Sunteți pe pagina 1din 3

Deci chiar s-a intamplat...

Probabil ca va asteptati ca totul sa inceapa cu fraze de genulera o zi insorita de


vara ei din fericire de aceasta data nu,era o zi ingrozitoare ploua cu galeata si
fulgera...o zi plictisitoarea nimic nu parea interesant .
Intr-un oras,izolat de restul ,ca o lume a viselor, despre care nimeni nu stie si in
care nu pasise nimeni vreodata,asemeni unui covor de zapada imaculat, o fata de
14 ani abea se trezise .Odata ce se uita pe geam Cristina,fiind ca asa o
chema,devenise deja trista si plictisita observand vremea de afara.Bineinteles ca
orice adolescent de varsta ei,incerca sa porneasca calculatorul,dar internetul nu
mergea,acum isi aminti si gandi:Minunat,pe langa ca este frig si ploua,mai si
fulgera atat de rau incat nu mai merge internetul..
Cristina se apucase sa citeasca o carte...de odata suna telefonul.Toata monotonia
se intrerupse ca o mare infinita ce se transforma dintr-o data in valuri spumegande
ce se sparg de stancile din apropierea malului.Era mama ei,fata raspunse speriata
cand auzi vocea tremuranda a mamei sale :
-Da,mama, ce sa intamplat?
-Imi pare rau sa-ti spun asta,dar...Stefan ,prietenul tau a...Nu stiu cum sa-ti
spun,parinti lui m-au sunat ,azi a avut loc un accident pe autostrada si el a...
-Ce ce s-a intamplat??E ranit??E la spital???E bine???
-Pai din pacate a fost ranit grav , iar in drum spre spital a murit.
-Ce??Nu se poate intampla una ca asta!!!!!!spuse fata izbucnind in plans.
-Era in masina cu tatal lui iar in ei a intrat o alta masina cu mare viteza,soferul
acelei masini era beat ,acesta a murit pe loc,iar tatal lui Stefan este la spital,dar
se va face bine.
Cristina nu mai vruia sa auda nimic iesi afara in ploaia torentiala.In timp ce mama
ei incerca sa o linisteasca la telefon,insa telefonul ramase in camera goala...ecoul
vocii mamei sale rasunand profund. Cristina mearsa nestiind unde se duce fara sa
mai vada nimic in jurul ei sau sa auda...ea auzea doar cuvintele mamei ei: Stefan
a murit! Stefan a murit! Stefan a murit!Trecuse o jumatate de ora...ea se
plimbase in continuu cand deodata se auzi claxonul puternic al unei masini ea se
uita speriata in jur dar nu vazu nimic,in acel moment realiza ca ajunsese intr-o
padure..Totul era straniu,se auzeau sunete parca frunzele copacilor isi sopteau
visele,sperantele si intamplarile.Razele soarelui patrundeau cu greu printre
crengile copaciilor si creau in mijlocul padurii o oaza de lumina.
Era singura,inconjurata de copacii,apoi auzi vocea cuiva care ii spunea:Cine e
aici ?Haide spune!Simt pe cineva in preajma mea.Cristina se apropie si vazu un
batran cu un baston ,era orb.Ea ii raspunse ca nu stie cum a ajuns aici si ca ar vrea
sa stie drumul care iese din padure.Batranul ii spuse:
-Odata ce ai ajuns aici nu mai poti pleca ,insa nu trebuie sa fi trista din aceasta
cauza pentru ca aici poti fi impreuna cu toti cei pe care i-ai pierdut si dupa care ai
plans zile intregi.
-Si cine crezi ca esti tu ,sa-mi spui ca nu pot pleca?zise Cristina ironica.
-Eu sunt cel despre care toti au auzit si celui care toti i-au pronuntat numele
macar odata in viata,cel in care multi cred fara sa aiba dovezi,cel de care se
indoiesc alti,celui care i-se cere totul si i-se daruieste totul,cel care este nevazut
dar poate fi simtit.

