(x, y) = (0, 0)
S
a se arate c
a functia f nu are limit
a n origine.
Solutie. Pentru calculul limitei x0

lim f (x, y) vom considera ca x 0, y 0 pe unul din elementele familei
y0
uniparametrice de parabole {y 2 = mx : m IR}. Avem:

lim f (x, y) = x0
lim
x0
y 2 =mx
y 2 =mx
3mx2
3m
=
.
2
2
x (2 + 9m )
2 + 9m2
Deoarece limita obtinut

a depinde de parametrul familiei de parabole, rezulta ca ea nu este unic
a. Deci
functia f nu are limit
a n origine.
Exercitiul 4.1.3. Functia

f : IR2 \ {0 = (0, 0)} IR,
f (x, y) =
x2
xy
,
+ y2
nu are limit
a n origine.
Solutie. Intr-adev
ar, sirul (zn )n1 , zn IR2 \ {0}, zn =
1
,
n n

, IR, este convergent la 0 = (0, 0). S
irul
valorilor functiei are termenul general

f (zn ) = f
1
,
n n

=
n2
1
2
+
n2
n2
,
1 + 2
de unde lim f (zn ) =

si deci limita sirului (f (zn )) depinde de . De exemplu, pentru = 2, zn =
1 + 2

n

1 2
2
1 1
1
,
avem f (zn ) , iar pentru = 1, zn =
,
, f (zn ) .
n n
5
n n
2
Asadar, exist
a dou
a siruri de puncte convergente la 0 pentru care sirurile valorilor functiei converg la limite
diferite, ceea ce demonstreaz
a c
a functia f nu are limita n origine.
Termenii sirului de vectori (zn )n1 sunt situati pe dreapta y = x care trece prin origine. Daca se efectueaz
a
limita functiei f pentru (x, y) (0, 0), cu (x, y) apartinand acestei drepte, limita depinde de si deci functia
f nu are limit
a n origine.
30
Autoevaluare
Exercitiul 4.1.4. S
a se calculeze limitele:
a)
lim
x0
y0
b)
lim
x0
y2
xy
;
xy + 1 1
sin xy
;
x
f)
g)
c)
h)
d)

y x
1
+
lim
;
x
x
yk
i)
e)
lim
x0
xyz
; j)
x2 + y 2 + z 2
x+y
;
xy + y 2
x2
lim
x
x2 + y 2
;
x4 + y 4
x+y
;
lim 2
x
x + y2
y
y0
z0
lim
x
y
lim x + y
x0
y0
x2 y 2
k)
lim p
x0
y0
l)
lim
x0
y0
m)
x2 + y 2
x2 + y 2 + 1 1
1 cos (x2 + y 2 )
;
x2 y 2 (x2 + y 2 )

2 2
lim 1 + x y
x0
y0
1
x2 + y 2 ;
lim
sin (x3 + y 3 )
;
x2 + y 2
lim
x
lim
x1
y0
z1
z2
lim (x2 + y 2 ) e(x+y) ;
x
y
n)

x2 +y2
3 xyz
; o)
x+y+z
y
x0
y0
exy+z
.
+ cos xy
Solutie. a) Trec
and formal la limit
a se obtine cazul de nedeterminare
0/0. Intrucat nedeterminarea provine
din functii irationale, amplific

am fractia cu conjugata 1 + xy + 1 a numitorului. Obtinem:
p
xy
xy(1 + xy + 1)
lim
=
lim
=
lim
(
xy + 1 + 1) = 2.
x0
x0
x0
xy + 1 1
xy + 1 1
y0
y0
y0
b) Avem aceeasi nedeterminare. Vom nmulti numaratorul si numitorul fractiei cu y. Obtinem:
lim
x0
y2
sin xy
sin xy
sin t
sin xy
= x0
lim y
= lim y x0
lim
= lim y lim
= 2.
y2
y2
t0 t
x
xy
xy
y2
y2
c) Pentru x > 0 si y > 0, avem:

x
y
x
y
1
1
x+y
= 2
+ 2
2+ 2 = + .
x2 + y 2
x + y2
x + y2
x
y
x y
1
1
x+y
+
Trec
and la limit
a n aceste inegalit
ati si tinand cont ca x
lim
= 0, deducem ca x
lim 2
= 0.
x
y
x
+ y2
y
y
0<
d) Prin trecere formal

a la limit
a se obtine nedeterminarea 1 pe care o vom nlatura folosind limita fundamen1
tal
a lim (1 + t) t = e. Avem:
t0

y

y x
y xy
lim
1
+
=
lim
1
+
= ek .
x
x
x
x
yk
yk
e) F
ac
and precizarea c
a xyz 6= 0, din inegalitatea mediilor obtinem:
1
1
p
.
x2 + y 2 + z 2
3 3 (xyz)2
Inmultind ambii membri ai acestei inegalitati cu |xyz|, deducem:

|f (x, y, z)| =

xyz

x2 + y 2 + z 2
p
3
|xyz|
.
3
T
in
and cont de propriet
atile trecerii la limita n inegalitati avem:
lim |f (x, y, z)| = 0 = x0
lim f (x, y, z) = 0.
x0
y0
z0
y0
z0
31
f ) S
a observ
am c
a (x y)2 0 x2 xy + y 2 xy. De asemenea, x2 + y 2 0 x2 xy + y 2 xy,
2
2
deci |x xy + y | = x2 xy + y 2 |xy|. Atunci, pentru x 6= 0 si y 6= 0, deducem:
|x2
|x + y|
|x + y|
|x| + |y|
1
1
=
+
0, cand x , y ,
2
xy + y |
|xy|
|x| |y|
|x| |y|
de unde rezult
a c
a limita functiei n origine este egala cu 0.
g) Deoarece se cere limita unei functii de doua variabile pentru x si y , putem considera x > 0 si
y > 0. Avem:
0<
x2
y2
x2
y2
1
1
x2 + y 2
=
+
+
= 2 + 2 0, cand x , y .
x4 + y 4
x4 + y 4
x4 + y 4
x4
y4
x
y
Asadar, limita functiei n origine este 0.

h) Pornim de la inegalitatea evident
a
(x2 + y 2 )2 4x2 y 2
din care deducem
x2 y 2
1 2
(x + y 2 )2 .
4
Deoarece x 0 si y 0 rezult
a c
a putem considera o vecinatate V a originii n care sa avem
0 < x2 + y 2 < 1, (x, y) V \ {(0, 0)}.
Putem scrie:
2
2 x2 y 2
1 > (x + y )
x +y
2 )2
(x2 +y
4
t2
=t4,
t2
t 4 = 1, dup
a trecerea la limita n aceste inegalitati gasim ca limita cerut
a este 1.
unde t = x2 + y 2 . Cum lim
t0
t>0
i) Deoarece se cere s
a se determine limita functiei f (x, y) = (x2 + y 2 )e(x+y) pentru x si y , putem
considera x > 0 si y > 0. Avem:
0 < f (x, y) = (x2 + y 2 )e(x+y) =
x2 + y 2
x2 + y 2
x2
y2
=
+
.
ex+y
ex ey
ex
ey
t2
= 0, dup
a trecerea la limit
a n ultimele inegalitati obtinem:
t et
Cum lim
lim f (x, y) = x
lim (x2 + y 2 )e(x+y) = 0.
x
y
j) S
i aici putem considera x > 0, y > 0 si z > 0. Din inegalitatea mediilor, avem:

x2 +y2 1 x2 +y2
3 xyz
x+y+z
3
xyz =
.
3
x+y+z
3
Cum x
lim
y
1 x2 +y2
3

x2 +y2
3 xyz
= 0 rezult
a c
a x
lim f (x, y) = x
lim
= 0.
x+y+z
y
y
k) Se procedeaz
a la fel ca la punctul a). Se gaseste
lim f (x, y) = x0
lim p
x0
y0
y0
x2 + y 2
x2 + y 2 + 1 1
= 2.
32
Autoevaluare
l) Cum 1 cos (x2 + y 2 ) = 2 sin2
x2 + y 2
, avem
2
x2 + y 2
1
2 sin2
1
1
1 cos (x2 + y 2 )
2
+
= .
=
lim
=
lim
lim
f
(x,
y)
=
lim
x0 x2 y 2 (x2 + y 2 )
x0
x0
x2 y 2 (x2 + y 2 )
2 x0
x2
y2
y0
y0
y0
y0
m) Cazul de nedeterminare
0
l vom nl
atura folosind o limita fundamentala. Obtinem
0

2 2
lim f (x, y) = x0
lim 1 + x y
x0
y0
= x0
lim
h
x2
1
+ y2 =
y0
1 + x2 y 2
x2 y 2
1
x2 y 2
lim
i
2
2
x0
x2 y 2 x2 + y 2 = e y0 x + y .
y0
Ins
a x0
lim
y0
x2 y 2
= 0. Urmeaz
a c
a x0
lim f (x, y) = 1.
+ y2
y0
x2
n) Folosind lim
t0
sin t
= 1 deducem:
t
lim
lim f (x, y) = x0
x0
y0
y0
sin (x3 + y 3 )
x3 + y 3
xy
=
lim
= x0
lim (x + y)(1 2
) = 0.
x0 x2 + y 2
x2 + y 2
x
+ y2
y0
y0
Ultima limit
a este 0 pentru c
a x + y 0 cand x 0 si y 0, iar functia
g(x, y) = 1
x2
xy
, (x, y) 6= (0, 0)
+ y2
este m
arginit
a deoarece are valorile n compactul [1/2, 3/2].
o) Avem:
lim
(x,y,z)(1,0,1)
f (x, y, z) =
1
exy+z
= f (1, 0, 1) = e2 .
2
2
(x,y,z)(1,0,1) z + cos xy
lim
a functia f F(IR2 \ {(0, 0)}, IR),
f (x, y) = (x + y) sin
1
1
sin , x 6= 0, y 6= 0.
x
y
S
a se arate c
a:
a) x0
lim f (x, y) = 0; b) lim
y0
x0
Solutie. a) Pentru c
a functia t sin

lim f (x, y) nu exist
a; c) lim lim f (x, y) nu exist
a.
y0
y0
x0
1
este marginita, avem:
t
sin
1
1
sin [1, 1], x 6= 0, y 6= 0.
x
y
33
T
in
and cont c
a x0
lim |x + y| = 0, deducem:
y0

1
1

lim |x + y| = 0,
+
y)
sin
lim
|f
(x,
y)|
=
lim
sin
x0
(x
x0
x0
x
y
y0
y0
y0
din care, utiliz
and propriet
ati ale limitei unei functii, obtinem
lim f (x, y) = 0.
x0
y0
b) Nu exist
a lim f (x, y) pentru c
a se pot gasi cel putin doua siruri diferite (yn )n1 cu yn 6= 0 si yn 0 pentru
y0
care limitele lim f (x, yn ) sunt diferite.

n

Asadar lim lim f (x, y) nu exist
a.
x0
y0
c) Nu exist
a lim f (x, y) pentru c
a se pot gasi cel putin doua siruri diferite (xn )n1 cu xn 6= 0 si xn 0 pentru
x0
care limitele lim f (xn , y) sunt diferite.

n

a.
Asadar lim lim f (x, y) nu exist
y0
x0
Exercitiul 4.1.6. S
a se arate c
a functia real
a de dou
a variabile reale
f : IR2 \ {(x, y)| : x2 + y 2 = 1} IR,
f (x, y) = sin
.
1 x2 y 2
nu este uniform continu

a.
Solutie. Vom ar
ata c
a pentru 0 = 1 si > 0 se pot preciza punctele M0 (x0 , y0 ), M00 (x00 , y00 ), cu d(M0 , M00 ) <
, care s
a implice
|f (M0 ) f (M00 )| 0 ,
unde d(, ) este metrica Euclidian
a pe IR2 .
Punctele le determin
am din conditiile f (M0 ) = 0 si f (M00 ) = 1, deci din ecuatiile
1 x0 2 y0 2
= 2n,
1 x00 2 y00 2
= 2n +
, n IN .
2
Trecem indicele n n si alegem x0n , x00n , yn0 si yn00 dupa cum urmeaza:
r
r
1
1
1
2
1
0
00
0
00
xn = xn = ; yn = 1
; yn = 1
.
n
2n n2
4n + 1 n2
Deoarece yn0 1 si yn00 1, rezult
a c
a yn00 yn0 0 si deci pentru orice > 0 exista numarul natural N ()
astfel nc
at pentru orice n > N () s
a avem yn00 yn0 < .
Cum distanta dintre punctele Mn0 si Mn00 este
p
d(Mn0 , Mn00 ) = (x0n x00n )2 + (yn0 yn00 )2 = |yn0 yn00 | = yn00 yn0 ,
avem d(Mn0 , Mn00 ) < dac
a n > N () IN .
Acest rationament demonstreaz
a c
a functia f nu este uniform continua.
4.2

aspunsuri
34
Autoevaluare
Exercitiul 4.2.1. S
a se discute n raport cu parametrul real continuitatea urm
atoarelor functii:
xy
, (x, y) 6= (0, 0)
2
x + y2
10 . f (x, y) =
,
(x, y) = (0, 0);
p
2
2
1 cos x + y , (x, y) 6= (0, 0)

2
2
0
tg (x + y )
2 . f (x, y) =
,
(x, y) = (0, 0);
2
2
2
(x + y + z)tg (x + y + z ) , (x, y, z) 6= (0, 0, 0)

2
2
2
0
x +y +z
3 . f (x, y, z) =
,
(x, y, z) = (0, 0, 0).
1
Indicatie. Pentru limita ` n origine a fiecareia dintre functii se gaseste: 10 . ` nu exista; 20 . ` = ; 30 . ` = 0.
2
In calcule intervin limitele fundamentale: lim sin u = 1; lim tg u = 1
u0 u
u0 u
1
a
R
aspuns. Prima functie este discontinu
a IR, a doua este continua pentru = , iar a treia este continu
2
pentru = 0.
Exercitiul 4.2.2. S
a se arate c
a functia f (x, y) = arcsin
y
nu este uniform continu
a.
x
Indicatie. Se procedeaz
a la fel ca n Exercitiul 4.1.6.
R
aspuns. Rezult
a c
a functia f nu este uniform continua.
Exercitiul 4.2.3. Fie functia vectorial

a de variabil
a vectorial
a

e kxk , kxk sin 1 , kxkx1 , dac

a x 6= 0,
kxk
f : IRn IR3 , f (x) =
(0, 0, 1),
dac
a x = 0,
unde x = (x1 , x2 , ..., xn ) IRn si multimile:
A = {x IRn ;
n
X

|xk | 1}; B =
y = (y1 , y2 , y3 ) IR3 :
k=1
S
a se arate c
a:
(a) A si B sunt multimi nchise n IRn si respectiv n IR3 ;
(b) f (A) este o multime compact
a si conex
a n IR3 ;
(c) f 1 (B) este o multime nchis
a n IRn .

y12
y2
+ 2 + y32 1 .
9
4
35
Indicatie. Functiile coordonate f1 , f2 , f3 ale functiei date sunt functiile reale de n variabile reale

e kxk , x 6= 0,
f1 (x1 , x2 , ..., xn ) =
0,
x = 0,
kxk sin 1 , x 6= 0,
f2 (x1 , x2 , ..., xn ) =
kxk
0,
x = 0,
(
f3 (x1 , x2 , ..., xn )
unde kxk =
kxkx1 , x 6= 0,
1,
x = 0,
v
uX
u n 2
xx=t
xi este norma Euclidiana pe IRn .
i=1
Este usor de verificat c

a f1 , f2 , f3 sunt continue pe IRn , deci f = (f1 , f2 , f3 ) este functie continua.
(a) Multimea A este bila nchis
a cu centrul n origine si raza 2 din spatiul metric (IRn , d2 ), unde
d2 (x, y) =
n
X
|xi yi |,
x = (x1 , x2 , ..., xn ), y = (y1 , y2 , ..., yn ) IRn ,
i=1
deci este o multime nchis

a n IRn .
Consider
am functia real
a
: IR3 IR, (y1 , y2 , y3 ) =
y2
y12
+ 2 + y32 ,
9
4
care este continu

a. Atunci B = 1 ([0, 1]) este o multime nchisa n IR3 (contraimaginea prin functia continu
a
a compactului [0, 1]).
(b) Deoarece o bil
a nchis
a n spatiul Euclidian IRn este multime compacta n IRn (marginita si nchis
a n
n
n
IR ) si conex
a n IR , rezult
a c
a multimea A este o multime compacta si conexa n IRn .
Intruc
at f este functie continu
a si A este o multime compacta si conexa n IRn , rezulta ca f (A) este multime
3
compact
a si conex
a n IR .
(c) Multimea B fiind nchis
a si f fiind functie continua, rezulta ca f 1 (B) este multime nchisa n IRn .
Exercitiul 4.2.4. Fie (V, k k) un spatiu normat. Functia f : V IR, f (x) = kxk este continu
a pe V .
Indicatie. Avem |f (x) f (x0 )| = |kxk kx0 k| kx x0 k. R
aspuns. Fie > 0. Luand () = , atunci
x V cu kx x0 k = d(x, x0 ) < () = |f (x) f (x0 )| < , adica f este continua n x0 . Cum x0 este arbitrar
din V, rezult
a c
a f este continu
a pe V.
Exercitiul 4.2.5. S
a se arate c
a functia
f (x, y) =
2xy
,
+ y2
x2
0,
dac
a
x2 + y 2 6= 0
dac
a
x2 + y 2 = 0
este continu
a n raport cu fiecare variabil
a n parte, dar nu este continu
a n raport cu ansamblul variabilelor.
Indicatie. Se arat
a usor c
a functia f este continua n raport cu fiecare variabila n parte, dar nu este continu
a
n raport cu ansamblul variabilelor.
36
4.3
Autoevaluare
Intreb
ari de autoevaluare
1 . Care este deosebirea dintre continuitate si uniforma continuitate a unei functii definita pe un spatiu
metric cu valori ntrun alt spatiu metric?
2 . Ce se poate afirma despre functiile continue pe multimi conexe? Dar pe multimi convexe? Demonstrati
cel putin una dintre afirmatii.
3 . Orice spatiu metric conex prin arce este spatiu metric conex? Daca raspunsul este da, demonstrati
afirmatia.
4 . Fie functia vectoriala de argument vectorial

f = (f1 , f2 , ..., fm ) : A IRn IRm .
Dac
a A este o multime m
arginit
a si nchis
a si f este functie continua, multimea Im f = f (A) IRm este
m
arginit
a si nchis
a? Dac
a r
aspunsul este da, sa se demonstreze afirmatia.
5 . Ce este o functie Holder, sau functie holderiana? Dar o functie Lipschitz?
Capitolul 5
MC. 05 Derivabilitatea si
diferentiabilitatea functiilor reale
5.1
5.1.1
Derivabilitatea si diferentiabilitatea functiilor vectoriale de variabil

a real
a
Exercitii rezolvate
Exercitiul 5.1.1. S
a se arate c
a fiecare dintre imaginile urm
atoarelor drumuri parametrizate:
(1) r : [1, e] IR3 ,
r(t) = (t2 1)i + t2 j + (ln t) k;
(2) r : [0, 1] IR3 , r(t) = (2t3 + t2 )i + (t2 2t)j + (t3 + t 1)k

este situat
a ntrun plan a c
arui ecuatie se cere a fi determinat
a.
Solutie. (1) Ecuatiile parametrice ale primului drum sunt
= t2 1
= t2
=
ln t,
t [1, e]
Eliminarea parametrului t ntre primele doua ecuatii conduce la egalitatea x y + 1 = 0, care reprezint
a
ecuatia unui plan paralel cu axa Oz.
Prin urmare imaginea primului drum parametrizat este situata n planul de ecuatie x y + 1 = 0.
(2) Ecuatiile parametrice ale drumului sunt
x =
y =
z =
2t3 + t2
t2 2t
t3 + t 1,
.
t [0, 1]
Ecuatia unui plan care ar putea contine imaginea drumului considerat este Ax + By + Cz + D = 0, unde
coeficientii A, B, C, D urmeaz
a a fi determinati.
Impun
and ca imaginea drumului s
a apartina acestui plan, se obtine
A(2t3 + t2 ) + B(t2 2t) + C(t3 + t 1) + D = 0,
37
t [0, 1],
38
Autoevaluare
de unde, prin identificarea coeficientilor, deducem sistemul liniar omogen
2A + C = 0
A+B
= 0
2B C
DC
care are o infinitate simpl

a de solutii, si anume: B = A; C = 2A; D = 2A.
Prin urmare, imaginea drumului se g
aseste n planul Ax Ay 2Az 2A = 0.
Simplific
and prin A, obtinem c
a ecuatia planului cautat este x y 2z 2 = 0.
Exercitiul 5.1.2. Fie curba n spatiu

r : [0, 2] IR3 ,
r(t) = et cos ti + et sin tj + et k.
Determinati parametrizarea natural

a a curbei, lungimea ei si versorii triedrului Frenet ntr-un punct oarecare
al curbei.
t
Solutie. Cum r (t) = et (cos t sin t)i + e
(sin t + cos t)j + et k, urmeaza ca ||r(t)|| = 3et . De aici, elementul de
arc ds al curbei este dat de relatia ds = 3et dt, deci s = 3et + C.
Presupun
and c
a originea de arc pe curba corespunde lui t = 0, obtinem C = 3, deci s = 3(et 1).
Prin urmare, parametrizarea natural
a a curbei este

s
s
s
s
s
r = + 1 cos ln + 1 i + + 1 sin ln + 1 j + + 1 k, s [0, 3(e2 1)].
3
3
3
3
3
Lungimea curbei este
Z
L=
Z
kr(t)kdt =
3et dt =
3(e2 1),
iar versorii triedrului Frenet (s), (s) si (s) sunt dati de relatiile
dr
(s) =
,
ds
d2 r
(s) = ds2 ,
d2 r

ds2
dr d2 r
ds ds
.
(s)
=
(s)
(s)
=
d2 r
ds2
Efectu
and calculele, g
asim

1
s
s
s
s
(s)
=
cos
ln
+
1
sin
ln
+
1
i
+
cos
ln
+
1
+
sin
ln
+
1
j
+
k
,
3
3
3
3
3

1
s
s
s
s
(s) =
cos ln
+ 1 sin ln
+ 1 i + cos ln
+ 1 sin ln
+1 j ,
2
3
3
3
3

1
s
s
s
s
sin ln + 1 cos ln + 1 i cos ln + 1 + sin ln + 1 j + 2k .

