sihologi general Note de curs (Fac. Filologie, Istorie si Etnopedagogie) Elaborat: M. Plesca, conf. univ., dr.Introducere evolutivi in psihologe 1.Obiectul psihologiei. Aspecte din istoria psihologiei. 2, Sistemul psihie uman. 3. Metodele de cercetare in psihologia contemporand. 4, Evolutia sistemului nervos si al psihicului. Etapele parcurse de psihologie in dezvoltarea ei ca stiin{a au fost urmatoarele etapa presitiingifica etapa filosofica etapa stiintificd Notiunea fundamentala era cea de ,.suflet* Materialismul Idealismul Descartes ~ “omul este unitate a doua substante: CORP & SUFLET” empirism (orientare in gnoseologie. Izvorul cunoasterii se afla in simturi) rationalism Wilhelm Wundt pune bazele unui laborator de psihologie Termenul in traducere din limba greac& antica inseamna — psihologi (psyche — , suflet” si logos — , sting, invatatura”), Scopul ei final consta in cercetarea sistemului fenomenelor psihice in general — de la senzatii elementare pana la particularitafile psihice ale personalitatii, dezvaluirea legilor obiective, cirora ele se supun, Psihologia are o semnificatie foarte important& pentru crearea bazei stiinfifice, solufionarea _problemelor sociale perfectionarea organizarii instruirii si educatiei Etapele parcurse de psihologie in dezvoltarea ei ca stiinta au fost urmatoarele: etapa presitiintifica etapa filosofica etapa stiintifica Primele conceptii despre psihic tineau de animism (din latina anima” — spirit, suflet) — viziuni antice, conform cérora totul ce exist pe lume are suflet ~ sufletul era conceput ca o substan independenta de corp, ce dirijeaza toate obiectele vii si nevi Conform filozofului Greciei antice Platon (a. 427-347 i.e.n.) sufletul unui om exista inainte de a se impreuna cu corpul, El este forma si curentul spiritului universal, Fenomenele spirituale Platon le subdiviza in ratiune, curaj (in concepere modernd-vointa) si dorinta (motivatie) Unitatea armonioasa rationale, aspiratiilor mobile si dorinfelor atribuie integritate viefii spirituale a omului, Platon aduce asemenea lista a sentimentelor: minie, teama, dorinfa, tristete, dragoste, gelozie, invidie. Punctul culminant al psihologiei antice a devenit doctrina (invatitura) despre suflet a lui Aristotel (a 384-322 fen.) Sufletul, conform lui Aristotel, nu este material, el este forma corpului viu, cauza si scopul tuturor functiilor vitale ale corpului, Forfa motrice a comportamentului omului este nazuinfa (activitatea intern a organismului), legata cu simful s Perceperea senzitiva constituie inceputul cunoasterii. Pastrarea si reproducerea senzatiilor constituie memoria, Gaindirea se caracterizeazi. prin formarea conceptiilor generale, aprecierilor si concluziilor. © forma aparte a activitatii intelectuale constituie rafiunea, introdusd din exterior in forma de rafiune divin Sub influenta atmosferei, caracteristice evului mediu (marirea influentei bisericii asupra tuturor laturilor viefii societatii, inclusiy si stiinfei), tractarea animist a sufletului de catre Platon si Aristotel se imbin& cu conceperea crestin’ a esenfei omului, Sufletul este o forma divind, supranaturala, din care cauzi studierea vietii spirituale trebuie sa fie supusd legitatilor teologice. Analizei de citre om poate fi supus doar aspectul exterior al sufletului, orientat spre lumeamateriala. Cele mai mari mistere ale sufletului devin accesibile numai in experienfa religioasi (mistica). in evul mediu se acumuleazi materiale concrete privind particularititile anatomice, fiziologice ale organismului uman ca unele din bazele psihicului. In special este necesar de menfionat activitatea ganditorilor arabi din secolele IX-XII Avicenna si Averroes. Din secolul XVII se incepe 0 epoca noua in dezvoltarea cunostinfelor psihologice. Ea se caracterizeaz& prin incercarile de a patrunde lumea spirituala a omului, in special de pe pozitii filozofice generale, teoretice, fira 0 baz& experimentala necesara. R. Descartes (1596-1650) ajunge la concluzia referitor la diferenta totala ce exist& intre sufletul omului si corpul lui Corpul dup& natura sa intotdeauna divizibil, pe cand spiritul — este invizibil”. Dar sufletul capabil a efectua miscari in corp. Descartes a fondat bazele conceptiei deterministe (cauzale) a comportarii cu ideea ei central& a reflexului ca rispuns motrice firese al organismului la iritagia fizica exterioara, El a fost fondatorul psihologiei introspective, interpretand constiinta ca cunoasterea nemijlocit a subiectului referitor la ceea ce se petrece in el, cand el gandeste. incercarea de a uni din nou corpul si sufletul omului, divizate de doctrina lui Descartes, a intreprins-o filozoful olandez Spinoza (1632-1677). Nu exista o forma spirituala deosebita, ea intotdeauna este una dintre manifestarile materiei, Sufletul si corpul sunt determinate de unele gi aceleasi cauze materiale. Filozofill_ german G. Leibniz (1646-1716), respingind egalitatea psihicului si consti abilita de Descartes, a introdus nojiunea de psihic inconstient In secolul XVIII de catre filozoful german Ch. Wolff a fost introdus termenul ,,psihologie empirica” ca una dintre directiile psihologiei, principiul cdreia in observarile asupra fenomenelor psihice concrete, clasificarea lor si stabilirea legiturii firesti intre ele, verificata prin experienta, Acest principiu a devenit fundamentul doctrinei intemeietorului psihologiei empirice filozofului J. Lock (1632-1704). Lock considera sufletul omului ca un mediu pasiv, incapabil de a percepe, comparand-o cu o tabla curata, pe care nu este scris nimic, Sub influenta impresiilor senzoriale sufletul omului, desteptdndu-se, se umple cu idei simple, incepe si gindeasca, adica si formeze idei complicate. , Fondatorul psihologiei stiintifice ruse se consider I. Secenov (1829-1905). in cartea sa »Reflexele creierului” (1863) procesele psihologice principale obtin o interpretare fiziologic’. Ele au aceeasi schema ca si reflexele: incep de la actiunea din exterior, continua in activitatea sistemului nervos central si se termina cu activitatea de raspuns ~miscare, fapta, vorbire Wilhelm Wundt in 1879 pune bazele unui laborator de psihologie. ntei a) asociafionism vs, gestaltism b) introspectionsim vs. behaviorism ©) psihanaliza vs. psihologia actiunii si comportamentului Asociationismul afirma primatul partii asupra intregului. Vi (ex: perceptia este o suma de senzatii) Gestaltismul (ger. e Gestalt) acorda atentie intregului in raport cu partea. (Exista perceptia Senzatia este doar o presupozitie teoretica) ata psihica este o suma de elemente Introspectionismul, obiectul de studiu al psihologiei il contituie constiinta inteleasa ca o lume interna, subiectiva, inchisa, fara nicio legatura cu exteriorul Behaviorsimul, reactie la introspectionism considerand ca numai comportamentul, latura exteriorizata, reactiile care pot fi citite si interpretate ar constitui obiectul psiholo: Psihanaliza, principiul existentei dualit urmatoarea’ nconstient, Structura personalitatii estedul (sinele) || Supraidul (ceea ce este format prin educatie) || Eul (echlibrul) Psihologia actiunii si conduitei, variante ale aceleiasi orientari care considera ca, continutul proceselor psihice depinde direct de actiunile omului cu obiectele externe concrete IL Psihologia contemporana = din cea de-a doua jumatate a secolului 20, Este influentata de: = _teoria informatie, t. generala a sistemelor, cibernetica Psihologia este stiinta despre realitatea psihocomportamentala ca unitate contradictorie si dinamica, a laturi subiective interne si acelei obiective externe. PSIHIC ~ 1. raportarea la lumea exterioara 2. raportarea la substratul material 3. raportarea la factorul “timp” 4, raportarea la starile de necesitate si sarcinile adaptarii la mediu Omul se raporteaza la lumea exterioar in calitate de flinta sociala Psihicul este o reflectare subiectiva de natura ideala a obiectelor si fenomenelor extemne, a relatiilor dintre acestea si a semniticatiilor lor pentru noi Reflectare subiectiva Este o reflectare interiorizata, individualizata, personalizata Reflectare selectiva in functie de interese, experienta, educatie, reflectare prin prisma personalitatii sale Psihicul este un produs al vietii de relatie (rel. cu lumea fizica, materiala, sociala) Psihicul este o reflectare ideala a lumii materiale Psihicul este o modalitate particulara de realizare si manifestare a informatiei la nivelul organismelor animale care poseda sistem nervos Psihicul raportat la substratul material. Existenta SN la animale. Creierul este cel care ajuta la manifestarea vietiii psihice Sursa psihicului nostru se afla in lumea externa, in stimulii din mediul natural si soci Psihicul este un factor de reglare a comportamentului, a activitatii. Psihicul contribuie la prelucrarea informatici si la adaptarea la mediu. Psihicul este 0 modalitate superioara de adaptare la mediu, ca forma specifica a vietii de relatie => CONSTIINTA. Sistemul psihic uman Sistemul psihic uman este un sistem energetico-informafional de o complexitate supreméi prezentind cele mai inalte si perfectionate mecanisme de autoorganizare si autoreglaj si fiind dotat cu dispozitit selective antiredundante si cu modalitayi proprii de determinare antialeatori, dupa conceptia lui P. Popescu-Neveanu (1987), Principalele caracteristici ale sitemului psihic uman -caracterul informagional - energizant al sistemutui psihic uman; -Caracterul interactiv-imeractionist subliniazi c& sistemul psihic uman este un sistem prin excelenfé dinamic, neaflandu-se aproape niciodata intr-o stare de echilibru perfect, dar nici excluzand posibilitatea unor perioade de relativa stabilitate = este ambilareral orientat, ‘Sistemul psihic uman este evolutiv, trece de la o stare Ia alta, de la o insuficienta organizare, diferenfiere si specializare spre forme din ce in ce mai complexe de organizare, diferentiere si specializare. ~Sistemu! psihic uman nu functioneaza global, nediferentiat, ci si pe nivele, continuturile sale cApitind 0 ierarhizare funerionala yi valoried. Cele trei nivele funetionale ale psihicului sunt constientul, subconstientul si inconstientul Sistemul psihic uman este antientropic si amtiredundant, ceea ce inseamni cB, pe masura constituirii lui, favorizeazi procesele de organizare si diminueazi efectele influientelorperturbatoare; sunt eliminate informatiile de prisos, cele care-si pierd utilitatea sau cele care, in loc s& organizeze sistemul, il dezorganizeazi. -Sistemul psihic uman are un caracter adaptativ, indeplinind functii de reglare yi autoreglare Evolufia sistemului psihic uman trebuie si aiba in vedere principalele coordonate functionale: ~este un sistem deschis privind schimburile energetice si informationale cu mediul, sau din punct de vedere cibernetic este deschis comunicational, = este un sistem inchis privind reglarea si echilibrul sistemului; Pe misura constituirii sale are tendinja de inchidere, dobandind mai multa libertate, mai mult autonomie fata de mediu datorita posibilitiilor constructive i transformatoare exercitate fata de influenfele externe (ex. infelegerea, creativitatea in gandire, etc.) Structura sistemului psihic uman Psihologia tradijional imparte fenomenele psihice, ca elemente componente ale sistemului psihic uman in procese, activitati si insusiri psihice. Procesele psihice sunt modalitati ale conduitei cu o desfigurare discursiva, plurifazi specializate sub raportul confinutului informational, al formei ideal-subiective de realizare cat si a structurilor si mecanismelor operationale. Procesele psihice se clasifica in -cognitive: senzoriale: -senzatii =perceptii -reprezentari logice —_-gandire -memorie -imaginatie -afective: emofii, dispozitii, sentimente, pasiuni, afecte -volitive: vointa Activitenile psihice reprezinté modalitati esentiale prin intermediul cérora individul uman se raporteaza la realitatea inconjuratoare, fiind constituite dintr-un sir de actiuni, operatii, migcari orientate in directia realiz&rii unui scop ca urmare a susfinerii lor motivationale Principalele activitati psihice sunt: -limbajul -jocul “invajarea -munca -creatia Insusirile psihice sunt sintetizari si generalizari ale diverselor particularitati dominante apartinand proceselor sau activitatilor psihice, formatiuni psihice calitativ noi care redau structurile globale, stabile ale personalitatii, sunt configuratii psihice mult mai stabile decat ihice sau Principalele insusi situri de personalitate sunt -temperamentul -aptitudinile -caracterul Dat fiind faptul c& o serie de fenomene psihice nu satisfac atributele proceselor activitajilor si insusirilor psihice, ele sunt incadrate in categoria condifiilor facilitatoare sau perturbatoare ale proceselor activitatilor si insusirilor psihice. Acestea sunt: motivatia, deprinderile, atentiain accepfiunea psihologiei contemporane romanesti, M. Zlate introduce conceptul de mecanism psihic in locul celui de fenomen psihic, Notiunea de mecanism psihic sugereaza prezenfa unor structuri ca elemente componente si implica ideea de miscare, de dinamism, ‘mecanismul fiind considerat o fort motrice Mecanismele psihice pot fi impartite, dup’ conceptia autorului menfionat, in urmitoarele categori necanisme informational-operationale cu ~ mecanisme de receptionare si prelucrare primara a informatiilor. senzatii, perceptii, reprezentari, - mecanisme de prelucrare secundara si de transformare a iformatiilor: gandire, memorie, imaginatie: -mecanisme stimulator-energizante ale activitafii: motivate, afectivitate; necanisme de reglajpsihic: limbajul, atentia, vointa; -mecanisme integratoare a tuturor celorlalte in structurile complexe ale personalit temperament, aptitudini, caracter Aceasta clasificare deplaseaz accentul pe latura instrumental, dinamica, vie a psihicului, pe motorul ei si, mai ales, pe cea a sporirii eficienfei activitajii prin perfectionarea propriilor mecanisme. Nivelurile activitatii psihice Sistemul psihic uman este un ansamblu de funcfii si procese psihice senzoriale, cognitive si reglatorii ce se afla in interactiune, activeaza simultan si sunt dispuse la trei niveluri: constient, subconstient si inconstient Nivelul constient Nivelul constient reprezint& forma suprema de organizare psihicd prin care se realizeazi integrarea subiectiv-activa a tuturor fenomenelor psiice i care face posibila raportarea continua a individului la mediu Nivelul constient indeplineste functii finaliste si anticipativ-proiective prin stabilirea si rea scopurilor De asemenea, caracterul planificat al activitafii constiente evidentiazé functia reglatoare iar cel creator se exprima in functia creativl, urmarind modificarea, schimbarea realitajii reflectate si adaptarea la necesitatile proprii si sociale. in realizarea acestui fenomen, constiinta, intervin toate procesele psihice, reflectarea cu stiinfa arata importanta proceselor cognitive: gandirea find factorul principal, scopurile exprima dorintele, necesitatile, aspirafiile, angajeaz& planul afectiv-motivational Psihologul roman Vasile Pavelcu (1901-1990) a relevat existenta unei constiinte afective Caracterul anticipat-creativ surprinde implicarea imaginatiei, indeosebi a celei de tip ereati, iar indepli ficare b) functia de reglare ©) functia creativa d) functia axiologica Aparitia constiintei este legata de anumiti factori biologici si factori sociali Factorii biologici: statiunea bipeda, dezvoltarea creierului (lobul frontoparietal) si aparitia vorbirii articulate. Factorii sociali: munca, diviziunea muncii (fiecare are locu! lui), transmiterea unei mosten socio-culturale si socializarea.Nivelul subconstient Se situeaz& sub nivelul constient; este sediul actiunilor automatizate si al unor stocuri de cunostinfe acumulate dar care au scipat partial controlului constient. La acest nivel participa memoria potential, ansamblul deprinderilor si operatiilor de care dispune subiectul, montajele perceptive sau intelectuale stereotipizate, care céndva au fost constiente, dar care in prezent se desfaigoara in afara controlului constient El este o rezerva si o baz pentru activitatea constienta, Subconstientul are un anumit grad de transparent, motiv pentru care poate fi considerat o constiinta implicita Totodata, subconstientul este sediul expresiilor emotionale de tip neurovegetativ: paloarea, inrosirea