21 Hunfalvy are deci un scop afaré din sine insugi, acela de a sluji unui interes politic. Ce lucru poate inst mai mult tur- bura expunerea adevérului de cit ingrijirea de un interes actual ? at I PARASIREA DACIEI. Dupa ce Dacia cucerité de Traian remase sub stapinirea Romanilor, timp de 164 de ani, ea fu pirasiti: de citra impé- ratul Aurelian, care nu mai putea apira imperiul in potriva na- vilirei Gofilor. Istoricii Romani cari amintesc aceasta para- sire a provinciei o infatigazi ca deplina. -Ast-fel Javius Vo- piscus zice, ch nu numai legiunile furi retrase din Dacia, dar si locuitorii, cari fur asazati in Moesia '). Sextus Rufus araté acelag lucru cu cuvinte mai scurte, anume ci Romanii ar fi fost stramutati din Dacia, care fusese perdut&é pe tim- pul impératului Galienus *). In sfirsit, Eutropius adaogi ci colonigtii ce au fost retrasi din Dacia erau din orage gi de la tara: (Aurelian) pirisi Dacia vézénd Tliricul. si Moesia pustiite si ne mai puténd’o apéra, ear pe Romanii, adusi din orasele si ogoarele Daciei, i-au asezat in mijlocul Moesiei, pe care o numi Dacia si care astizi desparte cele doué Moesii.“ #) 4) Aurelian, ¢. 89: ,Quum vastatum Ilyricum ac Moesiam deper- ditam videret, provinciam trans Danubium Daciam a Trajano con- stitutam, sublato exercitu et provincialibus reliquit, desperans eam posse retineri: abductosque ex ea populos in Moesiam collocavit appellavitque suam Daciam, quae nunc duas Moesias dividit.« 2) Breviarium c. 8: ,Dacia Gallieno imperatore ammissa est; et per Aurelianum éranstatis evinde Romanis duae Daciae in regionibus ‘Moesiac ac Dardaniae factae sunt." Hist. rom. 9, 15: ,Provineiam Daciam, quam Trajanus ultra Da- anbium fecerat intermisit, vastato omni Ilyrico et Moesia, despe- rans eam posse retineri: abductosque Romanos ex urbibus et a- gris Daciae in media Moesia collocavit, appellavitque eam Daciam,22 Daca ne-am finea de interpretarea literala a textelor, a- tunci n’am putea de cit priimi o piarisire deplini a Daciei. Nu trebue inst uitat ci adese ovi analigti si cronicari, re- produc faptele intr’un chip gregit sau schimbat, si c& este tocmai datoria criticei istorice de a veduce spusele lor laa- devérata lor valoare. D-1 Zung a luat cu drept cuvént a- minte c& dacd ne-am finea de litera spuselor, ar trebui sa primim ca tot aga de deplina, si degertarea Raetiei de Ro- nani, cici Eugip in viata sf. Severin spune respicat ci po- trivit cu prezicerile sfintului, tofi locuitorii {@rii fura stra- mutafi in imperiul roman, pe cind neadevérul unei asemene miarturisiri pentru Raefia, a fost dovedit intr’un chip inve- derat. *) Résler, pentru a dao mai mare greutate cuvintelor lui Vopicus face din el ,un istoric prea infelept, care ’si inte- meiazi parerile sale pe o cercetare constiintioasi a faptelor si care dispunea de un bogat material istoric. *) Aceasta e tot ce poate fi mai neadevérat! Mai tofi istoricii epocei im- periale, afar’ de Tacitus si Marcellinus, sunt niste oameni fart nici un soiu de spirit critic, cirora le place a povesti mai eu deosebire anecdotele ce so raporté ta viata principi- lor si care se indeletnicese prea putin cusoarta popoarelor. *) Vopiscus marturiseste apoi el insusi ce motiv Yau impins a serie istoria impératulut Aaretian, anume stairuintete unei ru- quae nunc duas Moesias dividit.“ Coi-L-alfi serlitori vechi care a- ue aceastii imprejarare nu coufin nimiea nou: Rosler, Rom. Stud. p. 67. 3) Iung, Die Anfiinge der Romaenen in Zeitschrift far oester. Gymn. 1876, p. 92. 2) Rom. Stud, p. 68. 3) Mommsen, Die Schweiz in rom, Zeit, spune despre epoca impe- riali charfi: eine Zeit deren Ucberlieferung wesentlich von der Regierung, nebenher yon der herrschenden Nation, nur zufillig yon den beherrschten Volkern handelt,“ Citat de D-] Inung, 1. cp. 17.23 denii a impératului, Junius Tiberianus, care se tanguia catri, el ci ar fi piicat ca viata unui principe atit de insemnat si ré- mini necunoscuti. fl sfitueste chiar ci dacd ar vrea si o serie n’ar avea nevoie’ si spuni tot adevérul ,cici ar a- yea tovarisi in minciuna, pe niste autori a ‘or eloquenta istorick o adinirim.* ') Eati deci istoricul cel ,,prea intelept* al lui Résler. Vom vedea in curénd pe ce se razima_,ceree- tarez constiincioasd a faptelor“ espuse de dénsul. Parasirea Daciei este raportati faré nici un soiu de ingri- dire de catre istoricii romani. Poate ea fi crezuti? Era ea cu putint’ ? Trebuia sé se intimple? Eati ce ne propunem a cerceta, Mai int&iu izvoarele reproduse mai sus, precum gi scriito- rii noi cari le cred pe cuvént, spun ci poporatiunea Daciei fu strimutata in Moesia, care primi numele de Dacia aure- lian&. Totusi aceleasi izvoare incep prin a arita ca ,tliria si Moesia fiind pustiile si perdute*, Aurelian se hotari a pa- risi Dacia. Intr’adevér inainte ca si dupd Aurelian, Moesia fu expusd navilirei cel putin tot atita pe cit gi Dacia, cea ce impinsese inci pe impératul Hadrian, a dérima minunatul pod aruncat de cuceritorul Daciei peste Dunire. Moesia, fi- ind anume o provincid mai apropiatié de centrul imperialui, plinad de orage mari gsi continénd mari bogitii, oferea barbarilor o prada foarte mainoasi. Résler insusi face o des- criere prea vie a nenorocirilor cirora Moesia fusese expusi: »Locuitorii barbari ai térilor reci si mlastinoase erau atra: prin 0 putere neinvinsd citré caldele sufliri, dulcile poame ale sudului, citré regiunile roditoare ale Moesiei si Traciei cu pidurile lor minunate, pisunile lor cele grase si viile lor incintétoare. Ast-fel fu pregatité pentru peninsula Balcanului o navalire far’ aseménare mai piigubitoare de cit acea care 4) Aurelian.