-A..da acum inteleg,oricum trebuie sa merg mai departe, poate ne vom


revedea...sper sa nu te mai vad niciodata spuse fata mai in soapta dupa ce se
indepartase.Cristina il considera nebun.Un batran senil care numai stia pe ce lume
traieste.
Datorita acestei intamplari aproape uitase de Stefan dar acum pana si nori de pe
cer aveau forma chipului lui si in continuare ploua.Imaginea Cristinei se reflecta
acum intr-un rau firav si subtire.Parul sau cret,devenise acum drept,fara viata ,ud
tot,fata trista cu ochi plin de lacrimi era acoperita de picaturile de ploaie,corpul
sau tremura fiind acoperita doar de o rochie de noapte alba si subtire.
Se auzi din nou o soapta..o nu!sa nu fie din nou acel batran-gandi fata.Soapta se
auzea din nou,si din nou din ce in ce mai tare pana cand Cristina inteleasa ce
spunea defapt,o chema la el sau la ea ,pentru ca nu stia cine vorbeste.Aceasta
tresari vocea ii parea cunoscuta,dar cum se putea una ca asta?Era vocea lui
Stefan,dar Stefan murise,sau nu?Dar mama ei nu ar fi mintit-o si nici parinti lui nu
ar fi zis asta daca nu era adevarat...Poate nu intelesese ea bine, poate el era pe
moarte...si s-a facut bine dar cum ajunsese aici asa de repede?...si cum de isi
revenise?Cristina nu mai intelegea nimic asa ca se hotara sa mearga spre cel care o
chema.Vino la minese auzea din ce in ce mai tare si mai clar,ea ajunsese fata in
fata cu cel care rostea aceste cuvinte,nu isi credea ochilor,era Stefan,era prietenul
ei pe care il iubise atat de mult,si traia!!!Nu avea nicio rana,era acelasi baiat vesel
si zambitor care iti arata ca te iubeste doar prin privirea lui dulce si calda.Cristina
uimita ii sari in brate si ii spuse:
-Te iubesc!Sunt atat de fericita ca inca esti aici cu mine!!Nu imi vine sa cred ca se
intampla credeam ca totul sa sfarsit ca nu mai pot face nimic si acum suntem
impreuna si vom fi pentru totdeana!!
-Da vom fi pentru totdeauna impreuna dar va trebui sa plecam de aici,asa ca mai
bine dute acum la mama ta si i-ati la revedere,si ne vom intalnim tot aici,caci ea
merita macar un adio.
-Bine,daca tu vrei sa plecam pentru un timp asa vom face,o sa facem tot ce iti
doresti.Dar nu stiu daca voi mai gasi drumul inapoi pana aici.
-Dute acasa i-ati la revedere de la mama ta si apoi drumul il vei gasi cu siguranta.
-Bine ,asa o sa fac .Dupa ce il mai stransa odata in brate pleca spre casa,Cristina
gasi drumul foarte usor copacii parca dandu-se la o parte si calauzind-o spre casa.
Ajunsa acasa Cristina gasi usa deschisa si o vazu pe mama ei plangand fara oprire
si striga:
-Mama dc plangi?Stefan traieste !!!L-am vazut eu, e bine, e sanatos!Mama nu mai
plange!Striga fata nestiind ce sa mai faca.
Mama ei striga uitandu-se la cer ca si cum nu-si auzea fata: De ce a trebuit sa ii se
intample asta luiCristinei!!de ce??de ce?de ce Cristina?de ce fata mea?spunea
printre suspine si plansete.De ce au fost inventate masinile?De ce nu a vazut ca
venea o masina?De ce s-au intamplat atatea accidente?De ce a trebuit sa moara??
De ce toate astea se intampla celor din familia mea?De ce doamne?De ce ai facut
asta?
Fata striga disperata:Cum adica?Nu am murit!Vrei sa spui ca sunt moarta,ca numai
apatin acestei lumi..?Intreaga intamplare ii trecu acum prin fata ochiilor,si
intelese.Auzind din nou claxonul acelei masini simti durerea provocata trupului ei
in acele momente.si se intreba din nou:Deci numai exist in lumea celor vii?Deci si
Stefan a murit?Deci batranul cine era?Oare era Dumnezeu cu adevarat?Si locul in
care vruia Stefan sa plecam?Unde era?Raiul?Dar totul era confuz nu simtea nimic
diferit ,vedea lumea la fel,dar ceva in sufletul ei se schimbase.Si acum mama si

toti restu nu ma vor mai putea vedea niciodata?.Toate aceste intrebari,pentru


Cristina aveau un raspuns,dar unul pe care nul putea intelege,insa aceasta ne mai
avand ce face pleca inapoi spre padure plangand ,drumul i se deschise in fata
ochilor unde il intalni pe Stefan.Acesta zambea,era fericit,acum vor fi impreuna
pentru totdeauna.
-Esti gata,putem pleca?O intreba Stefan.
-Da,acum putem pleca.
Toata padurea se lumina,afara numai ploua,iar cei doi disparura impreuna lasand
aceasta lume plina de necazuri si de tristete si plecara intr-o lume mai linistita si
plina de bucurii.