fejei, tremurul vocii, ete. Nivelul inconstient Se afla la polul opus nivelului constient, in zonele de profunzime ale sistemul psihic uman. in timp ce constiinta se orienteaz predominant asupra realitatii obiective, inconstientul se concentreazi asupra propriei fiinfe, pe care o exprima direct in ceea ce are ca porniri instinctuale, pulsiuni, trebuinfe, stari afective, ganduri ascunse, fantasme profunde, abisale sau refulate. Psihologia contemporand defineste inconstientul ca fiind 0 formatiune psihici ce cuprinde tendinfele ascunse, conflictele emotionale generate de resorturile intime ale personalita este activitatea nervoasa la nivelul subcortical, in special al miduvei spinarii, Nu este lipsit de organizare, numai ci aceasta diferd de cea de tip constient, este una foarte personal, ce incearca sa impuna propria subiectivitate Activitatea inconstienta se realizeazii prin: a i automatizate, algoritmice, prezente la tofi indivizii umani; -activitati haotice, impulsive care scap& controlului Desi se manifesta spontan, impulsiv, inconstientul are structuri bine delimitate Metodele de cercetare in psihologia contemporants Provenind din grecescul methodos (care inseamna cale, drum catre ceva), metoda este definita in psihologia romaneasc& de P.Golu ca reprezentind acea imbinare si organizare de concepte, modele, ipoteze, strategii, instrumente si tehnici de lucru care dau corporalitate unui proiect metodologic. Clasificarea metodelor Metodele psihologiei au un caracter instrumental, de interventie, informare, si actiune, Ele pot fi clasificate dupa mai multe criteri -caracterul lor: obiective si subiective; - specificul realitajilor investigate: calitative si cantitative, - natura relafiei cercetator-subiect: directe si indirecte; -scopul lor: metode de recoltare a informatiilor, metode de prelucrare gi acestora, metode de investigatie intensiva si extensiva, metode de diagnoza si prognoza, metode de cercetare si metode alicative (psihoeducationale, psihoterapeutice) - caracterul stiinfific: metode intuitive, empirice si metode stiinfifice Metodele sunt ghidate de conceptia general a cercetatorului, de principiile teoretico- ntifice de Ia care acesta porneste, reunite sub denumirea de metodologia cercetarii Principalele metode ale Psihologiei sunt = Observastia ~ Experimentul - Comvorbirea ~ Ancheta psihologicat - Metoda biograficé iterpretare iterpretare a- Metoda analizei produselor activiteitii - Metodele psihometrice Observaia Observatia ca metoda de cercetare psihologici, consti in urmérirea intentionati. si inregistrarea exacta, sistematica a diferitelor manifestari comportamentale ale individului (sau ale grupului) ca si al contextului situational al comportamentului féra nici o interventie din afara. Principalele probleme pe care le ridicé observatia in fata psihologului sunt: = ce observim (confinutul observatiei); care sunt formele observatiei; de ce anume depinde calitatea observatiei; care sunt conditiile unei bune observatii; cum pot fi combatute unele obstacole ce apar in calea observatiei; care sunt limitele si avantajele observatiei Cominuturile observagiei sunt reprezentate de simptomatica stabila, adic& trasaturile bio- constitutionale ale individului ca si trasaturile fizionomice, precum si de simptomatica labila, adic multitudinea comportamentelor si conduitelor flexibile, mobile ale individului, cum ar fi conduita verbala, cea motorie, mnezica, inteligenta ca si varietatea expresiilor afectiv-atitudinale. ‘ormele observagiei pot fi clasificate dupa urmatoarele criter -orientarea actului observational: observatia si autoobservafia; -prezenta sau absenta intentici de a observa: observatia ocazionalé, observatia sistemati -prezenfa sau absenfa observatorului: observatia directa, observatia indirect’ ‘mediata, cu observator uitat, ignorat, cu observator ascuns, nplicarea sau nonimplicarea observatorului: observatia pasiv’,observatia participativ -durata observarii: continu sau discontinua, -obiectivele urmarite: integral sau selectiva Calitatea observatiei depinde de o serie de particularitati_psihoindividuale ale observatorului: capacitea de a-si concentra atenfia, de a sesiza esentialul, de gradul siu de ibilitate precum si de anumite caracteristici ale perceptiei umane: selectivitatea ci, categorizarea spontana si structuranta a cdmpului de observatie sau, pur si simplu, factorii sociali ai perceptiei care 0 modeleaza gi o deformeaza Conditiile unei bune observagii sunt -stabilirea clara, precis& a scopului, a obiectivului urmarit; -selectarea formelor celor mai potrivite care vor fi utilizate, a conditiilor gi mijloacelor necesare; ~elaborarea unui plan riguros de observatie, -consemnarea imediat& a celor observate intr-un protocol de observatie; -efectuarea unui numar optim de observatii; -utilizarea grilelor de observatie Experimentul Dup& Greenwood, (1945) experimentul consti in verificarea ipotezelor cauzale prin integrarea unor situafii contrastante, controlabile. Leon Festinger araté cA experimentul consta in masurarea efectelor manipularii unci variabile independente asupra variabilei dependente intr-o situatie in care actiunea altor factori este redusd la minimum, Cele mai raspandite tipuri de experimente sunt - Experimentul de laborator ~ Experimentul natural - Experimentul psiho-pedagogic Experimentul de laborator presupune scoaterea subiectului din atmosfera lui obignuita de viata si activitate si introducerea intr-o ambianta artificiala, anume creat in camere specialamenajate, dotare cu aparatura de laborator, experiementelor bine determinate, deseori obligatorii Experimentul natural presupune aplicarea probei sau a sarcinii declansatoare intr-un cadru obignuit, familiar de existenta si activitate a individului Experimentul psiho-pedagogie poate fi de dou feluri -constatativ: urmareste fotografierea, consemnarea situatiei existente la un anumit moment dat; ~formatiy: inteste introducerea in grupul cercetat a unor factori de progres, in vederea schimbarii comportamentului, schimbare constataté prin compararea situatiei initiale cu cea final conditii si programe de desfasurare a Convorbirea Convorbirea este un dialog angajat intre cercetator si subiectul investigat care presupune: relatia directa de tipul "fafd in fata", abilitatea cercetitorului pentru a obfine angajarea autenticd a subiectilor in convorbire; empatia cercetétorului Spre deosebire de observatie si experiment prin intermediul carora investigam conduitele, reacfiile exterioare ale subiectului, convorbirea permite sondarea mai direct a vielii interioare a acestuia, a intenfiilor ce stau la baza comportamentului, a opiniilor, atitudinilor, intereselor, convingerilor, aspiratiilor, conflictelor, prejudecitilor si mentalitatilor, sentimentelor gi valorilor subiectului Formele convorbirii sunt: -convorbirea standardizata, dirijati, structurata, bazata pe formularea acelorasi intrebatri, in aceeasi forma si ordine tuturor subiectlor, indiferent de particularitaile lor individuale; -convorbirea semistandardizata sau semidirijaté cu adresarea unor intrebiri suplimentare, cu reformularea altora, cu schimbarea succesiunii lor, -convorbirea liberd, spontand, asociata, in functie de particularitatile situatiei in care se desfaigoari, de cele psihoindividuale ale subiectului, chiar si de particularitatile momentului cand se face Convorbirea trebuie si se desfagoare in conditii absolut normale pentru c& numai asa vor putea fi surprinse mecanismele psihice in desfagurarea lor fireasc’. La varstele mai mari (pubertate, adolescenta) atat modalitatea de desfaigurare a convorbirii cat si tematica ei se diversificd mult, putand fi folosite toate formele enumerate anterior Ancheta psihologicat Ancheta, ca metoda de cercetare psihologica presupune recoltarea sistematica a unor informatii despre viata psihici a unui individ sau a unui grup social, ca si interpretarea acestora in vederea desprinderii semnificatiei lor psihocomportamentale. In cercetarea psihologica sunt utilizate doua forme ale acestei metode Ancheta pe baza de chestionar este una dintre cele mai laborioase metode ale psihologie, folosirea ei stiintificd implicdnd parcurgerea mai multor etape: - stabilirea obiectului anchetei - documentarea, - formularea ipotezei, - determinarea populafiei (a universul esantionarea; alegerea tehni inchetei); lor si redactarea chestionarului; pretestul (pentru a vedea daca chestionarul a fost bine elaborat), redactarea definitiva a chestionarului; alegerea metodelor de administrare a chestionarului (prin persoane special destinate acestei operatii sau prin autoadministrare) ~ defalcarea (depuierea) rezultatelor; - analiza rezultatelor objinute in raport cu obiectivele formulate,- redactarea raportului final de ancheta Cercetitorul trebuie sa stabileasca -conjinutul imrebarilor, de regula acestea putnd fi ~factuale sau de identificare care cer date obiective despre subiect (cum ar fi varsta, sexul, studiile); ~de cunostinge: -de opinii si atitudini; ~de motivatie; -tipul imrebarilor: cu raspunsuri: dihotomice, inchise (da-nu), cu raspunsuri libere, lasate la initiagiva subiectului; cu réspunsuri in evantai-mai multe réspunsuri din care subiectul alege una, doua care i se potrivesc modului de a fi sau de a gandi sau pe care le ierarhizeaza in functie de valoarea ce le-o acorda Ancheta pe bazd de interviu presupune raporturi verbale intre participant fai, centrarea asupra temei cercetate, directia unilateral de actiune, fiecare parti pastrandu-si locul de emigator sau receptor (prin acesta se deosebeste de convorbire) Existé interviuri individuale si de grup, clinice, (centrate pe persoana) si focalizate (centrate pe tema investigat’) Metoda biografic Aceasti metoda vizeazd strangerea cat mai multor informatii_ despre principalele evenimente parcurse de individ in existenta sa, despre relatiile prezente intre ele ca si despre semnificatia lor in vederea cunoasterii_istoriei personale a fiecarui individ, atat de necesara in stabilirea profilului personalitatii sale. Este prin excelent evenimentiala, concentrandu-se asupra succesiunii diferitelor evenimente din viata individului, a relatiilor dintre evenimentele cauza si evenimentele efect, dintre evenimentele scop si evenimentele mijloc. Variantele mai noi ale metodei biogratice-cunoscute sub denumirea de cauzometrie si cauzograma - igi propun tocmai surprinderea relafiilor dintre aceste tipuri de evenimente. Cel mai adeseori biografia ia, fie forma jumalelor de insemnéri, fie forma anamnezei, ca © discutie ampla purtata de psiholog cu copitul sau cu parintii acestuia, focalizata pe depistarea sau factori patogeni (somatici sau psihici) Metoda analizei produselor activitii Este una dintre cele mai folosite metode in psihologie. Orice produs realizat poate deveni obiect de investigatie psihologicd. Prin aplicarea acestei metode objinem date cu privire la capacitatile psihice de care dispun copii (coerenfa planului mental, forta imaginatiei, amploarea intereselor, calitatea cunostintelor, deprinderilor, priceperilor si aptitudinilor, etc), stilul rea (personal sau comun, obignuit), nivelul dotarii (inalt, mediu, slab), progresele realizate in invatare (prin realizarea repetata a unor produse ale activitatii). Pentru cercetitori 0 mare importanfa o are fixarea unor criterii dupa care si evalueze produsele activitafii. Printre acestea ‘mai semnificative sunt: corectitudinea - incorectitudinea, originalitatea - banalitatea, complexitatea - simplitatea, expresivitatea - nonexpresivitatea produselor realizate. Metodele psihometrice Aceasti grup’ de metode vizeazi, cum reiese si din denumirea lor, masurarea capacitajilor psihice ale individului in vederea stabilirii nivelului lor de dezvoltare. Cea mai cunoscuta si raspandita este metoda testelor psihologice. Testul psihologic este o proba relativ scurta care premite cercetitorului stangerea unor informatii obiective despre subiect, pe baza cArora sA poati diagnostica nivelul dezvoltarii capacitajilor misurate si formula un prognostic asupra evolutiei lor ulterioare, Pentru a satisface aceste deziderate, testul trebuie sA indeplineascd anumite conditii -validitatea: sii masoare exact ceea ce isi propune;-fidelitatea: s& permita objinerea unor performanje relativ asemanatoare la 0 nous aplicare, -standardizarea: s& creeze aceleasi condifii pentru tofi subiectii supusi testarii. De regulé, se standardizeaza: confinutul probei (acelasi test cu acelasi coninut distribuit tuturor subiectilor); modul de conduita a cercetitorului fafi de subiect (se recomanda utilizarea aceluiasi instructaj verbal, a acelorasi conduite fata de toti subiecti), timpul de aplicare al probei (care trebuie si fie acelasi pentru tofi subiectii, aceasta in cazul testelor cu timp determinat), etalonarea: stabilirea unui etalon, a unei unitafi de masurd pentru rezultatele objinute in vederea cunoasterii valoarii lor. Testele psihologice se clasific& dup mai multe criterit -dup& modul de aplicare: individuale, colective, -dup materialul folosit: verbale, neverbale; -dupa durata lor: cu timp strict determinat, cu timp la alegerea subiectul -dupa continutul masurat; -dup& scopul urmarit: teste de performanti, teste de personalitate, teste de comportament. Pentru a spori utilitatea si eficienta testelor este necesari respectarea _urmatoarelor recomandari: crearea_unor teste in concordan{a cu specificul sociocultural al populatiei pe care urmeazi a fi aplicate sau, cel putin, adaptarea celor elaborate pe specificul altor culturi, -utilizarea nu doar a unui singur test in masurarea unei insusiri psihice, ci a unei baterii de teste; -corelarea rezultelor obfinute prin aplicarea testelor cu rezultatele obfinute prin aplicarea altor metode, -corelarea rezultelor testelor cu rezultatele obfinute in activitatea practica PROCESE COGN IVE SENZORIALE Senzatiile 2. Clasificarea senzatiilor. 