-c. 2: yhabitarus mendaciorum comites, quos historiae eloquentiae miramur autores,24 se intinse asupra peninsulelor italicd si spaniol’. Poporatiu- nea acestor pirti, fir incetare expusi a fi ucisi sau luata in robie, cu deosebire clasa avuti, fu redusi simtitor in nu- mérul ei. Regiunile ripei drepte a fluviului suferise cumplit prin navalirile Gotilor si aveau, dupa cit se pare, mare ne- voie de un spor de poporatiune“ *). Dupai ce Résler 2 des- cris ast-fe] starea férei in care vrea si ad&posteasci pe lo- cuitorii fugiti din Dacia, el adauge: ,,Cea ce rémase din ve- chea poporatiune a Moesiei si a celor doué Dacii, era in o- rage, clasa sérmani, care supraviefueste tuturor revolutiilor, iar la tara, pistorii care ciutaré o scépare in locurile cele mai neumblate gi agteptara sfirsitul furtunei. Acelasi lucru se intimpla in Tracia; si aici partea romanisaté a poporului tra- cic, mai ales Bessii, se pistrd numai cit in numeroasa clasi. a pastorilor“ *), Dupa aceste cuvinte ale lui Résler,s’ar agtepta ci ¢] si readuci pe Romini in Dacia Iui Trajan, din regiunile acele unde ‘i vedem pomeniti in tot decursul veacului de mijloc, adeci din {érile ayezate dincolo de Balcani, din Macedonia si Tracia; citci el admite singur ci Romanii trebuise si pira- seascit, in fata navilirii, Moesia tot atit pe cit si Dacia” In locul acestei incheeri logice a gindirilor sale, il vedem ca readuce pe Romini in Dacia din Moesia, unde ’i scoate toc- mai din aceste rémasite desmostenite ale poporatiunii romane, firi a lua in bigare de samé c& ei puteau tot atit de bine duce tic&loasa lor viata in vechea Dacie pe cit si in Moe- sia. ,Acesti Valachi ai Moesici, intemettorii noului imperiu Valacho-Bulgar, sunt rémdgitele vechei poporafiuni romane in 1) Rom, Stud, tablou al devistirei Moesiei pentra a ardta ci puteau si incapi in o {ara devastata colonistii Daciei. El nu s’a gindit insk cum Moesia, care era tot atit de expust navilirilor, putea se ofere Daco-Romanilor un adépost! 2) Rom. Stud. p. 75, 74 comp. p. 68. Bine infeles ck Rosler face acest25 orasele Dunitrii agezate in Moesia, wnifi cu colonistii romani egiti din Dacia de la al ILI-lea secol inainte, si care se a- gezase la sudul Dundrii. Cea ce supraviefui nenorocirilor timpului, se finea mai ales de puterniea vasé a pastorilor.* *) Toate aceste idei se bat cap in cap, si Risler el insusi nu pare a’si fi dat bine sama despre cea ce vroia sa stabiliasci. Intr’adevér in partea intdi a acestui loc, Risler zice ci Ro- minii din Mocsia erau rimisitele vechii poporatiuni a orage- lor Dunitrene, amestecati cu colonistii romani venifi din Da- cia. In a doua el face din ei péstori, cari singuri ar fi pu- tut si invingi greutatile timpurilor. Pistori si oriseni sunt. doné insusiri ce nu se potrivesc, si apoi daci piistorii guri ar fi putut réminea cu viafié in timpul navilirei, ei si- ar fi putut tot atit.de bine apira traiul in strimtorile Car- patilor ca si in acele ale Baleanilor. Cum s& se esplice atunci spusele istoricilor romani? Imperiul romau simfea slibirea sa, dar nu vroia s’o mar turisasci. El se silea a fatari inchipuirea unei puteri ce a- cum dispiiruse, Katé pentru ce el ascundea perderile sale sub niste aratiri glorioase, si cutare impérat care intorsese ” spatele dugmanilor, triumfa la Roma. Notitia dignitatum con- tinea numele a mai multor dregitori, a ciror provincii erau acuma de mult prada barbarilor. Mai multe orage, care nu mai erau de cit diramituri, figurau inc&é in registrele pro- yinciilor. *) Istoricii, urmind spiritul timpului, se sileau de a da o coloare mai putin uricioasi nenorocirilor cari cideau a- supra, impéritiei. Eat&é pentru ce ei voesc s& indulciased per- derea Daciei, aritind ci impératul intocmise alta provincie, purtind acelagi nume in vechia Moesie gi c& in ingrijirea sa, el nu lasase in uitare nici chiar pe locuitorii ei, pe eare-i scosese din jugul barbarilor, dandu-le adipostire in noua pro- in %) Rom. Stud. p. 109. .*) Iung, Die romanischen Landschaften des rom. Reiches p. 403,26 vincie. Toti istoricii Romani cari aduc acest fapt, copia: mai multi san mai putini credinti o espunere oficiald, intoc- mitd dupa ordinul impératului Aurelian. Cine nu cunoaste valoarea unor asemenea acte menite tocmai a ascunde ade- vérul! Pe de alti parte potrivirea aproape identicd a spu- selor intrebuintate, arata c% tofi acesti autori nu se indelet- niceau pe atiita cu controlarea aratarilor gasite, dar ci tinta lor de capetenie era de a da o fafii mai putin rusinoasa re- tragerei impératului +). Este insi o dovada hotiritoare ci 0 ast-fel de strimutare & poporatiunei romane a Daciei, era judecata peste putinta, chiar de ciitre Romani, gi e destul de curios ca nici un au- tor, afari de Petru Maior, si nu pomeneasci de dinsa. *) Acelag Eutropiu, care se aduce in sprijinul pirerii protivnice, zice in viata lui Hadrian, ci acesta ,invidiind gloria lui Tra- ian, pirasi de indat& trei provincii pe cave Traian le adiuse- se impératici si retrase armatele din Asiria, Mesopotamia si Armenia. Voind sa fact acelag lucru gi cu Dacia, lau in- - tors prietenii de la un asemenea gind, pentru ca sd nu mind o sumd de Romani, in prada barbarilor.