Dreptul la viata

si responsabilitatile noastre
Dreptul la viata:
este cel mai important drept al
omului și este protejat prin lege
in aproape toata lumea.
este un drept esențial, înscris
în Declarația Universală a
Drepturilor Omului și în Legea
fundamentală a statelor.
este accesibil tuturor oamenilor,
indiferent de nationalitate,
varsta, religie sau gen.
Dreptul la viata al

copilului:
Dreptul copilului la viaţă şi la apararea fizică şi
psihică este garantat;
Nici un copil nu poate fi supus torturii,
pedepselor sau tratamentelor crude, inumane;
In cazul în care părinţii refuză asistenţa
medicală pentru copilul bolnav, aceasta se acordă
contrar voinţei lor, la decizia consiliului de
medici, luată în prezenţa reprezentantului
puterii;
Statul recunoaşte dreptul copilului la folosirea
celor mai bune tehnologii de tratament şi
recuperare, profilaxie a bolilor.
Ordelinate/centre de plasament
Din nefericire, exista copii orfani,
abandonati, care nu pot beneficia
de restul drepturilor omului, din
cauza lipsei unei familii. Pentru
astfel de situatii sunt create
institutii, ca de ex. centrele de
plasament si orfelinatele.
Aici, legea le ofera copiilor
defavorizati o noua sansa; sansa
la viata.
 Orfelinatele in Romania comunista
In primele zile de dupa caderea
comunismului, au fost realizate numeroase
reportaje despre in jur de 700 de
orfelinate ce adaposteau peste 100.000 de
copii, care mureau dupa primii doi-trei
ani in acele institutii de stat.
Personalul era nepregatit, fara rabdare
sau mila fata de copii; lucru care a dus
la pierderea a mii de suflete. Minorii
puteau ajunge chiar sa fie aruncati in
strada, trebuind sa se descurce singuri
mai departe.
Conducerea acelei vremi era '' dictata'' de
Ceausescu, care stia despre ororile
petrecute in orfelinate-dar nu facea nimic
pentru imbunatatirea sistemului
Nu se punea accent pe igiena
camerelor sau pe educarea
generala a copiilor, astfel incat
minorii ce reuseau sa ajunga la
maturitate, nu erau, defapt,
educati sau obisnuiti cu lumea
reala.
Viitorul acestor copii era deja
compromis, multi ajungand
infractori sau oameni ai
strazii, dupa 18 ani. Foarte
putini copii se puteau reeduca
singuri, dupa ce ieseau din
orfelinate.
 Orfelinatele in Romania libera
Adopțiile internaționale au fost blocate in Deși România este acum
România în anul 2004, în timpul guvernării pe punctul de a nu a mai
Năstase, din cauza scandalului declanșat de avea orfelinate, trecutul
traficul cu copiii din orfelinate sau pur și simplu acestor instituții dure
vânduți de propriile familii. În 15 ani însă lasă încă urme adânci.
lucrurile s-au schimbat, România a intrat in
Copiii salvați de
Uniunea Europeană, legislația s-a înăsprit și
adaptat normelor europene, sistemul de protecție organizații caritabile
s-a mai îmbunătățit, deși abuzurile nu lipsesc. Ce sunt acum adulți, cu
nu s-a schimbat este numărul copiilor aflați în povești înduioșătoare și
grija statului și care nu reușesc să-și găsească o cu speranțe.
familie. Asta nu pentru că nu ar fi nimeni care
să-i dorească și iubească, ci pentru că adopțiile
sunt greoaie, procedura fiind gândită parcă
pentru a le descuraja.