Dreptatea- responsabilitatea tuturor

sau doar a clasei muncitoare?

Dreptatea reprezinta un principiu moral si juridic prin care se cere sa i se dea
fiecaruia ceea ce i se cuvine si sa i se respecte drepturile. Aceasta reprezinta conditia,
ce odata respectata, faciliteaza desfasurarea libertatii in limitele normalitatii. Subiectul
vizand dreptatea este unul sensibil , iar inainte de a-mi argumenta propria viziune
asupra acesteia, a regulilor si aplicarii legilor, tin sa mentionez ca prin respectarea
drepturilor fiecarei persoane la nivel global nu se promoveaza ideologii totalitare ce
doresc egalitatea intre indivizi fara a le oferi sansa de a se dezvolta, ci o EGALITATE
DE SANSE.
Pornind de la premisa Nimeni nu e mai presus de lege, ajungem sa ne
imaginam o lume minunata, lipsita de faradelegi, in care fiecare isi poate exprima liber
opinia, are parte de educatie, de o familie, de o identitate, ii este asigurata protectia atat
din partea familiei cat si din partea statului, asistenta medicala , timpul liber si multe
altele. Mai exact, o lume a fantasmelor; desi aceste lucruri par evidente, de la sine
intelese pentru multi dintre noi, ele nu sunt respectate in cazul fiecarei persoane ce
traieste pe acest pamant. Dreptul primordial, ce in zilele noastre este mult prea des
incalcat, este dreptul la viata : victimele unor criminali labili din punct de vedere
psihic, copiii lasati sa moara de foame de propriile mame, martori cheie in diferite
procese cu persoane influente ce se sting subit din viata, exemplele sunt numeroase si
totusi sunt si multe cazurile ce dispar o data cu ultimul suflu al acestor persoane, si nu
ajung sa fie raportate. Daca legea este valabila pentru toti, cum ajungem la astfel de
situatii ?
Furtul sau delapidarea, alte doua concepte ce nu ne sunt deloc straine. Sa luam
urmatorul exemplu : Ion Popescu , ce se ocupa de administrarea fondurilor intr-o
multinationala, pe parcursul a doi ani, a furat diverse sume considerabile (ultima
actiune de sustragere de bani depasind ordinul miilor de euro) pe care le-a depus intrun cont facut in Haway pe numele sotiei sale, odata prins el este condamnat la 5 ani de
inchisoare, dar sentinta ii este scazuta pe parcurs ca urmare a unei bune purtari la 2,5
ani. Asadar, conform sistemului nostru, dupa aceasta perioada, Ion Popescu impreuna
cu familia sa se pot bucura nestingheriti de banii furati. Haideti sa privim si dintr-o alta
perspectiva acest exemplu, cum ramane cu angajatii firmei ce probabil nu si-au primit
salariul luni la rand in urma acestui indicent, oamenii ce aveau de intretinut familii
intregi au ramas fara bani pentru a pune o paine pe masa . Din ce motiv s-a intamplat
acest lucru ? Pentru ca au muncit ,au respectat legile si au fost cinstiti prin ceea ce fac.
In acest moment, incepem sa vedem lipsurile sistemului nostru juridic, privite ca
oportunitati de numerosi sarlatani, oameni aflati in conducerea statului, hoti ce traiesc
sub numele de politicieni s.a.m.d.

Revenind la intrebarea initiala Dreptatea este responsabilitatea tuturor sau doar