3. Legile generale ale sensibilititi. Pe parcursul dezvoltirii sale biologice si psihice omul isi dezvolti capacitati specifice de cunoastere a lumii si a lui insugi, ca entitate distinct in mediul social si natural, cunoastere ce se realizeaza prin: ~ procese cognitive senzoriale (senzatii, percept, reprezentiri); ~ procese cognitive intelectuale (gandire, memorie, imaginatie), Senzatile: = sunt modalitari de reflectare in creicrul omului, a insusirilor concrete ale obiectelor si fenomenelor lumii reale, in conditile actiunii lor nemijlocite asupra receptorilor = contstituie legatura informational cea mai simpla a omului cu realitatea = diferentierea lor practicd este dificils intrucét excitatiile care ajung in scoarta cerebral ca urmare a stimularii receptorilor de catre insusiri diferite ale accluiagi obiect, se leagd intre ele, intr-o sintez4 corticala, motiv pentru care in mod obignuit, omul nu are simple senzatit, ci percept = se deosebese calitativ de senzatiile animalelor, la om ele fiind un produs al dezvoltatii sale istorice: = sunt rezultat al activitayt reflexe a analizatoritor, ca rispuns la stimuli simple. Analizatorul este_un subsistem anatomo-fiziologic care realizeazi, la nivele diferite de complexitate si finefe, analiza insusirilor conerete ale stimulilor din mediul extem sau intem. Este compus din: -receptor, format din celule nervoase de mare sensibilitate fafa de stimuli, existente la nivelul organelor de sim (limba, nas, ochi, urechi salea de comunicare, respectiy fibre nervoase prin care se transferd informatia la nivelul scoartei cerebrale: ~veriga central, reprezentatd de 0 zona corticala specializata in operatii de decodificare, adica de transformare a impulsurilor nervoase in fapte psihi-conexiunea inversd, cu rol de a asigura autoreglarea analizatorilor in vederea receptarit cat mai bbune a stimulilor (stimuli sau excitanti fiind obiectele gi fenomenele care provoaca senzati). Imagine simpld, senzatia se caracterizeaza prin -cailitate, data de natura excitantului (ex. culoarea determina o senzatie vizwala), ~intensitate, dependent de mérimea si forta stimuli -duratd, respectiv intervalul de timp in care se produce (senzajia de durere se poate manifesta citeva clipe, ore sau ani): tonalitate afectivé, data de starea sufleteasca pozitiva sau negativa care insoteste orice senzatie. lasificarea senzatiilor se realizeazi pe baza a doud criteri )dupa tipul aparatului specializat in receptare. deosebim senzatii vizuale, olfactiv cutanate, gustative: b)dupa continutul informational se disting senzafii care oferi informatii despre humea extern’, altele care oferd informajii despre pozifia si migcarile propriului corp si senzafii ce informeaza despre modificarile survenite in corp, Senzatiile vizuale: sunt produse de unde electromagnetice cuprinse intre 390-800 milimicronis, -semmalizeazi obiecte, fenomene. reguli (de ex. culoarea rosie a semaforului interzice traversarea pietonilor sau indicd necesitatea opririi autovehiculelor); ~ se caracterizeazA prin ton cromatic (ce diferentiazd culorile uncle de altele): prin Iuminozitate (ce exprima locul pe care il ocupa aceeagi culoare pe o scala in care cea mai luminoasd culoare este albul, iar cea mai pufin luminoasi este negral): prin saturatie care exprima saturatia culorii; viata oamenilor culorile au ro! de semnalizare (marcand existenta unui obiect), dar au gi inceircditurdt energeticd prin influenta pe care 0 au, activand sau calmand fiinfa umana Senzafiile auditive = sunt produse de unde sonore, acustice, cu frecventa intre 16 si 20000 hertzi: freeventa vibragiilor va determina indisimea sunenului, iar forma undei, determinata de natura sursei sonore, se va exprima in timbrul sunetului Senzatiile cutanate cuprind: ~ senzatii tactile, rezultate din atingerea si presiunea asupra obicetclor; excitantul este reprezentat de suprafetele obiectelor, care pot fi netede, dure, cu asperitati: contribuic la perceperea intinderii si formei obicctelor, ~ senzafii termoce a ciror sursi este diferenja de temperaturi intre corpul propriu gi obiectele exterioare cu care omul intr in contact. - auditive, = poarti denumirea sursei (miros de friptura: miros de parfum): = au rol in cunoasterea proprictatilor obiectelor: sunt implicate in mecanisme de aparare (se evité substantele nocive pe baza proprietitilor odorifice ale acestora); - ind sunt insojite de o stare afeetiva pozitiva, contribuie la buna dispozitie a onnulu. Senzatiile gustativ = reflecta calitatile chimice ale substanfelor solubile care patrund in cavitatea bucaki; ~contribuie la apararea fafa de insusirile nocive ale unor substanfe (ex. ciorba cu gust stricat va fi indepairtata, salvand omul de la imbolnavire): = sunt insotite de stiri afective pozitive sau negative. Senzatiile chinestezice’ ~apar in cursul efectuarii migcarilor: - informeaza despre directia, durata gi intensitatea efortului necesar in migcare: ~ajutd la reglarea miscarilor gi la integrarea acestora in actiuni voluntare complexe. Senzatiile de echilibru: =semnalizeaza schimbarea pozitici capului fat de trunchi si schimbarea pozitici corpului cdnd migcari de rotire si balansare; au rol in menginerea echilibrutui vertical in timpul mersului, in redresarea stirii de echilibru in situafiile in care se produc alunecdri, cdderi Senzatiile organice: sunt determinate de scdderea concentrajiei de substanje nutritive in snge, a apei, a oxigenului realizeas 12~ semnalizaind deficitul, stimuleaz omul sa actione: ~contribuie Ia menfinerea starii de sinatate fizica Senzatiile de durer ~semnalizeaza tulburari functionale sau distrugeri de tesuturi organice: ~se deosebese prin tip (ca dureri cutanate sau musculare) si prin intensitate (usoare sau putemice) si durata. Legile generale ale sensibilititii 1) Legea pragurilor absolute, conform careia un excitant produce o senzatie numai dact are o anumita intensitate, sau un anumit prag, numit prag minim absolut (ex. pentru sensibilitatea auditiva pragul minim este de 16-20 vibrafii pe secunda, pentru sensibilitatea tactila, de 3-4g/mm:): exist gi un rag maxim definit ca cea mai mare cantitate dintr-un stimul care mai determina ined o senzafie specifica; dincolo de acesta, excitantul nu mai produce senzafii specifice, ci durere (ca in cazul unei lumini foarte puternice, care devin "obositoare” sau al unui sunet puternic, eare devine "asurzitor"). Nivelul pragurilor este diferit: despre o persoana care are un prag mic de sesizare a stimulilor se afirma ca are o sensibilitate 2) Legea pragului diferential se defineste prin cantitatea minima care, adiugata la stimularea initial’, determina o noua senzatic. Formularea ei riguroasé a fost realizata de G. Fechner, la 1860, Comparandu-se modificarca intensitafii stimulului cu modificarea intensitait senzafie s-a constatat ca stimulul creste in progresie geometric’, iar sensibilitatea in progresie aritmetica 3) Lega adaptiii se refer la modificarca sensibilitafit analizatorilor sub actiunea repetata a stimulilor; dac& un stimul slab actioneaz mai mult timp, adaptarea se r daca actioneazai un stimul puternic adaptarea se realizeaza prin scaderea sensibilitait faga de el 4) Legea contrastului senzorial: - const in scoaterea reciprocd in evidenfi a doi stimuli, eu caracteristici opuse; poate fi un contrast succesiv ca in cazul unui sunet mai inalt, care urmeaza unuia jos, sau un contrast simulian, ca in cazl semnalelor cromatice negru pe galben, verde pe rosu: = contrastul senzorial cromatic este folosit in psihologia transporturilor, in reclame: cel auditiv este folosit in semnalizarea la treceri peste cale ferati; cel gustativ este folosit in industria alimentard. 5) _Legea interactiunii analizatorilor: = consti in faptul c4 producerea unei senzaii intr-un analizator poate influenta producerca senzajiilor in alfi analizatori intensificdndu-le sau diminuindu-le (de ex. lumina puternici scade e pentru redresarea echilibrului; sensibilitatea auditiva: consumul de substanfe dulci-acrigoare creste capacitatea de adaptare in trecerea de a lumina la intuneric); =o forma special de interactiune este sinestezia: stimularea unui analizator produce efecte senzoriale specifice pentru alt analizator, care nu a fost stimulat (ex. stimularea sonora produce efecte cromati exprimate in expresii precum "lumina rece”, "voce catifelata), 6) —_Legea semnificatiei, arata ci semnificatia mai mare a unui stimul, face si creased sensibilitatea fata de el, chiar in conditiile in care acesta se manifest cu fe mai slaba (mecanicul auto sesizeazA cele mai mici modificdri ale zgomotului motorului, intrucat acestea au penru el valoare diagnostica), Importanta senzatiei, ca proces psihic considerat elementar, devine evident’ in cazuri precum: halucinafiile, ca fenomene provocate de boli psihice ori in urma consumului de droguri; constau in aparitia unor senzatii auditive, vizuale sau olfactive, in absen{a actiunii stimulilor; ~ daltonismul, ca deficient mai frecventa la barbafi, constind in imposibilitatea de a distinge perechile de culori verde si rosu sau galben si albastru (pentru cei ce suferd de daltonism este contraindicat si conduc autovehicule) Perceptia 1, Definirea perceptiilor. Fazele percepti 2. Formele complexe ale perceptiei 3. Legile perceptiei Definire:= este un proces psihic prin care se da sens, in forma unor imagini primare informatiilor dobandite pe calea simturilor: = este un proces cognitiv, dat fiind cd integreazi informafii primite despre lumea inconjuratoare si despre noi ingine. Perceptia apare in prezenta i prin actiunea obiectelor gi fenomenelor asupra analizatorilor. Relatia senzatie-perceptie = au in comun receptorii, caile aferente si eferente: - se diferentiazai la nivel cortical, unde se produce o sintez a mai multor informagii senzoriale, t percepfia se refera la obiecte in totalitatea insusirilor pe care le au; ~ percepfia este superioara prin faptul c& nu se reduce la 0 sum de senza cu privire la relafiile intre pairfile obiectelor. Perceptia este influentati de: = relafia subiect-obiect; cfnd aceasta este optima, perceptia este clara si precisa; daca relatia este afectati deo slaba intensitate a stimulilor sau de distanfa subiect-obiect. perceptia devine imprecisa: ~ activitate: daca obiectul este manevrat va fi perceput mai clar si mai complet: = limbaj: prezenta cuvintelor mareste viteza gi precizia identificarii obiectelor sau a interpretarit imaginilor: ~experienta anterioard a subiectului cu 0 categorie de obiecte, ale caror percep! permit 0 mai rapida organizare a perceptici actuale: interescle gi atitudinile subicctului = situatia sau grupul in care se afla subiectul: ~ capacitiile fizice ale subiectului, integritatea simfurilor lui, stilul lui cognitiy (un tip obiectiv va realiza o percepjie nedeformata de idei preconcepute, un tip subiectiv, nu), Fazele perceptiei se manifesta cu o foarte scurti durata si, in mod normal, omul nu le sesizeaza: a) detectia ~ consta in sesizarea prezenei unui stimul in cdmpul percept b) discriminarea ~ presupune detasarea stimulului de fond si remarcarea acelor insusiri care il deosebesc de alti, asemanatori 6) identificarea ~ se referd la cuprinderea intr-o imagine unitard a informatici obfinute si raportarea ci la modelul perceptiv corespunzitor, @) interpretarea - consti in corelarea obiectului cu denumirea sa si precizarea semnificat posibilitafi de a-l utiliza in activitate FORMELE COMPLEXE ALE PERCEPTIEIL Psihologia perceptiei se referd la perceptia spatiului, timpului si migcarii . ci ofert gi informai actualizate, A. Perceptia spatiala. Proprictatile spatiale ale obiectelor sunt: forma, marimea, distanta, directia gi relieful. Ele sunt semnificative prin mecanisme perceptive foarte complexe si relativ distincte Percepfia formei obiectului se realizeaz’ pe calea analizatorului vizual, asociat cu analizatorul tactil si cel kinestezic. Esentialul pentru reflectarea formei il constituie deplasarea receptorilor pe conturul obiectelor, urmarirea pe cale vizuala sau cutanata a ei care delimiteaza obiectul de fondul general sau de ambianta. Perceptia formei obiectului se efectueaz’ in functie de acuitatea vizuala a noastra in perceperea formei obiectelor — ca gsi la perceperea marimii — relevant apare fenomenul de constiingi. Imaginea constant si adecvata a formei se realizeaz pe baza unor structuri neurofunctionale si psihice stereotipe, elaborate in practica noastra mai indelungata cu obiectul sau cu figurile date. Se realizeazi in fond, schema senzorio- motorie elaborata intre excitarea muschilor oculari si receptia oculard propriu-zisa Sunt constante de culoare (iarba verde) si constante de luminozitate (hirtia alba, noaptea), Perceperea marimii obiectului se realizeaza pri retiniana, kinestezia oculara, experienta tactilo-kinestezicd. Perceptia_mirimii si a constantelor se objine prin fenomene de acomodare a cristalinului in procesul vederii, precum si pe baza convergentei globilor oculari, adica a functie de distanta si marimea acestuia, ca si mai multe componente: imaginea 14miscarilor de convergené a ochilor pentru unirea in acelasi punct a axelor vizuale pe obiectul fixat. Marimea imaginii de pe retina variaz& in functie de distanta la care se gaseste obiectul perceput de noi. Cu cit obiectul se indeparteaz& cu atat imaginea retiniana devine mai micé. La reflectarea adecvata a marimii obiectelor mai concura: compararea simultana a obiectului dat cu alte obiecte cunoscute din jur, respectiv sistemul reperelor concrete din ambiangi, apoi vederea binocularé a obiectelor, luminozitatea ete Perceperea reliefului sau tridimensionalitatea. Perceperea spafiului tridimensional sau a volumului corpurilor arc la baza efectul stereoscopic al receptiei noastre optice binoculare. In perceptia volumului, respectiv a reliefului obiectelor, reflectim lungimea, litimea si adancimea acestora, insi, imaginea obiectului, formati pe retina, este intotdeauna tridimensionala, Cu toate acestea noi reflectam si grosimea obiectelor, relieful lor fat de plan sau adincimea lor. Capacitatea de percepere a acestei a treia dimensiuni se formeazi in cursul experienfei noastre individuale, pe baza interactiunii dintre analizatorul vizual si componentele kinestezice ale acestui analizator, La acestea se adauga impresiile tactile rezultate din pipairea activa si manipularea obiectelor. Datorité vederii noastre binoculare, in receptorii vizuali, pe retina se obtin doua imagini ale obiectului, dou’ copii neidentice, data find distanga dintre cei doi ochi (7 em) Fiecare imagine de pe retina reda obiectul in plan, luat dintr-un anumit unghi de vizualitate. Asa se face ci, prin suprapunere, cele doud imagini nu coincid. Ele includ un anumit unghi, ceea ce face posibila sesizarea a doua planuri, vederea adancimii pe obiect. La acest efect steroscopic — se adauga, in perceperea reliefului, procese ca acomodarea cristalinului, convergenta axelor oculare, distributia luminii si a umbrelor pe obiect, perspectiva liniara, ca si fenomenul perspectivei ae Perceperea adancimii este favorizata apoi de miscarile capului si ale corpului, pe care le efectueaz individul in intentia de a cuprinde cit mai clar si in intregime obiectul dat Semnalele adancimii si distangei sunt: monoculare (cu un ochi), binoculare (cu doi ochii). Printre semnalele monoculare se enumera: mirimea ima; retinale: daci obiectul este indeprtat, il vedem mai mic (semnal al distantei); — perspectiva liniarii: obiectele indepartate le vedem mai mici cu cit sunt mai departe (lungimea caii ferate, stalpii de telegraf, soseaua incadrata de copaci etc.) — perspectiva aeriani: cu cit obiectul este mai clar si detaliat, cu atat ni se pare mai apropiat si invers, absenja detaliilor constituie un semnal al distanjei (vaporii sau fumul din aer, ceata apar ca obiecte indistincte) —umbrele: modul de repartizare a luminii si umbrei este un indiciu al adancimii i perceperii reliefuluis —miscarea: obiectele indepartate se misci in aceeasi directie cu noi iar cele apropiate se migc& in directie contrara (mersul trenului, liftului ete. . —acomodarea; forma cristalinulu sau departirii obiectului se schimba, se acomodeaza in scopul apropi — interpozitia: interpunerea sau suprapunerea obiectului, mascarea obiectului Semnalele binoculare cuprind: convergenta si disparitatea retinei Perceperea distanfelor mari, Distanta poate fi perceput& vizual dar si auditiv Distanta este apreciata in functie de intensitatea sunetului si complexitatea tonali. Intensitatea sunetului este un semnal al distanfei. Puritatea sunetului este tot un semnal al distantei Perceperea pozitiei obiectelor intr-un spatiu dat sia unora fata de altele, necesita repere de tipul: sus — jos, In dreapta — Ia stinga si in fati — in spate. Acestea trebuiese 15stabilite dup& anumite repere. Pentru spafiul apropiat acestea sunt date de verticala gravitational si orizontala perpendiculara pe ca. Verticala gravitational este perceput& atat vizual cit si prin semnale posturale B. Perceptia timpului. Omul foloseste trei sisteme de referint timpului — Sistemul fizic si cosmic, reprezentat de repetarea fenomenelor naturale, cum sunt: ziua si noaptea, succesiunea anotimpurilor, migcarea astrelor ete. Sistemul biologic, care consti in ritmicitatea functiilor organismului: stiri de somn — stiri de veghe; alimentatia — cicluri metabolice ete. — Sistemul sociocultural: activitatea si experienta uman& amplasata istoric etc.; La acestea se adauga mijloace tehnice de masurare a timpului. Perceptia propriu- zis a timpului se realizeaza in doua forme perceptia succesiunii evenimentelor, — perceptia duratei. Perceptiile de timp sunt puternic influentate de confinutul si ritmul activitatilor pe care le desfaguram, ele mai depind de starile noastre emofionale, de starea placuta sau neplacuta, de starea de asteptare La activitatile cu un continut variat si interesant pentru subject durata timpului perceptie este subapreciata (timpul trece mai repede) si invers, la stari de nemulfumire, asteptare cu nerabdare timpul trece mai lent Dat fiind caracterul atat de subiectiv al perceptiei de timp, la om exist posibilitatea si se impune precizarea percepjiilor printr-un sistem de refering mai obiectiv si anume raportarea lor la mijloacele de precizie: ceas, cronometru, metronom ete. C. Perceptia misedrii, Perceptia miscarii se referd la obiectele in migcare gi nu la miscarea in sine, adica la deplasarea obiectelor in spafiu. Perceptia deplasirii, a schimbarii locului i a po: — viteza cu care se deplaseaza obiectul; — raportul de miscare dintre observator si obiect; — distanja la care se giseste observatorul fata de obiect. Se impune realizarea unui anumit prag pentru perceperea migcArii. Migcarile lente (incoljire, coagulare, inmugurire) nu se pot percepe, nu pot fi surprinse de analizatorii nostri La distante mari, viteza de migcare pare prea m da iluzia obiectului in repaos (ex. stelele) pentru perceperea ei obiectelor, este in functie de: si La perceptia migcarii participa analizatorul; vizual, motrie, auditiv, vibrator Legile perceptici @ —_legea imegralitatii perceptive; insusirile obiectului nu sunt semnalate separat, ci in interrelatii complexe, formand o imagine unitara ce cuprinde atat insusiri principale, cat si detalii insusirile percepute se impun impreund, iar dac& apoi un obiect cunoscut este vazut doar partial, subiectul se comporté ca si cum I-ar vedea in intregime. 