**) Dack prie- tenii lui Hadvian il impiedecaraé pe acesta de a parisi Da- cia, de teamai ci o multime de Romani sa nu fie predafi bar- 4) Vopisous aratii cl insugi isvoarele eu care s'a slnjit Ja alcituirea istorici sale. E) pune in gura lui Tiberianus urmitoarele: Et tamen si bene novi, ephemeridas illius viri seriptas habemus, etiam bella charactere historico digesta, quae velim aceipias et per or- dinem scribas . . . Quae omnia ex libris linteis, in quibus ipse quotidiana sua seribi praeeeperat, pro tna sedulitate condisces. Corabo autem ut tii ex Ulpiana Bibliotheca et libri lintei pro- ‘ferantur.“ Aurelian. ¢. 1. Bati izvoru) cel mai vechiu c&ruia d-l Gaston Paris ii di atita valoare, Romania p. 611. 2) ° Istoria pentra inceputul Rominilor in Dacia, § 4. 4) ,(Hadrianus) gloriae invidens Trajani, statim provincias tres re- liquit, quas Trajanus addiderat, et de Assyria, Mesopotamia et Armenia revocavit cxercitus. Idem de Dacia facere conatum amici deterruerunt, ne multi. eives Romani batbaris traderentur“, Cap. 8. Si27 bariler, aceasta ne araté ci in ideia Romanilor retragerea trupelor nu trebuia si aibi de urmare neapiratié acea a ce- tatenilor, si dacd aceasti idee era’ adevérati pe timpul lui Hadrian, nu intelegem pentru ce ar fi incetat de a fi aga pe acel al lui Aurelian. Teama deci pe care prictenii Iui Ha- drian o aritase, se indeplini sub Aurelian; cu alte cuvinte, cind legiunile pardsira Dacia, colonistii rémasera in tari, furd tridati barbarilor. Este de luat aminte ci in aceste spuse ale lui Eutropius, noi avem insusi parerea Romanilor asupra Ja- crului de care se face cearta, si nu este cu putinta de a gasi un mijloc mai sigur de a o hotari, de cit acesté parere contim- purani a impregiurarilor, care trebue fari indoialé si cinta- reasci mult mai greu, de cit tot ce acei mai noi ar putea sprijini. Romanii aveau temeiuri foarte puternice pentru a crede ci, cu toata retragerea legiunilor, poporatia {érei era sii r&- mini alipita de patria ei. Intr’adevér Dacia fusese supusa la atacurile barbarilor indaté ce moartea ripi pe intemeito- rul ei, Chiar sub Hadrian am vézut cit este aga de periculos atacati, si anume de fostii tovarisi ai Dacilor, de Sarmati, in cit imparatul vroeste si 0 parasasci. Antoninus Pius e ne- voit si lupte contra acelei portiuni. din poporatia dacé care, se observe cit Eutropin raporteazi, taptul din Dacia a loéuito- cuitorilor din orage si de Ja {ard gi c& tot el arata cd in pirerea Romanilor 0 asemene piirisire a provinciei ‘era cu neputintit !— Dal Durwy Hist. dos Romains, Paris, 1879, 1V, p. 380 pate a pune in indoialli sfatal dat Ini Hadrian de prictenii sei, D-sa alls montrent aussi quel cas i] convient de faire de la tradition qui attribue Hadrien Ja destruction du pont de ‘Trajan, par jalousie de la gloire de son prédécesseur, et jusyu’a Vintention @aban- donner la Dacie, projet dont ses amis dit-on vinrent cependant & bout de le détonrner.“. Chiar cind na s'ar admite ci prietenii Ini Hadrian sii fi dat acest sfat, parerea Romanilor asupra urméd- rilor pérdsirei Daciei reméne neatinsit. Dar se poate foarte bine arunca binuiald asupra motivului, fir a tigidui faptul insug.28 se retrasesi afar din provincie. Dio Casius numegte pe Com- modus ,Sarmaticus* si 0 inscriptiune din timpul acestui im- parat spune ca ,fwiile Daciei nu lasé acestei provincii nici © speranti de pace“. Hadrian numeste pe Maximinus ,,Da- cicus* si ,Sarmaticus*. Sub Filip Arabul+-249 apar si Gotii, care de cite ori vor trece de aici imainte prin Valahia pen- tru a strebate in imperiul de risarit, finta de cipitenie a vilor lor, nu vor omite a trimite cite un toiu de bar- care sii pride Dacia, intrind in ea pe goseaua romana ce trecea prin pasul Turnului ros. Decius+251, sciipind Dacia de o noua nivilire a Gotilor este numit intr’o inscrip- tiune ,restitutor Daciarum‘, si Apulum care fusese, dupa cit se vede, ruinata de navalitori se intituleazd in acea inscrip- tiune nova colonia Apulensis.* Dacia este chiar parasiti de fapt de ciitra Romani in timpurile imparatului Gallienus 259 —-268, cAci am vézut ci Sextus Rufus spune ci ,Dacia au fost perduti pe timpul impiratului Gallien.‘ ') Navilirea deci nu incepe in Dacia cu anul 270. Ea ince- puse cu mult mai timpuriu, gi dacd poporatia Daciei trebuia sii fugi inaintea navilirei,ea nu avea nevoe de un ordin al ocirmuirei pentru a o face; apoi fiind c& este firesc lucru ca spaiina cea mai mare si cadi in cele d’intéi momente, este de crezut ci acei ce nu voiré si se expuna pericolelor navilirii, se ingrijiré de cu vreme gi nu asteptard retragerea le- giunilor, pentru a pirasi Dacia, Aga este raportat ¢& muma impé- yatului Maximian (care ajunse la tron in 285 la o vristé coapta) *) — Spartian, adrian, 5: ,Sarmatae bellum inferebaut.