(s) =
6
3
3
3
3
MC. 05 Derivabilitatea si diferentiabilitatea functiilor reale
39
Exercitiul 5.1.3. Determinati ecuatia tangentei la curba definit

a de drumul
f F(IR, IR3 ),
n punctul M0 corespunz
ator valorii
f (t) = 2 cos ti + 2 sin tj + 4tk
a parametrului t.
6
Solutie. Un vector director al tangentei la curba ntr-un punct M corespunzator valorii t a parametrului este
f 0 (t) = 2 sin t i + 2 cos t j + 4k.
De aici, un vector director pentru tangenta n M0 este

f0
= i + 3j + 4k.
6

2
Cum M0 3, 1,
, urmeaz
a c
a ecuatiile canonice ale tangentei n M0 la curba sunt
3
2
z
x 3
y1
3 .
= =
1
4
3
Exercitiul 5.1.4. Fie curba definit

a de drumul
f F(IR, IR3 ),
f (t) = et cos ti + et sin tj + e2t k.
Determinati punctele curbei n care tangenta este paralel

a cu dreapta (D) :
y+3
z1
x2
=
=
.
1
1
2
Solutie. Un vector director pentru tangenta n punctul curent M de pe curba corespunzator valorii t a
parametrului este
f 0 (t) = et (cos t sin t)i + et (cos t + sin t)j 2e2t k.
Un vector director al dreptei (D) fiind v = i + j 2k, impunand conditia de paralelism f 0 (t) = cv, c IR,
obtinem
et (cos t sin t) = c, et (cos t + sin t) = c, 2e2t = 2c.
Din cea de-a treia ecuatie obtinem c
a c = e2t . Ridicand la patrat fiecare dintre primele doua ecuatii si sum
and
2
2t
rezultatele, deducem c = e . Prin nmultirea ultimelor doua egalitati gasim c3 = 1, de unde aflam c
a c = 1,
ceea ce implic
a et = 1 si deci t = 0.
Prin urmare, punctul M0 de pe curb
a n care tangenta este paralela cu dreapta (D) este cel corespunz
ator
valorii t = 0 a parametrului. G
asim M0 (1, 0, 1).
Exercitiul 5.1.5. Determinati ordinul de contact n origine al curbelor plane

(C1 ) : x = t3 3t2 ,
t IR;
(C2 ) : x = t2 ,
t IR.
Solutie. Functiile din teorie (vezi MC.05) sunt f, g : IR IR, unde f (t) = t3 3t2 si g(t) = t2 . Observ
am c
a
originea corespunde valorii t = 0.
Derivatele de ordinul nt
ai si doi ale functiilor f si g au expresiile:
f 0 (t) = 3t2 6t; g 0 (t) = 2t;
f 00 (t) = 6t 6;
g 00 (t) = 2.
40
Autoevaluare
Cum:
f 0 (0) = g 0 (0) = 0;
f (0) = g(0) = 0;
f 00 (0) = 0 6= g 00 (0) = 2,
urmeaz
a c
a (C1 ) si (C2 ) au n origine un contact de ordinul ntai.
5.1.2

aspunsuri
Exercitiul 5.1.6. Determinati parametrizarea natural

a a curbei
r : [0, 2] IR3 ,
t
r(t) = (t sin t)i + (1 cos t)j + 4 sin k.
2
Indicatie. Determin
and ds = ||r(t)||dt g
asiti ds = 2dt.
R
aspuns. Parametrizarea natural
a a curbei este r =
s
2
sin

s
s
i + 1 cos
j + 4 sin sk,
2
2
s [0, ].
Exercitiul 5.1.7. S
a se g
aseasc
a vectorul vitez
a, vectorul acceleratie, viteza si acceleratia la momentul t ale
particulei materiale care se misc
a dup
a legea
f F(IR+ , IR3 ),
f (t) = (3t2 3)i + 10tj 4t2 k.
Indicatie. Vectorul vitez

a v(t) la momentul t este f 0 (t), iar viteza v(t) = kv(t)k este kf 0 (t)k. Vectorul acceleratie
00
a(t) la momentul t este f (t), iar acceleratia a(t) = ka(t)k este kf 00 (t)k.
R
aspuns. v(t) = 6ti + 10j 8tk; v(t) = 10 1 + t2 ; a(t) = 6i 8k; a(t) = 10.
Exercitiul 5.1.8. Fie functia r = a cos t + b sin t, unde a si b sunt vectori constanti, iar este o constant
a
real
a pozitiv
a numit
a frecvent
a. S
a se arate c
a
(1)
dr
= a b;
dt
(2)
d2 r
+ 2 r = 0.
dt2
Indicatie. Primele dou

a derivate ale functiei r sunt
dr
= (a sin t b cos t),
dt
d2 r
= 2 (a cos t + b sin t) = 2 r.
dt2
R
aspuns. Deoarece a a = b b = 0, urmeaza ca
r
dr
dt
(a cos t + b sin t) ((a sin t b cos t))
= a cos t (b cos t) + b sin t ((a sin t))

= a b,
cea de-a doua egalitate demonstr

andu-se asemanator.
Exercitiul 5.1.9. Fie functia

f F(IR),
f (t) =
41
1 + t.
Determinati aproxim
arile liniar
a si p
atratic
a n vecin
atatea punctului t0 = 0, precum si ecuatia cercului osculator
al curbei (C) : x = f (t), t IR, n punctul M0 (0, 1).
Indicatie. Derivatele de ordinul nt
ai si al doilea ale lui f sunt date de formulele
4
9
1
4
00
f (t) = (1 + t) 5 ; f (t) = (1 + t) 5 ,
5
25
Aproximarea liniar
a n vecin
atatea lui t0 = 0 este
0
f 0 (0) =
1 00
4
, f (0) =
5
25
t t0 0
f (t0 ) = P1 (t; t0 , f ),
1!
iar aproximarea p
atratic
a n vecin
atatea lui t0 = 0 este
f (t) = f (t0 ) +
f (t) = f (t0 ) +
(t t0 )2 00
t t0 0
f (t0 ) +
f (t0 ) = P2 (t; t0 , f ).
1!
2!
Expresiile celor trei numere care definesc cercul osculator sunt
1 + (f 0 (t0 ))2 0
= t0
f (t0 )
f 00 (t0 )
1 + (f 0 (t0 ))2
=
f (t0 ) +
,
f 00 (t0 )
(1 + (f 0 (t0 ))2 ) 2
R =
.
|f 00 (t0 )|
unde si sunt coordonatele centrului de curbura, iar numarul pozitiv R este raza de curbura.
R
aspuns. Aproxim
arile liniar
a si p
atratica ale lui f n vecinatatea lui t0 = 0 sunt:
1
4
1
f (t) = 1 + t; f (t) = 1 + t t2 ,
5
5
50

2
2
13
11
2197
iar ecuatia cercului osculator este x
+ x+
=
.
10
2
50
Exercitiul 5.1.10. S
a se scrie formula lui Taylor cu restul lui Peano de ordin n a functiei
f F(I, IR2 ),
f (t) = (e2t , ln(1 + 3t)).
n vecin
atatea punctului t0 = 1.
Indicatie. Se calculeaz
a derivatele de ordin oarecare n IN ale functiilor de coordonate:
f1 F(I),
f1 (t) = e2t ,
f2 F(I),
f2 (t) = ln(1 + 3t).
R
aspuns.
f (t) = (e2 , ln 4) +
n k
X
2
k=1
unde F(D, IR2 ).
k!
e2 ,
(1)k1 3k
(t 1)k + (t)(t 1)n .
k4k
42
Autoevaluare
5.1.3
Intreb
ari de autoevaluare
1 . Care este raportul incrementar al unei functii vectoriale de variabila reala f ntr-un punct dat t0 ?
Precizati modul de calcul al raportului incrementar cu ajutorul rapoartelor incrementare ale functiilor componente.
Ce efect are acest mod de calcul asupra legaturii dintre derivabilitatea functiei f si derivabilitatea functiilor
componente?
2 . Scrieti si demonstrati formula lui Leibniz de derivare de k ori a produsului functiilor f , g C k (I, IRm ).
3 . Precizati o functie f F(IR, IR2 ) care este continua n t0 = 0 fara a fi derivabila n t0 .
4 . Drumul parametrizat
f : [0, 2] IR3 ,
f (t) = (R cos t, R sin t, ht),
R > 0,
h IR ,
are drept traiectorie o bucl

a dintr-o elice cilindric
a de pas constant.
C
at este lungimea acestei bucle?
5 . Fie curbele plane

(C1 ) : x = f (t), t [a, b],
(C2 ) : x = g(t), t [a, b].
Interpretati cu ajutorul notiunilor de tangenta si cerc osculator urmatoarele situatii:

1. (C1 ) si (C2 ) au contact de ordin 0 n M1 (t1 , x1 );
2. (C1 ) si (C2 ) au contact de ordin cel putin 2 n M2 (t2 , x2 ).
5.2
5.2.1
Diferentiabilitatea si derivabilitatea partial

a ale functiilor reale
de mai multe variabile reale
Exercitii rezolvate
Exercitiul 5.2.1. S
a se calculeze derivata functiei reale de trei variabile reale
f F(IR3 ),
f (x1 , x2 , x3 ) = 3x21 + 2x2 + 4x33
n punctul a = (2, 1, 1) dup

a directia v = (1, 0, 1).
Solutie. Determin
am nt
ai versorul s al vectorului v. Deoarece kvk =
s=
2, urmeaza ca
1
1
1
v = , 0, .
kvk
2
2
Derivata functiei f n punctul a dup

a directia de versor s este data de
df
f (a + ts) f (a)
(a) = lim
= g 0 (0),
t0
ds
t
unde g este definit
a prin
!2
!3
t 2
t 2
g(t) = f (a + ts) = 3 2 +
+2+4 1+
.
2
2
Prin urmare
43
!
!2
2
2
t
t
,
g 0 (t) = 3 2 2 +
+6 2 1+
2
2
de unde
df
(a) = g 0 (0) = 12 2.
ds
Exercitiul 5.2.2. S
a se calculeze diferentiala functiei reale de dou
a variabile reale
f F(IR2 ),
f (x1 , x2 ) = ex1 x2 sin 2x1 x2
si s
a se demonstreze c
a derivatele partiale de ordinul al doilea ale functiei f verific
a relatia
2f
2f
(x
,
x
)
+
(x1 , x2 ) = 0,
1
2
x21
x22
(x1 , x2 ) IR2 .
Solutie. Se obtine:
f
(x1 , x2 )
x1

2
2
x21 x22
x21 x22
e
sin 2x1 x2 =
e
sin 2x1 x2 + ex1 x2
(sin 2x1 x2 )
x1
x1
x1
f
(x1 , x2 )
x2
2x1 ex1 x2 sin 2x1 x2 + ex1 x2 2x2 cos 2x1 x2 ;

2
2
x21 x22
x21 x22
=
e
sin 2x1 x2 =
e
(sin 2x1 x2 )
sin 2x1 x2 + ex1 x2
x2
x2
x2
= 2x2 ex1 x2 sin 2x1 x2 + ex1 x2 2x1 cos 2x1 x2

de unde, conform expresiei diferentialei de ordinul ntai a unei functii
df (x1 , x2 ) =
f
f
(x1 , x2 )dx1 +
(x1 , x2 )dx2
x1
x2
rezult
a
2
df (x1 , x2 ) = 2ex1 x2 [(x1 sin 2x1 x2 + x2 cos 2x1 x2 ) dx1 + (x1 cos 2x1 x2 x2 sin 2x1 x2 ) dx2 ] .
Au loc de asemenea egalit
atile
2f
(x1 , x2 )
x21
=
=
2ex1 x2 sin 2x1 x2 + 4x21 ex1 x2 sin 2x1 x2 + 2x1 ex1 x2 2x2 cos 2x1 x2
f
x1
x1
(x1 , x2 ) =

2
2
2
2

2x1 ex1 x2 sin 2x1 x2 + ex1 x2 2x2 cos 2x1 x2
x1
2
+2x1 ex1 x2 2x2 cos 2x1 x2 ex1 x2 4x22 sin 2x1 x2

2
= ex1 x2 (2 + 4x21 4x22 ) sin 2x1 x2 + 8x1 x2 cos 2x1 x2
si
2f
(x1 , x2 )
x22
x2

2
f
x2

(x1 , x2 ) =

2
2
2
2

2x2 ex1 x2 sin 2x1 x2 + ex1 x2 2x1 cos 2x1 x2
x2
2
= 2ex1 x2 sin 2x1 x2 + 4x22 ex1 x2 sin 2x1 x2 2x2 ex1 x2 2x1 cos 2x1 x2
2
2x2 ex1 x2 2x1 cos 2x1 x2 ex1 x2 4x21 sin 2x1 x2

2
2
= ex1 x2 (2 4x21 + 4x22 ) sin 2x1 x2 8x1 x2 cos 2x1 x2 ,
44
Autoevaluare
de unde
2f
2f
(x1 , x2 ) +
(x1 , x2 ) = 0,
2
x1
x22
(x1 , x2 ) IR2 .
O functie real
a f care verific
a egalitatea de mai sus se numeste functie armonic
a.
Dac
a f are trei variabile reale, egalitatea corespunzatoare celei de mai sus se scrie
2f
2f
2f
(x1 , x2 , x3 ) +
(x1 , x2 , x3 ) +
(x1 , x2 , x3 ) = 0,
2
2
x1
x2
x23
(x1 , x2 , x3 ) D IR3 ,
iar f se numeste de asemenea functie armonica.
Exercitiul 5.2.3. Fie F(IR) o functie derivabil

a. Demonstrati c
a functia
F(IR2 , IR),
(x, y) = (x2 + y 2 )
verific
a relatia
y
(x, y) x
(x, y) = 0,
x
y
(x, y) IR2 .
Solutie. Conform formulei de derivare a functiilor compuse, au loc relatiile
(x, y)
x
(x, y)
y
deci
y
=
=
2
(x + y 2 ) = 2x0 (x2 + y 2 )
x
0 (x2 + y 2 ) (x2 + y 2 ) = 2y0 (x2 + y 2 ),

y
0 (x2 + y 2 )
(x, y) x
(x, y) = 2xy0 (x2 + y 2 ) 2xy0 (x2 + y 2 ) = 0,
x
y
(x, y) IR2 .
Exercitiul 5.2.4. Demonstrati c

a functia
f F(IR2 ),
(x2 + y 2 ) sin p
,
2 + y2
x
f (x, y) =
0,
(x, y) 6= (0, 0)
(x, y) = (0, 0).
este diferentiabil
a n origine.
Solutie. Observ
am c
a f (0, 0) = 0, iar
f
f (t, 0) f (0, 0)
(0, 0) = lim
= lim
t0
t0
x
t

1
deoarece lim t = 0 iar sin 1. Similar,
t0
|t|
f
f (0, t) f (0, 0)
(0, 0) = lim
= lim
t0
t0
y
t
t2 sin
1
|t|
t2 sin
t
= lim t sin
1
= 0,
|t|
= lim t sin
1
= 0.
|t|
t0
1
|t|
t0
45
Definitia diferentiabilit
atii unei functii conduce la egalitatea
p
f (x, y) = (x, y) x2 + y 2 , (x, y) IR2 ,
de unde
(x2 + y 2 ) sin p 1
,
(x, y) =
x2 + y 2
0,
(x, y) 6= (0, 0)
(x, y) = (0, 0).
T
in
and seama c
a
lim
(x, y) = 0 = (0, 0),
(x,y)(0,0)
deoarece
lim
x2
y2
(x,y)(0,0)

1

= 0, iar sin p
1, rezulta concluzia.

x2 + y 2
Exercitiul 5.2.5. Precizati dezvoltarea functiei polinomiale

f F(IR2 ),
f (x, y) = x2 y 5xy + x2 5x + 6y + 6,
cu ajutorul formulei lui Taylor ntr-o vecin

atate a punctului x0 = (2, 1).
Solutie. Observ
am c
a f C N (IR2 ) pentru orice N numar natural, iar f (x0 ) = 0. Pentru functia data derivatele
partiale de ordinele nt
ai si doi sunt date de relatiile
(x, y) = 2xy 5y + 2x 5,
(x, y) = x2 5x + 6,
2f
(x, y) = 2y + 2,
x2
2f
(x, y) = 0,
y 2
2f
2f
(x, y) =
(x, y) = 2x 5,
xy
yx
de unde
f
f
2f
2f
(x0 ) =
(x0 ) =
(x0 ) =
(x0 ) = 0,
2
x
y
x
y 2
2f
2f
(x0 ) =
(x0 ) = 1.
xy
yx
Mai departe,
3f
3f
3f
3f
(x,
y)
=
0,
(x,
y)
=
2,
(x,
y)
=
0,
(x, y) = 0,
x3
x2 y
xy 2
x3
toate derivatele partiale ale lui f de ordin patru sau mai mare fiind identic nule. Rezulta atunci ca
f (x, y)
= f (x0 ) +
+
+
+
f
f
(x0 )(x x0 ) +
(x0 )(y y0 )+
x
y

1 2f
2f
2f
(x0 )(x x0 )2 + 2
(x0 )(x x0 )(y y0 ) + 2 (x0 )(y y0 )2 +
2
2! x
xy
y

3
3
1 f
f
3f
3
2
(x
)(x
x
)
+
3
(x
)(x
x
)
(y
y
)
+
3
(x0 )(x x0 )(y y0 )2
0
0
0
0
0
3! x3
x2 y
xy 2

3f
3
(x
)(y
y
)
.
0
0
y 3
din care obtinem f (x, y) = (x 2)(y + 1) + (x 2)2 (y + 1), oricare ar fi (x, y) IR2 .
46
Autoevaluare
Exercitiul 5.2.6. Ar
atati c
a functia
f F(IR2+ ),
f (x, y) = (x2 + y 2 ) sin
y
x
este omogen
a, precizati-i gradul de omogenitate si verificati formula lui Euler.
Solutie. Au loc relatiile

ty
y
f (tx, ty) = (tx)2 + (ty)2 sin
= t2 (x2 + y 2 ) sin = t2 f (x, y),
tx
x
(x, y) IR2+ , t > 0,
deci f este omogen

a de gradul al doilea. Prin calcul direct, se obtine ca
y
y
f
2
y y
(x + y 2 ) sin
= 2x sin + (x2 + y 2 ) cos
2
(x, y) =
x
x
x
x
x
x

y
y
f
2
y
1
(x + y 2 ) sin
= 2y sin + (x2 + y 2 ) cos
(x, y) =
.
y
y
x
x
x x
Conform acestor relatii,
f
f
x (x, y) + y (x, y)
x
y

y
y y
y 1
y
2
2
2
2
= x 2x sin + (x + y ) cos
2
+ y 2y sin + (x + y ) cos
x
x
x
x
x x
y
y
y
y
y
y
2
2
2
2
2
= 2x2 sin (x + y ) cos + 2y sin + (x + y ) cos
x
x
x
x
x
x
y
2
2
= 2(x + y ) sin
x
= 2f (x, y),
ceea ce nseamn
a c
a formula lui Euler este verificata.
5.2.2

aspunsuri
Exercitiul 5.2.7. Precizati directiile dup

a care functia
f F(IR2 ),
f (x, y) =
p
6
x2 y 4
are derivat
a n origine.
Indicatie. O directie oarecare din IR2 are versorul s = (cos , sin ), unde [0, 2). Se arata ca
6
df
t6 cos2 sin4
|t| p
6
(0, 0) = lim
= lim
cos2 sin4 .
t0
t0 t
ds
t
R
aspuns. Limita de mai sus exist
a dac
a si numai daca cos2 sin4 = 0, deci
Exercitiul 5.2.8. Pornind de la definitia derivatelor partiale, determinati

f : D IR2 IR,

0,
3
, ,
.
2
2
f
(0, 1) dac
a
x
f (x, y) = ln(1 + xy 2 ).

Indicatie. Not
and a = (0, 1), avem
R
aspuns.
47
f
f (a + te1 ) f (a)
(a) = lim
, unde e1 = (1, 0).
t0
x
t
f
(a) = 1.
x
atati c
a functia
f F(IR2 ),
f (x, y) = y cos(x2 y 2 )
satisface egalitatea
1 f
1 f
1
+
= 2 f (x, y),
x x y y
y
pentru x, y 6= 0.
Indicatie. Au loc relatiile

f
= 2xy sin(x2 y 2 ),
x
f
= cos(x2 y 2 ) + 2y 2 sin(x2 y 2 ).
y
R
aspuns.
1 f
1 f
1
1
1
+
= 2y sin(x2 y 2 ) + cos(x2 y 2 ) + 2y sin(x2 y 2 ) = cos(x2 y 2 ) = 2 f (x, y).
x x y y
y
y
y
Exercitiul 5.2.10. Demonstrati c

a functia
f F(IR2 ),
p x|y| ,
f (x, y) =
x2 + y 2
0,
(x, y) 6= (0, 0)
(x, y) = (0, 0)
nu este diferentiabil
a n (0, 0).
Indicatie. S
a presupunem c
a f este diferentiabila n origine. Deoarece
f (0, 0) =
f
f
(0, 0) =
(0, 0) = 0,
x
y
conform definitiei diferentiabilit

atii urmeaza ca
p
f (x, y) = (x, y) x2 + y 2 ,
(x, y) IR2 ,
cu
lim
(x, y) = 0 = (0, 0).
(x,y)(0,0)
R
aspuns. Din relatiile de mai sus se obtine ca expresia lui este data de
x|y|
p
,
(x, y) 6= (0, 0)
x2 + y 2
(x, y) =
.
0,
(x, y) = (0, 0)
48
Autoevaluare
x|y|
nu exista, lucru care se poate constata, de exemplu, observ
and c
a
x2 + y 2
2
2
(x, x) =
, pentru x > 0, iar (x, x) =
, pentru x < 0, sau folosind caracterizarea cu siruri a limitei
2
2
unei functii ntr-un punct. Rezult
a de aici ca f nu este diferentiabila n (0, 0).
Ins
a
lim
(x, y) =
(x,y)(0,0)
lim
(x,y)(0,0)
Exercitiul 5.2.11. Calculati dN f (x, y), unde f (x, y) = eax+by , a, b IR.
Indicatie. Se arat
a c
a dN (eax+by ) =
N
X
k
CN
k=0
R
aspuns. dN (eax+by ) = eax+by
5.2.3
PN
k=0
N (eax+by ) N k k
dx
dy .
xN k y k
k N k k
CN
a
b dxN k dy k = eax+by (adx + bdy)n .
Intreb
ari de autoevaluare
1 . Fie functia
(
2
f F(IR ),
f (x, y) =
Atunci f este derivabil

a partial n origine, iar
1,
x 6= 0 si y 6= 0
0,
x = 0 sau y = 0
f
f
(0, 0) =
(0, 0) = 0, desi f nu este continua n origine.
x
y
Cum explicati acest rezultat?
2 . Fie functia

f F(IR2 ),
f (x, y) =
Atunci f este diferentiabil

a n origine, desi
(x2 + y 2 ) sin
x2 + y 2 ,
0,
(x, y) 6= (0, 0)
.
(x, y) = (0, 0)
f
f
si
sunt discontinue n origine.
x
y
Cum explicati?
3 . Fie E IRn un con cu varful n origine si k IR.

Este multimea functiilor omogene de gradul k pe IR spatiu liniar real n raport cu operatiile uzuale de
adunare a functiilor si nmultire a functiilor cu scalari?
4 . Dati exemplu de doua functii f1 , f2 F(IRn ) care au aceeasi matrice hessiana n orice x IRn fara ca
diferenta lor s
a fie constant
a.
5 . Precizati definitia laplacianului n trei variabile.
5.3
5.3.1
Teoria diferentiabilit
atii si derivabilit
atii functiilor vectoriale de
argument vectorial
Exercitii rezolvate

f F(IR2 , IR3 ),
f (x, y) = (xy, y sin x, x + y).
Demonstrati c
a f este diferentiabil
a pe IR2 . Precizati diferentiala sa df (x) ntr-un punct oarecare x si df (x0 ; a),
unde x0 = (0, 1), a = (1, 0). Determinati matricea jacobian
a a lui f ntr-un punct oarecare x.
49
Solutie. Fie functiile de coordonate f1 , f2 , f3 F(IR2 , IR),

f1 (x, y) = xy,
f2 (x, y) = y sin x,
f3 (x, y) = x + y.
Derivatele partiale de ordinul nt

ai ale acestor functii
f1
f1
(x, y) = y,
= x,
x
y
f2
f2
(x, y) = y cos x,
= sin x,
x
y
f3
f3
(x, y) = 1,
(x, y) = 1
x
y
sunt continue pe IR2 , prin urmare f1 , f2 si f3 sunt functii diferentiabile pe IR2 .