4) legea structuralitipii perceptive, conform careia perceptia ierarhizeaz& intr-o structura unitar’ insusirile mai importante, care se impun in prim- planul imaginii, trecdndu-le pe celelalte in plan secundar. ©) legea selectivitayii - din multimea de excitanti care actioneazi asupra lui, omul se opreste asupra unui element sau fenomen, considerat semnificativ pentru activitatea sa, celelalte elemente fiind reflectate mai vag d __ legea constantei perceptive - experienta anterioara a subjectului cu un obiect, face ca in limita a 23-30 m, omul si il perceapa la dimen: forma si culorile acestuia Perceptia si observatia Observati= sedefineste ca activitate perceptiva intentionata, orientata spre un scop, organizata si condusa sistematic, constient si voluntar; ~ se reflect in verbe precum "a privi", "a asculta”, "a mirosi" diferite de cele folosite pentru perceptia spontana "a vede", "a auzi", "a simfi un miros"; ~ face si creasci rolul limbajului in actul explorarii si al fixarii rezultatelor partiale si finale, in generalizarea schemei logice de activitate perceptiv Repetarea si organizarea activititii de observare face s8 se dezvolte spiritul de observatie ca aptitudine de a sesiza rapid cea ce este slab, ascuns, dar semnificativ pentru. scopurile omului, ‘Reprezentarea 1. Definirea reprezentitilor. 2, Clasificarea reprezentirilor, Defini -este un proces cognitiv senzorial, prin care sunt semnalate, in forma unor imagini unitare si schematice, insusirile concrete si caracteristice ale obiectelor si fenomenelor, in absenfa aefiunii lor concrete asupra analizatorilor (ex, imaginea unui monument arhitectural ne mane in minte si poate fi reactualizaté dupa un timp). - Caracteristicile reprezentit are o intensitate mai slaba in comparaie cu perceptia. - nu cuprinde detaliile dar confine, cu necesitate, insusirile caracteristice pentru un obiect sau 0 clasa de obiecte; prin acestea se manifesta ca intermediar in formarea nofiunitor, pastrand in imagine ceea ce este important, ~ poate fi desprins& de contextul spatio-temporal in care a avut loc perceperea unui obiect (ex. imaginea unui trandafir este aceeasi, fie ci a fost perceput initial intr-o grading, iar apoi intr- © florarie); - este influentata de activitate, de cuvant, poate fi evocata voluntar si dirijata; : este instabild, se pierde sau revine. Clasificarea reprezentitilor: @ ——duptianalizatorul dominant in producerea lor deosebim -reprezentiri vizuale, bidimensionale, care cunosc 0 dezvoltare deosebita Ia pictori arhiteofi, constructori, ~reprezentari auditive, reproduc sunete, zgomote, izolate sau organizate in fraze muzicale ori verbale; ~reprezentiri chinestezice, ca imagini ale prop -reprezentari gustative si olfactive, 4) dup nivelul operagiilor implicate in geneza lor: ~reprezentiri reproductive, ce evoca obiecte sau fenomene percepute anterior, -reprezentiri anticipative, ca rezultat al interventiei operatiilor gandirii si procedeelor imaginatiei;, ©) dupe prezenta seu absenta intentiei: -reprezentari involuntare; -reprezentari voluntare. Rolul reprezentirilor: = readue in minte imagini ale obiectelor care nu mai sunt prezente, permitand si prelucreze in mod complex o multime de date ale experienfei anterioare, ~pregitese si ugureazi generalizirile de gandire, conjinand in structura lor insusiri comune si caracteristice, ~actul deciziei, in general, este precedat de reprezentarea diferitelor posibi avantajele si dezavantajele lor. lor misciris gaindi ti, cuPROCESE COGNITIVE SUPERIOARE Gandirea oor |. Calititile gandiri Este considerati drept nivelul cel mai inalt de prelucrare si integrare a informafiei despre Iumea externa gi despre noi ingine, Omul gandeste in prezenja obiectelor: ~ in absenta obiectelor, pe baza capacitatii de a inlocui un obiect cu un simbol al lui Orice proces de gdndire presupune informagii despre: ~ insusirile generale ale obiectelor si claselor de obiecte; + relafiile dintre obiecte gi clase Pe baza gandirit omul realizeazi injelegerea, explicarea si previziunea unor fapte. fnfelegerea poate avea caracter spontan, ca operatie de integrare rapida. de recunoastere, de semnificare, sau caracter discursiv, ca activitate mental de durati, care antreneaza informatii, experient, integrare, transfer. Gandirea are: = caracter_mijlocit, pentru ci nu opereaza direct asupra realitatii, ci asupra informatiei furnizata de perceptii si reprezentiri; = caracter abstract, pentru c& actioneaza in direetia stabilirii insusirilor generale si esentiale ale obiectelor; = structura, in cadrul careia putem deosebi: un sistem de notiuni, judecai si rajionamente: un sistem de operatii (evaluare: cunoastere; memorare); un sistem de produse (unititi, clase, relat transforma). Definirea giindirii, este realizata diferit: ~ “reflectare generalizata si mijlocité a obiectelor si fenomenelor si a relatilor dintre ele": - "activitate specific umn"; = proces de rezolvare a problemelor pe care le ridicd viata si activitatea omului" (in aceasta june, continutul nofiunii "géndire” se apropie de infelesul nofiunii "inteligen cetarea inteligentei a fost realizati de J. Piaget si apoi de A. Binet, acesta din urma aleatuind, la inceputul secolului trecut testele de inteligenta, utilizate initial in Franta.) Operatiile gandirii, nm sunt innascute, ci se formeaza in timpul vietii omului, pornind de la actiuni efective cu obiecte materiale si apoi cu inlocuitori ai acestora (simboluri, semne). Procesul de transformare a actiunii exterioare, materiale, in operafii si actiuni mintale este numit interiorizare gi este considerat unul din mecanismele fundamentale ale gandirii. Ca operafii ale gandirii se mentioneazsi a) —_ analiza - operatic de descompunere pe plan mental a unui ‘obiect in parjile din care este compus; se desftigoara cu ajutorul cuvintelor, b) __sinteza - operatic inversi analizei; consta in reunirea pe plan mental, a unor elemente intr-un intreg: ©) comparatia - operatic de stabilire pe plan mental a wsebirilor intre dowd sau mai multe obi realizeaz pe baza unor criterii; le se referd la insusiri esentiale ale obiectelor, rezultd.o comparafie mai valoroasi; abstractizarea - operatic de evidentiere pe plan mental a unor insusiri, concomitent cu omiterea intenfionata a altora; presupune analiza, sinteza, comparatia; ©) generalizarea - operatic de unificare intr-un model a insusirilor abstrase gi de extindere a Jor asupra unei clase intregi de obiecte: presupune operatiile mentionate anterior. f) _coneretizarea - operatic inversi abstractizarii; presupune migcarea gandirii de la abstract Ja coneret. de la general la particular, Formele logice ale gindirii: = apar ca rezultat al operatiunilor eandi = constau in nofiuni, judecayi, rafionamente, a) nofiunea ~ este produsul de baza = se fixeazai prin euvant: al gindirii;- reuneste pe plan mintal insusirile caracteristice ale unei poseda insusirile din confimutul nofiunit formeaza sfera nofiunii; ~ nofiunile se ierarhizeaza de la cele cu sfera mic& dar continut bogat, ta cele cu sferd larga dar confinut sairac: ~ notiunile se clasificd in: empirice (reflecta insusiri concrete, intimplitoare, diferite de la individ la individ): stimifice (reflecta trasituri gencrale, esenfiale ale obiectelor gi fenomenclor - aceleagi pentru tofi indivizii): concrete si abstract - nofiunile se formeazi in condifiile dezvoltarii psihice, prin acumulare de experien{a, prin insusirea limbii gi cultu b) —_judecata, - include mai multe nofiuni intre care exist anumite raporturi; formularea ei este insofit de o stare afeetiva, ©) rationamentele = sunt formate din judecsti: se combina la randul lor in teori: Intelectul si procesele cognitive superioare Intelectul ~desemneaza sistemul de relafii, activititi si procese psihice superioare (inteligenta, sindire, memorie, limba imaginatie). ~intr-o forma elementara este prezent si la animale gi const’ in capacitatea de a distinge adecvat stimuli din cdmpul perceptiv, in capacitatea de a stabili relaiiintre stimuli prin raportare la stirle propri de necesitate, in capacitatea de a elabora scheme anticipative de desire a cio pate tingeresobietvelor ~ la om, atinge un nivel superior de dezvoltare intrucat prelucreaz& mijlocit informatia, elaboreazi generalizari gi abstractiziri, descopera legi si relatii intre fenomene. Gandirea si rezolvarea problemelor - _gandirea se pune in migcare cand apare o problema pentru rezolvarea careia se pot folosi procedee algoritmice (succesiunea de pasi strict determinati a caror respectare duce la obinerea rezultatului) sau procedee euristice (din fiecare punet se desprind mai multe c&i posibile din care, pe baza unor criterii, se alege una potrivita). Tipologia gin ~ tipul de gandire analitic, "despic& firul in patru"; ~ tipul de gandire sintetic, se concentreaza pe intreg, pe ansamblu, cu subestimarea detaliilor e; toate obiectele care Calitatile gindi Vastietatea gandirii — care este expresia unui bagaj bogat si activ de cunostinfe si algoritmi; Activismul gindirii capacitatea de a utiliza curent cele invatate si studiate, Elasticitatea gandirii care este capacitatea de a gsi si folosi mijloace variate in rezolvarea de probleme; Rapiditatea gandii care exprima viteza de rezolvare corect&, Flexibiluatea gandiri care const& in a sti si pirisesti si s& inlocuiesti rapid 0 cale ce pare c& «nu merge» in rezolvarea de probleme; Calitetile gandhi: Vastietatea gandirii — care este expresia unui bagaj bogat si activ de cunostinte si algoritm Activism gindirit capacitatea de a utiliza curent cele invatate si studiate, Elasticitatea gad care este capacitatea de a gsi si folosi mijloace variate in rezolvarea de probleme; Rapiditatea gindisi care exprim viteza de rezolvare corect; Flexibiliteatea gandirii care const in a sti si parasesti si sA inlocuiesti rapid 0 cale ce pare c& «nu ‘merge> in rezolvarea de probleme; Mobilitatea gandirii care exprima treverea fii dificultate dela o problemi la alta de alt gen, Independerta; Spiral critic; Originatitenea; Evidengierea esenialul Calitile gindirii — sunt conditionate relativ nu numai de inteligenta, ci si de insusiri ale temperamentului si personaliai Mobilitatea gindirii care exprima trecerea fir dificultate dela o problemi la alta de alt gen, Independema;Spiritul critic; Originalitanea; Evidengierea esenfialul. Calitayile gandirii — sunt conditionate relativ nu numai de inteligenta, ci si de insuyiri ale temperamentului si personalitii Limbajul Definirea si caracteristicile imbajului, Comunicarea. Formele limbajului. Funetiile imbajului, = reprezinta una din manifestirile esentiale ale viefii psihice a omului; = este una din trasciturile esentiale ale omului in raport eu alte viefuitoare; ~ faciliteazd existenta omului ca fing social’; = este 0 forma specifica de activitate prin care se realizeaz&i comunicarea intre oameni, prin intermediul limbii; Comunicarea este prezenta in toat lumea vie. prin culoare, parfum, sunete; -la om, presupune un emifétor, un receptor, un mesaj, canalul prin care se transmite mesajul si conexiunea inversdi prin care emigatorul primeste informatii despre infelegerea mesajului de c&tre destinatar. ‘Mesajul este transpus intr-un cod care la om este limba (un sistem de semne si reguli determinat istoric gi utilizat de 0 comunitate). Folosirea individuald a limbii reprezint limbajul. Termenul "limbaj" se refera sila alte coduri : limbaj matematic, artistic, non-verbal Ca fenomen psihic, in acceptia de comunicare cu ajutorul limbii, limbajul se invafa in primi ani de viafa si presupune integritatea analizatorului auditiv, a celui vizual, a aparatului fono- articulator, a centrilor nervosi specializati. Formele limbajului a) limbajul pasiv, demonstreaz& prezenta recepfiei auditive si a infelegerii mesajelor orale; pe baza lui copilul de un an este capabil sa execute ordine simple; b) limbajul activ, const in pronunfarea cuvintelor si in construirea de propoziii si fraze Limbajul pasiv se menfine toata viata, omul infelegand mai mult decat exprima, una din formele limbajului pasiv este citirea, ca receptare vizuala si infelegere a mesajelor scrise Limbajul activ se prezinta ca: iimbaj oral (vorbirea) -limbaj seri -limbaj extern = Timbaj intern Limbajul oral -este o forma a normali; pe baza limbajul intern; ~se desfiigoard intr-o situafie concreta care influenteaz& comunicarea; ~beneficiaz& de completiri, reveniti, corectari; -exprimd idei dar si star’ afective ale emitatorului, de aici rezultand expresivitatea vorbirit pentru care se folosesc mijloace precum intonafia, accentul, pauzele. Pe parcursul desfiisurdriilimbajului oral se pun in evidens gradul de instruire al celui ce vorbeste (prin modul de organizare a frazelor si lungimea acestora) caracterul momentului in care are loc vorbirea (solemn sau obisnuit) identitatea de statut a partenerilor sau distanta sociald dintre acestia. in functie de numarul participangilor limbajul oral se clasifica in: a) dialog (intre doi parteneri) b) monolog 20-public, sustinut de o singura persoand in prezenta unui auditoriu (este mai dificil decat dialogul si trebuie pregatit din timp); = solifocviu, semn al unei boli psihice Limbajul scris = este o forma a limbajului activ, extern; ~apare pe la 6-7 ani, dar spre deosebire de limbajul oral, care se invafa spontan, acesta necesit intervengia unei persoane capabile sa dirijeze invatarea; -presupune asocierea sunetelor organizate in cuvinte cu semnele grafice corespunzatoare si realitatea la care se referd; ~redactarea scrisi se cere pregatita pentru c& nu se poate reveni asupra organizArii informatiei dupa ce ea este transmisa. Limbajul intern este sonor, pentru sine, -se formeaza in jurul varstei de S ani; -coordoneaza limbajul vorbit si scris Funetiile limbajului a) de comunicare - face posibila cooperarea intre oameni; b) cognitiva - prin cuvinte se realizeazd infelegerea » superioard a lumii externe si a propriei persoane; ¢) de reglare - se formuleaza scopuri, se orienteazi atenfia, se declangeaza efortul voluntar, 4) instrument de influentare a actiunii celorlalti (functie pragmatic’); €) functie ludied (jocul de cuvinte) f) functie de detensionare nervoasa (prin insemnari intr-un jurnal). ‘Tulburari ale limbajuk a) alalie: incapacitatea producerii vorbirii, ) agrafie: incapacitatea producerii scrisului; ) alexie: incapacitatea de a citi 4) batbdiald: tulburare a ritmului vorbirii in care apar poticniri, repetari de sunete ori silabe. Memoria Definitia si caracteristicile memoriei. Procesele si formele memori Factorii si legile memori Calititile memoriei. Memorie si uitare. Omul utilizeaza trecutul si experienfa lui in permanenga pentru c& altfel ar insemna sf reia viata cu fiecare moment, ca fiind ceva nou. Reactualizarea trecutului se face cu ajutorul procesului psihic numit memorie (de la latinescul "memoria" - minte, istorie, poveste); atributul "mnezie" privitor la memorie, este derivat din numele dat de greci zeitei memoriei, mnemozine" Definire: -memoria este un proces psihic cognitiv superior, care fixeaza, pastreaz’ si reactualizeaza experienta sub forma de amintiri Confinutul memoriei ale obiectelor, fenomenelor, situatiilor, afective; -scheme ale actiunilor externe (tricotat, seis); precum cele de adunare, scddere, analiza gramaticala, ~cuvinte, idei, reguli Caracteristici ale memoriei 21-select fatea, determinata de motivatie, de starea general a organismului, de caracterul optimist sau pesimist al persoanei; pe baza selectivitatii memoria devine relativ fideltt atunci cand reactualizeaz& confinutul