* Capitolin Ant. Pius, 6: ,Germanos et Dacos—contulit per pracsides.« Dio Cassins LXXI, 15, Akner und Miiller, Rom. Inschriften in Da- cien, 726: ,Quamquam furiis Daciac nulla spes pacis ac salutis relinguitur, imperatori Cacsari invieto L. Aurelio Commodo cla- rissimi aequiterque res constituendi faciendum curavit colonia Pa- tavissa.“ Herodian VIL. 2. Akner und Miiller R.1. in D. 510: ,Imp. Caes.* Caio Messio Quinto Traiano Decio—restitutor Daciarum, co- Jonia nova Apulensis.29 fugi din Dacia cind inc& purta in sinul ei pe viitorul impé- rat, *) deci citré anul 250, si exemplul ei va fi fost urmat de multe alte persoane de starea ei. Dar se stie tot atit de sigur ca tofi locuitorii Daciei nu pirasiré provincia in ace- lasi timp cu grimada, cici in anul 259, cipitala Daciei, Ul- pia traiani, ridick un monument in onodrea Cesarului Vale- rianus gi un oare care M. Valerius Vetcranus Gallienus, a- sazit_ o piatri, mormintala pe groapa tatalui séu in 260, *) Da- co-Romanii rémaseseraé deci in Dacia, cu toati navilirea ce venise asupra lor, si ceea ce se intimplase inainte de 276 se urma gi dupa aceea. Résler, pentru a putea mai ugor deslipi poporatiunea Da- cici de pimintul ei gi ao face si primeascA 0 noui patrie, ne infitisazi fara ca pe deplin degart& de Jocuitori indigeni, in urma résboiului cu Romanii. El zice: ,dac& nu ne inge~ lim, Romanii infiintari in Dacia pe un pimint aproape gol, incungiurat de o poporatiune dugmani, 0 tari curat colonial, unde elementul roman nu putu inplinta adinci rédacini, ne- rézimindu-se pe temelia largit si sigur a a wnei poporati- uni cucerite si in chip intelectual. De acolo provine usurin{a cu care el putu fi indepartat si dispiru.* *) Résler pare deci a priimi de adevérate spusele lui Eutro- piu, care zice ci Dacia perduse prin lungul resboiu in po- triva Romanilor, poporatiunea sa bérbiteascii.“ 4) El pare a avea 0 slabiciunea pentru intepretarea literala a textelor. Pentru ce atunci nu o primeste ef si pentru cele-l-alte cu- vinte ale aceluias istorie care zice c& Traian ,dupi ce a supus Dacia, a adus in ea din toate partile imperiului ro- Lactantius, De mortibus persecutorum, 2) Tung, Die romanischen Landschaften des rém. Reiches, p. 410, 5) Rom Stud. p. 45. 4) »Dacia enim diuturno bello Decebali virés erat exhausta.“ ¢. 8.30 man o nenumératdé mulfime de oameni, pontrn a cultiva cim- pille.si ogoarele ei?* ') El pretinde din potiva ci ,trebuia sa fie destul loc in Moesia pentru cite-va zecimi de mii de colonisti romani, ctéci nu trebue sé ne facem o prea mare i- dee despre totimea cetdtenilor romani.* *) Risler ca gi tofi discipulii séi au doué sisteme de interpretare pentru isvoa- rele ce se raporti la istoria Rominilor. Unele, acele ce se impaca cu teoria lor, le primese fara control si fara nici o criticd; cele insi care se impotrivesc, le store gi le resucese péné nu rémine din ele de eit umbra adevératului lor cu- prins. Si aceasta se chiam& cercetare istoric’, descoperirea adevéralui ! Dara chiar dacii am lua ca atare spusele lui Eutropiu, nu aratit el oare prin cuvintele sale ci femeile gi copii Dacilor nu suferira cu tolii soarta pirintiler? apoi aceasti now’ ge- neratie nu era ea indestulitoare pentru a reconstitui in tari o basA national pe care si se poati hultui elementul ro- man? De aceea si inscripfiunile gasite atit in Dacia cit gi aiurea, ne dovedesc cu prisosin{a fiintarea poporului dac dupa cucerire, precum si romanisarea Jui. Trebue amintit c& po- porul roman imtelegea a lipi de imperiul séu provinciile cuce- rite intr’un cu totul alt chip de cum au facut’o in timpurile mai noué Ungurii sau Nemfii. Departe de a aledtui o casta despirfita de poporul cucerit, Romanii se legau cu el prin cisitorii, ii inlesneau intrarea in cetitenia romana si cu toate ca il intrebuintaa la toate lucrarile, if ficeau sd se bucure gi de toate foloasele.- 4) ,Vieta Dacia ex toto orbe romano eo infinitas copias hominwm transtiterat ad agros e6 urhes colendas. Ibid, 2) Rom. stud. p, 69. Este en toate aceste ennosent ci izvoarele vechi au pistrat mele a mai mnit de 80 de orage ale Daciei; ct Sarmizagetnsa, capitala ei cuprindea locul a 12 sate din zilele noastre; c& numai in mninele Transiivanied fucran aproape de 20,000 de oameni. Vezi Goos Studien. zur Geschichte und Geo- graphic des traianischen Dakiens p. 157. ‘haL Vom reproduce aici numai cite-va din inscriptiunile cele maiinsemnate, care dovedese intr’un chip neindoelnic fiintarea poporului dac sub stipinirea romana. Aia Nandonis vixit annis LXXX, Andrada Bituvantis v. a. LXXX, Bricena y. a, XXX, Bedarus vy, XII. Post obitum ei Herculanus libertus patronae benemerenti. *) Namele unui libertus in o familie daci, arati introducerea moravurilor romane in sinul poporatiunii indigene; pe de alti parte acelag fapt dovedeste ei aceasté familie se bucura de oare-care buna stare, de vreme ce putea sa’gi dea Wuxul de a libera pe sclavii séi. Numele Jatin, Iusta, printre altele de obirgie daca, gisindu-se in aceeasi familie, indegeteazit o contopire foarte intima’ a acestor doué elemente. In o alt& inscriptiune gisim