SFINTI SI SFINTENIE

Biserica Ortodox, ca si cea Catolic, ntelege prin sfinti pe acei crestini adevrati care si-au consacrat
viata lui Hristos, au respectat poruncile Lui, au trit n curtenie trupesc si sufleteasc, au fcut
milostenie si acte de caritate si au fost nvredniciti - n timpul vietii sau dup moarte - cu darul facerii de
minuni.
ntre sfinti, pe primul plan se afla Sfnta Fecioar Maria, Nsctoare de Dumnezeu, Pururea Fecioar
cinstit mai presus dect toate creaturile vzute si nevzute, cea care a atins treapta cea mai de sus a
desvrsirii ntre oameni.
Sfintii reprezint culmile spre care tind credinciosii, fiind acele personalitti crestine care - prin har, virtute
si fapte bune - au atins desvrsirea uman. Ei au excelat printr'o credint desvrsit, prin dragoste
jertfelnic fat de Dumnezeu si fat de semeni, prin curtenie, prin rbdare si smerenie, privind pmntul
numai ca un prilej de cucerire a cerului, iar moartea fiind pentru ei momentul fericitei ntlniri cu
Creatorul (V. Vladuceanu, Cluza spre sfintenie, vol. I, "Iesit-a Semntorul", Timisoara, 1974, p. 256).
Sfintii sunt mijlocitorii nostri naintea lui Dumnezeu. Prin rugciunile lor, ei cer Creatorului mntuirea
noastr, dar n'o dau ei nsisi; de aceea, noi nu ne nchinm sfintilor ca lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu ne
nchinm si-L slujim cu nchinare desvrsita, numita latrie sau adorare, iar sfintilor le aducem numai
cinstire (Arhim. I. Cleopa, Despre credinta ortodox, Bucuresti, 1981, p. 33).
i iubim pe sfinti pentru c sunt prieteni si casnici ai lui Dumnezeu: "Voi prietenii mei sunteti, dac faceti
cele ce v poruncesc" (In. XV, 14) ; iar Sfntul Apostol Pavel scrie Efesenilor : "Deci, dar, nu mai sunteti
strini si locuitori vremelnici, ci sunteti mpreun cetateni cu sfintii si casnicii lui Dumnezeu" (Efes. II, 19).
Sfintii sunt fiii Bisericii care "lupta cea bun a credintei au luptat si la viata cea vesnic, la care au fost
chemati, au ajuns" (I Tim. VI, 12). Cum spune acelasi Sfnt Pavel, "ei au fost ucisi cu pietre, au fost tiati
cu fierstrul, au murit ucisi de sabie, au prigonit n piei de oaie si capr, lipsiti, strmtorati, ru primiti.
Ei, de care lumea nu era vrednic, au rtcit n pustie si n munti si n pesteri si n crpturile pmntului"
(Evr. XI, 37-38). Multi dintre ei au primit cununa martiriului, Biserica srbtorind momentul mortii lor
fizice si al unirii cu Hristos ca ziua nasterii lor n ceruri. Moartea martiric a fost unul din semnele
sfinteniei, la care s'au alturat altele, ca: mrturisirea nenfricat a dreptei credinte, viata curat prin
asceza, post si rugaciune, savrsirea de minuni sau nestricaciunea trupurilor dup moarte.
Biserica Ortodox cinsteste n persoana sfintilor tot ce este mai bun, mai frumos si mai adevrat pe
pmnt. Manifestrile n afar, adic minunile, neputrezirea trupurilor si ajutorarea noastr au format
semnele dumnezeiesti - socotite suficiente de ctre Biserica - ca mrturii ale prezentei Sfntului Duh.
