Franco Buffoni

Pentru o stiinta a traducerii

Imi aduc aminte ca in 1988 (mille novecento ottantotto), in timpul seminarului

traducerea textului poetic (din care se naste anul urmator cursul semestrial de
teorie si practica a traducerii literare Text in fata), multi domni oaspeti inca
refuzau luand in ras termenul de traductologie, dar nu pentru ca este urat ,
sau cel putin nu numai pentru asta (imi aduc aminte ca cineva propusese
translactica ca inlocuitor): refuzul era mai grav si radical, si avea in vedere
insusi faptul ca ar putea exista o stiinta a traducerii. Si aceasta cu toate ca
termenul fusese deja introdus in Italia de zece ani ca matrita din frantuzescul
traductologie, la randul sau utilizat cel putin din 1963 (ca sa nu mai spunem de
nemtescul ubersetzungswissenschaft), cand aparuse Les problmes toriques
de la traduction de la traduction de George Mounin.
Textul lui Mounin a devenit foarte curand o specie de manual european,
cu pretuirile sale inegalabile, dar si cu conceptia sa riguros structuralistica a
literaturii. Din acest ansamblu ii deriva lui Mounin certitudinea exprimata de
mai multe ori in opera sa ca inainte de acel moment nici o teoretizare serioasa
nu mai fusese incercata niciodata in domeniul traducerii. Antoine Berman in
(Florentin: noteaza faptul ca aici este gresit, in loc de ne trebuia sa fie nel)
Lepreuve de letranger (1) a demonstrat insa in continuare ca de exemplu in
ambitus-ul Romanticismului german chestiunea traductologica sa fie in mod
constant si sistematic dezbatuta. Si cu argumentatii vii si actuale inca si astazi.
Cu toate acestea Gianfranco Folena, cel mai acreditat adversar italian a lui
Mounin, in premisa celei de-a doua tipariri (1991) (2) a Vulgarizare si traducere
(1973) (3), vorbeste explicit despre o frumoasa dezmintire a lui Mounin din
partea lui Berman.
Dar Berman nu ar fi avut un asemenea impact si atatea posibilitate de
audienta daca in 1975 cu After Babel George Steiner nu ar fi formalizat intaia
mare rebeliune internationala a dogmatismelor lingvisticii teoretice. Si spun
internationale pentru ca nu se puteau defini de putin aducerea anumitor studii
si a anumitor razvratiri ale lui Gianfranco Folena, atunci ca si acum din pacate
care circula numai in Italia. Accidental retin si ca, numai in a doua editie a lui
Dupa Babel (1992) (4), Steiner il introduce pe Folena in bibliografie; insa o face
aratand Vulgarizare si traducere ca aparut pentru prima data in 1991, si deci
falsand complet cronologia prioritatilor, Folena tratand in acelasi mod multe din
temele din Dupa Babel cu doi ani inainte (1973 versus [, verso, spre] 1975). Cu
siguranta Steiner nu il cunostea.
In 1975 George Steiner vorbise deci despre necesitatea din partea
traducatorului literar de a retrai actul creativ care a informat scrierea
originalului, adaugand ca traducerea, inainte de a fi un exercitiu formal, este o
experienta esentiala. Dincolo de provocarile steineriene, ne vom putea intreba

cum, in mod operativ, traductologia a incercat, si sa reuseasca in fine sa

contrasteze predominarea lingvistico-teoretica in propriul ambitus de studii.
Eforturile s-au concentrat de la inceput in tentativa de a discredita locul
comun care tinde sa configureze traducerea ca pe un subprodus literar, insa
invitand sa fie considerata (aici ii mai trebuie continuare