un nume roman purtat de o persoand ce se avatii ca Daca: Julius Secundinus evoc. coh. IIT pr. salarior XXVII qui vix. an. LXXXV natione Daeus, Atticia Sabina coniunx et Iul. Costas filius et H. D B. M. fer. *) Femeea si fiul lui Secundious poarti nume pe jumétate dac, pe juméitate roman. Iulius Secundinus era deci un ve- chin soldat rechemat sub arme (din cohorta militum evoca- torum), probabil legionar si deci ceti{an roman. Numele séu cu totul roman videste ci poporatiunea daci se amestecase pe deplin cu acea romani, in cit s’a gasit de nevoie a se insemna Iingd numele lui cé ar fi de obiirgie dac. Dar cati alti Daci cu nume roman, a ciror neam nu se mai stica, se vor fi aflind pe inscriptiunile ce pomenese nume romane gi nd in stilul lor cel s urt lapidar tot atit de tainic ‘) — Corpas Inscriptionum latinarum, WH, Ne. 917. 2) Orellius Nr. 6884; Costas in loc de Gonstans? Veri Toorlescw Dacia inainte de Romani, Bucuresti 1880 p. 231 Compara; ul. Pi-tinus, cives dacus. Ephem. Bpigr. 1 Nr. 944.32 obarsia celui care ‘t purta, precum copere peatra push pe mormént corpul celui ee zace intr’fnsul. O a treea inscripfiume dé pentru birbat an uuime juma- tate dac, jumétate roman; femeea un nume roman, cei doi fii eariisi nume roniane, ear nepotul unui dac. D. M. 'T. Aelio Ariorto II[] vir. an. municipii D. in- terfecto a latronibus v. a. LVL. Digna coniugi pientissimo et P. Aelius filius ct P. Aelius Val. filius et Udarus ne- pos b. m. posuerunt ). Aelius Ariertas, nume ce apartine invederat unui dav, este aritat ci tmbracind dregatoria de quattuorvir amnalis muni- D. (poate Drobetarum); deci cetitenii de obirgie dack ajunsese chiar a intra in dregittorii municipale in cit se vi- tase vechea dugminie ce desbinase odati pe Daci gi pe Ro- mani. Conviefuirea stinge cu timpul toate urele, si istoria mai apropiati si mai cunoscutaé de noi contine incd un fapt de asemenea natura, impicarea Anglo-Saxonilor cu Norma- nii, de care cei d’intaiu fusesera aga de prigonifi in timpu- rile de la inceputul cucerirei Angliei. © alti dregitorie si anume preotasck imbracaté de un Dac este amintit’ de inscriptia urmatoare : D. M. Aelii Andennae Aelius Macrinus Epidianus qui et Epidius augustalis coloniae et Macrina Marcia filia posuerunt *). O alta inscriptiune ne araté pe un Dac ridicat la rangul de cavaler. D M. Mucasenus Cesorini aeques ex singularibus cos. visit a. XX; Rescu Turme Soie coniux pientissima posuit *). ) OTL. OT 1559, 3) C1. UT 1488, 3) OTL, ME 1195.33 Dintre inscriptiunile culese pind acuma s’a putut atribui 22 de nume de barbati si de femei cu siguranji la Daci, ear vi'o 20 de alte nume sunt comune Dacilor si Tracilor *) Dacii find cu totul romanisati, se intelege cum se face de nu se gaseste mai nici o inscriptiune care si pomeneascd nu- mele unor zeititi a acelui popor. Nu s’au gisit de cit trei, cari sunt in ‘deobste primite ca continénd numele unor zei daci: Turmasgada Maximus Maximinus et Julianus Maximi- nus ex voto posuerunt *), Deo Sarmando Demetrius Antoninus votum libens posuit °). Sule Flavius Attalus v.1.s. 4) Din potriv’ sunt mai multe monumente care dovedesc ci Dacii se inchinau la zeitéti romane. Ast-fel urmatorul ga- sit in Dacia: Apolini sacrum Sola Mucatri veteranus alae Fronto- nianae votum solvit °). Mai sunt incd wr’o 20 de inscriptiuni gasite in Britania, cari s’au aflat pe pietre puse de soldatii cohortei Aelia Da- corum, ce au fost trimisi acolo de Hadrian. Din aceste cea mai mare parte sunt inchinate lui Jupiter, una lui Marte, iar doué lui Marte si unei zeit&ti britane Coccidius: reprodu- cem aici cite-va din ele: Tovi Optimo Maximo Cohors prima Aelia Dacorum An- toniana. 1) Toeileseu, Dacia inainte de Romani p. 266. Goos, Uuntersuchnn- gen ueber die Innerverhalinisse des traianischen Daciens in Athiv fir Siebenbitrgische Landeskunde 1874. p. 126. 2) Hirsehfeld, Epigraphische Nachlese zum C. I. L. UI p. 41, ap. Torileseu op. cit. 4) OL LL. TIL, No. 964, *) — Goos, Innerverhiiltnisse p. 182. CLL. WH, No. 787.34 L O. Met Numini Augusti, cohors prima Aelia Dacorum cui praeest Gallicus tribunus. LO M. Cohors prima Aelia Dacorum Postumiana cui praeest Marcus Gallicus tribunus *), Aceastii cohorti Aelia Dacorum strimutata. in cela-lalt ca- pét al Europei precum si mai multe alte monumente, care pomenese soldati ,natione dacus* in cele-lalte parti ale Impe~ riului precum Siria, Noricul, Panonia, dovedesc cu prisosintaé fiintarea poporului dac sub stipinirea romana. Dacii erau chiar aga de bine vézuti pe timpul Romanilor incit gisim, intre asa numifii treizeci de tirani care se luptau pentru tronul impiritiei, pe unul Regalian, despre care autorii istoriei imperiale vorbesc ca fiind de spitt dac si dup’ cum se spune neam cu Decebal* *), Istoricii amintesc inst si grupe mai insemnate de Daci sub stipinirea romana. Dio Cassius raport& ci locotenentul im- pératului Comod, Sabinianus, pentru a sfirima impotrivirea Dacilor cari se retrdsesera afard de marginele provincil, stra~ muta in aceasté 12,000 suflete din aceasta natiune *) si niste agemenea misuri au trebuit si fie luate mai adese ori, cici autorii yechi nu lipsesc de a da mai multe stiri despre re- voltele gi loviturile repetate ale acelor Daci, cari nu yoiré si primeasci jugul roman *). Apoi este sigur ci o parte a ) 6.1 L, VIL No. 806—826, 975. Tocilescu, Dacia inainte de Ro~ mani p, 846 crede cé Dacii adorau sub numele latin a lui Ju- piter zeitatea lor, Dyonisios Sabazius. Dar atunci cum se esplicd adorarea zenlui Britan? Se vede ci Dacii pirasiser’ religia lor i ee la zei streini. Comp. Duruy Hist. des Rom. IV p. 2 2) ,Gentis dacae, Docebali ipsius utfertur affinis. Scriptores hist. aug. 80 tyr. ¢. 