Biserica le-a nregistrat mai nti n constiinta ei si a purces apoi la canonizarea vaselor alese ale lui
Dumnezeu, recunoscndu-le ca atare n profeti, apostoli, martiri, dascli, clugri, ierarhi, soldati, regi,
nvtati, ciobani etc. (S. Bulgakoff, L'Orthodoxie, Paris, 1932, p.171).
Pe linia traditiei Bisericii primare, canonizarea ortodox s'a manifestat prin constatarea sfinteniei sub
aspectele ei oficiale prin cult public (P.Rezus, Aghiologie ortodoxa, Caransebes, 1940, p.91). n Ortodoxie,
sfintii au icoane care ne amintesc de ei, de viata lor si de minunile svrsite de ei prin puterea Sfntului
Duh. Sfintele lor moaste sunt tinute la mare pret de credinciosi, cci nssi Scriptura ne vorbeste de
minunile svrsite prin atingerile de trupurile sfintilor (Mt. IX, 21 ; Lc. VIII, 43-44). Este, cred, suficient
s amintim pelerinajele sutelor de mii de credinciosi la moastele Sfntului Dimitrie Basarabov din
Bucuresti, la 27 Octombrie sau la cele ale Sfintei Paraschiva din Iasi, la 14 Octombrie.
Sfintele Moaste sunt o consecint a lucrrii harului divin n lume. Conform doctrinei ortodoxe, trupul va fi
prtas cu sufletul la rsplat sau pedeaps vesnic, ntruct a convietuit cu el si va nvia la judecata de
apoi. Sfntul Ioan Damaschin scria: "Stpnul Hristos ne-a dat ca izvoare mntuitoare moastele sfintilor
care izvorsc n multe chipuri, faceri de bine si dau la iveal mir cu bun miros . . . Demonii sunt pusi pe
fug, bolile sunt alungate, bolnavii se curt, ispitele si suprrile se risipesc si se pogoar toat darea
cea bun de la Printele Luminilor peste cei care cer prin ei, cu credint nendoielnic, aceasta . . ."
(Dogmatica, IV, 15). Acelasi Sfnt Printe rspunde astfel la ntrebarea cum poate s fac minuni un trup
mort ?
"Sfintii au fost plini de Duhul Sfnt nc de cnd erau n viat, iar la moarte, n chip nelipsit, harul Duhului
Sfnt se afla n sufletul lor, n trupurile lor din morminte, n chipurile lor si n sfintele icoane, nu ns n
mod substantial, ci prin har si lucrare" (Despre cultul Sfintelor icoane, trad. D. Fecioru, Bucuresti, 1937, p.
21).
Biserica a zidit lcasuri de nchinare pe mormintele martirilor, iar Sfintele Antimise cuprind o prticic din
sfintele moaste. Ele sunt cinstite de credinciosi, sfintii fiind considerati patroni ai unui oras, regiuni sau
tri. Credinciosii le poart numele la botez, iar Ortodoxia i cinsteste prin pomenirea n fiecare zi a unuia
sau mai multi dintre ei, cu evocarea vietii si minunilor lor la cntrile si sinaxarul zilei, precum si global, n
prima Duminic dup Pogorrea Sfntului Duh, numit si "Duminica tuturor sfintilor" (+ Vasile, Carte de
nvttur crestin ortodox, Bucuresti, 1978, p. 128-130).
Pmntul romnesc a fost si el stropit de sngele martirilor daco-romani, n vremea mpratilor
persecutori Diocletian (285-305), Galeriu (305-311) sau Linciu (308-321), unii murind ca martiri n
cettile Scythiei Minor sau Daciei pontice (Dobrogea) sau n cele situate de-a lungul Dunrii. Numele