celor memorate, este activd, pentru cé materialul memorat in trecut se reorganizeazA dupa criterii prezente ale activitaii -memoria se produce in legdturd cu perceptia si constiinya timpului (informatia actualizata este insofita de constiinta apartenentei ei la trecut, in caz contrar amintirile devenind halu -memoria este imeligibild, presupune ca materialul s& fie infeles si prelucrat cu ajutorul gandirii, find folosite in acest sens procedee mnemotehnice (intre care asociatiile intre cifre, nume sau date, pentru a usura refinerea) % -memoria interacfioneazdi cu celelalte fenomene psihice (atentie, voinfa), -memoria face posibild reglarea comportamentului, asigurand continuitate actiunilor; -materialul memorat intr-un anumit moment al vietii poate deveni punct de refering vitor (prima zi de scoala sau intalnirea cu un om deosebit) Forme de memorare Memoria se deruleazi in timp si parcurge in dinami constituit din 3 faze succesive -Faza de achizitie (memorare); ~Faza de refinere (pistrare), “Faza de reactivare, de actualizare (recunoastere si reproducere) Memorarea ( termenii sinonimi: intipdrire, encodare, fixare, engramare) este provesul de formare a legiturlor nervoase temporare la nivelul scoartei cerebral side intarire a acestora. -dup& prezenta sau absenta intentiei de a memora, vorbim de memorare voluntara (realizati constient, pe baza unui scop, folosind repetarea) si memorare involuntard (pe baza careia se objine cel mai mare volum de amintiri), ~dupa prezenta sau absenta gandirii, vorbim de memorare logic (materialul de memorat se fragmentea: i, se organizeazi dupa alte criterii; se gisesc legituri cauzale) si de memorare mecanicaé (se retin informafii fara infelegerea lor) necesara in anumite faze ontogenetice Pastrarea informatiilor (stocare, cons rejjperea pentru up timp mai scart sau'ma Mstraréa depinde de if loc memorarea, ‘Conditiile in care a av @ Particularitatile materialului de memorat Pierderile din materialul memorat se datoreaz witdrii; aceasta este normal si necesar’d in anumite limite (se uit& de obicei detaliile, ceea ce nu se mai utilizeaza, ce nu place, dar uneori se uit& si informatii utile) Reactualizarea este a treia etapa: ea presupune extragerea informatie’ din memoria latent sub forma de amintire si se realizeaza fie prin recunoastere, fie prin reproducere. Dupi durata de pistrare a informatici se delimiteaza 3 forme: stocajul senzorial (MS), ‘memoria de scurta durat& (MSD), ‘memoria de ung durata (MLD) ‘Stocajul senzorial- fluxul informational se mentine in cadrul sistemelor analizatorilor dupa ce stimulul a incetat (0,5 sec.) Memoria de scurtei duratdé este memoria imediata a informatiei primite (intre 5 sec. 8—10 minute). Memoria de hung duratt (incepand cu 8—10 minute, ore, zile, ani, chiar toati viata) insusirile memoriei a)volumul, respectiv cantitatea de informatii memorate si pastrate; bjelasticitatea, respectiv capacitatea de reorganizare a memoriei la primirea de noi informat C)irdinicia, respectiv durata pastrarii; Adffidelivatea, respectiv gradul de corespondenté dintre informat e)promptitudinea, respectiv viteza cu care se reactualizeaza informatia necesar Memorie si invitare jalon pentru <1 0 setie de procese. Orice act al memoriei este are, depozitare) este al doilea proces care presupune wdelungat a celor memorate. memorata si cea reactualizata;, intr-o activitate 22vatarea este prezenté in ac{iuni diferite: mersul biped, dobandirea limbajului, exersarea deprinderilor, etc. in fiecare caz ea presupune dobindirea unui comportament nou ca Irmare a unui antrenament special, pe parcursul cdruia este necesaré memoria cu calitafile ei invaarea se poate realiza prin imitatie sau prin forme dirijate, voluntare (in cadrul invatarii scolare se folosesc tehnici diferite de predare - invajare - evaluare). Imaginatia Caracter Relatiile imaginatiei cu celelalte fenomene ps Pe parcursul vietii, omul se confrunti cu situati are, care fac necesara elaborarea unor scheme comportamentale noi, descoperirea unor solujii noi de rezolvare a problemelor. in astfel de situafii el foloseste un proces psihic specific lui, imaginatia. Definire: -imaginatia este procesul psihic cognitiv superior de elaborare a unor imagini, idei si proiecte, prin combinarea si transformarea experientei (dup unele acceptiuni "fantezia reprezinti un termen sinonim pentru imaginatie). Specificul imaginatiei este dat de faptul cd pe linga reproducerea realitatii, ii adaugé acesteia ceva nou. In acelasi timp, daci memoria spre exemplu este cu att mai valoroasd, cu cat este mai fidela realitatii care i-a determinat continutul, imaginafia este mai apreciaté cu atét mai mult cu edt produsele ei se remarcéi prin originalitate i diferentdt fata de ceea ce existe deja. ~ in actele creatoare si in rezolvarea de probleme, imaginajia este asociatd cu inteligema, respectiv cu capacitatea minfii umane de a stabili relafii intre elemente distincte si aparent fr’ legatura. a)Formele imaginatiei a)dupa prezenta sau absenta intenfiei deosebim imaginatia involuntara (visul din timpul somnului si reveria) si imaginatia voluntard (imaginatia reproductiva, creatoare, visul de perspectiva), b)dupa gradul de implicare a subiectului se deosebesc imaginatia pasiva (visul din timpul somnului) si ‘maginatia activa (formele voluntare). Visul din timpul somnului este o forma involuntara si pasiva a imaginatiei. Continutul visului este determinat de stimuli din mediul extern sau intern (stimuli organici, idei dominante, st&ri emofionale). Interpretarea viselor a fost propusi de Sigmund Freud (1900) care considera c& visul permite exprimarea dorinfelor pe care omul refuza si le recunoasci ("dorinte refulate"). Reveria: ~se desfiigoara in stare de veghe; -presupune elaborarea unor ima; ~perceptia timpului este alteratd, este insofité uneori de stiri afective pozitive prin care se intrezareste satisfacerea imaginara a dorinfelor, alteori de stiri negative afective in care subiectul vizualizeaza dezastre ale propriei vieti Imaginatia reproductivt ~consta in elaborarea mental a imaginilor unor obiecte sau fenomene existente in trecut sau prezent, dar care nu au fost percepute direct de care subiect; imaginile rezulta din combinarea gi transformarea informafiei stocate in memorie, pe baza descrierii verbale sau a unei scheme oferite de altcineva Imaginatia creatoare -este o forma activa, voluntara si constructiva; -presupune o motivatie puternica si este favorizata de trairi emotionale intense. ~este orientata spre ce este posibil, spre nou, spre viitor; -are ca faze; prepararea (colectarea de informatii, schitiri de planuri); incubatia (la nivel constient este intrerupta preocuparea de gisire a unei solufii si activitatea este comutata la nivel inconstient; aparitia "ideii salvatoare" poate fi favorizaté prin somn, plimbari, insingurare); lei combinate in functie de dorinfele subiectului; 23iluminarea (gasirea brusca a ideii in momente din cele mai neasteptate), verificarea (elaborarea produsului astfel incat el sa fie acceptat). Relatiile imaginatiei cu celelalte fenomene psihice a}cu memoria, din care se extrag idei si imagini ce vor fi prelucrate i combinate: Jeu gandirea care oferi informatii despre real si existent pan la posibilul logic si pe care imaginafia le aduce pana la posibilul utopic; C)eu limbajul, folosind in sens figurat limbajul natural sau construindu-si forme specifice precum limbajul artistic, plastic, muzical Prin specificul ei de desfasurare imaginatia exploreaza necunoscutul, inexistentul, in anumit limite chiar ineredibilul, ldirgind orizontul cunoasterii umane Procedecle imaginatici b)amplificarea sau diminuarea: const& in maritea sau micsorarea mental’ a dimensiunilor unei structuri initiale (asa au luat nastere spre exemplu personaje ca Setild sau Tom Degetel); c)mutiplicarea sau omisiunea: consti in modificarea pe plan mental a numdrului de elemente ale unui intreg (de exemplu balaurul cu 7 au 9 capete), Qaglutinarea: consti in asamblarea pe plan mental a unor parti ugor de recunoscut, apartindnd unor obiecte sau fiinte diferite (ex: Sfinxul cu cap de femeie si corp de leu); e}diviziunea: consti in fragmentarea mentalé a partilor corpului sau a unor functii ale acestora si realizarea tehnica a unora din parfile rezultate (ex. cupa excavatorului) schematizarea: const in omiterea deliberaté a unor insusiri si evidentierea altora (ex. caricatura unei persoane); Atipizarea: analiza unui grup. izolarea unei insusiri comune, combinarea acesteia cu trisdturi particulare intr-o imagine noua (Hagi Tudose); hempatia: punerea imaginara in locul cuiva; este © modalitate care ajuta la infelegerea celor de Tang’ noi; PROCESE REGLATORIW Afectivitatea J. Gonceptul de afectivitate. 2X. Proprietitile proceselor affective. $ Clasiticarea proceselor affective, 4. Rolurile proceselor afective. Activitatea umana face necesare ~cunostinje; -motive; -un suport energetic, oferit de procese afective. Realitatea cu care se confrunt& omul il face s& se raporteze diferit fata de ea, s& simta plicere sau neplicere, mulfumire sau insatisfactie, bucurie sau tristefe Unul si acelasi object produce stiri afective diferite la diferite persoane sau la aceeasi persoana, in momente diferite, Concluzia: nu obiectul este important, cat relafia (intre el $i subiect. Definire: ~ procesele afective sunt procese psihice reglatorii, care reflectét relatiile dintre subiect si obiect, sub forma de trairi, Procesele afective sunt in legitura cu celelalte procese psihice, aga se poate menfiona legatura cu gandirea, intrucat o rezolvare de probleme este urmata de satisfactie, in timp ce imposibilitatea rezolvarii ei aduce suparare, nemultumire. Prin afectivitate omul se diferentiaza de roboti si calculatoare. Proprietiile proceselor afective 244) polaritatea, respectiv faptul c& graviteaza in jurul polului pozitiv sau negativ, rezultand astfel perechi cu elemente contrare: simpatie-antipatie, bucurie-tristefe etc.; caracterul plicut al unei trdiri afective (caracter stenic) mobilizeazé spre activitate, in timp ce caracterul nepléicut (astenic) al unei trliri afective, demobilizeazd; uneori, o stare afectiva placuti, precum succesul, poate fi stenica pentru unii si ii determina in continuare la actiune, in timp ce pentru altii poate fi astenica si fi face si se multumeasca cu ceea ce au obtinut, b)intensitatea, respectiv forta cu care se manifesta, unii oameni sunt impresionati si de evenimente care nu au prea mare important, in timp ce alfii rman "reci" chiar in fata unor evenimente dramatice; C)duraia - este dependenta de tipul trairii, de subiect, de situatia in care se afl poate dura un an sau 0 vial; 0 emofie poate dura cteva clipe sau cateva ore; A)mobititatea, respectiv cat de repede se face trecerea in cadrul aceleiasi trairi, de la 0 fazA la alta, sau cit de repede se trece de la o stare afectiva la alta; mu trebuie confundatcs eu fluctuatia irdirilor afective care este semn al imaturititi, slabiciunii sau patologiei proceselor afective; elexpresivitatea, respectiv faptul c& procesele afective pot fi "citite", adica se exteriorizeaza prin mimic’ (expresia ochilor, a buzelor, a fetei) -pantomimica (reactiile intregului corp, respectiv tinut, gesturi, mers), -modificari de natura vegetativa (paloare, inrosire, tremurat); -schimbarea vocii (1a ménie, omul se exprima cu 0 voce ridicata). Expresiile afective se invafé prin imitatie si prin efort voluntar; ele pot fi dirijate si folosite convengional pentru a transmite o stare afectiva (este cazul actorului). Sub influenta conditiilor sociale au aparut expresii afective specifice umane: zambetul, care dupa situatie poate fi binevoitor, ironic, disprefuitor, riutacios. Funetile expresilor afective cesta; un sentiment a nei persoane; 5) influenjeaz conduita altora (copilul plinge uneoti pentru a objine ceva), ci inlesnesc adaptarea (la inmormantare langem; la 0 petrecere suntem veseli); au rot de contagiune, adicd trezesc reactii similare gi la arte persoane, elaccenteazit sau diminieaza starea afectivi (uni plang si astfel "se descarcé" de suparare. in timp ce alfii plangand "se incarca” si mai mult cu necazul), 1) sustin energetic activitatea. Clasificarea triirilor afective a) procese afective primare: us caracter spontan; -sunt slab organizate; se situeaz mai aproape de instinctiv si tind si scape controlului constient (ex. mania); insoite de o expresivitate bogata. z procese afective complexe: ~au orientare bine determinata spre un obiect sau 0 persoani; ~se desfaigoard fie tumultos, fie calm; -cuprind emofii curente, emofii superioare, dispozitii afective b) procese afective superioare: -sentimentele, ca trai intense, relativ stabile, pot slabi in timp, pot chiar s& dispara; se clasific& in sentimente intelectuale (curiozitatea), morale (precum datoria), sociale (precum demnitatea) -pasiunile, ca trairi cu orientare, intensitate si stabilitate foarte mare; unele sunt pasiuni nobile (pentru pictur, muzica etc.),altele sunt pasiuni oarbe (gelozia), denumite si patimi sau vici Tulburari in afectivitate a)fobia - teama nejustificata fata de o situatie sau un obiect; nu poate fi explicata; are ca forma de manifestare claustrofobia (teama de spatii inchise), agarofobia (teama de spatii vaste), acropofobia (teama de spatii inalte) etc. bJanxietatea - ingrijorare, neliniste, teama, in absenta unor cauze care s% le provoace CJeuforia - bund dispozitie exagerata, veselie nemotivata at 25A)frustrarea - stare resimita de cel ingelat in asteptarile sale, cauza poate fi lipsa unui obiect, ipsa ‘unui loc de muncé, imbolnavirea, ete Roluile proceselor afective | Kol de adaplare, organizare side reglare al conduitei umane de Sustinerg eneigetica a activitatit Rol in procesul cunoasterit interpersonale. Vointa Caracterizare generali. 2. Etapele activitatilor voluntare. 3. Calititile voingei. Activitatea omului const& in totalitatea manifestirilor de conduit, pe plan coneret sau mintal prin care actioneaz& asupra mediului si asupra lui insusi, Prin activitate: ~se satisfac trebuinte; ¢ realizeazi idealuri; ~se creeaza conditii pentru formularea unor noi aspiratii; Activitatea umana se diferentiaza in unitati functionale subordonate ~acfiuni, sructurate in oper: -operatii, structurate in acfe motrice (misc&ti) gi acte imelectuale. Miscatile, operafile gi actiunile pot fi involuntare (impulsive sau instinctuale); -voluntare; -automatizate (postvoluntare). Activitajile voluntare -sunt indreptate spre atingerea unor scopuri constient propuse; -se realizeazi pe baza intenfiei si a deciziei subiectului de a realiza o activitate (presupun deci acceptarea sarcinii, aprobarea ei si o comanda din partea subiectului pentru executare), i, obstacole, interioare sau exterioare; -implicd procese afective si procese intelectuale (acestea din urma, necesare pentru reglarea constienta prin intermediul limbajului interior), Definire: a) vointa consta in capacitatea omului de a-si realiza scopurile pe calea unor activitati care implicd invingerea unor obstacole; ea se dezvolta in paralel cu dezvoltarea motivelor activitatii; b) voinfa este un proces psihic reglatoriu, de mobilizare, prin limbaj, a energiei psihonervoase, pentru biruirea obstacolelor si implinirea scopurilor. Diferenta intre voin{a si impuls -impulsul este o manifestare necontrolata care determina fapte de multe ori regretabile; se considera c& scapa controlului constient; -omul invata si-si stipaneasca reactiile impulsive sub influenta educatiei; faptul de a reactiona la primul impuls este calificat, de cele mai multe ori, drept indiciu al lipsei de educatie. Etapele procesului volitiv a)actualizarea unor motive care genereazi anumite scopuri; apare intentia de a realiza scopul si se construieste planul mental al rezolvarii aetiunii b)lupta motivelor; fafa de o situatie anume pot sa apar motive concordante sau in opozitie; castiga cele care pot si satisfaci mai repede si mai bine trebuintele; ©) luarea hotérérii, implic& ratiunea in alegerea variantei de actiune; se evalueazi consecintele care decurg din optiunea ficuta, se estimeaz efortul necesar pentru atingerea scopului, se impune mai avantajoasi o variant’ de actiune; decizia de a satisface un motiv sau altul se realizeazA pe baza aprecierii importantei fiecarui