10. 5) Dio Cassius LXXIL 3. Acost mijloc de a infringe cerbicia Da~ cilor fusese intrebuin{at chiar in resboacle d’inaintea domniei lui Tra~ jan, Aga Romani asazi in Moesia intr’un rind 50,000 (Strabon Mil, 10), gi intrun altul 100,000 de Daci (Orellius No. 750). 1 Gapitolirus. Anton. Pius 5. Dio Cassius LXXVU, 16,20, LXXVUT 13,16,97.35 popoarelor din Dacia nu parisise tara, anume acelea care se a- liaseré cu Romanii, pentru a scutura stapinirea, dupa cit se vede prea impovaratoare, pe care le-o impusese Decebal ‘). Aceste popoare, de si nu erau chiar Daci proprii zisi, si cu toate cd fusese inglobati in statu] dac in urma unei cuceriri, erau totusi de un neam inrudit cu natiunea domnitoare, tot Traci, ast-fel in cit ele infitiogau tot atita de bine ca si a- ceasta din urma elementul dac. In sfirgit Ptolemew care des- erie geografia Daciei pe timpul Romanilor, enumera triburile urmatoare care ar fi locuit tara si care nu se pot referi de cit la poporatiunea daci care remisese in Dacia sub stapi- nirea romani: Jn parfea de meazi-noapte a Daciei locuese incepénd prin apus: Anarfii, Teuriscii si Cistobocii; sub din- sii Prendavensii, Ratacensii gi Caucoensii; sub acegtia in a- ceeasi ordine Biefii, Buridensii si Cotensii gi mai jos inca Albocensii, Potulatensii si Sensii; sub acestia in partea de meaza-: Saldensii, Ciagisii si Piefigii* *). Acelasi geograf reproduce numele a 36 orase de nume dac, a caror existentd in Dacia ar fi tot aga de neesplica- bila daca s’ar primi peirea de istov a poporului dac din fara sa Raconium, Docidava, Porolissum, Arcobadara, Marcodava, Ziridava, Singidava, Zermigira, Tiriscum, Sarmisagethusa regia, Netindava, Tiasam ‘Triphilum, Patridava, Carsidava, Petrodava, Napuca, Patruissa, Sandava, Utidava, Comidava, Ramidava, Pirum, Zusidava, Paloda, Zurobara, 1, Argidaba, Tibiscum, Zeugma, Dierna, Acmonia, Druphegis, Arcinna Amutrium, Sornum. Dac ludm in privire pe ling’ aceasta ci numele riurilor 4) Dio Cassius LXXMI, 11: ,T&v 32 Aaxsiv peltoraudvwr pbs Tpaiavty nal 88 dda cevk eehdy adds 38 Acxéhxhos elotrys. 2) Claudii Ptolomaei, Geographiae libri octo, Essendiae 1842 III, 8. E probabil c& nu toate aceste triburi existau in Dacia pe timpul Tui Ptolomen gi cf acest goograf copiase relajiunile sale asupra Da- ciei din o scriere anterioari. Cite-va din cle ins& se aflau fari indoialé sub stipinirea romani. Vezi ocilescu, Dacia in, de Ro- mani p. 72.36 : fura imprumutate de Romani de la Daci preeum Aluta, Ma- riscus, Tibiscus, Pyretus, Tysia, Samus, Grisia, Gilpil, Museus, ne vont incredinfa ugor ci topografia acestei éri n’ar fi putut raéminea, daci poporul ce i-a dat nastere ar fi fost inlocuit in totul cu un altul. Este chiar de mirat cA cu tot numérul cel nemisurat de cetiteni romani veniti din toate partile impératiei, topografia térei si fi fost aga de putin inrturité. Ptolomeu ne di ala- turea cu cele 37 nume dace de orage ce se aflau pe timpul lui in Dacia, numai cit 8 nume de orase romane; Ulpianum, Salinae, Praetoria Augusta, Apulum, Aquae, Angustia, Frateria si numele indoit al capitalei Ulpia Traiana. Tesa lipsei de poporatiune indigent care sd slujascd de temelie romanisirii acestei {éri, neputénd fi sustinutaé cu dea- dinsul, ucenicii lui Résler o pirasir’; dar ei, de si primird st&ruinta poporului dac in vechea sa fara, nu se induplicd a erede in romanisarea lui. Ei sprijinese pirerea lor pe ur- matoarele temeiuri: jZrau in Dacia doue clase de popor : co- lonistiii romani cari au putut avea limba latind ca limba o- ficiali, ceea ce se vede din obsteasca ei intrebuintare in in- scriptiuni, dar a caror limba vorbit& era aceea a deosebite- lor provincii de unde ’si trigeau ebarsia. Apoi poporafiunea supusé a Dacilor, care nu putura invéta latineste mai intdi din pricina scurtului timp cit tinu stdpiniréa roman’ asupra Daciei; al doilea pentru dusmania care nu incetd dé a des- parti pe cuceritori de cuceriti; in sfirgit din pricind c& limba Jatin nefiind vorbité in Dacia, ei nu aveau de la cine si 0 invete '). Acest fel de a privi lucrurile, védegte ci acegsti autori nu sau dat bine sama de sistemul urmat de Romani pentru a 1) Paul Hunfalvy Wehmograyhie Ungarns p. 842. Die Riminen und ihre Anspriche p. 14. Sckwicker, Ueber die Herkunft der Rumi- nen in Ausland. 