Deoarece functiile de coordonate f1 , f2 si f3 sunt diferentiabile pe IR2 , functia vectoriala f = (f1 , f2 , f3 ) este
diferentiabil
a pe IR2 .
Diferentiala functiei f ntr-un punct oarecare x = (x, y) se calculeaza cu ajutorul diferentialelor functiilor
coordonate sub forma
df (x, y) = (df1 (x, y), df2 (x, y), df3 (x, y)) = (ydx + xdy, y cos xdx + sin xdy, dx + dy),
de unde
df (x0 ; a) = (1 1 + 0 0, 1 cos 0 1 + sin 1 0, 1 + 0) = (1, 1, 1).
Deoarece matricea jacobian
a a lui f ntr-un punct oarecare x = (x, y) este
f1
f1
(x,
y)
(x,
y)
x
y
f2
f2
,
(x,
y)
(x,
y)
Jf (x, y) =
x
y
f3
f3
(x, y)
(x, y)
x
y
y
x
urmeaz
a c
a Jf (x, y) = y cos x sin x .
1
1
f F(IR2 , IR2 ),
f (x, y) = (sin(x2 + y 2 ), cos(xy))
Demonstrati c
a f este de dou
a ori diferentiabil
a pe IR2 si calculati d2 f (x0 ; a), unde x0 = (0, ), a = (0, 1).
Solutie. Fie functiile de coordonate f1 , f2 F(IR2 , IR),
f1 (x, y) = sin(x2 + y 2 ),
f2 (x, y) = cos(xy).

ai ale acestor functii sunt, respectiv,
f1
f1
(x, y) = 2x cos(x2 + y 2 ),
(x, y) = 2y cos(x2 + y 2 ),
x
y
f2
f2
= y sin(xy),
= x sin(xy),
x
y
n vreme ce derivatele partiale de ordinul al doilea sunt, respectiv,

2 f1
(x, y) = 2 cos(x2 + y 2 ) 4x2 sin(x2 + y 2 ),
x2
2 f1
(x, y) = 2 cos(x2 + y 2 ) 4y 2 sin(x2 + y 2 )
y 2
2 f1
2 f1
(x, y) =
(x, y) = 4xy sin(x2 + y 2 ),
xy
yx
2 f2
(x, y) = y 2 cos(xy),
x2
2 f2
(x, y) = x2 cos(xy),
y 2
2 f2
2 f2
(x, y) =
(x, y) = (sin(xy) + xy cos(xy)).
xy
yx
50
Autoevaluare
Deoarece aceste derivate partiale sunt continue pe IR2 , urmeaza ca functiile de coordonate f1 si f2 sunt de
dou
a ori diferentiabile pe IR2 .
In concluzie f este de dou
a ori diferentiabila pe IR2 .
Diferentiala de ordinul al doilea a lui f ntr-un punct oarecare x = (x, y) se calculeaza cu ajutorul diferentialelor de ordinul al doilea ale functiilor coordonate, sub forma
d2 f (x, y) = (d2 f1 (x, y), d2 f2 (x, y)),
unde
d2 f1 (x, y)
2 f1
2 f1
2 f1
(x, y)dx2 + 2
(x, y)dy 2
(x, y)dxdy +
2
x
xy
y 2
(2 cos(x2 + y 2 ) 4x2 sin(x2 + y 2 ))dx2 8xy sin(x2 + y 2 )dxdy+

+(2 cos(x2 + y 2 ) 4y 2 sin(x2 + y 2 ))dy 2
d2 f2 (x, y)
iar, pentru x =
2 f2
2 f2
2 f2
(x, y)dx2 + 2
(x, y)dy 2
(x, y)dxdy +
2
x
xy
y 2
y 2 cos(xy)dx2 2(sin(xy) + xy cos(xy))dxdy x2 cos(xy)dy 2 ,
, y = 0, dx = 0, dy = 1, de unde obtinem d2 f (x0 ; a) = (2, 0), deci un vector din IR2 .
Exercitiul 5.3.3. S
a se determine aproximarea liniar
a a functiei
f = (f1 , f2 ) F(IR2 , IR2 ), f (x, y) = (sin2 x cos y, sin x cos y), () x = (x, y) IR2 ,

ntro vecin
atate a punctului x0 = 0,
.
2

= (0, 0).
Solutie. Se observ
a c
a f (x0 ) = f 0,
2
Aproximarea liniar
a a functiei f n vecinatatea punctului x0 este data de relatia
f (x) = f (x0 ) + df (x0 ; x x0 ).

Consider
and functiile de coordonate f1 , f2 F(IR2 , IR),
f1 (x, y) = sin2 x cos y,
f2 (x, y) = sin x cos y,
rezult
a c
a
df (x, y) = (df1 (x, y), df2 (x, y)) = (2 sin x cos x cos ydx sin2 x sin ydy, cos xdx + sin ydy),

de unde df (x0 ; x x0 ) = 0 1(x 0) 0 1 y
, 1(x 0) + 1 y
= 0, x + y
.
2
2
2

.
Aproximarea liniar
a c
autat
a este f (x) = 0, x + y
2
Exercitiul 5.3.4. S
a se calculeze
2f
,
, unde
xy
2
f : IR2 IR3 ,
f (x, y)
(sin (x + y), cos (x + y), xy).
51
Solutie. Derivata partial

a de ordinul al doilea mixta a unei functii vectoriale de doua variabile reale f , ntrun
punct (x, y), se calculeaz
a dup
a regula
2f
f
(x, y).
(x, y) =
xy
x y
Dar
f
(x, y) = (cos (x + y), sin (x + y), x). Aplicand acestei functii operatia de derivare fata de x, g
asim
y
2f
(x, y) = ( sin (x + y), cos (x + y), 1).
xy
Lu
and x = si y =
, obtinem
2
2f
3
3
,
= sin
, cos
, 1 = (1, 0, 1).
xy
2
2
2
Derivata astfel determinat

a este un vector de lungime
2, paralel cu planul xOz.
Exercitiul 5.3.5. Fie suprafata

(S) :
r = (u2 + v + 3)i + (u2 v + 1)j + uvk,
(u, v) IR2 .
Determinati ecuatia planului tangent la suprafat

a si a normalei n punctul M0 (S) corespunz
ator perechii
(u0 , v0 ) = (1, 0). Precizati coeficientii lui Gauss si prima form
a fundamental
a asociat
a suprafetei (S).
Demonstrati c
a liniile parametrice u = c, c IR sunt drepte, iar curba (C) : r = r(u, u), u IR, este
curb
a plan
a.
Solutie. Observ
am c
a functia S F(IR2 , IR3 ) care defineste suprafata (S) este diferentiabila, prin urmare (S)
este o suprafat
a neted
a n IR3 . S
a not
am
S1 (u, v) = u2 + v + 3,
S2 (u, v) = u2 v + 1,
S3 (u, v) = uv
functiile coordonate ale functiei vectoriale S. Atunci parametrii directori A, B, C ai normalei N la planul tangent
la suprafat
a sunt

D(S2 , S3 ) 2u 1
A =
= 2u2 + v
=
v
u
D(u, v)

D(S3 , S1 ) v u
B =
=
= v 2u2 ,
2u 1
D(u, v)

D(S1 , S2 ) 2u 1
=
= 4u
C =
2u 1
D(u, v)
iar matricea jacobian
a a aplicatiei S este
2u 1
JS (u, v) = 2u 1 .
v
u
Pentru u = 1 si v = 0, obtinem A = 2, B = 2, C = 4.
Deoarece M0 (4, 2, 0), ecuatia planului tangent n M0 la (S) este (P ) : 2(x4)+(2)(y 2)+(z 0)(4) = 0,
adic
a (P ) : 2x + 2y 4z 4 = 0.
Ecuatiile canonice ale normalei n M0 la (S) sunt atunci
(D) :
y2
z0
x4
=
=
.
2
2
4
52
Autoevaluare
Din expresia matricei jacobiene de mai sus obtinem coeficientii primei forme fundamentale
E(u, v)
(2u)2 + (2u)2 + v 2 = 8u2 + v 2
G(u, v)
12 + (1)2 + u2 = u2 + 2
F (u, v)
2u 1 + 2u (1) + v u = uv,
iar prima form

a fundamental
a asociat
a suprafetei (S) este
ds2 = (8u2 + v 2 )du2 + 2uvdudv + (u2 + 2)dv 2 .
Linia parametric
a u = c are reprezentarea x = c2 + v + 3, y = c2 v + 1, z = cv, v IR, de unde
z
2
x (c + 3) = (y (c2 + 1)) = = v. De aici,
c
y (c2 + 1)
z
x (c2 + 3)
=
= ,
1
1
c
aceasta reprezent
and ecuatiile unei drepte care trece prin M (c2 +3, c2 +1, 0) si are ca vector director v = ij+ck.
Curba (C) are reprezentarea parametrica x = u2 + u + 3, y = u2 u + 1, z = u2 , v IR. Ecuatia unui plan
care contine drumul (C) este Ax + By + Cz + D = 0, unde coeficientii A, B, C, D urmeaza a fi determinati din
conditia ca planul s
a contin
a curba (C). Se obtine
A(u2 + u + 3) + B(u2 u + 1) + Cu2 + D = 0,
u IR,
de unde, prin identificarea coeficientilor, obtinem relatiile A + B + C = 0, A B = 0 si 3A + B + D = 0. Atunci

B = A, C = 2A, D = 4A, iar curba (C) se gaseste n planul Ax + Ay 2Az 4A = 0.
Simplific
and prin A obtinem c
a ecuatia planului care contine curba (C) este x + y 2z 4 = 0.
5.3.2

aspunsuri
Exercitiul 5.3.6.
Fie functia
f = (f1 , f2 ) F(IR2 , IR2 )
Demonstrati c
a
f (x, y) = (ex cos y, ex sin y).
D(f1 , f2 )
(x0 , y0 ) 6= 0 (x0 , y0 ) IR2 .
D(x, y)
Indicatie.
x0
e cos y0

D(f1 , f2 )
(x0 , y0 ) =
D(x, y)
ex0 sin y
0

ex0 sin x0
= ex0 6= 0.

ex0 cos y
0

g F(IR2 , IR2 ),
g(x1 , x2 ) = ((x1 + x2 ) sin(x1 x2 ), ex1 +x2 cos(x1 x2 )).
Determinati matricea jacobian

a a functiei g ntr-un punct oarecare x = (x1 , x2 ) si determinantul s
au.
53
Indicatie. Observ
am c
a g = f , unde
f F(IR2 , IR2 ),
f (u1 , u2 )
(f1 (u1 , u2 ), f2 (u1 , u2 )) = (u1 sin u2 , eu1 cos u2 );
F(IR2 , IR2 ),
(x1 , x2 )
(1 (x1 , x2 ), 2 (x1 , x2 )) = (x1 + x2 , x1 x2 ).
Atunci
Jg (x) = Jf (x) = Jf ((x)) J (x).
R
aspuns. Se obtine c
a
sin(x1 x2 )
(x1 + x2 ) cos(x1 x2 )
Jf ((x)) =
e
x1 +x2
cos(x1 x2 )
x1 +x2
J (x) =
sin(x1 x2 )
de unde
sin(x1 x2 ) + (x1 + x2 ) cos(x1 x2 )
sin(x1 x2 ) (x1 + x2 ) cos(x1 x2 )
Jg (x) =
ex1 +x2 cos(x1 x2 ) ex1 +x2 sin(x1 x2 ) ex1 +x2 cos(x1 x2 ) + ex1 +x2 cos(x1 x2 )
Exercitiul 5.3.8. Determinati elementul de suprafat

a d pentru suprafetele
1
(1) (S1 ) : r = u cos vi + u sin vj + k; (2) (S2 ) : z = x3 + y 3 .
u
1
Indicatie. 1) S
a not
am S1 (u, v) = u cos v, S2 (u, v) = u sin v, S3 (u, v) = . Expresia elementului de suprafat
a
u
d este dat
a de
s
2
2
2
D(S2 , S3 )
D(S3 , S1 )
D(S1 , S2 )
+
+
dudv.
d =
D(u, v)
D(u, v)
D(u, v)
2) Deoarece suprafata (S2 ) este definit
a explicit cu z ca functie de x, y, prin z = f (x, y) = x3 + y 3 , expresia
elementului de suprafat
a d este dat
a de
s
2 2
f
f
d = 1 +
+
dxdy.
x
y
R
aspuns. 1) Se observ
a c
a
D(y, z)
D(u, v)
D(z, x)
D(u, v)
D(x, y)
D(u, v)

y

u
=
z

u

z

u
=
x

u

x

u
=
y

u
y
v

sin v u cos v

1
=
= cos v;

1
u
z
0

2

u
v

z

1
1
0
v u2

=

= sin v;

u
x

cos
v
u
sin
v

v

x

v cos v u sin v
= u.
=
y sin v u cos v

v
54
Autoevaluare
Se obtine c
a
s
d =
2) Se observ
a c
a
1
cos v
u
2

+
1
sin v
u
2
r
+
u2
1
+ u2 dudv.
u2
f
f
= 3x2 ,
= 3y 2 , de unde
x
y
p
d = 1 + 9(x4 + y 4 )dxdy.
Exercitiul 5.3.9. S
a se verifice dac
a ecuatiile r =
u, v IR reprezint
a aceeasi suprafat
a.
1
(ui + vj + k), u, v IR si r = u cos vi + u sin vj + u2 k,
u2 + v 2
Indicatie. Pentru fiecare dintre cele dou

a suprafete se determina ecuatia carteziana implicita.
R
aspuns. Ecuatia cartezian
a implicit
a este x2 + y 2 z = 0, de unde se trage concluzia.
Exercitiul 5.3.10. Determinati locul geometric al punctelor de pe suprafata r = (u + v)i + uvj + (u2 + 4v 2 )k
pentru care planul tangent n acel punct la suprafat
a trece prin A(1, 0, 0).
Indicatie. Ecuatia planului tangent ntr-un punct M corespunzator valorilor u, v este
D(z, x)
D(x, y)
D(y, z)
(x (u + v)) +
(y uv) +
(z (u2 + 4v 2 )) = 0.
D(u, v)
D(u, v)
D(u, v)
R
aspuns. Pun
and conditia ca A s
a apartina planului tangent obtinem (u + 2v)(u 2v)(u + v 2) = 0, de unde
rezult
a ecuatiile vectoriale ale curbelor solutii sub forma
r = 3vi + 2v 2 j + 8v 2 k,
r = vi 2v 2 j + 8v 2 k,
r = 2i + v(2 v)j + (5v 2 4v + 4)k.
De exemplu, prima curb

a este intersectia dintre planul 4y z = 0 si cilindrul parabolic cu generatoarele
2
a curbe.
paralele cu axa Oz de ecuatie y = x2 . Afirmatii asemanatoare se pot face si pentru celelalte dou
9
Precizatile.
5.3.3
Intreb
ari de autoevaluare
1 . Fie f = (f1 , f2 , ..., fm ) F(D, IRm ).

Care este formula de calcul a diferentialei de ordinul N , dN f (a), N 1 n punctul a D?
2 . Daca functia F(D, IRm ) este diferentiabila n x0 D si f F((D), IRp ) este diferentiabila n
u0 = (x0 ) (D), precizati regula de calcul a diferentialei functiei compuse F = f F(D, IRp ) n x0
3 . Ce reprezinta din punct de vedere geometric suprafata

r = v cos ui + v sin uj + v 2 k,
(u, v) [0, 2) [0, )?
4 . Fiind data aplicatia S : [0, 2) [0, ] IR3 definita prin

S(u, v) = r(u, v) = a cos u sin vi + a sin u sin vj + a cos vk,
n care a este o constant
a pozitiv
a, Im S este sfera de raza a cu centrul n origine.
Ce reprezint
a curbele de coordonate u = c si v = c n acest caz?
5 . Elementul de arie d al suprafetei de ecuatie vectoriala r = r(u, v) se calculeaza cu formula

d =
p
E(u, v)G(u, v) F 2 (u, v) dudv, .
De ce expresia de sub radical este totdeauna pozitiva?
55
56
Autoevaluare
Capitolul 6
MC. 06 Aplicatii: extreme; functii

definite implicit; extreme conditionate
6.1
Exercitii rezolvate
Exercitiul 6.1.1. S
a se determine valorile extreme ale functiei
z : IR2 IR,
z(x, y) = x3 + 3xy 2 15x 12y.
Solutie. Derivatele partiale p

an
a la ordinul doi inclusiv ale functiei sunt:
z
z
(x, y) = 3x2 + 3y 2 15,
(x, y) = 6xy 12;
x
y
2z
2z
2z
(x, y) = 6y,
(x, y) = 6x,
(x, y) = 6x.
2
x
xy
y 2
Din anularea derivatelor partiale de ordinul ntai, se obtine
( 2
(
x + y 2 = 5,
(x + y)2 = 9,
=
xy
= 2
xy
= 2
(
=
x+y
xy
= 3,
=
Rezolvarea ultimelor dou

a sisteme conduce la patru puncte stationare
M1 (1, 2),
M2 (2, 1),
M3 (1, 2),
M4 (2, 1).
Matricele hessiene corespunz

atoare celor patru puncte stationare sunt
!
!
6 12
12 6
Hz (M1 ) =
,
Hz (M2 ) =
,
12 6
6 12
!
!
6 12
12 6
Hz (M3 ) =
,
Hz (M4 ) =
12 6
6 12
Vom folosi metoda valorilor proprii pentru a stabili natura formelor patratice d2 z(M1 ), , d2 z(M4 ) care
se pot scrie n forma
!
!
dx
dx
d2 z(M1 ) = (dx dy) Hz (M1 )
, , d2 z(M4 ) = (dx dy) Hz (M4 )
dy
dy
57
58
Autoevaluare
Se stie c
a valorile proprii ale unei matrice patratice simetrica A (de ordin 2 si cu elementele a11 , a12 = a21 ,
a22 ) sunt r
ad
acinile ecuatiei caracteristice P () = 0, unde P () este polinomul caracteristic al matricei

a11
a12

= 2 (a11 + a22 ) + det A,
P () = det (A I2 ) =

a21
a22
I2 fiind aici matricea unitate de ordinul al doilea.
O r
ad
acin
a a ecuatiei caracteristice a unei matrice patratice simetrica A se numeste fie valoare proprie a
acesteia, fie valoare proprie a formei p
atratice f : IR2 IR care n baza canonica din IR2 are matricea A.
2
O form
a p
atratic
a f : IR IR, care n baza canonica din IR2 are matricea A, are expresia analitic
a
!
x1
a11 a12
= a11 x21 + 2a12 x1 x2 + a22 x22 ,
f (x1 , x2 ) = (x1 x2 )
a21 a22
x2
unde x = (x1 , x2 ) este un element oarecare al spatiului IR2 .
Cele patru polinoame caracteristice P1 (), , P4 () ale respectiv celor patru hessiene ale functiei z n
punctele sale stationare sunt
P1 ()
( + 6)( 18),
P2 ()
( 6)( 18),
P3 ()
( 6)( + 18),
P4 ()
( + 6)( + 18).
Pentru a determina natura unei forme patratice f : IR2 IR, a carei matrice A n baza canonic
a din IR2
are r
ad
acinile caracteristice 1 si 2 vom tine cont de:
dac
a 1 > 0 si 2 > 0, forma p
atratica f este pozitiv definita;
dac
a 1 < 0 si 2 < 0, forma p
atratica f este negativ definita;
dac
a 1 > 0, iar 2 = 0, forma p
atratica f este pozitiv semidefinita;
c
and 1 < 0 si 2 = 0, forma p
atratica f este negativ semidefinita;
dac
a 1 > 0, iar 2 < 0, forma p
atratica f este nedefinita.
Natura punctului stationar analizat depinde de natura diferentialei a doua a functiei n acel punct, aceeasi
cu natura formei p
atratice cu care se exprima aceasta diferentiala.
Aplic
and functiei z cele de mai sus, stabilim:
M1 si M3 nu sunt puncte de extrem ale functiei z; ele sunt puncte de tip sa;
M2 este un punct de minim local strict al functiei si fmin = f (M2 ) = 28;
M4 este un punct de maxim local strict al functiei si fmax = f (M4 ) = 28.
Exercitiul 6.1.2. S
a se arate c
a functia z = z(x, y) definit
a implicit de ecuatia F (x, y, z) = 0, unde

z
z
F (x, y, z) = x + , y +
,
y
x
iar (u, v) 7 (u, v) este o functie real
a de dou
a variabile reale diferentiabil
a pe un domeniu D IR2 , este
solutia ecuatiei cu derivate partiale
x
z
z
+y
= z xy.
x
y
MC. 06 Aplicatii ale calculului diferential
59
Solutie. Dac
a introducem variabilele intermediare u si v, unde
z
u = u(x, y, z) = x + ,
y
v = v(x, y, z) = y +
z
,
x
atunci putem spune c

a functia F depinde de variabilele sale x, y si z prin intermediul variabilelor u si v.
ai ale variabilelor intermediare, pe care convenim sa le notam prin:
u,1 (x, y, z); u,2 (x, y, z); u,3 (x, y, z); v,1 (x, y, z); v,2 (x, y, z); v,3 (x, y, z),
sunt date de
u,1 (x, y, z) = 1,
u,2 (x, y, z) =
v,1 (x, y, z) = z ,
x2
v,2 (x, y, z) = 1,
z
,
y2
1
,
y
1
v,3 (x, y, z) = .
x
u,3 (x, y, z) =
Dac
a convenim n plus ca derivatele partiale de ordinul ntai ale functiei sa fie notate ,1 si ,2 , iar cele
ale functiei F prin F,1 , F,2 si F,3 , atunci ultimele derivate se determina din relatiile:
F,1 (x, y, z) = ,1
z
,2 ,
x2
F,2 (x, y, z) =
z
,1 + ,2 ,
y2
F,3 (x, y, z) =
1
1
,1 + ,2 .
y
x

ai ale functiei definita implicit sunt atunci
,2 ,1
,1
x2
z
=
,1
1
1
F,3
,1 + ,2
y
x
z
,2
2 ,1
F,2
y
.
z
=
,2
1
1
F,3
,1 + ,2
y
x
Folosind aceste derivate partiale si efectuand combinatia xz,1 + yz,2 constatam ca se obtine z xy, ceea ce
trebuia s
a se arate.
Exercitiul 6.1.3. Dintrun fier cornier de lungime 20 de unit

ati si o foaie de sticl
a cu aria egal
a cu 16 unit
ati,
urmeaz
a s
a se construiasc
a un acvariu.
Cum trebuiesc croite materialele astfel nc
at capacitatea acvariului s
a fie maxim
a?
Solutie. Acvariul are forma unui paralelipiped dreptunghic de dimensiuni x, y, z. Evident, x y z > 0.
Atunci, capacitatea acvariului este egal
a cu xyz.
Laturile paralelipipedului provenind din fierul cornier, nsumarea lungimilor acestora trebuie sa dea lungimea
materialului. Cum din cele 12 muchii ale paralelipipedului din fiecare dimensiune sunt cate 4, urmeaz
a c
a
x + y + z = 5.
Oricare dintre cele 6 fete ale paralelipipedului este un dreptunghi de arie xy, yz, sau zx. Cum sunt c
ate 2
dreptunghiuri congruente si pentru c
a toate provin din aceeasi foaie de sticla, suma ariilor acestor fete trebuie
s
a fie 16.
Prin urmare,
xy + yz + zx = 8.
Astfel, problema se reduce la o problema de extrem conditionat n care functia scop, definita pe multimea
deschis
a D = {M (x, y, z)| x y z > 0}, este f (x, y, z) = xyz, iar legaturile sunt:
F1 (x, y, z) = x + y + z 5 = 0,
F2 (x, y, z) = xy + yz + zx 8 = 0.
60
Autoevaluare
Fie L(x, y, z; , ) functia lui Lagrange corespunzatoare
L(x, y, z; , ) = f (x, y, z) + F1 (x, y, z) + F2 (x, y, z).
ai ale acestei functii
(x, y, z; , ) =
(x, y, z; , ) =
L
(x, y, z; , ) =
(x, y, z; , ) =
L (x, y, z; , ) =
sunt:
yz + + (y + z),
zx + + (z + x),
xy + + (x + y),
F1 (x, y, z),
F2 (x, y, z).
Sistemul n necunoscutele x, y, z, , , format prin anularea
yz + + (y + z)
zx + + (z + x)
xy + + (x + y)
x+y+z5
xy + yz + zx 8
acestor derivate este