motiv si a urgenfei cu care acestea se impun; persoanele cu voinfa puternica reusesc si decida in favoarea actiunilor care au o semnificatie sau social’; i aceasté etapa se pun in evident nivelul de aspiratit, -pentru realizarea scopului propus se inving greutd 26particularitatile de temperament, sistemul propriu de valori; dupa luarea deciziei_ se definitiveazi planul de desfagurare a activitatii, se precizeaza etapele si mijloacele de realizare; Aexecupia, presupune autocomanda verbali de a actiona, planul stocat in memorie este reactualizat si confruntat permanent cu realizarea activitafii; se realizeaz modificari ale planului, daci imprejurarile cer acest lucru; se face apel la cunostinte, deprinderi, dar si la materiale, aparate, masini; e)verificarea re insusirile vointei a)puterea sau energia cu care omul se angajeaz& intr-o acti respectiv imposibilitatea de a realiza efortul necesar; b)perseverenta sau capacitatea de a urmari consecvent realizarea scopului, chiar cand este dificil de atins; este dependent de increderea in sine, de ribdare, de luciditatea cu care se apreciazi o situatie; opusul ei este incdipéténarea, respectiv mentinerea scopului propus chiar cand s-a dovedit ci este imposibil de realizat; este corelati cu rigiditatea gandirii, tot la pol opus perseverentei se incadreaza lipsa de perseverenfé ca atitudine prin care se renunti ugor la indeplinirea unui scop propus, chiar in fata unor obstacole neinsemnate: ©) independenja sau calitatea de a lua hotirari analizind critic propriile idei si pe ale altora; opusul ei se considera fi sugestibilitatea, respectiv preluarea_necritic’. a ideilor altor persoane, dar s/ negativismul constand in respingerea oricarei sugestii; ~ —— promptitudinea respectiv rapiditatea cu care se delibereaza, se iau hotarari; opusul ei este tergiversarea, respectiv amanarea deciziei sau oscilajia intre mai multe motive, dar si pripeala, ca deliberare realizata fara a cantari argumentele sau consecintele. Insusirile voinjei se formeaza pe parcursul dezvoltarii psihice a individului, prin confruntarea cu obstacole si rea acestora; in functie de tipul de activitate si efortul . voimta se specializeazit putand fi mai puternica intr-un domeniu decat in altul. ‘Voingi - obstacol de depasi Desfigurarea activititii cere un echilibru intre resursele folosite si rezultatele scontate, apreciere cit mai justi pe caza cireia are loc mobilizarea energiei fizice, intelectuale si emotionale Obstacolul -poate fi supraestimat, caz in care are loc un reglaj meorect, se consuma inutil energie fizic’, intelectuala, emotionala, -poate fi subestimat, caz in care mobilizarea este insuficienta si obstacolul nu este depasit; -poate fi apreciat ca fiind foarte mare si timpul necesar pentru mobilizare, ca insuficient; voinja se manifest prin amanarea actiuni Pe masura ce obstacolele sunt depisite, se reduce gi specificul lor de obstacol (0 sintezi care apare greu de reatizat in clasa a Vill-a nu va mai fi privita la fel in clasa a XII -a). /tatelor si formularea unor concluzii pentru viitor itate; opusul ei este slaibiciune: Atentia Caracterizare generali Clasificarea formelor atentici Insusirile atentiei si educarea lor Caracterizare: face parte din categoria fenomenelor psihice care susfin energetic activitatea; -este © functie prin care se moduleaz& tonusul nervos necesar pentru desfisurarea celorlalte procese psihice (perceptie, memorie, gandire), -prin prezenfa ei se asigura o bund receptare a stimulilor, o infelegere mai profunda a ideilor, 0 ‘memorare mai trainicd si mai fidel&; absenta ei duce la omisiuni in receptarea stimulilor, implica starea de veghe, opusd celei de somn, cand scoarta cerebrala este activata difuz, iar omul realizeaza o contemplare general, 27‘Trasituri proprii atentic -orientarea spre ceva anume (un stimul exterior, ca de ex. un sunet) sau un stimul interior (0 idee, © doringa); ~selectivitatea, prin care unii stimuli se afla "in centrul" atentiei, iar altora li se acorda mai putina importanga sau chiar de loc; -prezenta ei se deduce pe baza unor manifestari comportamentale (intoarcerea capului, fixarea privirii asupra unui object sau asupra unei persoane, eliminarea miscarilor inutile, in cazul unei activitati, etc); Defi -atenfia este fenomenul psihic de activare selectiva, de concentrare si orientare a energiei psihonervoase, in vederea desfasurarii optime a activitat ice, cu deosebire a proceselor senzoriale si cognitive. Formele atentiei: a)dupa plasarea obiectului atentiei in raport cu subi interna, b)dupa intentia si efortul solicitat, dupa complexitatea mecanismelor prin care se desfasoara, se deosebese: atentia voluntara, atenfia involuntara gi atentia postvoluntara = Atenfia involuntart este o forma simpla, intalnita si la animale, care poate si apari sub influenfa unor factori extern sau interni; -tactorii externi pot fi: intensitatea deosebita a unui stimul, noutatea stimulului, aparitia sau disparitia brusca a stimulului, gradul de complexitate a acestuia; -in categoria factorilor interi se cuprind: interesul pe care il reprezinta pentru o persoand un obiect sau un fenomen si trdirile afective pozitive, precum bucurie, speranta, pe fondul cArora atentia se instaleazi mai usor, -aceasta forma a atentiei asigura eficienté fara sA apard oboseala, dar nu este suficienta pentru toate genurile de activitati si pentru toate momentele acestora Atentia voluntara ~ este intentionata si autoreglata constient; -este superioara atat prin mecanismele de producere cat si prin efectele ei pentru activitatea omului; ‘n declansarea ei un rol important il au mecanismele verbale, -autoreglajul yoluntar se exprima in orientarea intentionata spre obiectul atentiei, in inhibarea voiti a altor preocupari, in izolarea de excitanti perturbatori sau imitarea influenfei acestora, in ‘menfinerea concentrarii atentiei pe durata necesard indeplinirii activitagi, -aceasta forma a atentici sustine activitatea in toate momentele ci, fie ci sunt atragatoare sau neplicute, usoare sau grele, -menjinerea atenfiei voluntare este favorizati de stabilirea clara a scopului, intelegerea semnificatiei activitatii si a consecintelor ei pozitive, de crearea unei ambianfe favorabile, respectiv un spaiu bine iluminat, aerisit, de gradul de antrenament al subiectului pentru sarcina desfaigurata in intervalul dat ‘Atentia voluntara apare si se menfine cu efort, cu consum energetic si este urmata de oboseali, care determina o scidere a eficienfei activitifii, este necesard deci alternarea perioadelor de activitate cu cele de odihnd. Atentia postvoluntars -apare la unii subiecti datorita repetarii neschimbate a conditiilor de activitate; ~este de fapt "deprinderea de a fi atent"; in virtutea unor automatisme implicate, nu necesita incordare voluntara, obositoare desfisurarea activititilor sale omul imbind cele tei forme ale atemiei, asigu parcursul acestora, cantitatea de energie psihonervoasi necesara in fiecare etapa, insusirile atentiei ctul, vorbim de atentie externa sau de atentie ind astfel, pe 284) volumul atenjici, respectiv cantitatea de elemente asupra cdrora se poate orienta si concentra atenfia simultan (conform experimentelor realizate s-a ajuns la concluzia ca volumul mediu este de 5-7 elemente), b) stabilitatea atentiei, adic posibilitatea de a mentine in timp atentia asupra unui obiect sau fenomen; este o insusire care se dezvolta o data cu varsta (la prescolari atentia se poate mentine 12-15 minute iar la adulfi 40-50 minute, uneori mai mult); ©) concentrarea atemiei, respectiv capacitatea de fixare asupra unui element (obiect sau persoand) ‘concomitent cu realizarea altor elemente, este o calitate ce difera de la un individ la altul, de la 0 situatie la alta; puterea ei se apreciaza prin rezistenta la factori perturbatori; ca manifestare opusci poate fi menfionata disiragerea atemtiei sau oscilatia ei: d) distributivitatea atentiei este 0 insusire care permite desfasurarea concomitenta a mai multor activitati, cu conditia ca micar unele din ele s4 fie relativ automatizate (de ex. soferul care actioneaza asupra volanului, asupra pedalelor de fran’, asupra schimbatorului de viteze, semnalizeaza schimbarea directici de deplasare); e)mobilitatea atentiei, const& in deplasarea intenfionat a atenfiei de la un obiect la altul, de la o operatie la alta, in Functie de cerinfele activitati, in cel pusin 1/6 dintr-o secunda; daca acest prag este mai mare se manifesta rigiditatea sau inertia atentiei, mobilitatea nu trebuie confundata cu fluctuatia atentiei, care este o deplasare intimplatoare, nesolicitatd de activitate Persoane preocupate de rezolvarea unei probleme reusesc un nivel ridicat de concentrare, care poate si para anormal, ducand la includerea acestora in categoria "distratilor" Exist, in acelasi timp si persoane care fac o obsesie din anumite idei, manifestand o focalizare exclusiva, permanent, asupra acestora. SISTEMUL DE PERSONALITATE Personalitatea ‘Conceptul de personalitate. Individ, persoani, personalitate, individualitate, Structura personalititii, Sistemul moti ‘Caracterizare si definire in sens Jarg termenul de "personalitate” denumeste fiinja uman& consideraté in existenfa ei sociala si in inzestrarea ei culturala Insens restréns, personalitatea este un sistem de insusiri p: care se manifesta constant in comportament, indiferent de situafie, oferind o relativa stabilitate individului Sub aspect psihologic personalitatea se identifica, in linii mari cu sistemul psihic uman Jn limbaj cotidian atsibutul de personalitate se foloseste cu referire la persoanele care se remarca prin ceva deosebit, reprezinta o valoare (de ex. personalitafi stiintifice, , atistice ete.) Personalitatea este subiectul uman, priv a) ca subiect pragmatic al actiunii; b)ca subiect epistemic, al cunoasterii; ©) ca subiect axiologic, purtator si generator al valorilor de adevar, frumos, bine ete. Personalitatea este intotdeauna nic si originald, Fiecare om porneste cu o zestre ereditara unica, strabate un drum propriu in viata, intra in relatii si desfigoara activitafi diferite, are un mod propriu de a fi, de a gandi, de a simti Pe baza celor menfionate se poate coneluziona c& personatitatea este un sistem bio-psiho~ socio-cultural. Modelului general-uman de personalitate ii sunt propi a)apartenenga la specia umana "omul devine om, pentru c& se naste om", b)calitatea de fiinfa sociala, potentialul uman nativ urmand sa se realizeze treptat, prin socializare; 29C)calitatea de fiint& constienta dotata cu gandire si voina; sistemul psihic uman se incheaga la confluenta dintre biologic si socio-cultural si nu poate fi redus la nici una dintre aceste doua componente; d)participarea la cultura, prin insusirea unor valori, orientarea dupa valorile acceptate si capacitatea de creare a altor valori; e)potentialul creativitatii, manifestat in plan fizic (constructi spiritual (creatii literare, muzicale etc.) Dezvoltarea personaliti -se realizeaza in etape: unii autori pun accent pe importanta mediului social (familie, scoala, prieteni) iar aljii considera personalitatea ca fiind constituit’ din componente indiferente la mediul in care ne dezvoltim; -fiecare personalitate cumuleaz@é un ansamblu de stafus-roluri; rolul insemnand ansamblul obligatiilor pe care le are un individ, iar statusul, un ansamblu de drepturi, reprezentind ceca ce el asteaptii de la ceilalfi in virtutea pozitiei pe care 0 ocup: = fiecare personalitate dezvoltd comportamente conforme cu un anumit rol-status: de copil sau de parinte, de elev sau de profesor, de angajat sau de conducator ete Personatitatea nu se dezvolté prin simplu proces de crestere si maturizare, nici prin ascultare pasivi a sfaturilor si indemnurilor, ci iv procesul activitayit, in care se formeazi priceperi, deprinderi si caracterul, se invafa integrarea in colectivitate si cunoasterea de sine. Personalitatea se structureazi pe baza unor caracteristici care ne deosebesc de alte persoane gi care ii dau particularitate, caracteristici care se mentin in timp gi fi confera durabilitate. Unele din _caracteristicile de | _personalitate sunt innascute, fin de temperament, altele sunt dobandite, tin de caracter. in timp, personalitatea omului poate s se modifice ca efect a educatiei, unei experiente personale traumatizante, al restructurarii relatilor sociale prin trecerea in alt grup social Existé in prezent tendinfa de a lua in considerare descrierea personali dimensiuni -extraversie manifestata prin cordialitate, siguranta de sine, activitate, emotii pozitive; -cgreabilitate manifestata prin incredere, colaborare, modestie, atentie fafa de ceilalti; ~constinciozitate, manifestata prin competenfa, ordine, simt al datoriei, autodiscipling, -instalilitate emotional, manifestata prin agresivitate, depresie, vulnerabilitate; -deschidere, manifestat& prin imaginatie, creativitate. mensiunea creativa a personalititit Creativitatea este o dimensiune a personalititii, integrand toate fenomenele psihice care contribuie la realizarea noului, imaginajia este apreciata drept proces central al creativitati Mediul social reprezentat de familie, grup scolar sau profesional, societate in ansamblu, poate stimula potentialul creativ, dac& accept’ individul, ii acorda incredere gi dreptul de a se exprima in simboluri, sau il poate bloca, prin interdictii (de a pune intrebari, de a explora lumea) si prin incurajarea conformismului Studiul, analiza si clasificarea personalitatilor se pot realiza pe baza unui sistem care cuprinde trei compartimente aflate in interactiune temperament, -aptitudini; ~caracter. masini, alimente etc.) si in plan Sistema! motivational uman in activitatea sa, fie c& este vorba de joacd, fie cd este vorba de munc& sau invapiturd, omul este determinat de ceva, numit cu termenul "motiv’ Definire: ~ motivatia este un fenomen psihic ce declanseazi orienteazii $i susfine energetic activitateaSistemul motivational cuprinde: trebuinfe, motive, interese, convingeri, idealuri, conceptia despre lume si viata. ‘Trebuinfele sunt componente care semnalizeazi dezechilibre fiziologice sau psihologice. Se impart in trebuinte primare (innscute, ca cele de foame sau cele sexuale, comune pentru om si animal) si trebuinte secundare /mareriale, ca cele de locuinfa, de unelte, spirituale, de cunoastere sau sociale, de integrare si cooperare). Conform unei alte clasificari trebuinfele se impart in: -inferioare (prezente si la om si la animal); -superioare (care nu pot fi satisfacute daca nu au fost satisfcute macar partial cele inferioare). In 1954 psihologul american H. Maslow realiza "piramida trebuinfelor" in cadrul mentinea: -trebuinfele de autorealizare; -trebuinjele relative la "eu" (cum sunt cele de prestigiu, de stima); -trebuinfele sociale; -trebuinjele de securitate; -trebuinfele fiziologice. Dupi 1970 a adaugat -trebuinfe cognitive, -trebuinge estetice, -trebuinfe de concordanta Cand apar obstacole in calea satisfacerii unei trebuinfe, apare si starea de incordare numita frustrare, care determina raspunsuri diferite (agresivitate in plan real sau imaginar), Motivele: ~sunt trebuinfe atat de puternice ineat declanseaza actiunile prin care se satisfac, ~dau energie -nu se manifest izolat, ci in grupuri sau "constelatii de motive" Interesele sunt orientiri selective, relativ stabile i active spre anumite domenii; -nu se confunda cu preferinfele sau atractia, care acfioneaz& temporar, oscileazd, au intensitate mai mici; ~depind de inzestrarea nativa, caracter, de informatia definuta intr-un domeniu; -prezenta lor se constata prin prioritatea acordat unor activitati pe © perioada indelungata, prin placerea provocata de activitate, prin rezistenta la efort indelungat, prin rezultate bune si foarte bune; -se clasifica dupa domeniul de activitate in interese stiintifice, artistice, sportive; dupa sfera de cuprindere vorbim de interese personale, de grup si generale. Convingerile -sunt idei adane implantate in structura personalitatii, puternic traite afectiv, care imping spre actiune, mergand uneori chiar impotriva instinctului de conservare (cazul savanfilor care au preferat si moar decat si renunte la convingerile pe care le aveau); ~se contureaza incepind cu adolescenta Idealurile sunt proiecti ale individului in sisteme de imagini