unora dintre ei ni s'au pstrat n martirologiile, mineele si sinaxarele Bisericii crestine, mai ales n
Sinaxarul Bisericii Constantinopolului. Unii au fost nvtati si mari teologi, altii monahi cu viat sfnt si
duhovniceasc nentrecuti, altii preoti de mir, aprtori ai dreptei credinte care au ajuns pn la martiriu.
Sufletele lor au tins continuu ctre Dumnezeu si-au fcut din milostenie un tel, iar curtenia vietii i-a
ridicat ctre Creator. Unii dintre ei au fost nvredniciti cu darul facerii de minuni nc din timpul vietii, altii
dup moarte, proba palpabil a lucrrii Sfntului Duh n lume. Caracteristica principal a sfintilor romni a
fost smerenia, cum scria acad. prof. Dumitru Stniloae.
Unii au fost considerati sfinti imediat dup moartea muceniceasc, fiind canonizati ca atare de pietatea
popular, fr a avea nc o canonizare oficial din partea Bisericii (L. Stan, Despre canonizarea sfintilor
n Biserica Ortodox, n Ortodoxia, 2, 1950, p. 262-265). Altii au fost canonizati de alte Biserici Ortodoxe Greaca, Rusa, Bulgara - iar Biserica Ortodoox Romn a efectuat pn astzi trei canonizri oficiale:
prima n 1517, prin trecerea n rndul sfintilor a Sfntului Nifon, mitropolit al Ungrovlahiei, fost patriarh
ecumenic (M. Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, III, Bucuresti, 1981, p. 478-479); a doua, n
1955-1956, fiind canonizati sapte sfinti romni si generalizndu-se cultul unor sfinti ale caror moaste se
afl n Romnia (B.O.R., nr. 11-12, 1955, p. 991-1221) ; a treia, la 21 Iunie 1992, cnd au fost canonizati
19 sfinti romni noi, s'a generalizat n ntreaga Biseric cultul celor 7 sfinti cu cinstire locala din 1955, si
au intrat n calendarul Bisericii noastre 37 sfinti, cinstiti de alte Biserici Ortodoxe (Cezar Vasiliu, Sfintii
Neamului Romnesc, Targoviste, 2002, passim).
Prin canonizarile sfintilor romni, Biserica noastr "aducea Ortodoxiei si cununa luminoas a sfintilor ei ierarhi, monahi, preoti si credinciosi - buchet de virtuti care au rodit la noi n duhul credintei si al evlaviei
ortodoxe" (T. M. Popescu, nsemntatea canonizrii sfintilor romni, n B.O.R., 5-6, 1953, p. 501).
Recent, BOR a fcut noi canoizri. n 2003, au fost trecuti n rndul sfintilor ierarhul martir Teodosie al II
lea, Mitriopolitul Moldovei, (22 sept) si Cuv. Vasile de la Poiana Mrului (25 aprilie) (Vestitorul Ortodoxiei,
Decembrie 2003)
n 2005, Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei (13 decembrie) si Sf. Ierarh Grigorie al IV Dasclul,
Mitropolitul Trii Romnesti (22 iunie) precum si Cuviosii Onufrie de la Vorona (9 septembrie) si Staretul
Gheorghe de la Cernica (3 Dec.) (Vestitorul Ortodoxiei, Decembrie 2005)
Notiunea de sfintenie este complex; ea nseamn frumusete duhovniceasc, trire n Duhul Sfnt, viat
n Hristos, cerul pe pmnt, ndumnezeirea omului, dup cuvntul Sfntului Atanasie cel Mare "Dumnezeu
s'a fcut om pentru ca omul s se ndumnezeiasc". Iat apogeul sfinteniei privit din punct de vedere
dogmatic.
Prin ntruparea Domnului a nceput pentru noi, oamenii, procesul care ne nalt spre azurul sfinteniei.
Hristos a recapitulat n sine ntreaga fire omeneasc, care a fost ndumnezeit de firea divin. Dup
modelul Su, chipul lui Dumnezeu din om - ntunecat de pcat - s'a curtit si s'a luminat, asemenea
chipurilor sfintilor din vechile noastre biserici care reapar, ncet, ncet de sub stratul de funingine cnd
sunt curtite. Acum omul trebuia s cstige si asemnarea cu Dumnezeu, cci el se afla numai la poalele
Taborului ceresc. De-abia acum ncepe urcusul anevoios spre zrile vesniciei. Omul, devenit hristofor prin
botez (purttor de Hristos), si pnevmatofor (purtator de Duh Sfnt) prin mirungere este hrnit prin Sfnta
Euharistie cu Trupul si Sngele Domnului, care ne cere s devenim asemenea Lui, avnd ajutorul Sfintelor
Taine. Prin Sfntul Duh, Hristos ne-a redeschis calea mntuirii, cerndu-ne credint si fapte bune. Si n
acest urcus spiritual spre dumnezeire avem model pe aceea care - desi n lume - au fost dincolo de lume,
adic mai aproape de Hristos, pe sfinti. ndumnezeirea este posibil, sfintii au dovedit-o; s le urmm
exemplul.

Pr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu /Montreal

Contact:

5/6/2006