=
0,
0,
0,
0,
0.
(6.1)
Pentru a rezolva mai simplu acest sistem, observam ca primele trei ecuatii ale sale pot fi privite ca un sistem
liniar si omogen n necunoscutele 1, si . Fiindca o solutie a acestui sistem este nebanala (prima component
a
este 1), urmeaz
a c
a rangul matricii sistemului trebuie sa fie mai mic decat 3 si deci

yz 1 y + z

zx 1 z + x = 0 = (z y)(3x2 10x + 8) = 0.

xy 1 x + y
Egalarea cu zero a fiec
arui factor din ecuatia rezultata, la care se adauga ultimele doua ecuatii ale sistemului
(6.1), conduce la dou
a sisteme de trei ecuatii cu necunoscutele x, y si z
z y = 0,
3x2 10x + 8 = 0,
x + y + z 5 = 0,
x + y + z 5 = 0,
xy + yz + zx 8 = 0,
xy + yz + zx 8 = 0.
Solutiile acestor sisteme sunt:
7 4 4
(1, 2, 2);
, ,
;
3 3 3
(2, 2, 1);
(2, 1, 2);
4 7 4 4 4 7
, ,
;
, ,
,
3 3 3
3 3 3
dar numai dou

a se ncadreaz
a n datele problemei si anume:
7 4 4
, ,
; (2, 2, 1).
3 3 3
Pentru a determina valorile parametrilor lui Lagrange si corespunzatoare acestor solutii, vom nlocui
pe r
and componentele acestora n primele trei ecuatii ale sistemului (6.1) si astfel gasim pentru perechea (, )
respectiv valorile:
16 4
, ; (4, 2).
9
3
61
Prin urmare, functia lui Lagrange are doua puncte stationare:

7 4 4 16 4
, , ; , ; (2, 2, 1; 4, 2)
3 3 3 9
3
si deci functia scop are dou
a puncte stationare conditionate:
7 4 4
; M2 (2, 2, 1),
M1 , ,
3 3 3
corespunz
atoare respectiv celor dou
a perechi de valori ale lui si .
Diferentierea leg
aturilor ntrun punct arbitrar al multimii D, conduce la
dx + dy + dz = 0,
(y + z)dx + (z + x)dy + (x + y)dz = 0,
care n cele dou

a puncte stationare conditionate, devin
(
(
dx + dy + dz
= 0,
dx + dy + dz
8dx + 11(dy + dz)
0,
3(dx + dy) + 4dz
0,
0.
Din primul sistem obtinem dx = 0 si dz = dy, iar din al doilea dy = dx si dz = 0.

Diferentiala de ordinul al doilea a functiei lui Lagrange, ntrun punct arbitrar al multimii D, are expresia
d2 L(x, y, z; , ) = 2[(z + )dxdy + (x + )dydz + (y + )dzdx]+
2(dx + dy + dz)d + 2[(y + z)dx + (z + x)dy + (x + y)dz]d.
care, n cele dou
a puncte stationare ale functiei L, devine:

16 4
d2 L M 1 ; ,
= 2dy 2 ; d2 L(M2 ; 4, 2) = 2dx2 .
9
3
Prima diferential
a este o form
a p
atratica negativ definita si deci M1 este punct de maxim conditionat strict,
iar cea de a doua este o form
a p
atratic
a pozitiv definita, fapt ce atrage ca punctul M2 este punct de minim condi112
tionat strict. Valorile extreme corespunz
atoare ale functiei scop sunt: fmax = f (M1 ) =
; fmin = f (M2 ) = 4.
27
In concluzie, problema dat
a revine la dimensionarea fierului cornier n patru bucati a cate 5 unitati lungime,
fiecare din ele urm
and a fi divizat
a n c
ate trei bucati cu lungimile:
7
;
3
4
;
3
4
.
3
C
at priveste foaia de sticl
a, aceasta urmeaza a fi croita n doua parti cu arii egale, fiecare parte fiind divizat
a
la r
andui n trei buc
ati av
and ariile:
28
28
16
;
;
.
9
9
9
8
Asadar, se comand
a foaia de sticl
a cu lungimea de 6 unitati si latimea de unitati. Foaia astfel comandat
a
3
4
4
se divizeaz
a n dou
a p
arti identice cu dimensiunile 6 si . Din fiecare parte se extrage un patrat cu latura ,
3
3
7
4
iar din cele dou
a buc
ati r
amase se croiesc cate doua dreptunghiuri identice de dimensiuni si .
3
3
Exercitiul 6.1.4. Transformati ecuatia
y
z
z
x
= (y x)z
x
y
introduc
and noile variabile independente
u = x2 + y 2 ,
si noua functie necunoscut
a w = x y + ln z.
v=
1
1
+
x y
62
Autoevaluare
Solutie. Diferentiind leg

aturile dintre variabile, obtinem
du = 2xdx + 2ydy,
1
1
dv = 2 dx 2 dy,
x
y
dw = dx dy + 1 dz.
z
Pe de alt
a parte
dw =
w
w
du +
dv.
u
v
Egal
and expresiile diferentialei functiei w, avem
1
1 w
w 1
dx dy + dz = (2xdx + 2ydy)
dx
+
dy
,
z
u
x2
y2
v
de unde rezult
a
Pe de alt
a parte, dz =

w

w
1 w
1 w
2
+ 1 dx + z 2y
2
+ 1 dy.
dz = z 2x
u
x v
u
y v
z
z
dx +
dy. Folosind unicitatea expresiei diferentialei functiei z, deducem
x
y
w

z
1 w
= z 2x
2
+1 ,
x
u
x v
w

z
1 w
= z 2y
2
+1 .
y
u
y v
Cu acestea, ecuatia initial

a ia forma mai simpla
zx zy w
w
2
= 0 =
= 0,
y2
x v
v
ce se poate integra, solutia sa general
a fiind w = f (u), unde f este o functie diferentiabila arbitrara.
T
in
and cont de leg
atura dintre variabile, gasim ca
z(x, y) = ex+y+f (x
+y 2 )
este solutia general

a a ecuatiei initiale.
Exercitiul 6.1.5. S
a se determine valorile extreme ale functiei
f : K IR,
f (x, y, z) = x2 + 2y 2 + 3z 2 ,
definit
a pe multimea compact
a K = {x = (x, y, z)| x2 + y 2 + z 2 100} IR3 .
Solutie. Faptul c
a functia f este definit
a pe o multime compacta (bila nchisa n IR3 de raza 10 cu centrul n
origine) implic
a desp
artirea problemei determinarii valorilor sale extreme ntai n interiorul multimii K si apoi
pe frontiera acesteia.
Deoarece functia f este diferentiabil
a n interiorul multimi K, pentru a afla valorile sale extreme n punctele
interioare ale lui K proced
am analog cu determinarea punctelor de extrem local ale unei functii reale de mai
multe variabile reale definit
a pe o multime deschisa.
Sistemul format prin anularea derivatelor partiale de ordinul ntai ale functiei f are doar solutia (0, 0, 0) si
deci singurul punct stationar al functiei f este originea reperului.
Diferentiala de ordinul al doilea a functiei f n origine este
d2 f (0, 0, 0) = 2dx2 + 4dy 2 + 6dz 2
63
si este evident c
a este o form
a p
atratic
a pe IR3 , pozitiv definita.
Prin urmare, n origine, functia f are un punct de minim iar valoarea minima este zero.
S
a determin
am valorile extreme ale functiei f pe frontiera domeniului acesteia care este sfera de ecuatie
F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 100 = 0.
Deci trebuie s
a rezolv
am o problem
a de extrem conditionat.
Pentru aceasta, introducem functia lui Lagrange
L(x, y, z; ) = f (x, y, z) + F (x, y, z)
c
areia i determin
am punctele critice ale caror coordonate sunt solutii ale sistemului
2x( + 1) = 0,
2y( + 2) = 0,
2z( + 3) = 0,
x2 + y 2 + z 2 100 = 0,
format prin anularea derivatelor partiale de ordinul ntai ale functiei L.
G
asim trei puncte stationare ale functiei L
(10, 0, 0; 1),
(0, 10, 0; 2),
(0, 0, 10; 3)
din care deducem c

a functia f are punctele stationare conditionate
M1 (10, 0, 0),
M2 (0, 10, 0),
M3 (0, 0, 10)
corespunz
atoare respectiv valorilor 1, 2, 3 ale multiplicatorului a lui Lagrange.
Diferentiala de ordinul 2 a functiei lui Lagrange L ntrun punct oarecare de pe sfera are expresia
d2 L(x, y, z; ) = 2( + 1)dx2 + 2( + 2)dy 2 + 2( + 3)dz 2 + 4(xdx + ydy + zdz)d,
expresie ce se modific
a dac
a tinem cont c
a ntre diferentialele variabilelor exista legatura xdx + ydy + zdz = 0.
Astfel,

d2 L(x, y, z; ) = 2 ( + 1)dx2 + ( + 2)dy 2 + ( + 3)dz 2 .
iar n punctele stationare avem
d2 L(M1 ; 1) = 2(dy 2 + 2dz 2 ), d2 L(M2 ; 2) = 2(dz 2 dx2 ),
d2 L(M3 ; 3) = 2(2dx2 + dy 2 ).
Prima diferential
a este o form
a p
atratic
a pozitiv definita, a doua este forma patratica nedefinita, n timp ce a
treia diferential
a este form
a p
atratic
a negativ definita.
Rezultatele g
asite arat
a c
a pentru functia f M1 este punct de minim conditionat strict, M2 este un punct
de tip sa, iar M3 este punct de maxim conditionat strict.
Prin urmare n punctele sferei de raz
a 10 cu centrul n origine, functia f are o valoare minima egal
a cu
f (M1 ) = 100 si o valoare maxim
a f (M3 ) = 300.
Lu
and n calcul si valorile pe care le ia functia f n interiorul domeniului de definitie, rezulta ca cea mai
mic
a valoare a functiei este zero, atins
a n origine, iar cea mai mare valoare este 300, luata ntrun punct de pe
frontiera domeniului K.
Exercitiul 6.1.6. S
a se arate c
a functia f (x, y) = (1 + ey ) cos x y ey , definit
a pe multimea IR2 , are o infinitate
de maxime si nici un minim.
64
Autoevaluare
=0
x
Solutie. Rezolv
and sistemul
obtinem punctele stationare:
f
=0
y
M2k (2k, 0);
M2k+1 ((2k + 1), 2),
k Z,
n care trebuie s
a calcul
am diferentiala a doua.
Diferentiala a doua a functiei f ntrun punct curent al domeniului de definitie este diferentiala primei
diferentiale. Se g
aseste
d2 f (x, y) = (1 + ey ) cos xdx2 2ey sin xdxdy + ey (cos x y 2)dy 2 .
Diferentialele de ordinul doi n punctele stationare M2k
d2 f (M2k ) = 2dx2 dy 2
sunt forme p
atratice negativ definite. Prin urmare M2k sunt puncte de maxim. Evident, sunt o infinitate de
puncte de maxim.
Diferentialele de ordinul doi n punctele stationare M2k+1
d2 f (M2k+1 ) = (1 + e2 )dx2 e2 dy 2
sunt forme p
atratice nedefinite. Deci M2k+1 sunt puncte sa.
6.2

aspunsuri
Exercitiul 6.2.1. S
a se determine punctele de extrem ale functiilor:

a) f (x, y) = sin x + sin y + sin (x + y), (x, y) 0,
0,
;
2
2
y2
z2
1
b) f (x, y, z) = x +
+
+ 2,
x > 0, y > 0, z > 0.
4x
y
z
a punctele stationare. Se calculeaza diferentiala a doua n punctele stationare. Se
studiaz
a natura formelor p
atratice g
asite.

R
aspuns. a) Un singur punct stationar, M
,
, care este punct de maxim. b) Un singur punct stationar,
3 3
1

M , 1, 1 , care este punct de minim.
2
Exercitiul 6.2.2. S
a se arate c
a functia z = z(x, y) definit
a implicit de ecuatia F (x, y, z) = 0, unde
F (x, y, z) = (x + y + z, x2 + y 2 + z 2 ),
iar (u, v) 7 (u, v) este o functie real
a de dou
a variabile reale diferentiabil
a pe un domeniu D IR2 , este
solutia ecuatiei cu derivate partiale
(y z)
z
z
+ (z x)
= x y.
x
y
65
Indicatie. Variabilele intermediare u si v au expresiile

u = u(x, y, z) = x + y + z,
v = v(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 .
Dac
a convenim ca derivatele partiale de ordinul ntai ale functiei sa fie notate ,1 si ,2 , iar cele ale functiei F
prin F,1 , F,2 si F,3 , atunci ultimele derivate se determina folosind regulile de derivare ale unei functii compuse,
z
z
iar
si
se calculeaz
a dup
a formulele
x
y
F,1
z
=
,
x
F,3
R
aspuns. Derivatele partiale
z
F,2
=
.
y
F,3
z
,1 + 2x,2
z
,1 + 2y,2
=
si
=
verifica ecuatia cu derivate partiale
x
,1 + 2z,2
y
,1 + 2z,2
din enunt.
(
Exercitiul 6.2.3. Sistemul de ecuatii algebrice
u+v =x+y
xu + yv = 1
defineste implicit functiile u = u(x, y) si
v = v(x, y).
S
a se determine diferentialele acestor functii si s
a se verifice rezultatul.
(
du + dv = dx + dy
Indicatie. Se diferentiaz
a sistemul. Se obtine
din care se pot calcula diferentixdu + ydvv = udx vdy

alele. Pe de alt
a parte, sistemul se poate rezolva n privinta lui u si v, astfel ca verificarea rezultatului se poate
face diferentiind direct expresiile lui u = u(x, y) si v = v(x, y).
R
aspuns. du =
y+u
y+v
x+u
x+v
dx +
dy, dv =
dx +
dy.
yx
yx
xy
xy
Exercitiul 6.2.4. S
a se determine extremele conditionate ale functiei scop f (x, y, z) = x + y + z cu leg
aturile
F1 (x, y, z) = 0 si F2 (x, y, z) = 0, unde F1 (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 1, F2 (x, y, z) = 2x + y + 2z 1. Dati o
interpretare geometric
a problemei rezolvate.
Indicatie. Se scrie functia lui Lagrange L(x, y, z; 1 , 2 ) = f (x, y, z) + 1 F1 (x, y, z) + 2 F2 (x, y, z) c
areia i se
determin
a punctele stationare. Rezult
a doua asemenea puncte. Se calculeaza diferentiala a doua a functiei
lui Lagrange n aceste puncte tin
anduse cont de legaturi. Se constata ca nu este nevoie sa mai diferentiem
leg
aturile pentru c
a d2 L(x, y, z; 1 , 2 ) = 21 (dx2 + dy 2 + dz 2 ).
4 7 4
1
1
11
1
R
aspuns. M1 (0, 1, 0) pentru 1 = , 2 = si M2 , ,
pentru 1 = , 2 = . Rezult
a M1
4
2
9 9 9
4
18
punct de maxim
si M2 punct de minim. In legatura cu interpretarea geometrica, se observa ca functia scop este,
p
an
a la factorul 3, distanta de la punctul M (x, y, z) al curbei de intersectie dintre sfera X 2 + Y 2 + Z 2 1 = 0
si planul 2X + Y + 2Z 1 = 0 (un cerc trasat pe sfera) la planul X + Y + Z = 0 care trece prin origine.
Exercitiul 6.2.5. S
a se determine marginile functiei f (x, y) = x2 + 2xy n compactul
K = {(x, y) IR2 | y x2 2, y 2 x2 }.
Indicatie. Sunt trei probleme de rezolvat:
66
Autoevaluare
1) extremele libere locale ale functiei f pe domeniul marginit de parabolele care definesc compactul K;
2) extremele conditionate ale functiei f cu legatura x2 y 2 = 0;
3) extremele conditionate ale functiei f cu legatura x2 + y 2 = 0.
Pentru prima problem
a se g
aseste c
a originea este punct sa.
Problemele 2) si 3) se rezolv
a cu metoda multiplicatorilor a lui Lagrange.
2
14
punct de minim, ambele aflate pe prima parabol
a
3
9
care face parte din frontiera multimii compacte K. Pe cea de a doua parabola, punctul M3 (1, 1) este de maxim,
2 14
este punct de minim al functiei f.
iar M4 ,
3 9
R
aspuns. M1 (1, 1) punct de maxim, iar M2
Exercitiul 6.2.6. S
a se determine punctele de extrem ale functiei reale
f (x, y, z) = x + y 2 + 3z 3 ln(x + y + z)
definit
a pe semispatiul x + y + z > 0.
a punctele critice ale functiei f. In fiecare punct critic se calculeaza diferentiala a
doua a functiei f si se studiaz
a natura sa pentru a vedea daca punctul stationar respectiv este sau nu punct de
extrem.
1 1 1
5 1 1
R
aspuns. M1 , ,
, punct de minim. Punctul stationar M2 , ,
nu este punct de extrem: este
6 2 3
6 2 3
punct sa.
6.3
Intreb
ari de autoevaluare
1 . Care este conditia necesara de extrem ntrun punct x0 D IRn a unei functii reale de mai multe
variabile reale f diferentiabil
a pe domeniul D?
2 . Cum se numeste punctul x0 n care se anuleaza prima diferentiala a functiei f, dar care nu este punct
de extrem? Dac
a df (x0 ) = 0 si f este functie diferentiabil
a de dou
a ori n punctul x0 , care este conditia
suficient
a pentru ca f s
a aib
a punct de maxim n x0 ? Dar punct de minim?
3 . Cum se formuleaza teorema functiilor implicite n cazul unei functii reale f de n variabile reale
definit
a implicit de ecuatia F (x1 , x2 , ..., xn ; y) = 0? Dati o demonstratie pentru expresia derivatelor partiale
de ordinul nt
ai ale functiei f.
4 . Cum se determina extremele locale ale functiei y = f (x1 , x2 , ..., xn ) definita implicit de ecuatia
F (x1 , x2 , ..., xn ; y) = 0,
atunci c
and acest lucru este posibil?
5 . Ce este un punct stationar? Dar un punct stationar conditionat? Cum se determina punctele
stationare conditionate ale functiei scop z = f (x, y) ale carei variabile sunt supuse la leg
aturile F(x, y) = 0,
unde F = (F1 , F2 , ..., Fm ), x = (x1 , x2 , ..., xn ) si y = (y1 , y2 , ..., ym )?
Capitolul 7
MC. 07 Integrale improprii

7.1
Exercitii rezolvate
Exercitiul 7.1.1. Studiati natura integralei improprii de speta nt

ai
Z
dx
In =
, n IN
(x2 + 1)n
0
si n caz de convergent
a stabiliti valoarea sa.
Solutie. Pentru a se urm
ari studiul naturii integralei improprii reamintim un set de definitii.
Preciz
am c
a a si b sunt elemente din IR = IR {, +} cu proprietatile < a < b +, iar
f : [a, b) IR,
(7.1)
este o functie integrabil

a Riemann pe orice interval compact [a, t] [a, b) si nemarginita ntro vecinatate a lui
b dac
a b IR.
Definitia 7.1.1. Limita n punctul t = b a functiei
t
Z
F : [a, b) IR,
F (t) =
f (x)dx
(7.2)
se numeste integral
a improprie cu limita superioar
a de integrare punct singular si se noteaz
a cu
simbolul
Z b
f (x)dx.
(7.3)
a
Din aceast
a definitie rezult
a
Z
Z
f (x)dx = lim F (t) = lim
tb
tb
f (x)dx.
(7.4)
Definitia 7.1.2. Functia f se numeste integrabil

a n sens generalizat dac
a exist
a si este finit
a limita
functiei F pentru t b.
67
68
Autoevaluare
Definitia 7.1.3. Dac

a functia (7.1) este integrabil
a n sens generalizat, spunem c
a integrala improprie (7.3)
este convergent
a; dac
a limita pentru t b a functiei (7.2) este infinit
a sau nu exist
a, integrala improprie
(7.3) se numeste divergent
a.
Definitia 7.1.4. Prin natura unei integrale improprii se ntelege proprietatea sa de a fi convergent
a sau
divergent
a.
In baza acestor definitii rezult
a c
a trebuie sa studiem limita la infinit a functiei
Z t
dx
, n IN .
Fn : [0, ) IR, Fn (t) =
2 + 1)n
(x
0
(7.5)
In prealabil, vom stabili o relatie de recurenta ntre termenii sirului de functii (Fn )nIN . Mai ntai avem
t
Z
Fn (t) =
0
x2 + 1 x2
dx =
(x2 + 1)n
Z
0
1
dx
2
n1
(x + 1)
2
x
0
(x2
2x
dx,
+ 1)n
care se poate scrie si n forma

Fn (t) = Fn1 (t)
1
2

x (x2 + 1)n (2x) dx.
(7.6)
Folosind metoda integr

arii prin p
arti aleg
and u(x) = x, v 0 (x) = (x2 + 1)n (2x)
Z
Z

u(x) v (x)dx = u(x) v(x)
si utiliz
and u0 (x) = 1 si v(x) =
u0 (x) v(x)dx.
(x2 + 1)n+1
1
=
, din (7.6) obtinem
n + 1
(n 1)(x2 + 1)n1
Fn (t) = Fn1 (t) +
t
x
1

Fn1 (t).