si idei care ii ghideaza intreaga existent ~se formeazi pornind de la exemple oferite de persoane din anturaj personalitati literare, artistice, sportive, prin analiza critica a modelelor; -reprezint un gen de "stea cAlfuzitoare" si dau fortd spirituala celor antrenati de ele; -este important ca fiecare om si-si defineascd idealurile in consens cu posibilitafile reale de care dispune; daca idealurile se formuleaz sub nivelul posibilitatilor, se produce o stagnare si chiar 0 involutie a personalititii; daca ele sunt mult peste limitele propri, pot sa apara stari de oboseali, deceptie, inadaptare. Conceptia despre lume si viatit cuprinde ideile gi teoriile despre om, natura si societate; -se formeazai in cadrul unor conditii de viata dar si al culturii si educafiei~reuneste cognitivul cu valoricul si se implineste in actiune. Motivatia are forme care se clasifica in perechi contrare: a)pozitivéi (lauda, incurajare) cu efecte benefice, b)negativa (pedeapsa, ameninjarea) cu efecte precum refuzul, evitarea, abjinerea; G)intrinsecat (sursa ei se afla in subiect), A)extrinsecas (sursa se afla in afara subiectului, ca in cazul unui absolvent care se indreapta spre un profil sau altul la ficeu sub indemnul parinjilor si nu c& ar fi interesat de domeniul respectiv). insusirile de personalitate ‘Temperamentul - dimensiunea energetico-dinamici a personalitati. Portrete temperamentale. Caracterul- dimensiunea relefional-valorici a personaliti{ii. Structura caracterulu Aptitudinile - dimensiunea instrument: Structura si clasificarea aptitudinilor. Temperamentul Lexecutivit a personaliti Cunoasterea omului este o activitate ce presupune observarea unor aspecte legate de -infatisare; nodalitatea de desfisurare a activitatilor, -rapiditatea reactiilor la stimuli externi; ~rezistenta la efort sustinut; -relatiile pe care le stabileste cu ceilal Unele din aspectele mentionate sunt inndscute si tin de ceea ce este numit temperament, altele sune dobandite si tin de caracter insusirile de temperament se manifestii de la cea mai fragedd varsta si se mentin pe parcursul viefii. Diferengele temperamentale intre indivizii umani sunt explicate de mai multe teorii, cea mai veche dintre ele fiind formulata de medicul grec Hipocrates. Se considera ca in organismul uman se afl amestecate, in proportii diferite "humori" (substanfe fluide): bila galbend, singele, bila neagra, flegma; cea care predomina determina tipul de temperament a)bila galbena determina temperamentul coleric; b)bila neagra determina temperamentul melancolic, ©)predominarea sangelui determin& temperamentul sangvinic; 4) predominarea flegmei determin temperamentul flegmatic. Alte teorii explicit manifestarile temperamentale prin modul de functionare a glandelor cu secretie interna -hoposecrefia glandei tiroide, ar da manifestiri de ncetineala in migcari; -secrefia in exces a aceleiasi glande ar duce la reabilitate, la nervozitate, Filozoful rus, Pavlov, explica diferentele temperamentale pe baza caracteristicilor activitati nervoase superioare: forté, mobilitate, echilibru, ‘orta” are in vedere capacitatea de rezisten{a la actiunea unor stimuli, in functie de aceasta, deosebim ~persoane cu sistem nervos puternic; -persoane cu sistem nervos slab. "Mobilitatea" se refera la rigiditatea cu care are loc cerea de la excitatie, la inhibite, de solicitarile exterioare. Pe baza acesteia se pot deosebi ~persoane cu sistem nervos mobil, -persoane cu sistem nervos inert. functie“Echilibrul", are in vedere forta excitatiei comparativ cu wa a inhibitiei, Daca cele dou’ procese au forfe apropiate satom de sistem nervos echilibrat, in caz contrar fiind vorba «eun sistem nervos neechilibrat. Realizand 0 asociere intre temperamentele clasice si tipurile de activitate nervoasé superioara, Pavlov a stabilit urmitoarele tipuri 1. puternic, echilibrat, mobil, corespunzaitor femperamentului sangvinie; 2. puternic, echilibrat, inert, corespunzator remperamentului flegmatic; 3. puternic, neechilibrat, corespunzator /emperamentului coterie; 4. slab, corespunzator femperamentului melancolic: Teoria susfinut’ de Carl G, Jung distinge intre orientarea preponderenta spre lume sau spre sine, Din acestea rezulta fie tipul extravertit, comunicativ, adaptabil, social, fie cel introvertit, cu tendinfe de izolare, cu o fire contemplativa Psihologul englez Hans Eysenck considera ca dimensiuni fundamentale ale personalitatii extroversiunea si nevrotismul, diferentierea fiind data de starea general a scoarfei cerebrale "Extroversiunea” este determinaté de starea de excitajie a sistemului nervos: in timp ce extravertitii dau dovada de un sistem nervos puternic, introvertitii au un sistem nervos delicat. Tot el considera ci, de regula, colericii si sangvinicii sunt extravertiji, iar flegmaticii_ si ‘melancolicii sunt introvertifi, Cat priveste "nevrozismul” acesta se explicé prin modul in care sistemul nervos rispunde la stres Conform parerii exprimate de $ Rubinstein temperamentul exprima latura dinamico-energeticd ‘a personalitatii, iar dupa Gallport temperamentul vizeaza reactia la stimuli emotional! Nu se poate vorbi de superioritatea unui tip de temperament asupra altuia, nici de temperamente pure, decat in foarte pufine cazuri, in fiecare categorie temperamentala se pot menfiona oameni cu realiziri deosebite, dar si persoane cu probleme, Prin efortul de autocunoastere, fiecare om poate valorifica aspectele pozitive ale personalitafii propri concomitent cu mascarea celor mai putin eficiente. Caracteristicle tipurilor temperamentale Sangvinicul: optimist, calm, echilibrat, comuni cu un ritm rapid de activitate; da dovada de mobilitate si inegalitate in trairile afective, iar uneori de superficialitate si sugestibilitate. Colericul: excitabil, oscilant intre entuziasm si deznadejde; impulsiv, face risip de energie, lucru in asalt; initiative indraznete; exagereaza atat in prietenie cat si in ostilitagi. Hegmaticul: calm, cu reactii emotive moderate, cu sentimente puternice si stabile; meticulos, temeinic in activitati de durata, leaga greu prietenii Melancolicul: este emotiv, sensibil, uneori cu dificultaji de adaptare, manifesta exigenta fata de sine insusi; nu risca; are o rezistenta mica la efort; inclinare spre reverie. CARACTERUL - LATURA RELATIONAL-VALORICA A PERSONALITATIL Daci temperamentul exprima aspectul dinamic — energetic, al personalitatii, caracterul face parte din conginutul ei prin latura relational-valorica. El constituie nucleul psiho-social al relatiilor individului, format din atitudinile sale esentiale fata de lume, din trisdturile cele mai stabile si constante, manifestate in raport cu munca, in raport cu ceilalfi indivizi, fata de valorile sociale, precum si fata de propria persoana. Cuvintul caracter inseamni «tipary — «peceter iar aplicat la om semnificd jonomia sau configuratia sa psihica si spiritual (nu infatisarea), stiind ca omul este o in- dividualitate irepetabila In sens restrins si specific, caracterul reuneste insugiri gi particularitati privind relatiile (pe care le intrefine subiectul cu lumea) gi valorile dupa care el se conduce. Este un subsistem rational — valoric si de autoreglajSistemul relatiilor caracteriale reuneste acele atitudini si interactiuni psihosociale care sint definitorii pentru individ, de mare eficienfa psihica si diriguitoare in comportarea sa Ca un sistem relafional-valoric caracterul oamenilor se caracterizeaza prin: —relafii dintre cele mai semnificative si esenfiale pentru om (relatii de munca, fata de alfii, fafa de valori), relajii selectiv-integratoare, de acceptare, _atagament, de reprobare sau negare (deci + si — —elatii si atitudini profund constiente si adine motivate, pe care le pot relata gi argumenta oricind, prin principii de conduita (sint si atitudini negative: negligenta, furt); relatii de mare stabilitate (nu sporadic, _ocazionale sau intimplatoare); ele se impun ca dominante in conduita persoanei; — relatiile caracteriale au unitate si consens cu relatiile sociale care le genereazi (ex abnegatie fata de munca, invatatura); Relat sint: esentiale, selective, constante, semnificative pentru in constient motivate si unitare cu realititile care le genereaza. Sint apreciate valoric, pot fi pozitive sau negative, in functie de confinutul sau orientarea lor sociala, ele sint_ promovabile sau reprobabile. Din punct de vedere fiziologic caracterul se prezinté ca un sistem complex de legaturi reflex-conditionate, ce s-au stabilizat si format pe parcursul dezvoltarii sale, sub influenta invafaturii uate in sensul cel mai larg al cuvintu-lui. Caracterul este un fenotip, este un aliaj al trasaturilor Deci putem spune c& caracterul este o formatiune superioara la structurarea cAreia contribuie trebuinfele umane, motivele, sentimentele superioare, convingerile morale, aspiratiile si idealul, in ultima instanti, conceptia despre lume si viat&; aceasta se realizeaz& dup’ anumite modele culturale de comportament, conform unor tabele de valori STRUCTURA CARACTERULUI in structura sa, caracterul grupeaz urmatoarele categorii de atitudini si relatii atitudinea fafa de oameni in care tematica principal’ este cea a umanismului, considerindu-se omul ca valoare suprem& (infelegerea altuia Iuat asa cum este el) —atitudinea faji._—= de sine (faqs de propria.__persoana) Este necesar si ne cunoastem, comparindu-ne cu altii. Cultivarea proprieiindividualitati nu trebuie si ducd la narcisism gi si depaseascd cadrele ratiunii Exist trisituri pozitive (modestie, demnitate, 5 it autocritic, mindrie) si |. timiditate, egocentrismul, umilinta, negative (ingimfare, arogan . autoapreciere necriti injosirea). Exigenta fata de sine este o conditie a autoperfectionarii atitudinea fafa de activitate si munc& (rolurile profesionale se realizeaz& cu efort i competent, fiind indicatorii valorii sociale a personalitafii). Oricind sint apreciate harnicia, sirguinfa, punctualitatea, entuziasmul, strAdania etc, fiind reprobate lenea, neglijenta, rutina, dezorganizarea Putem vorbi despre: atitudinea fat de cunoasterea stiintificd, art’, tehnica, cultura, fafa de ecologie; —atitudinea faja de societate (raspunderi cetifenesti si politice) Pentru descrierea caracterului in psihologia actuala intilnim 3 termeni si nofiuni psihologice — relatia caracteriala (insugire); atitudine; trasdtura de caracter. Relajia caracterialé este o legatura actuala, activa si constant a subiectului cu anumite relafii sociale (prietenie, solidaritate, sinceritate, respect pentru semeni, modestie, curaj) 34Atitudinea de caracter, presupune o organizare psihicd mai larga, de ordin pozitional in structura personalitatii, ca fiind un sistem de relatii coerente (actuale, latente si potentiale) care se traduc in variate forme de comportament. Prin determinarile social-culturale la care sint supuse structurile psihice umane, atitudinea la nivelul caracterului devine atitudine — valoare, Trisiturile caracteriale, derivind din anumite tendinfe structurale dominante ale personalitafii, exprima notele specifice ale atitudinilor si relatiilor de caracter (de ex.: 0 trasdtura a caracterului este perseverenta in actiune ori instabilitatea; la fel rabdarea, meticulozitatea, pedanteria, solicitudinea, suspiciunea s. a.) Ceea ce ramine specific caracterului, care regleazA in fapt relati, atitudini si trasaturi, este simteza acestora intr-un sistem ierarhic. STEMUL DE ATITUDINI ‘A cunoaste pe cineva inseamni a-i determi de putere, modestie, generozitate). Terarhizarea trasaturilor gi atitudinilor in sistem este principala particularitate a structurit caracteriale: unitatea caracterului — constanta conduit — expresivitatea —nota specifica a caracterului, — originalitatea — autenticitatea, — bogatia — relatii cit mai multe; — statornicia — valoare morala; plasticitatea — evolutie, restructurare si autoreglaj; — tiria de caracter — rezistenta la influente Se pot delimita 9 trasaturi de caractere: a trisiturile caracteriale cardinale (ingimfare, vointa integrarea psihica, capacitatea de infrinare si renunfare la satisfact perseverenta gi urmirirea unui obiectiv; constiinfa de sine (unii se supraestimeaza); tendinfa spre dominanta, ccurajul, opus fi prudenta (omul inti gindeste, apoi actioneaza); obiectivitatea (opusi subiectivititii), omul se transpune in felul de a vedea al altora Spre deosebire de temperament — caracterul se dobindeste. Profesiunile isi pun amprenta asupra caracterului, Caracterul unei persoane depinde si de experienta si de categoria social Aptitudinile Reusita oamenilor in diferite domenii de activitate se datoreaza unor insusiri numite “aptitudini" Demonstrandu-se prin activitaji, aptitudinile reprezinta latura instrumental si executivi a personalitatii Aptitudinile se manifesta cu grade diferite: slab, mediu, si puternic. Despre prezenta lor se vorbeste ins doar acolo e se constata la nivelul cel mai ridicat - aptitudinea reprezinta o insugire sau un complex de insusiri Hee, fizice, care asiguri reusita intr-o activitate, termenul ,,aptitudine" este sinonim cu “capacitate". Originea aptitudinilor este explicata diferit: se pune accentul pe ereditate, le considera insusiri innascute; in acest sens se PerIAwaLNe folosesc termenii "dotat” sau "nedotat” pentru un anumit subiect care are sau nu o anumiti aptitudine; in spijinul acestei pareri se aduc drept argumente, exemple de fan ii din care. deosebiti in domenii diferite, n generatii succesive, s-au remarcat reprezentanti precum in familia lui Ch, Darwin. alta orientare, sustinuté de psihologul american J. B. Watson, pune accent pe mediu si educatie. in psihologia contemporana se sustine dubla determinare aptitudinilor (ereditara si din partea mediului gi a educatiei) cu inteligentChasticare a)apriudini simple, au ta baz’ un singur tip de fenomen psihic sau un singur fel de operat (acuitate vizualé sau tact sau olfactiva, rapiditatea intipariii) bJaptitudini complexe, rezultate din imbinarea mai multot aptitudini simple (ex. inteligenta). Clapritudini speciale, care asigura eficienta intr-un domeniu de activitate (aptitudini sportive), @) aptitudin’ — generale, asigura—eficienta—in—smai—smulte— domenii Inteligenta ca aptitudine general Ideea ci inteligenta este o aptitudine generalé este sustinutd de psihologia genetica promovata de J. Piaget. Aptitudinea inteligenfei arati ce poate omul, nu ce sie; infeligent este cel ce extrage dintr-un minim de cunostinge un maxim de efect. Inteligenta nu este un proces psihic, ci organizarea mai multor fenomene psihice (gandire, memorie, imaginati, atengie, limbaj) Intelizenta poate fi considerata a)proces de asimilare si prelucrare a informatilor, in scopul unor adaptiri optime; )aptitudine ce const& in structuri operafionale dotate cu calitati precum fexibilitate, Muiditate, productivitate, calitati ce asigurd eficienta actiun Primele studi riguroase asupra inteligenei au fost realizate de psihologul englez Ch, Spearman (1904); acesta a lansat ipoteza ca fiecare individ poseda un factor ce ii determina performantele la intrebarile testelor de inteligenta. Acesta a fost numit “factor G". in afara de "factorul G" ar ‘mai exista si "factori speciali". La fiecare subiect testat,inteligenta va reflecta nivelul factorulu G si nivelul diferitilor factori speciali "s" Prin aplicarea testele de inteligenta se obtine "coeficientul de inteligenta” Deprinderile Deprinderile sunt componente automatizate ale activitati, elaborate constient, consolidate prin exercitiu, a cdror desfagurare se realizeaza fara control constient permanent Formarea deprinderilor: @ realizeazi prin invatare, prezenta lor fiind semnalata doar la indivizit care au posibilitatea si dorinta de a si le insusi (ex. deprinderea de a manui arcusul viorii nu este prezent& decat la cei care si-au insusit-o prin invafare); = necesita atentie gi efort voluntar, Conditleformirii deprinderitor: -prezenta explicatiei prin care sunt relevate semnificatia formarii deprinderii, condi poate fi realizata, conditile de calitate pe care trebuie sa le indeplineasca, mis presupune si succesiunea acestora; -demonsirarea modelului de actiune, deprinderilor; -organizarea exercitiului pentru formarea si apoi automatizarea deprinderii; -asigurarea controlului si auocontrolului pentra depistarea gi inlaturarea erorilor;