a clasei muncitoare? ,ajungem sa analizam in paralel, in cate cazuri o persoana
bogata, influenta si cu o anumita conditie sociala a scapat de pedeapsa meritata pentru
propriile fapte in raport cu numarul de cazuri in care o persoana saraca, dintr-o clasa
sociala mai joasa , a primit acelasi tratament. Este evident ca balanta nu se
echilibreaza, si acest lucru se datoreaza importantei baniilor si a relatiilor ce
coordoneaza intreg sistemul juridic/politic/financiar etc. in care traim.
Orice nedreptate izvoraste din prea mare iubire fata de noi insine si din prea
putina iubire fata de altii (J.Locke, Texte pedagogice alese). Acest citat ma duce
imediat cu gandul la o problematica cu care se confrunta atat Romania, cat si lumea in
general, si anume: nerespectarea drepturilor copilului. Daca privim in retrospectiva,
vom observa ca pentru o mie si ceva de ani nu a existat nicio lege care sa ateste
drepturile acestora. Initial, copiii nu erau priviti ca indivizi cu drepturi de sine
statatoare, ci beneficiau de acestea din bunavointa parintiilor.
Ideea elaborarii unui document special care sa cuprinda drepturile copilului i
apartine lui Englatyne Jebb, care a fondat prima organizatie Salvati Copiii n 1919, la
Londra. Revoltata de consecintele Primului Razboi Mondial si ale Revolutiei din Rusia
(mii de copii mureau zilnic din cauza bolilor si a foametei n toate tarile Europei), E.
Jebb a luat decizia de a se dedica salvarii si mbunatatirii vietii copiilor din ntreaga
lume. Astfel, prin perseverenta si implicare activa, EJ a conceput si a reusit adoptarea
de catre Liga Natiunilor (astazi, Organizatia Natiunilor Unite) a Declaratiei Drepturilor
Copilului, primul document international n care drepturile copilului sunt mentionate
si promovate n mod unitar iar protectia copilului se impune de la sine. Aceasta
Declaratie, alaturi de forma sa extinsa din 1959, reprezinta sursele de inspiratie folosite
la redactarea Conventiei Natiunilor Unite privind Drepturile Copilului din 1989.
Conform prevederilor Conveniei, copilul trebuie tratat cu respect, iar statul este
obligat s i asigure cele mai bune condiii de dezvoltare, s respecte drepturile
copilului i normele de protecie a copilului. Drepturile copilului coninute n
Convenie trebuie s fie aplicate tuturor copiilor, fr discriminare. Astfel, fiecare copil
are dreptul la via, la educaie i la o dezvoltare armonioas. In aceste conditii , de ce
nu asigura statul accesul fiecarui copil la educatie? De ce in anul 2011 (cand a fost
realizat ultimul raport ) existau 400.172 copii cu vrste cuprinse ntre 3 i 17 ani care
nu erau nscrii la nicio form de nvmnt ? In Romania, numerosi copiii nu vin la
scoala deoarece nu isi permit (desi invatamantul este gratuit prin lege, haideti sa ne
gandim cati bani cheltuie un parinte defapt pentru copilul sau ,doar in clasele primare),
alta cauza o reprezinta in mediul rural lipsa unui mijloc de transport care sa ii asigure
drumul pana la cea mai apropiata institutie de invatamant, sau pur si simplu gradul de
analfabetizare al parintilor ce nu ii sprijina pe acestia pe traiectoria educatiei.
Conform legislatiei, a drepturilor copilului si a dreptatii morale, pana la urma,
toate aceste probleme enuntate mai sus ar putea fi rezolvate de catre stat, de catre
conducerea tarii , deoarece statul este obligat s i asigure cele mai bune condiii de

dezvoltare copilului. Acest lucru ,din pacate nu se intampla, si ajungem sa ne adresam

o noua intrebare ce ramane inca fara raspuns :De ce este statul mai presus de lege?.
Pe intreg globul, intalnim probleme in domeniul educatiei ce impiedica mersul copiilor
la scoala si pentru reglementarea carora nu se ia nicio masura: catastrofele naturale,
razboaiele desfasurate pe teritoriul acetor tari, discriminarea minoritatilor sau
discriminarile de gen, saracia etc.
Un exemplu si o lectie de viata, este raspandita de o eleva pakistaneza de 17
ani, pe nume Malala Yousafzai. Ca urmare a nclcrii interdic iei dictate de talibani ca
fetele s mearg la coal, Malala a czut victim atentatului din 9 octombrie 2012.
Atunci un grup de talibani au oprit un autobuz colar i au deschis focul asupra
fetei. Malala a fost grav rnit, ns a scpat cu via fiind operat n spitalul militar
din Peshawar. Este oare normal, ca in secolul XXI, o tanara sa nu aiba dreptul la
educatie doar pentru ca s-a nascut fata? Mai mult chiar, este normal sa nu se ia masuri
pentru a prevenii astfel de incidente? Raspunsul normal ar fi nu, dar totusi nu ne putem
face singuri dreptate, cel putin fara a suporta anumite consecinte.
In concluzie, dreptatea este un concept universal, ce este insa inteles in mod
diferit de persoanele din diverse clase si ranguri sociale. Si totusi , daca vrem sa ne
bucuram de o dreptate neprihanita de factori contextuali, nu ar fi firesc si logic sa fim
si noi, la randul nostru, corecti cu cei din jur si cu setul de legi impuse?
Putem vorbii despre DREPTATE doar in contextul in care societatea noastra
ar pleca de la o egalitate de sanse, asadar toate argumentele mentionate mai sus fac
referire la parti fractionare ale acestui concept abstract,dreptatea.