2(n 1)(x2 + 1)n1 0 2(n 1)
Deducem astfel relatia de recurent

a anuntata
Fn (t) =
Deoarece lim
1
t
2n 3
+
Fn1 (t),
2(n 1) (t2 + 1)n1
2(n 1)
n IN ,
n 2.
(7.7)
1
t
= 0, din (7.7) putem afirma ca dac

a integrala improprie
2(n 1) (t2 + 1)n1
Z
dx
In1 =
2 + 1)n1
(x
0
este convergent
a, atunci
Z
In =
0
(x2
dx
+ 1)n
este convergent
a.
Z
Se impune asadar s
a studiem natura integralei improprii I1 =
Z t
dx
calculat
a limita la infinit a functiei F1 (t) =
.
1
+
x2
0
dx
, ceea ce nseamna c
a trebuie
+1
x2
69

Cum F1 (t) = arctg x = arctg t si lim F1 (t) = , rezulta ca integrala improprie I1 este convergent
a si
t
2
0
I1 =
.
2
(7.8)
Din afirmatia precedent

a rezult
a c
a I2 este convergenta, care antreneaza I3 convergenta si, continuand astfel,
ajungem la concluzia c
a In este integral
a improprie convergenta. Deci,
lim Fn (t) = In , n IN .
(7.9)
Efectu
and limit
a la infinit n relatia de recurenta (7.7) si folosind (7.9), obtinem
In =
2n 3
In1 ,
2(n 1)
n IN ,
n 2.
(7.10)
Asadar,
In =
2n 3 2n 5
(2n 3) (2n 5) (2n 7) ... 3 1
2n 3
In1 =
In2 = ... =
I1 .
2n 2
2n 2 2n 4
(2n 2) (2n 4) (2n 6) ... 4 2
(7.11)
Din (7.8) si (7.11) deducem

In =
1 3 5 ... (2n 5) (2n 3)

.
2 4 6 ... (2n 4) (2n 2) 2
(7.12)
(2n 3)!!
.
(2n 2)!! 2
(7.13)
Relatia (7.12) poate fi scris

a si n forma
In =
Observatia 7.1.1. Simbolul !! se citeste semifactorial.

De exemplu:
(2n 1)!! = 1 3 5 7 ... (2n 3) (2n 1)
(2n)!! = 2 4 6 8 ... (2n 2) (2n).
Exercitiul 7.1.2. Studiati natura integralei improprii de speta nt

ai
Z
dx
I=
2+x2
x
2
a stabiliti valoarea ei.
Z
Solutie. Conform exercitiului precedent, trebuie calculata integrala F (t) =
2
Z
F (t) =
2
dx
1
=
(x 1)(x + 2)
3
Z t
2
x2
dx
. Avem
+x2
1
1
1 x 1 t
1
4(t 1)
dx =
ln
.
= ln
x1 x+2
3
x+2 2
3
t+2
70
Autoevaluare
S
a calcul
am limita la infinit a functiei F (t). Gasim
lim F (t) = lim
4(t 1)
1
2
1
ln
= ln 4 = ln 2.
3
t+2
3
3
Asadar, integrala I este convergent

a si valoarea sa este I =
2
ln 2.
3
atati c
a integrala improprie de speta doua
Z 1
dx
I=
0 (2 x) 1 x
este convergent
a si determinati valoarea sa.
1
este definita pe intervalul [0, 1). In vecinatatea punctului

(2 x) 1 x
x = 1 functia f este nem
arginit
a ceea ce arata ca x = 1, limita superioara a intervalului de integrare, este punct
singular.
Convergenta integralei improprii se stabileste folosind criteriul n
Solutie. Functia de integrat f (x) =
lim (1 x)1/2 f (x) = lim (1 x)1/2
x1
x1
1
1
1
= 1.
= lim 1 x
= lim
x1
x1
2x
(2 x) 1 x
(2 x) 1 x
1
< 1 rezult
a c
a I este convergenta.
2
Pentru determinarea valorii lui I utiliz
am metoda schimb
arii de variabil
a. Prin schimbarea x = 1 t2 =
2
. Astfel, integrala
(t), noile limite de integrare sunt 1 si 0, iar functia de integrat este f ((t)) 0 (t) =
1 + t2
improprie I se transform
a n integrala proprie
Deoarece =
Z
I=
1
2
dt = 2
1 + t2
Z
0
1
dt

=
2arctg
t
=2 = .
1 + t2
4
2
0
Prin urmare I este integral

a improprie convergenta si are valoarea I =
.
2
Exercitiul 7.1.4. S
a se studieze integrala improprie
Z
arctg x
dx.
I=
(1 + x2 ) 1 + x2
0
arctg x
este marginita pe intervalul nemarginit [0, ), deci avem

(1 + x2 ) 1 + x2
de a face cu o integral
a improprie de primul tip.
Pentru studiul naturii integralei improprii I aplicam primul crieriu de comparatie. Majorand functia
arctg x cu si tin
and cont c
a pe intervalul [0, ) are loc inegalitatea (1 + x2 ) 1 + x2 > x3 , rezulta c
a
2
Solutie. Functia de integrat f (x) =
f (x) <
2
.
x3
Z
Constat
am apoi c
a integrala improprie de primul tip
a

2
dx,
x3
a > 0 este convergenta.
Conform criteriului mentionat, integrala improprie I este convergenta.
71
Dac
a lu
am:
u = arctg x; dv =
(1 +
dx
x2 )
1 + x2
se g
aseste
du =
dx
x
,
; v=
1 + x2
1 + x2
. Aceasta primitiva sa determinat utilizand schimbarea de

(1 + x2 ) 1 + x2
tg t
variabil
a x = tg t, ajung
anduse la o primitiva functiei cos t, care este sin t. Cum sin t = p
si tg t = x,
1 + tg 2 x
x
suntem condusi la v =
.
1 + x2
Astfel c
a
Z
Z
arctg x
x
x

dx =
arctg x
dx.
2 ) 1 + x2
2
2 ) 1 + x2
0
(1
+
x
1
+
x
(1
+
x
0
0
unde v este o primitiv
a a functiei
Calculul ultimei integrale se face folosind schimbarea de variabila x = tg t. Intervalul de integrare trece n
compactul [0, ], iar functia de integrat devine sin t

2
Z
Z
arctg x
x

dx =
arctg x 2 sin tdt
2
2
2
0
(1 + x ) 1 + x
1+x
0
0
sau
arctg x
x

dx =
arctg x + cos t 2 = 1.
2
2
2
2
0
0
(1 + x ) 1 + x
1+x
0
Prin urmare, valoarea integralei I este I = 1.

2
Z
Exercitiul 7.1.5. S
a se studieze natura integralei improprii de tipul al doilea
Z 2
dx
I=
2
2
0 (1 + x ) 4 x
a s
a i se determine valoarea.
Solutie. Singularitatea functiei de integrat f (x) =
(1 +
x2 )
4 x2
se afla n limita superioara de integrare.
1
2 xf (x) =
, conform criteriului de comparatie n , deducem ca integrala impro10
1
prie I este convergent
a deoarece = < 1.
2
Pentru calculul integralei se foloseste schimbarea de variabila x = 2 sin t = (t). Prin aceasta schimbare de
variabil
a, intervalul de integrare trece n compactul [0, ], iar functia de integrat devine
2
Av
and n vedere c
a lim
x2
f ((t))0 (t) =
1
.
1 + 4 sin2 t
Se obtine astfel c
a I este integrala proprie
Z
I=
0
dt
.
1 + 4 sin2 t
R(sin t, cos t)dt, unde R(sin t, cos t) este o functie para n sin t si cos t, se
Ultima integral
a fiind de forma
a
face substitutia tg t = u si astfel integrala I devine o integrala improprie de primul tip, convergent
a, a c
arei
72
Autoevaluare
valoare este
Z
I=
0

1
du
1
5
= arctg u 5 = =
.
1 + 5u2
10
0
5
5 2
Asadar, I =
7.2
5
.
10

aspunsuri
Exercitiul 7.2.1. Studiati convergenta integralei improprii

Z
dx
I=
1 + x4
0
si n caz afirmativ calculati valoarea sa.
Indicatie. Functia de integrat f (x) =
1
este marginita pe intervalul nemarginit [0, ), deci avem o
1 + x4
integral
Pentru studiul convergentei lui I aplic
am criteriul n . Cum = 4 > 1, I este convergenta.
Pentru calculul valorii lui I scriem
f (x) =
(x2 x 2 + 1)((x2 + x 2 + 1))
si descompunem n fractii simple.
2
R
aspuns. I =
.
4
Exercitiul 7.2.2. Studiati convergenta integralei improprii
Z
dx
I=
2+x+1
(x
+
1)
4x
0
si n caz afirmativ calculati valoarea sa.
1
este marginita pe intervalul nemarginit [0, ), deci
(x + 1) 4x2 + x + 1
avem o integral
3
Pentru studiul convergentei lui I aplic
am criteriul n . Se gaseste = > 1, deci I este convergent
a.
2
Pentru calculul valorii lui I efectu
am schimbarea de variabila (substitutia lui Euler)
Indicatie. Functia de integrat f (x) =
p
t2 1
4x2 + x + 1 = t 2x = x =
= (t).
4t + 1
Noul interval de integrare este [0, ), iar functia de integrat devine f ((t))0 (t) =
R
aspuns.
1
ln 5.
2
2
.
t2 + 4t
73
Exercitiul 7.2.3. Studiati natura integralei improprii

Z
x ln x
dx.
I=
(1 x2 )2
0
Indicatie. Deoarece pentru x = 1, numitorul fractiei de sub integrala se anuleaza, trebuie studiat
a natura
urm
atoarelor integrale improprii (generalizate):
Z
x ln x
x ln x
I1 =
dx; I3 =
dx.
2
2
(1 x2 )2
0
1 (1 x )
2
Z v
x ln x
Se arat
a c
a integrala I1 este divergent
a ar
atand ca integrala J(u, v) =
dx, unde 0 < u < v < 1, nu
(1
x2 )2
u
are limit
a finit
a c
and u 0 si v 1. Pentru aceasta se
and
Z vface integrarea prin parti n integrala J(u, v), observ
x
1 1 0
1
c
a
=
dx care se calculeaza descompunand fractia
. Se ajunge la integrala
2
(1 x2 )2
2 1 x2
u x(x 1)
1
n fractii simple.
x(x2 1)
Z
x ln x
dx; I2 =
(1 x2 )2
R
aspuns. Divergent
a.
Exercitiul 7.2.4. S
a se studieze natura integralei improprii de tipul al doilea
Z 1
x1
I=
dx.
3
2
1 x x
Indicatie. Punctul singular al functiei de integrat f (x) =
x1
se afla n origine. Se aplica criteriul n .

3
x x2
R
aspuns. Integrala I este divergent
a.
Exercitiul 7.2.5. S
a se arate c
a integrala improprie de speta a doua
Z b r
xa
dx, a < b,
I=
x
bx
a
este convergent
a si apoi s
a se determine valoarea sa.
Indicatie. Integrala este convergent

a n baza criteriului de comparatie n , unde =
Cu substitutia x = a cos2 t + b sin2 t integrala I devine integrala proprie
Z
I = 2(b a)
0
R
aspuns. I =
(b a)(a + 3b).
8
sin2 t(a cos2 t + b sin2 t)dt.
1
< 1.
2
74
7.3
Autoevaluare
Intreb
ari de autoevaluare
1 . In ipoteza ca f : [a, b) IR, unde < a < b < , este o functie nemarginita n vecinatatea lui b si
integrabil
a Riemann pe orice compact [a, t] [a, b), se poate introduce simbolul
b
f (x)dx,
(7.14)
denumit integral
a improprie de tipul al doilea cu punctul singular n limita superioara de integrare.
Puteti enunta criteriul lui Cauchy de convergenta a integralei improprii (7.14)? Dar demonstratia, o
puteti prezenta?
Se cere justificare pentru fiecare r
aspuns da.
2 . Enuntati si demonstrati criteriul lui Abel de convergenta a integralei improprii

b
f (x)h(x)dx,
(7.15)
cu integrantul de semn variabil si singularitatea n limita superioara de integrare.
3 . Enuntati si demonstrati criteriul lui Dirichlet de convergenta a integralei improprii (7.15) cu integrantul
de semn variabil si singularitatea n limita superioara de integrare.
4 . Prin ce se deosebesc criteriile de convergenta ale lui Abel si Dirichlet pentru integrale improprii (7.15)?
5 . Cum se numeste integrala improprie
f (x)dx,
< a < c < b < , unde f : [a, c) (c, b] IR
este functie nem

arginit
a ntro vecin
atate a punctului x = c si integrabila Riemann pe orice compact de forma
[a, u] [v, b], cu a < u < c < v < b, care este divergenta, dar pentru care exista si este finita limita
lim
Ce nume poart
a limita din (7.16)?
Z
a
f (x)dx +
c+

f (x)dx ?
(7.16)
Capitolul 8
MC. 08 Integrale depinz

and de un
parametru
8.1
Exercitii rezolvate

and posibilitatea deriv
arii sub semnul integral
a s
a se calculeze
1
1 + y sin x
ln
dx.
sin x 1 y sin x
J(y) =
0
Solutie. Functia J(y) este definit

a printro integrala proprie deoarece functia de sub semnul integral
a are
limit
a n origine si deci poate fi prelungit
a prin continuitate n x = 0.
Fiindc
a sunt ndeplinite ipotezele teoremei de derivare a integralelor depinzand de un parametru, putem
scrie
Z 2
dx
0
J (y) = 2
.
1 y 2 sin2 x
0
2
Cu substitutia tg x = t obtinem J 0 (y) = p
, de unde deducem J(y) = 2 arcsin y + C. Constanta real
aC
1 y2
se determin
a din J(0) = 0 si se g
aseste C = 0.
Prin urmare J(y) = 2 arcsin y.
Z
Exercitiul 8.1.2. S
tiind c
a integrala lui Poisson
ez dz este convergent
a si are valoarea
ez dz =
s
a se arate c
a
2
1
=
x
, adic
a
2
,
2
ez x dz,
(8.1)
x > 0.
(8.2)
Folosind acest rezultat s

a se arate c
a au loc urm
atoarele egalit
ati:
r
Z
Z
cos x
sin x
dx =
dx =
;
2
x
x
0
0
r
Z
Z
1
cos x2 dx =
sin x2 dx =
;
2 2
0
0
75
(8.3)
(8.4)
76
Autoevaluare
Solutie. Dac
a n integrala din (8.1) facem schimbarea de variabila z = t x, unde x > 0 se considera fixat, dar
arbitrar, se obtine (8.2).
Pentru determinarea valorii primei integrale din (8.3) folosim (8.2) si integrabilitatea integralelor improprii
depinz
and de un parametru. Astfel, avem
Z
Z Z
Z
2 Z

2
2
cos x
z 2 x
dx =
cos x
e
dz dx =
ez x cos x dx dz.
(8.5)
x
0
0
0
0
0
Folosind de dou
a ori integrarea prin p
arti, obtinem
ez
cos x dx =
z2
.
1 + z4
(8.6)
z2
dz.
1 + z4
(8.7)
Din (8.5) si (8.6) rezult

a
Z
0
Z
Consider
am integralele improprii A =
A B conduc la
A+B
AB
Z
=
0
Z
=
0
cos x
2
dx =
x
z2
dz din (8.7) si B =
1 + z4

1 0
z
z
dz

1 2
+2
z
z

1 0
z+
z
dz

1 2
2
z+
z
1
dz. Combinatiile A + B si
1 + z4
1
z 2 1
arctg
2
z 2 0
1
z 2 z 2 + 1
ln

2 2 z2 + z 2 + 1 0
0,
din care deducem

A=B=
2
.
4
(8.8)
r
cos x
dx =
a c
a
.
2
x
0
Pentru cealalt
a integral
a cerut
Z a n (8.3), calculele sunt similare.
Z
cos x2 dx efectuam schimbarea de variabila x2 = t si folosim (8.3), se obtine
Dac
a n integrala improprie
0
cos x2 dx =
1
2
Z
0
cos t
1
dt =
2
t
.
2
Analog se determin
a valoarea celeilalte integrale din (8.4).
Integralele din (8.4) sunt cunoscute ca integralele lui Fresnel, utilizate n optica.
Exercitiul 8.1.3. S
a se arate c
a functia J definit
a prin integrala
J(x) =
verific
a egalitatea
Z
0
cos (x sin )d
0
eax J(x)dx =
1
,
1 + a2
a > 0.

and de un parametru
77
Solutie. Utiliz
and integrabilitatea integralelor improprii uniform convergente, putem scrie
Z
ax
J(x)dx =
ax
Z
0
2
cos (x sin )d dx =
Z

eax cos (x sin )dx d.
(8.9)
eax cos (x sin )dx conduce la concluzia
Integrarea prin p
arti de dou
a ori n
0
eax cos (x sin )dx =
Astfel, se obtine
ax
e
0
2
J(x)dx =
Z
0
a
.
+ sin2
(8.10)
a
d.
+ sin2
(8.11)
a2
a2
Dac
a n (8.11) efectu
am schimbarea de variabila tg = t se obtine rezultatul dorit.
Exercitiul 8.1.4. Calcul

and mai nt
ai functia J(y) definit
a prin integrala depinz
and de parametrul y > 0
Z
J(y) =
0
Z
s
a se determine functia F (y) =
0
dx
,
y + cos2 x
dx
.
(y + cos2 x)2
Solutie. Integrala se calculeaz

a efectu
and schimbarea de variabila tg x = t. Noile limite de integrare sunt 0 si
1
, iar functia de integrat devine 2
. Astfel,
yt + 1 + y
r
Z
Z
r y
dt
1
dt
1
y
1

r
J(y) =
=
=
arctg
t
.
= p

2
2
yt + 1 + y
y 0
y 1+y
1+y 0
2
1+y
y(y + 1)
0
t2 +
y
1
2
Observ
and c
a F (y) = J (y) si folosind pentru J(y) expresia J(y) = (y + y) 2 , deducem
2
0
F (y) =
(2y + 1)
p
.
4y(y + 1) y(y + 1)
Exercitiul 8.1.5. S
a se arate c
a pentru functia
3
2
y e yx , dac
a x (0, 1] si y IR
x2
f (x, y) =
0,
dac
a x=0
si y IR
nu are loc formula lui Leibniz de derivare a unei integrale depinz
and de un parametru, adic
a
Z 1
Z 1
d
f
f (x, y)dx 6=
(x, y)dx.
(8.12)
dy 0
0 y
78
Autoevaluare
Solutie. Consider
and c
a punctul (x, y) (0, 1] IR se afla pe parabola y 2 = x si efectuand limita n origine a
restrictiei functiei f la parabol
a, g
asim c
a aceasta nu exista. Prin urmare
f (x, y) 6= f (0, 0) = 0,
lim
(x,y)(0,0)
ceea ce arat
a c
a functia f nu este continua.
In schimb, functia f (x, ) : IR IR, cu valorile date n enunt, este continua oricare ar fi x [0, 1].
Cu schimbarea de variabil
a de integrare
y2
= t,
x
obtinem c
a functia
Z 1 3 y2
y
e x dx.
J(y) =
2
0 x
(8.13)
(8.14)
este bine definit

a si
2
J(y) = yey ,
de unde deducem
d
d
J(y) =
dy
dy
(8.15)
2
f (x, y)dx = (1 2y 2 )ey = J 0 (y).
(8.16)
Functia f este derivabil

a partial n raport cu y si
y2
y
2y 2
f
x
e
, y 6= 0
3
(x, y) =
x2
x
0, y = 0
(8.17)
si atunci pentru y 6= 0
Z
f
(x, y)dx =
y
Z
0
y2
2y 2
y2
e x 3
dx.
2
x
x
(8.18)
Utiliz
and schimbarea de variabil
a (8.13), din (8.18) obtinem
Z
0
f
(x, y)dx =
y
y 2
(3 + 2t)et dt = (1 2y 2 )ey .
(8.19)
0 dx = 0, prin urmare
Pentru y = 0 vom avea

0
Z
0

f

(x, y)dx
= 0.
y
y=0
(8.20)
Pe de alt
a parte, din (8.15) deducem
J 0 (0) = 1.
Analiz
and rationamentul constat
am c
a are loc (8.12).
Exercitiul 8.1.6. S
a se exprime printro integral
a Euler, urm
atoarele integrale
Z
Z a
dx
I1 =
,
I
=
(a x)p1 (x b)q1 dx.
2
2 )n
(1
+
x
0
b
(8.21)

and de un parametru
79
Solutie. In integrala I1 facem schimbarea de variabila
I1 =
1
2
tn 2 (1 t) 2 dt =
1
= t. Obtinem
1 + x2
1
1 1 1
(n)
=
B n ,
.

1 1
2
2 2
2
n
2
2
In integrala I2 se face schimbarea de variabila t = x b si se obtine

ab
I2 = (a b)p+q1 B(p, q).
Dac
a se tine cont c
a B(p, q) = B(q, p), se poate da si alta expresie lui I2 . Aici si B sunt functiile lui
Euler.
8.2

aspunsuri

and posibilitatea deriv
arii sub semnul integral
a, s
a se calculeze integralele:
Z
J1 (y) =
ln(y 2 sin2 x) dx,
Z
y > 1;
J2 (y) =
arctg (y sin x)
dx.
sin x
Indicatie. In fiecare dintre integralele obtinute prin derivare

J10 (y) = 2y
Z
0
dx
; J20 (y) =
2
y sin2 x
Z
0
dx
1 + y 2 sin2 x
se face schimbarea de variabil

a tg x = t.
R
aspuns. J1 (y) = ln
|y +
p
y 2 1|
, J2 (y) = ln y + 1 + y 2 .
2
Exercitiul 8.2.2. S
tiind c
a pentru a b > 0 avem
Z
0
a2
cos2
s
a se calculeze integrala
Z
J(a, b) =
0
dx
=
,
2
2
2ab
x + b sin x
(8.22)
dx
.
(a2 cos2 x + b2 sin2 x)2
Indicatie. Se deriveaz
a partial n egalitatea (8.22) folosind formula lui Leibniz de derivare a unei integrale
depinz
and de mai multi parametri.
R
aspuns. J(a, b) =
1
1
+ 2 .
2
4ab a
b
80
Autoevaluare
Exercitiul 8.2.3. Ce se poate spune despre functia Bessel de indice ntreg

Z
1
cos (n x sin )d, n Z
Jn (x) =
0
(8.23)
n leg
atur
a cu ecuatia diferential
a Bessel de ordin ntreg
x2 y 00 + xy 0 + (x2 n2 )y = 0?
(8.24)
a de dou
a ori n (8.23) folosind formula lui Leibniz de derivare a unei integrale depinz
and
de un parametru, obtin
and astfel Jn0 (x) si Jn00 (x). Se arata ca
x2 Jn00 (x) + xJn0 (x) + (x2 n2 )Jn (x) = 0.
(8.25)
R
aspuns. Relatia (8.25) arat
a c
a functia Bessel de indice ntreg (8.23) este o solutie a ecuatiei diferentiale
Bessel de ordin ntreg (8.24).
Exercitiul 8.2.4. S
a se studieze convergenta integralelor improprii:
Z
Z 1
2
dx
I1 =
x2n ex dx; I2 =
1 .
(1
xm ) n
0
0
Indicatie. In I1 se face substitutia x2 = t, iar n I2 se schimba variabila de integrare prin xm = t.

1
1
1 1
R
aspuns. I1 = n +
,1
, I2 = B
, unde B si sunt functiile lui Euler.
2
m
m
n
Z
Exercitiul 8.2.5. Observ
and c
a
xy1 dx =
1
, unde y 6= 0, s
a se calculeze integrala depinz
and de parametru
y
1
xy1 lnm x dx
J(y) =
(8.26)
unde m este num

ar natural cu m 1.
a de m ori n egalitatea (8.26).
R
aspuns. J(y) =
8.3
(1)m m!
.
y m+1
Intreb
ari de autoevaluare
1 . In ce conditii putem calcula J 0 (y) daca J(y) =
b(y)
Z
f (x, y)dx? Dar daca J(y) =
a(y)
f (x, y)dx?
a
2 . Definiti uniforma convergenta a integralelor improprii de prima speta si a doua speta care depind de

and de un parametru
81
parametrul y.
3 . Enuntati criteriul de convergenta uniforma al lui Weierstrass.