S-ar putea să vă placă și

• Dale Carnegie - Cum Sa Va Faceti Prieteni Si Sa Deveniti Influent (Ideeile de Bază)

  

  Document2 pagini

  Dale Carnegie - Cum Sa Va Faceti Prieteni Si Sa Deveniti Influent (Ideeile de Bază)

  K.A.

  100% (1)
• Rezumat Pentru Examenul - Evaluarea Psihologică. Metode Psihometrice

  

  Document8 pagini

  Rezumat Pentru Examenul - Evaluarea Psihologică. Metode Psihometrice

  K.A.

  Încă nu există evaluări
• Psihometrie PDF

  

  Document48 pagini

  Psihometrie PDF

  K.A.

  Încă nu există evaluări
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• Examenul La Psihologia Traumei

  

  Document5 pagini

  Examenul La Psihologia Traumei

  K.A.

  Încă nu există evaluări
• Rezumat Pentru Examen - Metodologia Cercetării Științifice

  

  Document21 pagini

  Rezumat Pentru Examen - Metodologia Cercetării Științifice

  K.A.

  Încă nu există evaluări
• Psihologia Sanatatii

  

  Document54 pagini

  Psihologia Sanatatii

  Angel Pink

  100% (1)
• Grila de Scorare RAVEN (S)

  

  Document1 pagină

  Grila de Scorare RAVEN (S)

  K.A.

  Încă nu există evaluări
• Evaluarea În Doliu

  

  Document7 pagini

  Evaluarea În Doliu

  K.A.

  Încă nu există evaluări
• Preferința Față de Anumite Culori - Oglindă A Universului Nostru Interior.

  

  Document108 pagini

  Preferința Față de Anumite Culori - Oglindă A Universului Nostru Interior.

  K.A.

  Încă nu există evaluări
• Ştefan POPOV - Sinergie Socială

  

  Document147 pagini

  Ştefan POPOV - Sinergie Socială

  K.A.

  100% (1)
• Epilog - Asculta-Ma Ca Sa Te Ascult by Michael P. Nichols

  

  Document10 pagini

  Epilog - Asculta-Ma Ca Sa Te Ascult by Michael P. Nichols

  K.A.

  0% (1)
• Himera Credintei in Dumnezeu

  

  Document373 pagini

  Himera Credintei in Dumnezeu

  flpavel

  78% (9)