1877, p. 761-768.87 introduce morayurile, obiceiurile gi limba lor pana in pirtile cele mai indepartate ale impériitici. intimpina ci colonistii care impoporaré Dacia nu erau de obargie din Italia, ci din Tliria, Panonia, Dalmatia, Siria si Asia minoari, precum se vede aceasta din inscriptiunile ce s’au pastrat: Dar acelagi lucru ar putea fi sustinut si pentru cele-I-alte provincii a le impiratiei romane ; sau poate crede cine-va ci elementul latin si fivenit in toate parfile lumei romane deadreptul din Italia, si c& numai cit Dacia si fi rémas afaré din aceasta rindu- iala? Elementul latin propriu zis era la inceput foarte restrins si n’ar fi ajuns pentru a romanisa toate provinciile; dar el se in- multi prin faptul insusi al intinderei sale, si popoarele care furd latinisate de citre Latinii proprii zigi, slujir’é mai apoi pen- tru a latinisa pe altele. Ast-fel Samnitii si Etruseii daduri colonii Spaniei, aceasta Galiei si Galia ea insisi Britaniei gi Daciei. De si fird indoiala oare-care indivizi venifi in Da- cia vor fi vorbit limba férei lor, nesfirsita majoritate a co- lonistilor trebuia sd intrebuinteze latineasca, cea ce era cu a- tita mai de nevoe cu cit, vorbind fie-care un graiu deosebit, ei nu s’ar fi putut intelege. Deci chiar dac& latineasca n’ar fi fost limba colonistilor chiar de la sosirea lor in Dacia, ea deveni numai de cit in intrebuintare dupa trecerea unui timp. Este aproape dovedit cé Traian nu aduse coloniile sale in Dacia, din peninsula Italicd *). Dar fara indoialé ci el, voind si prefacid Dacia in provincie romana, va fi. ingrijit ca co- lonistii adusi‘ si din alte parti a le impiritiei si fie elemente romanisate, Apoi putea el impedeca pe multimea speculan- tilor si venatorilor de avere, care pe atunci foiau in Italia de a veni in Dacia unde crau atrasi prin bogatele mine de aur ale acestei téri? Dac Dacia deveni in scurt timp aga de intlovitoare, daci ea numer in curind mai multe orage de 4) Capitotinus zice despre Antonin ¢, 11: ,Hispaniis exhaustis i- talica allectione, contra Traiané praccepta verecunde consuluit".38 cit ori care alti provincie de intinderea ei, daca capitala ei acoperea o suprafe{t pe care astizi sunt ayezate 12 sate, a- ceati inflorire nu poate fi datorit’ in intaiul loc de cit ele~ mentului voluntar al colonisirei. Kati pentru ce, dupi cum aumai luat aminte si alti autori, Dacia se deosebea adinc de alte proyineii ale impirifiei. Fra nu numai © provincie ci si 0 colonie romani in adevératul infeles al cuvéntului, Se poate oare sustinea, micar cu o umbri de temeiu, ci toc- mai aici elementul roman sit fi lipsit, cind tf vedem prinzénd aga de adénei ridicini in Refia, Tracia si Macedonia? Se mai intimpin’ inci in potriva romanisirii poporului dac, imprejurarea c& Romanii nu se stabiliseré de cit in 0 parte a provinciei : Transilvania apusand, Banatul si Valachia micd, pe cind Nordul Transilvaniei, Moldova gi Muntenia mare din coace de Olt, ne fiind ocupate de Romani, nu au putut fi ro- manisate *). Nu putem impirtisi pirerea celor care cred rimagita Da- ciei subtrasi de la inriurirea romani. Este aproape peste putinté de admis ci Romanii si nu fi ocupat cel putin ripa sting’ a Duniirii de la yale de gutile Oltului, cind se od- ses¢ orase aga de insemnate de alungul ripei drepte a a- cestui fluviu. S’a¥gisit apoi inscriptii in mai multe locali- titi din Valahia mare precum la Ciinipu-Lung *). Dar chiar cind nu s’ar fi aflat colonii romane in afari de hotarele Transilvaniei, oare Dacii erau supusi numai la in- riurirea elementului latin al coloniilor? Romanisarea pirtii celei mai insemnate a acestui popor, ca gi a tuturor ace- Jora ce trecurt sub stipinirea romani se ficu prin slujba militar’. Cit legiunile stationau si in Valahia mare dove- dese mai multe cirimizi gisite in aceasti regiune. Hunfaloy Wthnographie Ungams p. 842, Vezi si C.de la Berge. sur le rege de Trajan, Paris 1877 p. 55. *) Aceste inseriptinni inci nu a fost publicate. Elo so afli Ja mu- seni din Bueuresti.39 Legiunile romane erau compuse din elemente latine sau latinisate. Streinii nu crau primifi dé cit in cohortele ajuta- toare. Armata stiitea mai tot-dea-una in acelagi loc ‘) ceea ce usura seldafilor legitura cu femei din acea faré si daidea nagtere la numerogi copii, care crescuti in lagar, incercau in- riurirea elementului ce-i inconjura. Ast-fel stim ci in timpul resbojului cu Spania trupele romane diduri nastere cu fe- mei localnice la un mare numér de copii, care furd crescuti in lagar si din care republica infiinté mai tirziu un oras, dupi rugimintea parintilor lor *), Accasta era cu atita mai firese cu cit un singur soldat avea adese ori pind la 4 con- cubine. Soldatii liberati se agezau de obiceiu in provincia unde gi slujise, de unde familia lor era de loc: acei cari nu erau cetiteni obtineau dreptul de cetatenie, cu totii conubiul cu femeile lor, legitimandu’si copii ,per subsequens matrimonium*. Cit despre trupele ajutitoare, ele nu erau intrebuintate de o- biceiu in fara lor de nagtere ci in altele, in scopul tocmai de a desfiinta nationalitatea lor. Dacii, a ciror numér se vede a fi fost insemnat in armatele romane, erau scosi din tara lor si, de siromanisafi, nu se intorceau de cit arare- ori inapoi. Dacia era deci supusi unui curent indoit, introducerea e- Iementulni roman si slibirea clementului dac, cu deosebire a celui. birbitesc. O ast-fel de lucrare urmarité timp a- 1) Pentru legionari slujba era de 20 de ani. Ea se urea la 25 pen- trn trupele ajutiitoare. Veai Momsen 0.1.1, TIL p. 908 ¢.u, gi