4 . Care sunt integralele si B ale lui Euler? Expuneti cateva dintre proprietatile lor.
5 . Care sunt integralele CauchyFrullani? In ce conditii se poate determina valoarea unei astfel de integrale
si c
at este aceast
a valoare?
82
Autoevaluare
Capitolul 9
MC. 09 Integrale curbilinii

9.1
Exercitii rezolvate
Exercitiul 9.1.1. S
a se calculeze integrala curbilinie de primul tip

Z
x = ln(1 + t2 )
I = yex ds, C :
, t [0, 1]
y = 2arctg t t
C
Solutie. Conform expresiei elementului de arc ds al unei curbe netede, au loc reltiile
p
(x0 (t))2 + (y 0 (t))2 dt
ds =
s
2
2
2
1
2t
+
1 dt =
(1 + t2 )dt = dt.
=
2
2
1+t
1+t
1 + t2
Aplic
and formula de calcul a unei integrale curbilinii de primul tip, obtinem:
Z 1
2
I =
(2arctg t t)e ln(1+t ) dt;
0
1

t
arctg t
dt;
2
1 + t2
1 + t2
Z
I
1
1

ln(1 + t2 ) ;
2
0
0
1 1
2

(arctg t)2 ln 2 =
ln 2.
2
16
0
2
arctg t d(arctg t)
Z
Exercitiul 9.1.2. S
a se calculeze integrala curbilinie de primul tip I =
xyzds, curba C av
and ecuatiile
C
x =
y =
z =
t
2 3
2t , t [0, 1]
3
1 2
t
2
83
84
Autoevaluare
Solutie. Conform expresiei elementului de arc ds al unei curbe netede, au loc reltiile
p
ds =
(x0 (t))2 + (y 0 (t))2 + (z 0 (t))2 dt;
r
4t4
ds =
1 + 3 + t2 dt = (1 + t)dt.
2t
Aplic
and formula de calcul a unei integrale curbilinii de primul tip, obtinem:
Z 1
1
2
1
t (2t3 ) 2 t2 (1 + t)dt;
I =
3
2
0
1
1
9
11
t 2 +1
2 t 2 +1
I =
+ 11
;
9

3
2 +1
2 +1
0
16 2
.
143
Exercitiul 9.1.3. S
a se calculeze integrala curbilinie de al doilea tip:
Z
I=
C
x = et
y = et , t [0, 1]
xdx + xydy + xyzdz, unde curba C are ecuatiile :
z = 2t
Solutie. T
in
and cont de reprezentarea parametrica a curbei C, avem:
dx = et dt, dy = et dt, dz = 2dt.

Rezult
a atunci
Z
I
Z 1
h
i
et et + et et (et ) + et et 2t 2 dt =
(e2t et + 2t)dt =

=
1

1 2t
1
1
1
1
t
2
e + e + t = e2 + e1 + 1 1 = e2 + e1 .
2
2
2
2
2
0
Exercitiul 9.1.4. S
a se calculeze coordonatele centrului de greutate al firului material omogen, av
and densitatea
(x, y) = 1 si reprezentarea parametric
a
(
x = a cos3 t
, t [0, ], a > 0.
y = a sin3 t
Z
Solutie. Masa firului material este M =
ds. Coordonatele centrului de greutate sunt date de:

C
1
xG =
M
Z
C
1
xds, yG =
M
Z
yds;
C
85
ds =
(
(x0 (t))2 + (y 0 (t))2 dt;
x0 = 3a cos2 t( sin t)
y 0 = 3a sin2 t cos t.
Conform expresiei elementului de arc, avem

p
ds = 9a2 cos4 t sin2 t + 9a2 sin4 t cos2 tdt = 3a| sin t|| cos t|dt.
Celelalte elemente se determin
a folosind formula de calcul a unei integrale curbilinii de primul tip. Se obtin:
Z
Z
M =
3a| sin t|| cos t|dt = 3a
sin t| cos t|dt =
0
Z
=
Z
sin t cos tdt 3a
3a
sin t cos tdt;

sin2 t 2
sin2 t
3a
3a
3a
3a
=
(1 0) (0 1) = 3a;

2 0
2
2
2
xG
1
M
xds =
C
cos4 t sin tdt a
= a
a cos3 t (3a) sin t| cos t|dt =
cos4 t sin tdt =
yG
1
3a
xds =
C
1
3a

a
a
cos5 t 2
cos5 t
= (0 1) + (1 0) = 0;
= a
+a

5 0
5
5
5
2
Z
Z
Z
1
1
1
=
yds =
yds =
a sin3 t (3a) sin t| cos t|dt =
M
3a
3a 0
C
Z
= a
sin4 t| cos t|dt = a
sin4 t cos tdt a
sin4 t cos tdt =

sin5 t
1
1
2a
sin t 2
= a
a
=
a
a
0
=
.

5 0
5
5
5
5
5
Exercitiul 9.1.5. S
a se calculeze lucrul mecanic al fortei F =
k(xi + yj + zk)
p
, c
and punctul de aplicatie se
z x2 + y 2 + z 2
deplaseaz
a pe dreapta C de ecuatii parametrice
x = at
y = bt , t [1, 2].
z = ct
Solutie. Lucrul mecanic efectuat de forta F pe dreapta C are expresia

Z
Z
L = F dr = Xdx + Y dy + Zdz.
C
86
Autoevaluare
Avem:
F =
dr
ky
kz
kx
p
i p
j+ p
k;
2
2
2
2
2
2
2
z x +y +z
z x +y +z
z x + y2 + z2
dx i + dy j + dz k;
Z
Z
y
z
x
p
dx + p
dy + p
dz.
F dr = k
2
2
2
2
2
2
2
z x +y +z
z x +y +z
z x + y2 + z2
Din ecuatiile parametrice ale lui C obtinem:

dx = a dt, dy = b dt, dz = c dt;
9.2
Z 2 2
at a + bt b + ct c
a + b2 + c2 dt
= k
dt = k
=
2 2
2 2
2 2
2
2
2
1 ct a t + b t + c t
1 c a +b +c t
2
kp 2
kp 2

a + b2 + c2 ln t =
a + b2 + c2 ln 2.
=
c
c
1
Z

aspunsuri
Exercitiul 9.2.1. S
a se calculeze integrala curbilinie de primul tip:
Z
y4
I = y 5 ds; C : x = , y [0, 2]
4
C
Indicatie. Parametrul pe curb

a este y, deci
p
p
ds = 1 + (f 0 (y))2 dy = 1 + y 6 dy.
R
aspuns. I =

1
65 65 1 .
9
Exercitiul 9.2.2. S
a se calculeze integrala curbilinie de al doilea tip:
(
Z
x = cos t
2
2
I = y dx x dy; C :
, t [0, 2].
y = sin t
C
Indicatie. Se aplic
a formula de calcul a unei integrale curbilinii de al doilea tip.
R
aspuns. I = 0.
87
Exercitiul 9.2.3. S
a se calculeze integrala curbilinie, constat
and n prealabil c
a este independent
a de drum:
Z
I = yzdx + xzdy + xydz.
C
Capetele curbei de integrare sunt punctele A(1, 1, 0), B(2, 3, 1).

Q Q
R P
R
P
=
;
=
;
=
. O primitiva a expresiei diferentiale =
y
x z
y z
x
yzdx + zxdy + xydz poate fi U (x, y, z) = xyz.
Indicatie. Se arat
a c
a:
R
aspuns. I = 6.
Exercitiul 9.2.4. S
a se calculeze coordonatele centrului de greutate a firului material, av
and densitatea = 1
si reprezentarea parametric
a
x = e cos t
y = et sin t , t (, 0].
C:
z = et
Indicatie. Se folosesc expresiile de calcul pentru masa si coordonatele centrului de greutate G.

R
aspuns. M =

3;

2 1 1
, ,
.
5 5 2
Exercitiul 9.2.5. S
a se calculeze lucrul mecanic al fortei F = k(xi + yj), c
and punctul de aplicatie se
deplaseaz
a pe curba
(
h i
x = a cos3 t
C:
,
t
0,
.
2
y = b sin3 t
Z
Indicatie. Lucrul mecanic L este dat de L =
F dr.
C
R
aspuns. L =
9.3
k(a2 b2 )
.
2
Intreb
ari de autoevaluare
1 . Care sunt proprietatile relatiei de echivalenta n multimea drumurilor din plan?

2 . Daca reprezentarea parametrica a drumului (d) neted n spatiu este:
x = (t)
y = (t) , t [a, b]
(d) :
z = (t)
88
Autoevaluare
Ce reprezint
a
Z
l(d) =
(0 (t)) + ( 0 (t)) + (0 (t)) dt =
Z
a

dr
(t) dt ?
dt
3 . Daca (AB) este un arc de curba din planul Oxy, neted sau
a,
Z neted pe portiuni, iar este o functie continu
pozitiv
a n punctele lui (AB), ce semnificatie are numarul
(x, y)ds ?
(AB)
4 . Pentru firul material spatial de configuratie (AB) si densitate (x, y, z), ce reprezinta numerele:
Z
IO
(x2 + y 2 + z 2 )(x, y, z)ds;
(AB)
Z
IOx
(y 2 + z 2 )(x, y, z)ds;
(AB)
Z
IOxz
y 2 (x, y, z)ds ?
(AB)
5 . Daca P, Q si R sunt componentele unei

Z forte F care actioneaza n punctele curbei netede sau netede pe
portiuni (AB), ce reprezint
a expresia I =
P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz ?

(AB)
Capitolul 10
MC. 10 Integrala dubl

a
10.1
Exercitii rezolvate
a se calculeze
ZZ
I=
dxdy
, unde D = [1, 1] [1, 4].
1 + yx2
Solutie. Functia de sub semnul integral

a este continua. Domeniul D este un interval, deci este simplu n raport
cu ambele axe. Vom aplica, pentru calcul, formula de reducere a unei integrale duble la o integrala iterat
a, n
ordinea x, y spre exemplu. Avem
x=1

Z 4 Z 1
Z 4
1
dx

dy =
arctg
x
y
I =
dy
=

2
y
1
1
1 1 + yx
x=1
#
Z 4"
Z 4
arctg y arctg y
arctg y
=
dy = 2
dy.
y
y
y
1
1
Efectu
am substitutia: y = t, y = t2 , dy = 2t dt.
Astfel,

Z 2
Z 2
Z 2
arctg t
t
2
I = 2
2t dt = 4
arctg t dt = 4 tarctg t|1
dt
=
2
t
1
1
1 1+t
"
2 #

1
= 4 2arctg 2 ln(1 + t2 ) = 8arctg 2 2(ln 5 ln 2) =

4
2
1
=
8arctg 2 + ln
4
.
25
a se calculeze
ZZ
I=
xydxdy,
D
dac
a D este limitat de parabola y = x si de dreapta y = 2x + 3.
Solutie. Domeniul D, reprezentat mai jos, este simplu n raport cu ambele axe.
89
90
Autoevaluare
Vom integra n ordinea y, x, deoarece este mai comod sa integram n aceasta ordine decat n ordinea invers
a.
Proiectia domeniului D pe axa Ox este intervalul [1, 3]. Curba care l margineste inferior are reprezentarea
y = x2 (1 x 3), iar curba care l m
argineste superior are reprezentarea y = 2x + 3 (1 x 3). Aplic
and
formula de reducere a integralei duble la o integrala definita, obtinem
I=
2x+3
dx
1
xy dy =
x2
2x+3
Z 3

xy 2
x
1
dx
=
(2x + 3)2 x4 dx = 53 + .

2 x2
3
1 2
a se calculeze, cu ajutorul formulei lui RiemannGreen, integrala curbilinie
Z

i
h

i
p
p
1h p 2
I=
y x + y 2 x2 ln y + x2 + y 2 dx + y 2 xy + ln x + x2 + y 2 dy
2
C
unde

C:
x = 1 + cos t
, t [0, ].
y = sin t
Solutie. S
a observ
am c
a este dificil s
a calculam direct integrala data. Este firesc sa ncercam o nou
a metod
a
de calcul, folosindu-ne de formula lui RiemannGreen. Imaginea curbei C este semicercul superior
K = {(x, y) IR2 | x2 + y 2 = 2x, y 0}
reprezentat mai jos:

a
91
Curba C este simpl

a si rectificabil
a, dar nu este nchisa. Pentru a putea folosi formula lui Green, trebuie
s
a complet
am semicercul K prin imaginea unei noi curbe simple si rectificabile C1 , pana la un contur nchis.
Curba C1 trebuie astfel aleas
a, nc
at integrala curbilinie de-a lungul ei sa poata fi calculata cat mai usor. Vom
completa semicercul K prin segmentul OA, unde A = (2, 0). Obtinem astfel domeniul D {x2 + y 2 2x, y 0}.
Pentru curba C1 vom alege reprezentarea parametrica
x = t, y = 0, t [0, 2].
Curbele C si C1 sunt juxtapozabile, iar reuniunea lor = C C1 este o curba nchisa, simpla, rectificabil
a
si determin
a orientarea pozitiv
a a lui D. Sa definim functiile P si Q pe domeniul D prin relatiile
h p

i
p
1 y x2 + y 2 x2 ln y + x2 + y 2
, (x, y) 6= (0, 0)
2
P (x, y) =
0
, (x, y) = (0, 0)
h

i
p
y 2 xy + ln x + x2 + y 2
, (x, y) 6= (0, 0)
Q(x, y) =
0
, (x, y) = (0, 0)
si s
a cercet
am dac
a formula lui Green este aplicabila.
Functiile P si Q sunt, evident, continue pentru (x, y) 6= (0, 0), (x, y) D. Din relatiile

p
2

x ln y + x2 + y 2
= x2 ln
1
x2
p
p
x,
y + x2 + y 2
y + x2 + y 2
1
y2
p
p
y,
x + x2 + y 2
x + x2 + y 2
p
p
adev
arate pentru x > 0, y > 0, y + x2 + y 2 1 si x + x2 + y 2 1, deducem ca

p
2

y ln x + x2 + y 2
lim
= y 2 ln
P (x, y) =
(x,y)(0,0)
lim
Q(x, y) = 0,
(x,y)(0,0)
de unde rezult
a continuitatea functiilor P si Q n origine. Pentru (x, y) 6= (0, 0) avem
P
y2
Q
y2
=p
,
= y3 + p
y
x2 + y 2 x
x2 + y 2
In origine, calcul
and derivatele partiale dupa definitie, obtinem
P
Q
(0, 0) = 0,
(0, 0) = 0.
y
x
92
Autoevaluare
y2
Din inegalitatea p
y (y 0) deducem ca
x2 + y 2
lim
(x,y)(0,0)
P
Q
=
lim
= 0,
y
(x,y)(0,0) x
Q
P
si
n origine, si deci, pe tot domeniul D.
y
x
In concluzie, sunt verificate conditiile din teorema pentru domenii avand ca frontiera o curba simpl
a, nchis
a
si rectificabil
a si formula lui Riemann-Green este aplicabila. Avem:

Z
ZZ
Q P
dxdy;
P dx + Qdy =
x
y
D
Z
ZZ
P dx + Qdy =
y 3 dxdy.
de unde rezult
a continuitatea derivatelor partiale
Not
and integrala curbilinie de-a lungul curbei C1 cu I1 si integrala dubla cu J, egalitatea precedenta devine
I + I1 = J.
Integrala I1 o calcul
am aplic
and formula de reducere a unei integrale curbilinii la o integrala Riemann, iar
integrala J o calcul
am aplic
and formula de reducere a unei integrale duble la o integrala iterata n ordinea y, x.
Avem:
"
#
2
Z 2
Z 2
3

1
t
ln
t
1
4
1

[t2 ln t]dt =
t2 dt = (1 3 ln 2);
I1 =

2
2
3
3
9
0
0
0
Z
=
dx
0
0

4
2
Obtinem I = J I1 =
ln 2
.
3
15
2xx2
1
y dy =
4
3
Z
0
(2x x2 )2 dx =
4
.
15
Exercitiul 10.1.4. Folosind o schimbare de variabile convenabil

a, s
a se calculeze:
ZZ
I=
xy dxdy, D : x2 + y 2 r2 , x 0, y 0.
D
Solutie. Domeniul D are urm

atoarea reprezentare:

a
93
Folosim coordonatele polare

(
x = cos
y = sin .
Din inegalit
atile care caracterizeaz
a domeniul D vom obtine
0r
[0, r]
cos 0
=
.
0, 2
sin 0.
Avem: J =
D(x, y)
= .
D(, )
n
o
.
Domeniul D este transformat n domeniul : 0 r, 0
2
Calcul
and integrala, obtinem:
ZZ
cos sin dd;
I =
Z
I
=
0
Z
cos sin d =
Z
cos sin d
3 d;

r
r4
sin2 2 4
=
.
2 0
4 0
8
a se calculeze momentele de inertie n raport cu axele de coordonate ale pl
acii materiale
D : x + y 1, x 0, y 0
av
and densitatea (x, y) = 1 + xy.
Solutie. Domeniul D este simplu n raport cu ambele axe Ox si Oy. Domeniul D are reprezentarea
Vom integra n ordinea y, x:

ZZ
Z
2
Ix =
y (x, y)dxdy =
0
Z
Ix
=
0
Z
1x
2
y (1 + xy)dy dx;
0
1x

Z 1
y3
y 4
(1 x)3
x
4
+x
dx
=
+
(1
x)
dx.
3
4 0
3
4
0
94
Autoevaluare
Efectu
am schimbarea de variabil
a 1 x = t. Rezulta:
x = 0 = t = 1;
x = 1 = t = 0;
dx = dt.
Calcul
and integralele, obtinem:
Z
Ix
=
1
ZZ
Iy

4
1
Z 1 3
t
11
t3
1t 4
t4
t5
t
t5
t6
+
t dt(1) =
+
dt =
+
= 120
3
4
3
4
4
12
20
24
0
0
x2 (1 + xy)dxdy =
11
.
120
10.2

aspunsuri
a se calculeze
ydxdy
,
(1 + xy) x
ZZ
I=
D
unde D : {1 x 3; 0 y 1}.
Indicatie. Functia de sub semnul integrala este continua. Domeniul de integrare este simplu n raport cu
ambele axe. Dac
a folosim ordinea de integrare x, y, obtinem
Z
Z
I=
0
ydx
(1 + xy) x

dy.
R
aspuns. I = 2 .
9
3
a se calculeze
ZZ
I=
x2
dxdy,
y2
unde D este m
arginit de dreptele x = 2, y = x si de hiperbola echilater
a xy = 1.
Indicatie. Domeniul D este simplu n raport cu Oy si are reprezentarea

a
95
1x2
D:
1 y x.
x
Z
Integrala I devine I =
1
R
aspuns. I =
Z x 2
x
1
dy dx.
y2
x
9
.
4
Exercitiul 10.2.3. Folosind o schimbare de variabile convenabil

a, s
a se calculeze:
(
ZZ
1 xy 2
dxdy
, unde D
I=
1 + xy
x y 3x
D
Indicatie. Scrierea lui D n forma
1 xy 2
D:
1 y 3
x
sugereaz
a schimbarea de variabile
xy = u
y = v,
x
domeniul devenind astfel un dreptunghi cu laturile paralele cu noile axe.

R
aspuns. I =
ln 3
2
2
.
a se calculeze volumul elipsoidului de ecuatie
x2
y2
z2
+ 2 + 2 1 = 0.
2
a
b
c
96
Autoevaluare
Indicatie. Se constat
a c
a
r
ZZ
c 1
V =2
x2
y2
2 dxdy,
2
a
b
D
2
unde D :
x
y
+ 2 1 0 este proiectia elipsoidului pe planul xOy.
a2
b
R
aspuns. I =
4abc
3
2
a se calculeze aria domeniului D R2 m
arginit de curba: x 3 + y 3 = a 3 .
Indicatie. Curba care m
argineste domeniul este astroida cu brate egale
ZZ
Not
and aria domeniului cu (D), avem (D) =
ZZ
dxdy = 4
Se efectueaz
a schimbarea de variabile
dxdy.
D1
x = r cos3 t
y = r sin3 t.
R
aspuns. Aria domeniului m
arginit de astroida din enunt este
10.3
3a2
.
8
Intreb
ari de autoevaluare
1 . Ce interpretare are egalitatea
ZZ
f (x, y)dy dx, unde I2 = [a, b] [c, d]?
f (x, y)dxdy =
a
I2
2 . Enuntati definitia unui domeniu simplu n raport cu axa Oy.

3 . Enuntati definitia unui domeniu simplu n raport cu axa Ox.
4 . Demonstrati formula integrala Riemann Green
ZZ
Z
P (x, y)dx + Q(x, y)dy =
5 . Ce reprezinta formula
ZZ
ZZ

dxdy
f (x, y)dxdy =
In caz c
a o recunoasteti, demonstratio.
Q P
x
y

D(, )

f ((u, v), (u, v))
(u, v) dudv?
D(u, v)
Capitolul 11
MC. 11 Integrale de suprafat

a
11.1
Exercitii rezolvate
a se calculeze aria unei emisfere de ecuatii:
x = R cos u sin v
h i
y = R sin u sin v , u [0, 2], v 0,
S:
.
z = R cos v
h i
Solutie. Not
am: A = aria S; D = [0, 2] 0,
. Atunci
2
ZZ
ZZ p
EG F 2 dudv.
A=
d =
S
xu = R sin u sin v,
yu = R cos u sin v,
zu = 0
xv = R cos u cos v,
yv = R sin u cos v,
zv = R sin v;
E = (xu )2 + (yu )2 + (zu )2 = R2 sin2 v
F = xu xv + yu yv + zu zv = 0
G = (xv )2 + (yv )2 + (zv )2 = R2 ;

EG F 2 = R4 sin2 v;
ZZ
A=
R2 sin v dudv = R2
Z
0
Z
du 2 sin vdv = 2R2 .
0
a se calculeze aria p
anzei conice S, de ecuatie z =
si z = 1.
97
x2 + y 2 , cuprins
a ntre planele z = 0
98
Autoevaluare
Solutie. Fie D proiectia p

anzei conice pe planul xOy. Atunci D = {(x, y) IR2 | x2 + y 2 1} este un disc
nchis de raz
a 1. Not
am cu A = aria S. Atunci
ZZ
ZZ p
1 + p2 + q 2 dxdy,
A=
d =
S
unde
p=
z
z
x
y
, q=
;
=p
=p
2
2
2
x
y
x +y
x + y2
p
d = 1 + p2 + q 2 dxdy = 2dxdy.
Astfel,
A=
ZZ
2dxdy = 2,
deoarece aria discului D este .
Exercitiul 11.1.3.p
S
a se calculeze coordonatele centrului de greutate al unei p
anze subtiri n form
a de emisfer
a,
a.
de ecuatie S : z = R2 x2 y 2 , densitatea S fiind constant
Solutie. Avem:
z
x
p=
= p
x
R 2 x2 y 2
y
z
= p
;
q=
2
y
R x2 y 2
d =
p
1 + p2 + q 2 dxdy = p
dxdy;
x2 y 2
ZZ
ZZ
ZZ
p
dxdy
2
2
p
,
M=
S d =
S 1 + p + q dxdy = S R
2
R x2 y 2
S
R2
unde D = {(x, y) IR | x + y R }. este proiectia lui S pe planul xOy, iar M este masa panzei.
Trec
and la coordonate polare obtinem
Z 2 Z R
d
p
M = S R
d
= 2S R2 .
R 2 2
0
0
In virtutea omogenit
atii p
anzei subtiri S si a simetriei fata de Oz, rezulta ca xG si yG sunt nuli. Prin urmare,
nu avem de calculat dec
at pe zG . Avem
ZZ
ZZ
M zG = S
z d = S R
dxdy = S R3 .
S
Rezult
a: xG = 0, yG = 0, zG =
R
.
2
a se calculeze
ZZ
x dydz + y dzdx + z dxdy,
S+
unde S
fiind fata exterioar

a a sferei x + y 2 + z 2 = a2 .

a
99
Solutie. Sunt de calculat trei integrale de suprafata. Fie mai ntai,

ZZ
I1 =
z dxdy
S+
p
a,
Not
and cu S1 emisfera
situat
a deasupra planului xOy, de ecuatie z = a2 x2 y 2 si cu S2 emisfera inferioar
p
2
2
2
de ecuatie z = a x y , rezult
a c
a
ZZ
ZZ
ZZ
ZZ
I1 =
z dxdy +
z dxdy =
z cos d +
z cos d,
S1+
S2+
S1+
S2+
unde este unghiul format de normala exterioara la sfera cu axa Oz. Deoarece pe S1+ avem cos > 0, iar pe
S2+ avem cos < 0, rezult
a c
a
ZZ p
ZZ p
ZZ p
a2 x2 y 2 dxdy +
a2 x2 y 2 dxdy = 2
a2 x2 y 2 dxdy,
I1 =
D
D
2
unde D este interiorul cercului x + y = a din planul xOy. Trecand la coordonate polare, rezulta
(
1
ZZ
0 2
2
2 2
I1 = 2
(a ) dd, unde :
0<a
sau
Z
I1 = 2
Z
d
a2
2 d
a

4 p 2
4a3
2
3
=
(a ) =
.
3
3
0
Ration
and la fel pentru calculul celorlalte doua integrale, rezulta ca integrala
ZZ
I2 =
y dxdz
S+
se transform
a ntr-o integral
a dubl
a referitoare la domeniul x2 + z 2 a2 , y = 0, iar integrala
ZZ
I3 =
x dydz
S+
se reduce la calculul unei integrale duble pe domeniul y 2 + z 2 a2 , x = 0. Valorile lor sunt egale cu cea
obtinut
a pentru I1 . Avem,
I = I1 + I2 + I3 = 4a3 .
a se calculeze
Z
(x2 yz)dx + (y 2 xz)dy + (z 2 xy)dz
AmB
de-a lungul arcului de elice
x = a cos t
y = a sin t
z = ht ,
2
situat ntre punctul A(a, 0, 0) si punctul B(a, 0, h), unde a > 0 si b > 0.
Solutie. In figura de mai jos este desenat
a elicea cilindric
a de pas constant.
100
Autoevaluare
Se observ
a c
a punctele A si B sunt situate pe aceeasi paralela la Oz. Deoarece curba nu este nchis
a, sub
_
aceast
a form
a nu poate fi aplicat
a formula lui Stokes. Completand nsa arcul AmB cu segmentul BA se obtine
o curb
a nchis
a. Celelalte conditii de aplicabilitate ale formulei lui Stokes fiind satisfacute, avem
Z
_
AmB

cos

Z
ZZ

+
=
x

_
S
BA
P
cos
y
Q

cos

z d = 0,

R
S fiind o portiune de suprafat

a m
arginit
a de curba nchisa AmBA.
Ultima integral
a este nul
a deoarece integrandul este nul. Urmeaza atunci ca avem
Z
Z
=
Z
=
(x2 yz)dx + (y 2 xz)dy + (z 2 xy)dz =
AmB
BA
AB
AB
z 2 dz =
z 2 dz =
deoarece pe AB avem y = 0 si x = a.
11.2

aspunsuri
a se calculeze aria sferei cu centrul n originea reperului si de raz
a R.
Indicatie. Ecuatiile parametrice ale sferei sunt
x = R cos sin
y = R sin sin , [0, 2], [0, ].

S:
z = R cos
Se stie c
a A = aria S =
ZZ p
EG F 2 dd, unde D = {(, ) : [0, ], [0, 2]}.
R
aspuns. Aria lui S este 4R2 .
h3
,
3

a
101
a se calculeze
ZZ
I=
z d
S
unde S este portiunea paraboloidului z =
Indicatie. Calcul
am mai nt
ai d =
R
aspuns. I =
1 2
(x + y 2 ) decupat
a de cilindrul x2 + y 2 = 8.
2
p
p
1 + p2 + q 2 dxdy, cu p = x si q = y. Astfel d = 1 + x2 + y 2 dxdy.
596
.
15
a se calculeze integrala de suprafat
a de al doilea tip
ZZ
I=
y dydz + z dzdx + 3x dxdy
S
unde S este fata interioar

a a sferei x2 + y 2 + z 2 = a2 , situat
a n primul octant.
x y
z
Indicatie. Normala dirijat
a spre interiorul sferei are versorul ~n = , , .
a a a
ZZ
ZZ
1
Atunci I =
(y cos + z cos + 3x cos ) d =
(xy + zy + 3xz)d.
a
S
R
aspuns. I = 2a3 .
a se calculeze
ZZ
(y z)dydz + (z x)dzdx + (x y)dxdy,
S+
unde S + este fata exterioar

a nchis
a a conului z =
Indicatie. Suprafata S are reprezentarea
x2 + y 2 , 0 z h.
102
Autoevaluare
Se separ
a integrala dat
a n dou
a integrale, dupa portiunile de suprafata S1 - fata laterala a conului si S2 capacul z = h, astfel c
a
ZZ
ZZ
ZZ
.
+
=
S+
S1+
S2+
R
aspuns. I = 0.
Exercit
iul 11.2.5. S
a se determine centrul de greutate G al unei calote sferice omogene de raz
a R si n
altime
21
R.
2
Indicatie. Din motive de simetrie xG = yG = 0, iar zG =
1
M
ZZ
ZZ
z d, unde M =
d.
S
!
R 2
R
aspuns. G 0, 0,
.
2
11.3
Intreb
ari de autoevaluare
1 . Sa se scrie ecuatia planului tangent la panza parametrica neteda
x = x(u, v)
y = y(u, v) , (u, v) A R2 ,
z = z(u, v)
ntrun punct curent al ei.
2 . Sa se scrie elementul de arie d al unei suprafete netede cu reprezentarea parametrica data anterior.

a
3 . Ce reprezinta egalitatea
103
ZZ
ZZ
f (x, y, z)d =
p
f (x, y, z(x, y)) 1 + p2 (x, y) + q 2 (x, y)dxdy?
In caz c
a o recunoasteti, ncercati s
a o demonstrati.
4 . Daca S este o panza materiala cu elementul de masa dm, atunci ce semnifica numerele: Ix =
ZZ
(y 2 +
ZZ
z )dm; Iyz =
ZZ
x dm; IO =
S
(x + y + z )dm ?
S
5 . Care este problema concreta care sugereaza introducerea notiunii de integrala de suprafata de al doilea
tip?
6 . Demonstrati formula lui Stokes

ZZ
Z
P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz =
unde = S.
R Q
y
z

dydz +
P
R
z
x

dzdx +
Q P
x
y

dxdy
104
Autoevaluare
Capitolul 12
MC. 12 Integrala tripl

a
12.1
Exercitii rezolvate
ZZZ
a se calculeze I =
z dxdydz, unde V este domeniul definit de inegalit

atile:
V
x2 + y 2 + z 2 a2 ; x2 + y 2 z 2 ; z 0.
Solutie. Suprafata dat

a de ecuatia x2 + y 2 + z 2 = a2 este o sfera de raza a, iar suprafata z 2 = x2 + y 2 este un
con cu v
arful n origine si cu ax
a de simetrie Oz.
p
Deoarece z 0, din con retinem doar panza superioara z = x2 + y 2 .
Intersectia celor dou
a suprafete este curba definita de ecuatiile
a2
x2 + y 2 =
2
z = a 2.
2
a 2
a 2
adic
a un cerc de raz
a
situat la n
altimea z =
. Proiectia lui V pe planul xOy este deci discul D cu
2
2
p
2
2
centrul
n origine si raza a 2. Ecuatiile
explicite
"
"
# ale suprafetelor care marginesc pe V sunt z = x + y , z
#
p
a 2
a 2
0,
si z = a2 x2 y 2 , z
, a . Deci explicitarea lui V este data de
2
2
n
o
p
p
V = (x, y, z) | x2 + y 2 z a2 x2 y 2 ,
iar integrala tripl
a se reduce astfel
ZZZ
I=
ZZ
z dxdydz =
Z a2 x2 y2
!
z dz
x2 +y 2
ZZ
dxdy =
D
a2 x2 y2
ZZ
z 2
1
dxdy =
(a2 2x2 2y 2 )dxdy.
2 x2 +y2
2
D
Pentru calculul acestei integrale duble folosim coordonatele polare. Domeniul D este transformat n

a
= (, ) 0 ; 0 2 ,
2
105
106
Autoevaluare
iar jacobianul transform

arii este J = . Astfel, integrala devine
I
1
2
1
2
a 2
2
Z

(a2 22 cos2 22 sin2 ) d d =
0
2
a 2
2
d
0
a2
a4
2
2 2 2
(a 2 ) d = (a 2 )
=
.
8
8
0
2
a se calculeze
ZZZ
I=
(x2 + y 2 )dxdydz,
V
2
unde V este definit de inecuatiile: y 0; x + y 2 2x 0; 0 z 1.

Solutie. V este un corp cilindric sectionat de planele z = 0, z = 1 si y = 0, cu urmatoarea reprezentare
Prin urmare
ZZZ
I=
Z Z Z
(x + y )dxdydz =
V
1
2
(x + y )dz dxdy,
0
unde D este interiorul semicercului z = 0, y 0, x2 + y 2 2x 0. Rezulta

ZZ
I=
(x2 + y 2 )dxdy.
D
ZZ
Integrala dubl
a se calculeaz
a n coordonate polare si se obtine I =
3 dd, unde

n
o

= (, ) 0 2 cos , 0
.
2
Z
Se g
aseste I =
Z
d
2 cos
3
d = 4
0
cos d =
0
(1 + cos 2)2 d =
3
.
4

a
107
a se calculeze I =
ZZZ p
x2 + y 2 dxdydz, unde V este domeniul limitat de suprafetele
V
x + y + z = 2a, x2 + y 2 = a2 si z = 0, iar a > 0.

Solutie. Domeniul V este m
arginit lateral de cilindrul x2 + y 2 = a2 , inferior de planul de ecuatie z = 0 si
superior de planul x + y + z = 2a, cu urm
atoarea reprezentare
Avem
I=
ZZ p
y2

dz dxdy,
z1
D
2
z2
Z
x2
unde D : z = 0, x + y a , iar z1 = 0, z2 = 2a x y. Urmeaza atunci

ZZ
ZZ p
p
2axy
2
2
x + y z
dxdy =
(2a x y) x2 + y 2 dxdy.
I=
0
Trec
and n coordonate polare, ultima integrala devine:
ZZ
I
(2a cos sin )2 dd =
=
=
Z
d
(2a2 3 cos 3 sin )d;
a

Z 2

3
a3
4
4
a4
a4
2a
cos
sin d =
cos
sin d =
3
4
4
3
4
4
0
0
0

2
2

4a4
a4
a4
4a4
sin +
cos =
.
3
4
4
3
0
0
Z
I
2a
a se calculeze integrala tripl
a
ZZZ
I=
z 2 dxdydz,
V
unde V este definit de inecuatiile x2 + y 2 2z si 0 z 2.

Solutie. Domeniul V este simplu n raport cu Oz, deoarece este interiorul unui paraboloid de rotatie n jurul
axei Oz, limitat de planul z = 2. Avem urmatoarea reprezentare pentru V :
108
Autoevaluare
Avem
ZZZ
z 2 dxdydz =
I=
V
Z Z Z
z2

z 2 dz dxdy,
z1
x2 + y 2
, z2 = 2.
2

ZZ
ZZ
2
1
(x2 + y 2 )3
1
3
z x2 +y2 dxdy =
8
dxdy.
I=
3
3
8
2
unde D : x2 + y 2 4, z = 0, iar z1 =
Trec
and la coordonate polare, se obtine
I=
1
3
ZZ
8
7
8

dd,
unde = {(, ) |0 2, 0 2 }. Mai departe,

1
I=
3
Z
d
7
8
8
2
d =
3
2
8
= 8.
4
64 0
2
a se calculeze
ZZ
I=
2zx2 y dydz + z 2 dzdx + xyz 2 dydx
2
2
2
x + y + z 1=0
a2
b2
c2
folosind formula lui Gauss-Ostrogradski, unde S :
.
z 0.
Solutie. Reamintim formula integral

a Gauss-Ostrogradski

ZZ
ZZZ
P
Q R
P dydz + Q dxdz + R dxdy =
+
+
dxdydz,
x
y
z
S
unde S m
argineste corpul V . In acest caz: P (x, y, z) = 2zx2 y; Q(x, y, z) = z 2 ; R(x, y, z) = xyz 2 si

ZZZ
ZZZ
P
Q R
I=
+
+
dxdydz =
6xyz dxdydz
x
y
z
V

a
109
unde V este interiorul elipsoidului pentru z 0. Mai departe,

q
q
c 1 x22 y22

ZZ
ZZ
ZZ
Z c 1 x22 y22
2
a
b

a
b
y2
z
x2
2
xy
1
I=6
z dz dxdy = 6
dxdy
=
3c
dxdy,
xy
xy
2 0
a2
b2
0
D
2
2
x +y 1
2
2
a
b
.
unde D :
z=0
(
Trecem la coordonate polare generalizate
x = a cos
y = b sin
, jacobianul transformarii fiind J = ab. Astfel,
integrala devine
I = 3c2
ZZ
ab2 sin cos (1 2 )ab dd
unde = {(, ) |0 1, 0 2 }. In continuare avem:

2 Z 1
Z 2
Z 1
cos 2
3c2
2 2 2
2
2
a2 b2 3 (1 2 )d = 0.
sin cos d
a b (1 ) d;
I=
I = 3c

2
2
0
0
0
0
12.2

aspunsuri
a se calculeze
I=
ZZZ p
x2 + y 2 + z 2 dxdydz,
V
unde V : x2 + y 2 + z 2 az.

a
Indicatie. Domeniul este interiorul unei sfere cu centrul n A 0, 0, a2 si raza R = . Se utilizeaz
a coordo2
natelele sferice.
R
aspuns. I =
a4
.
10
a se calculeze
ZZZ
I=
V
0xa
0yb .
xyz dxdydz, unde V :
0zc
Indicatie. Domeniul V este simplu n raport cu axa Oz.

R
aspuns.
I=
a2 b2 c2
.
8
110
Autoevaluare
a se calculeze
ZZZ
I=
z dxdydz
V
unde V este corpul m

arginit de suprafata conic
az=
hp 2
x + y 2 si planul z = h, cu h > 0.
R
Indicatie. Volumul V este simplu n raport cu axa Oz.

R
aspuns. I =
R2 h2
.
4
a se calculeze masa corpului m
arginit de elipsoidul
lui variaz
a dup
a legea = k|z|.
x2 y 2 z 2
+
+ 2 = 1 stiind c
a densitatea
a2 b2
c
ZZZ
Indicatie. Masa solidului este M =
k|z|dxdydz.
V
R
aspuns. M =
kabc2
.
2
Exercitiul 12.2.5. Folosind formula lui Gauss-Ostrogradski s

a se calculeze integrala de suprafat
a
ZZ
I=
x3 dydz + y 3 dzdx + z 3 dxdy,
S
unde S este fata exterioar

a a sferei x2 + y 2 + z 2 = a2 .
Indicatie. In formula lui Gauss-Ostrogradski P (x, y, z) = x3 , Q(x, y, z) = y 3 , R(x, y, z) = z 3 .
R
aspuns. I =
12.3
12a5
.
5
Intreb
ari de autoevaluare
1 . Sa se scrie formula de calcul a unei integrale triple cand domeniul de integrare este simplu n raport cu una
din axele de coordonate. Enuntati definitia integralei triple.
2 . Enuntati proprietatile integralei triple.

3 . Demonstrati formula integrala Gauss-Ostrogradski.
4 . Ce seminificatie au numerele:
ZZZ
I x = 0
V
(y 2 + z 2 )dV ; Ixy =
ZZZ
V
z 2 dV ; IO = 0
ZZZ
(x2 + y 2 + z 2 )dV ?
5 . Care este formula schimbarii de variabile ntr-o integrala tripla cand se trece la coordonate polare generalizate? Dar c
and se trece la coordonatele cilindrice?
Capitolul 13
MC. 13 Elemente de teoria

c
ampurilor
13.1
Exercitii rezolvate

a:
r = x i+y j+z k este vectorul de pozitie al unui punct oarecare M (x, y, z) din spatiul afin Euclidian
tridimensional IE 3 ;
p
r = krk = r r = x2 + y 2 + z 2 este norma sau lungimea vectorului r;

(r) este un c
amp scalar diferentiabil care depinde compus de variabilele x, y, z prin intermediul lui r;
a este un vector constant;
v este un c
amp vectorial oarecare diferentiabil;
=
i+
j+
k este operatorul lui Hamilton,
x
y
z
atunci au loc egalit

atile:
r
grad r = r = ; grad (a r) = a;
r
r
grad (r) = 0 (r) ;
r
div r = r = 3;
(v )r = v,
rot r = r = 0;
(13.1)
(a r) = 0.
Solutie. G
asim
grad r = grad
x2 + y 2 + z 2 = p
x
x2
y2
z2
y
z
i+ p
j+ p
k=
2
2
2
2
x +y +z
x + y2 + z2
xi + yj + zk
r
=p
= ;
2
2
2
r
x +y +z
grad (a r) = grad (a1 x + a2 y + a3 z) = a1 i + a2 j + a3 k = a;
r
r
r
r
grad (r) =
(r) i +
(r) j +
(r) k = 0 (r)
i+
j+
k = 0 (r) ;
x
y
z
x
y
z
r
111
112
Autoevaluare
x
+
x

i

rot r =
x

x
div r =
y z
+
= 1 + 1 + 1 = 3;
y z

j
k

= 0;
y z

y
z

(v)r = v1
r = v1 i + v2 j + v3 k = v;
+ v2
+ v3
x
y
z
a r = (a2 z a3 y)i + (a3 x a1 z)j + (a1 y a2 x)k =
= a r =
(a2 z a3 y) +
(a3 x a1 z) +
(a1 y a2 x) = 0.
x
y
z
Intruc
at rezultatele (13.1) sunt nt
alnite frecvent n aplicatii, se recomanda memorarea lor.
a c
ampul scalar
(M ) = (a r)n +
br
+ ln r,
r2
3
unde
pa si b sunt vectori constanti, r = x i + y j + z k este vectorul de pozitie al punctului M (x, y, z) IE ,
r = x2 + y 2 + z 2 este norma sau lungimea vectorului r, iar n 1 este un num
ar natural.
a) S
a se calculeze (grad )(M ).
b) Pentru n = 1, a = 2i j si b = j k s
a se g
aseasc
a unghiul dintre vectorii (grad )(A) si (grad )(B),
unde punctele A si B au coordonatele A(1, 1, 0) si B(1, 0, 1).
Solutie. Gradientul c
ampului scalar (M ) este vectorul
(grad )(M ) = n(a r)n1 a +
1
2b r
(b + r)
r,
r2
r4
din care, pentru n = 1, a = i j si b = j k se obtine

1
1
1
1
(grad )(A) = 2i j k, (grad )(B) = j + k.
2
2
2
2
Vectorii g
asiti sunt ortogonali deoarece produsul lor scalar este nul.
a se determine functia real
a de o variabil
a real
a x 7 (x) astfel nc
at c
ampul vectorial
v(x, y, z) = x(x) i + y(x) j + x2 z k
s
a fie solenoidal. Pentru astfel determinat s
a se determine rotorul c
ampului vectorial v.
Solutie. Divergenta c
ampului vectorial v(x, y, z) este
div v = v = x0 (x) + 2(x) + x2 .
Impun
and conditia ca v s
a fie c
amp vectorial solenoidal, ceea ce nseamna v = 0, ajungem la ecuatia
diferential
a liniar
a si neomogen
a de ordinul ntai
0 (x) +
2
(x) = x
x
MC. 13 Elemente de teoria c

ampurilor
113
cu solutia general
a
(x) =
x2
C
.
x2
4
Dup
a nlocuirea functiei n expresia campului vectorial v se obtine
v(x, y, z) =
C
x
C
x2
x3
i+y 2
i + x2 z k.
4
x
4
Rotorul c
ampului vectorial (13.2) se determina folosind

i
j
k

rot v = v =
x
y
z

P (x, y, z) Q(x, y, z) R(x, y, z)
(13.2)
(13.3)
unde functiile P, Q si R sunt coordonatele campului vectorial

P (x, y, z) =
C
x3
,
x
4
Q(x, y, z) = y
C
x2
x2
,
4
R(x, y, z) = x2 z.
(13.4)

a
v = 2xz j y
2C
x3
x
k.
2
a c
ampul scalar (x, y, z) = x2 y 2 z 2 . Se cer liniile de c
amp ale c
ampului vectorial
v = = grad si suprafata de c
amp care trece prin curba
(
x=1
:
y 4 + z 4 = 1.
Solutie. Se g
aseste
v=
i+
j+
k = 2xy 2 z 2 i + 2x2 yz 2 j + 2x2 y 2 z k.
x
y
z
Sistemul simetric care d

a liniile de c
amp este
dx
dy
dz
= 2 2 = 2 2 .
2xy 2 z 2
2x yz
2x y z
Din primele dou
a rapoarte se obtine combinatia integrabila xdx = ydy din care deducem prima integral
a prim
a
x2 y 2 = C1 .
A doua integral
a prim
a se obtine similar considerand primul si ultimul raport. Gasim x2 z 2 = C2 .
Din punct de vedere geometric prima integrala prima reprezinta o familie de cilindri hiperbolici cu generatoarele paralele cu axa Oz, n timp ce a doua este o familie de cilindri hiperbolici cu generatoarele paralele
cu axa Oy.
Ansamblul celor dou
a integrale prime reprezinta ecuatiile liniilor de camp
( 2
x y 2 = C1
x2 z 2 = C2
O linie de c
amp este o curb
a rezultat
a din intersectia unui cilindru hiperbolic cu generatoarele paralele cu axa
Oz cu un cilindru hiperbolic av
and generatoarele paralele cu axa Oy.
114
Autoevaluare
Liniilor de c
amp le impunem s
a treac
a prin curba pentru a genera suprafata de camp cautata. Ajungem
la sistemul de patru ecuatii cu trei necunoscute
2
2
x y = C1
x2 z 2 = C2
x=1
y 4 + z 4 = 1.
Pentru ca acest sistem s
a aib
a solutii, constantele C1 si C2 trebuie sa fie legate prin relatia de conditie sau
conditia de compatibilitate
(1 C1 )2 + (1 C2 )2 = 1.
Inlocuind C1 = x2 y 2 si C2 = x2 z 2 obtinem ecuatia cartezian
a implicit
a a suprefetei de camp
(1 x2 + y 2 )2 + (1 x2 + z 2 )2 1 = 0
n care recunoastem o suprafat
a algebric
a de ordinul patru.
Exercitp
iul 13.1.5. Se d
a c
ampul vectorial v(x, y, z) = (r)grad (r), unde este o functie real
a diferentiabil
a,
iar r = x2 + y 2 + z 2 este norma vectorului de pozitie r a unui punct arbitrar M IE 3 . Se cere:
a) s
a se calculeze div v;
b) s
a se arate c
a v este un c
amp vectorial irotational;
1
a se g
aseasc
a punctele M pentru care div v = 1.
c) n ipoteza c
a (r) = , s
r
Solutie. Pentru primele dou
a puncte folosim formulele:
div ( u)
= div u + u grad ;
(13.5)
rot ( u)
rot u u grad ,
(13.6)
unde este un c
amp scalar, iar u este un camp vectorial, ambele diferentiabile pe domeniile lor de definitie.
In cazul acestui exercitiu, c
ampul vectorial u = grad .
Aplic
and (13.5), avem
div ((r) (grad )(r)) = (r)div grad (r) + grad (r) grad (r).
Ins
a div grad (r) = 2 (r), unde 2 este operatorul lui Laplace
2 =
2
2
2
+ 2 + 2.
2
x
y
z
Se obtine
div ((r) (grad )(r)) = (r)2 (r) + kgrad (r)k2 .
(13.7)
Pentru al doilea punct aplic

am (13.6) si gasim
rot ((r)grad (r)) = (r) rot grad (r) grad (r) grad (r).
Ins
a, rot grad (r) = 0, iar grad (r) grad (r) = 0, prima fiind evidenta daca se foloseste (13.3), a doua
rezult
and din faptul c
a produsul vectorial a doi vectori coliniari este vectorul nul. Asadar,
rot ((r)grad (r)) = 0,

ampurilor
115
ceea ce trebuia demonstrat.

1
Pentru cel de al treilea punct folosim (13.7) n care (r) = . Avem
r
1
grad r
r
1
= div grad
= div
=
div
.
2
r
r
r2
r3
(13.8)
Calcul
and ultimul termen din (13.8) folosind formula (13.5), obtinem
r
r
r
3r2
1
3
3
3
r
div 3 = 3 div r + r grad 3 = 3 + r
= 3 3 = 0.
6
r
r
r
r
r
r
r
(13.9)

1 2
r
1

2
a div v = grad
= 3 = 4.
r
r
r
Din conditia div v = 1 rezult
a x2 + y 2 + z 2 = 1, ceea ce nseamna ca punctele M (x, y, z) se afla pe sfera de
raz
a 1 cu centrul n origine.
13.2

aspunsuri
Exercitiul 13.2.1. Se dau c

ampurile vectoriale:

2 (r)
(r + a r);
v(x, y, z) = r + (r) r; v(x, y, z) =
r2
v(x, y, z) = (r)r + (r + (r))(a r).
p
unde: r =OM = x i + y j + z k este vectorul de pozitie al punctului M (x, y, z) IE 3 ; r = x2 + y 2 + z 2 este
norma vectorului r; a IR3 este un vector constant; iar (r) este o functie diferentiabil
a.
Pentru fiecare dintre aceste c
ampuri vectoriale s
a se determine functia astfel nc
at v s
a fie c
amp vectorial
solenoidal.
Indicatie. In toate cazurile se impune conditia div v = 0. In fiecare caz aceasta conditie conduce la c
ate
3
0
o ecuatie diferential
a. De exemplu, prima ecuatie diferentiala este + = 4, iar a treia are forma
r
0
3 + r = 0 care este o ecuatie diferential
a cu variabile separabile.
R
aspuns. Pentru fiecare din cele trei c
ampuri vectoriale functia este:
(r) =
C
r;
r3
C
(r) = ;
r
(r) =
C
.
r3
In toate cazurile C este o constant

a real
a de integrare, arbitrara.
a c
ampul vectorial v(x,
p y, z) = (r)r, unde r =OM = x i + y j + z k este vectorul de
3
pozitie al punctului M (x, y, z) IE , iar r = x2 + y 2 + z 2 este norma sa.
a) S
a se arate c
a v este c
amp vectorial irotational, sau lamelar;
b) S
a se g
aseasc
a functia astfel nc
at div v = 3r2 + r grad (r);
1
ipoteza c
c) In
a (r) = , s
a se determine functia f (M ) astfel nc
at v(M ) = grad f (M ).
r
Indicatie. Se arat
a c
a rot v = 0.
nR
aspuns.
(r) = r2 = x2 + y 2 + z 2 ; f (M ) = f (x, y, z) = r + C, unde C este constanta arbitrar

a.
116
Autoevaluare
Exercitiul 13.2.3. Se dau: c

ampul scalar (x, y, z) = xy + yz + zx; punctul A(1, 1, 2) IE 3 ; punctul
3
B(3, 1, 1) IE . Se cere:
a) ecuatia suprafetei de nivel care trece prin punctul A;
b) derivata c
ampului scalar , n punctul A, dup
a directia AB;
c) derivatele c
ampului scalar dup
a directiile axelor de coordonate Ox, Oy, Oz;
d) s
a se g
aseasc
a directia dup
a care derivata c
ampului scalar n punctul A este maxim
a si s
a se calculeze
valoarea acestei derivate;
e) s
a se calculeze produsul vectorial al vectorilor (grad )(A) si (grad )(B).
R
aspuns.
a) Suprafata de nivel, de ecuatie xy + yz + zx + 1 = 0, este o cuadric
a adica o suprafat
a algebric
a de
ordinul doi ;
AB
b) AB= 2i + 2j k, s =
k AB k
c)
d
(A) = 1;
di
d
(A) = 3;
dj
2
2
1
i + j k,
3
3
3
d
8
(A) = ;
ds
3
d
(A) = 0;
dk
d) derivata este maxim

a dup
a directia normalei n n punctul A la suprafata de nivel. Avem
N = (grad )(A) = i + 3j
c)
(grad )(A) = i + 3j,
n=
N
1
3
= i+ j
kNk
10
10
(grad )(B) = 2i + 4j + 4k
(grad )(A) (grad )(B) = 12i 4j 2k.
Exercitiul 13.2.4. Se cer liniile de c

amp ale c
ampului vectorial
v(x, y, z) = (x2 yz)i + (y 2 zx)j + (z 2 xy)k.
Indicatie. Se scrie sistemul simetric al liniilor de c

amp
x2
dy
dz
dx
= 2
= 2
yz
y zx
z xy
si se determin
a dou
a integrale prime independente functional. Acestea pot fi:
xy
= C1 ;
yz
d
(A) = 10;
dn
yz
= C2
zx
R
aspuns. Liniile de c
amp sunt dreptele n spatiu
(
x (1 + C1 )y + C1 z = 0
C2 x + y (1 + C2 )z = 0.

ampurilor
117
a se determine functia (x) astfel nc
at c
ampul vectorial
v(M ) = 2x(x)i y(x)j + 6x2 zk
s
a fie solenoidal.
Indicatie. Din conditia ca (div v)(M ) = 0 rezulta ecuatia diferential
a liniar
a neomogen
a
0 (x) +
Se afl
a nt
ai solutia ecuatiei omogene 0 (x) +
1
(x) = 3x.
2x
1
d
1 dx
(x) = 0, care daca se scrie n forma
+
= 0. Se
2x
2 x
C
determin
a o = , unde C este o constanta arbitrara. Se cauta apoi solutia ecuatiei neomogene n forma
x
u(x)
6
(x) = . Se g
aseste u(x) = C x2 x si apoi functia (x).
5
x
C
6
R
aspuns. (x) = x2 .
x 5
13.3
Intreb
ari de autoevaluare
1 . Definiti notiunile: camp vectorial potential ; potentialul scalar al unui camp vectorial; camp
conservativ de forte; functie de fort
a; c
amp gravitational si demonstrati ca un c
amp gravitational este
un c
amp conservativ de forte. Determinati functia de forta a campului gravitational.
Indicatie. Forta F cu care este atras de catre Pamant un punct material M de vector de pozitie r este
F(M ) =
C
r,
r3
unde C este o constant

a pozitiv
a, iar r este norma vectorului r. Functia de forta U se determina din definitia
acesteia, adic
a din F(M ) = (grad U )(M ).
R
aspuns. Se g
aseste U (M ) =
C
.
r
2 . Presupunem ca v : D IR3 este un camp vectorial continuu diferentiabil pe domeniul D IR3 care are
coordonatele v1 (x, y, z), v2 (x, y, z) si v3 (x, y, z).
Demonstrati c
a urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
v este c
amp vectorial potential;
Z
Z
integrala curbilinie
v dr =
v1 (x, y, z)dx + v2 (x, y, z)dy + v3 (x, y, z)dz este independent
a de drum
pe D;
expresia diferential
a
= v dr = v1 (x, y, z)dx + v2 (x, y, z)dy + v3 (x, y, z)dz
este diferential
a total
a pe D.
3 . Demonstrati ca un camp vectorial potential v : D IR3 IR3 al carui potential C 2 (D) este camp
118
Autoevaluare
vectorial lamelar.
4 . Scrieti sub diverse forme formula integrala GaussOstrogradski si demonstrati ca

ZZ
ni xj d = ij vol V,
S
unde V este un domeniu cubabil, vol V este volumul domeniului V, S este este frontiera lui V care este
o suprafata nchis
a neted
a pe portiuni, n1 , n2 , n3 sunt cosinusii directori ai normalei exterioare n
ntrun punct regulat de coordonate x1 , x2 , x3 al frontierei S.
5 . Scrieti:
formula integral
a a gradientului;
formula integral
a a rotorului;
prima identitate a lui Green;
a doua identitate a lui Green.
Index de notiuni
sir de functii reale de o variabil

a real
a uniform convergent, 21
sir de puncte
convergent, 24
dintrun spatiu metric, 24
fundamental, 24
sir numeric fundamental, 16, 24
multime m
arginit
a n IR, 9
a doua identitate a lui Green, 118
bil
a deschis
a ntrun spatiu metric, 19
c
amp
conservativ de forte, 117
gravitational, 117
c
amp vectorial
irotational, 114
lamelar, 115
potential, 117
solenoidal, 112
cazuri de nedeterminare, 9
cilindru
hiperbolic, 113
clase de echivalent
a pe o multime, 9
conditie de compatibilitate, 114
conditie necesar
a de extrem, 66
conjugatul unui num
ar complex, 24
constant
a real
a de integrare, 115
constanta lui Euler, 12
continuitate, 36
contractie pe un spatiu metric, 20
convergenta unei serii numerice, 16
coordonatele unui c
amp vectorial, 117
cosinusi directori, 118
criteriul
n pentru studiul naturii unei integrale improprii, 72
lui Abel, 74
lui Cauchy de convergent
a a unei integralei improprii, 74
lui Dirichlet, 74
criteriul general de convergent
a (Cauchy) al unui sir
numeric, 16
criteriul lui DAlembert, 14
criteriul raportului, 14
cuadric
a, 116
definitia cu siruri a limitei unei functii ntrun punct,

21
derivate partiale de ordinul ntai, 66
diferentiala totala, 117
diferentiala de ordinul ntai a unei functii, 66
discriminantul unui trinom de gradul doi, 23
distanta Euclidiana, 21
divergenta unei serii numerice, 16
domeniu, 66
domeniu cubabil, 118
ecuatia carteziana implicita a unei suprefete, 114
ecuatia diferentiala Bessel de ordin ntreg, 80
ecuatie cu derivate partiale, 58, 64
ecuatie diferentiala, 115
cu variabile separabile, 115
liniara neomogena, 117
elicea cilindrica de pas constant, 42, 99
expresie diferentiala, 117
extreme locale, 66
formula integrala
a gradientului, 118
a rotorului, 118
formula integrala Gauss-Ostrogradski, 108
frecventa, 40
frontiera unui domeniu, 118
functia
Bessel de indice ntreg, 80
identitate, 8
functie
armonica, 44
continua pe o multime conexa, 36
de forta, 117
diferentiabila, 66
diferentiabila de doua ori, 66
Holder, 36
holderiana, 36
injectiva, 6
integrabila n sens generalizat, 67
Lipschitz, 36
reala de n variabile reale definita implicit, 66
reala de mai multe variabile reale, 66
scop, 66
surjectiva, 6
functiile lui Euler, 79
generatoare, 113
119
120
Index de notiuni
independenta de drum a unei integrale curbilinii, 117

inegalitatea
Cauchy Buniakowski Schwarz, 9
lui Bernoulli, 8, 11
integral
a Euler, 78
integral
a improprie
cu limita superioar
a de integrare punct singular,
67
convergent
a, 68
divergent
a, 68
integral
a improprie de tipul al doilea, 74
integrala lui Poisson, 75
integrale prime independente functional, 116
integralele lui Fresnel, 76
punct fix, 24
punct fix al unei aplicatii, 20
punct stationar, 66
puncte critice ale unei functii diferentiabile, 66
operatorul lui
Hamilton, 111
Laplace, 114
unghiul dintre doi vectori, 112

uniform convergent, 21
uniforma continuitate, 36
partitie, 6
potentialul scalar al unui c
amp vectorial, 117
prima identitate a lui Green, 118
primul crieriu de comparatie, 70
principiul contractiei, 20
produs scalar pe un spatiu vectorial real, 25
punct sa, 66
punct de maxim, 66
punct de minim, 66
variabile intermediare, 59, 65

vectori
coliniari, 26
liniar dependenti, 26
vectori ortogonali, 112
vectorul de pozitie al unui punct, 111, 112
volumul unui domeniu cubabil, 118
relatie
de conditie, 114
relatie de ordine pe o multime, 9
relatie de recurenta, 20
relpe atie de echivalenta ntro multime, 9
semifactorial, 69
seria
geometrica, 16
lui Riemann, 16
seria
lui Riemann, 14
leg
aturi, 66
serie
alternant
a, 17
limit
a fundamantal
a, 21
serie
numeric
a
alternanta, 17
limita punctual
a a unui sir de functii, 22
serii
numerice
absolut
convergente, 17
lungimea, 111
sistemul
simetric
al
liniilor
de camp, 116
lungimea unui vector, 112
solutia generala a unei ecuatii diferentiale, 113
marginea
solutie a ecuatiei diferentiale, 80
inferioar
a a unei multimi de numere reale, 9
spatiu Euclidian real, 25
superioar
a a unei multimi de numere reale, 9
spatiu
marginea superioar
a a unei functii, 22
afin Eucliidian tridimensional, 111
metoda schimb
arii de variabil
a pentru calculul unei inBanach, 20
tegrale improprii, 70
spatiu metric
metrica
complet, 24
Euclidian
a, 19, 21, 25, 33
conex, 36
lui Ceb
asev, 22
conex prin arce, 36
metrici echivalente, 19
spatiul metric Euclidian al numerelor reale, 20
metrici echivalente pe o acceasi multime nevida, 19
suprafata
modulul unui num
ar complex, 24
nchisa neteda pe portiuni, 118
multime m
arginit
a si nchis
a, 36
de nivel, 116
multime total ordonat
a, 9
suprafata algebrica
de ordinul doi, 116
natura unei integrale improprii, 68
de ordinul patru, 114
norm
a pe un spatiu vectorial real, 22
norma, 111
tensor metric pe un spatiu vectorial real, 25
norma Euclidian
a, 20
teorema
norma unui vector, 112
de punct fix a lui Banach, 20
normala exterioar
a ntr-un punct regulat al unei suprafunctiilor implicite, 66
fete, 118
traiectoria unui drum parametrizat, 42
Bibliografie
[1] Adams, Robert, A. Calculus. A complete Course, Fourth ed., AddisonWesley, 1999
[2] Baranenkov, G., Chostak, R., Demidovitch, B., Efimenko, V., Frolov, S, Kogan, S., Lountz, G, Porchneva,
E., Sytcheva, E., Yanpolski, A. Recueil dexercices et de problemes danalyse mathematique, sous la
direction de Demidovitch, B., cinqueme edition revue, Editions Mir, Moscou, 1974.
[3] Bermant, A. F., Aramanovich, I. G. Mathematical Analysis. A Brief Course for Engineering Students,
Mir Publishers, Moscow, 1986.
[4] Calistru, N., Ciobanu, Gh. Curs de analiz
a matematic
a, Vol. I, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint,
1988.
[5] Chirit
a, Stan Probleme de matematici superioare, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1989.
[6] Colojoar
a, Ion Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
[7] Corduneanu, Silvia Otilia Capitole de analiz
a matematic
a, Editura MATRIX ROM, Bucuresti, 2011.
[8] Craiu, M., T
anase, V. Analiz
a matematic
[9] Cr
aciun, A., Cr
aciun, I., Ispas, M. Analiz
a matematic
a. Partea I. Culegere de probleme de calcul
diferential, Editura POLITEHNIUM, Iasi, 2004.
[10] Cr
aciun, I., Procopiuc, Gh., Neagu, A., Fetecau, C. Algebr
a liniar
a, geometrie analitic
a si diferential
a
si programare liniar
a, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint, 1984.
[11] Cr
aciunas, Petru Teodor Mathematical Analysis, Polytechnic Institute of Iassy, Faculty of civil engineering, Iassy 1992.
[12] Cruceanu, Vasile Algebr
a liniar
a si geometrie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973.
[13] Dieudonne, J. Fondements de lanalyse moderne, GauthierVillars, Paris 1963.
[14] Dixon, C. Advanced Calculus, John Wiley & Sons, ChichesterNew YorkBrisbaneToronto 1981.
[15] Dr
agusin, L., Dr
agusin, C., C
aslan, C. Analiz
a matematic
a. Calcul diferential, Editura TEORA, Bucuresti, 1993.
[16] Flondor, P., St
an
asil
a, O. Lectii de analiz
a matematic
a si exercitii rezolvate, Editia a IIa, Editura ALL,
Bucuresti, 1996.
[17] Fulks, Watson Advanced calculus: an introduction to analysis, Third Edition, John Wiley & Sons, New
York 1978.
[18] G
ain
a, S., C
ampu, E., Bucur, Gh. Culegere de probleme de calcul diferential si integral Vol. II, Editura
Tehnic
a, Bucuresti, 1966.
[19] Gheorghiu, N., Precupanu, T. Analiz
a matematic
[20] Hewitt, E., Stromberg, K. Real and Abstract Analysis. A modern treatment of the theory of functions
of a real variable, SpringerVerlag Berlin Heidelberg New York, 1965.
121
122
MC.15 Autoevaluare
[21] Marinescu, Gheorghe Analiz

a matematic
a, vol. I, Editia a Va, Editura Didactica si Pedagogic
a, Bucuresti, 1980.
[22] Nicolescu, M., Dinculeanu, N., Marcus, S. Analiz
a matematic
a, vol. I, editia a patra, Editura Didactic
a
si Pedagogic
a, Bucuresti, 1971.
[23] Olariu, Valter Analiz
a matematic
[24] Olariu, V., Halanay, A., Turbatu, S. Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1983.
[25] Precupanu, Anca Bazele analizei matematice, Editura Universitatii Al. I. Cuza, Iasi, 1993.
[26] Rosculet, Marcel Analiz
a matematic
[27] Sburlan, Silviu Principiile fundamentale ale analizei matematice, Editura Academiei Romane, Bucuresti,
1991.
[28] Siretchi, Gheorghe Calcul diferential si integral, Vol. I, II, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,
1985.
[29] Smirnov, Vladimir Cours de mathematiques superieures, tome I, Deuxieme Editions,

Mir, Moscou 1972.
[30] St
an
asil
a, Octavian Analiz
a matematic
[31] Sykorski, Roman Advanced Calculus. Functions of several variables, PWNPolish Scientific Publishers,
Warszawa, 1969.
[32] Thomas, Jr., G. B., Finney, R. L. Calculus and Analytic Geometry, 7th Edition, AddisonWesley
Publishing Company, 1988.

AM2012

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

AM2012

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MC.

1 MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor

6 MC. 06 Aplicatii: extreme; functii definite implicit; extreme conditionate

7 MC. 07 Integrale improprii

8 MC. 08 Integrale depinz

9 MC. 09 Integrale curbilinii

MC. 01 Notiuni fundamentale de

Exercitiul 1.1.1. Fie A, B IR si IR. Se consider

inf A + inf B = inf(A + B) sup(A + B) = sup A + sup B

de unde deducem = inf(A).

din care rezult

Solutie. Fie q IN , fixat. Intervalele de forma

Exercitiul 1.1.3. Fie f : X Y o aplicatie. Atunci avem

MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor

si cum f este injectiv

si atunci y1 = f (x1 ) B2 adic

Exercitiul 1.1.4. Fie aplicatia f : X Y si multimile arbitrare A X, B Y. Atunci

Exercitiul 1.1.5. Dac

Inegalitatea (1.2) demonstreaz

Exercitii propuse cu indicatii si r

Exercitiul 1.2.1. Dac

din care, dac

MC. 01 Notiuni fundamentale de teoria multimilor

Indicatie. Utilizati inegalitatea Cauchy Buniakowski Schwarz

si alegeti apoi valori pentru bk .

3 . Cand spunem ca o submultime A din IR este o multime marginita?

4 . Enumerati operatiile algebrice definite pe IR care pot fi extinse pe multimea IR = IR {, +}.

5 . Care este axioma lui Arhimede referitoare la multimea numerelor reale?

Exercitiul 2.1.1. (Num

sunt strict monotone. Primul sir este strict cresc

Jean (1667 1748), matematician elvetian

deci seria este absolut convergent

care este suma primei serii, deci

a(a + 1)(a + 2)...(a + n) n

Solutie. a). Aplic

, iar lim n an = 0 < 1, deci seria

b). Termenul general al seriei este an =

Din ultima egalitate rezult

de unde ncepe discutia:

Exercitii propuse cu indicatii si r

Exercitiul 2.2.1. Utiliz

Indicatie. In diferenta an+p an se descompun n fractii simple fractiile

n functie de parametrul a IR.

1 . Enumerati proprietatile sirurilor numerice convergente.

4 . Absoluta convergenta a unei serii numerice implica convergenta sa?

MC. 03 Elemente de teoria spatiilor

sunt metrici echivalente pe IR si c

Solutie. Prima aplicatie este metrica Euclidian

In Definitia 3.1.1 Bd (x0 , ) reprezint

din care rezult

Exercitiul 3.1.2. Fie sirul de numere reale (xn )nIN al c

xn = cos xn1 , unde x0 IR este arbitrar fixat.

f : IR IR, f (x) = cos x.

d(f (x), f (y)) = |f (x) f (y)| = | cos x cos y|.

Cu ajutorul acestor major

d(f (x), f (y)) d(x, y), x, y IR,

MC. 03 Elemente de teoria spatiilor metrice

Exercitiul 3.1.3. Se consider

Pentru limita celui de al treilea sir de coordonate se foloseste limita fundamental

este uniform convergent la functia

nu este uniform convergent la functia limit

Solutie. Convergenta uniform

deci convergenta punctual

MC. 03 Elemente de teoria spatiilor metrice