Zung Romer und Romanen in den Donaulandern pag. 45. §. u. *) Mommsen, Rom. Gesch. If p. 4. Comp. W. Harster, die Natiq- nen des Rimerreiches in den Heeren der Kaiser, Speier 1877, p. 26: ,Daneben aber kommt nicht weniger als 81 mal die Bezei- chnung castris statt des Vaterlandes vor, was nicht anderes be- denten kann als im Lager geborenes Soldatenkind, so dass also nach diesem Verhiltnisse drei achtel der gesammten Manschaft unter den Waffen geboren und aufgezogen war‘.40 proape de doué secule era fira indoiali mai mult de ci¢ in- destulitoare pentru a desnationalisa un popor aproape’ bar- bar, cind pe de alta parte, elementul civil al poperatiunii, care lucra in acelasi sens, era aga de puternic. Pe cind deci inrfurirea elementului latin civil coatribui mai cu osebire la romanisarea claselor de sus a societi{ii dace, slujba militara strecura acest element in puturile inferioare ale poporului. Ast-fel toati nafiunea Dacilor care ramisese in provincie fu romanisati, asa c& ea lasA numai cit slabe urme in limba vorbita astizi de Romini Aceast& siricie a elementului dac in limba rominé nu este insé mai afara din firea lucrurilor de cit acea a elementului celt din limba fran- cez& "). Totugsi lu’m aminte ci dac& elementul dac este slab _ Tepresentat in limba Rominilor, acestia au pistrat de la dén- sii alte rimagite care nu sunt mai putin insemnatoare, pre- cum in portul pirului, in hainele lor, in zidirea caselor lor si chiar in tipul fetii lor care aminteste pani la inselat, fi- gurile dace sipate pe columna Jui Trajan. 0 a treia greutate ce s’ar opune la romanisarea Dacilor ar fi timpul cel relativ prea scurt al stépinirei romane in Da- cia, J06—270, adeci 164 de ani *). Timpul intrebuintat pen- tru romanisarea tuturor provinciilor nu a fost niciirea mai lung si pentru cite-va din ele chiar cu mult mai seurt. Ast- fe) Strabon ne spune c& in timpul séu (citrit nagterea lui Christos), Spania era cu totul romanisata, c& bastinasii spa~ nioli uitaseri limba lor si adoptaser& intrebuintarea latinei gi ci nu se mai deosebeau in nimica de Romani 5). Organi~ zarea acestei provincii cade ins& in anul 197 gi intdia colo- nie asezatia in ea este din 171, Carteia, Provincia Narbonesa din ‘) — Littré, Hist. de la langue frang. IT p. 104. Millosisch, die sla~ vischen Elemente im Nengriechischen p. 537. Elementele pe care Je credem rémase de la Daci sunt acele aga numite albanese. 2) Hunfalvy, Fthnographie Ungarns p. 344. 5) Strabo M1 15.41 Galia, supus’ Romanilor de catre Julius Caesar (52 an. HL), era pe timpul lui Plinius (+ 79 d. H.) ,mai mult o Italie de cit o provincie“ +). Insfarsit Velleius Parterculus marturiseste cé in Panonia, la a carei cucerire luase el singur parte, deci in decursul unei singure generatii, nu numai cit limba latind era réspindita, ci insusi literatura romand se introdusese in sinul poporatiunii ?). Dupa niste asemenea esemple mai pu- tem gisi asa de afaré din cale romanisarea Daciei in timp de 164 de ani mai ales cind este dovedit ci’ elementul ro- man era aici asa de puternic? Natiunea Dacilor, a cireia existent’ sub stépinirea romana este afar’ de ori ce indoiali, a fost romanisat& prin inriuri- rea statornic’ si a tot puternicd a elementului domnitor. E- rau anume in Dacia doué clase de poporatiune: acea a o- ragelor care alc&tuia pentru a zice astfel aristocratia térei, compusa in cea mai mare parte din cetateni romani veniti in Dacia, in care se contopise gi clasa inalté a poporului dac *); a doua clas& era acea ce locuia la cdmp, lucritori ai piméntului si pastori care se coborau din Dacii romani- sati, uniti cu veteranii legiunilor stabilite in Dacia. Cand na- vilirea incepu, vedem indat& pe oameni bogati cautind sca- pare in pirtile mai aparate ale imperiului roman, dup& cum am gisit mai sus fugind pe muma impératului Maximian *) Pu- fin cite putin orasele se despoporaré prin emigrarea necon- tenit a cetitenilor romani si chiar a Dacilor celor avuti ce se deprinseser& cu viata romana. Oare tot ast-fel se intamplé 1) Plinius, HN. IM, 4: breviterque Italia quam provincia‘. 2) Bist. rom. HZ, 110 ,in omnibus Panoniis non disciplinae tantun modo, sed linguae quoque notitia Romanac, plerisque etiam lit- terarum usns et familiaris animorum est exercitatio“, *) Romani bogafi locuian numai in rage. Ciimpul era sikiglainfa stricimii, mai ales pe timpul imperiului. 4) Vezi mai sus p. 28,42, Jucrul si cu locuitorii cimpului, cn clasa sérmani a poporu- lui, care nu primise de la Romani de cit idiomul lor, dar in cele-alte adusese ei pe Romanii ce se asezase printre ei (ve- teranii) la felul lor de traiu? Nu vedem nici un temeix pen- tru a o admite. Acesti térani find séraci, Je Jipsea mijloa- cele de trebuinfa pentro a fugi asa de departe si a trai in straini }). Clasa sermanii insii de pe alta parte nu a putut réminea pe loc pentru a infrunta groziiviile naviliri. $i dénsa trebui si fugi gi sd caute un adapost. Dar acesta 7? gisia in apro- piere, in focuri cunoscute, gi n’avea nevoe sa’si_ piriseascd fara pentru a’si mintui viafa. Facea cea ce a facut in tot thmpul istorjei lor Rominii cind fura espugi nivillirii. Caci a- ceasti period’ turburaté a istoriei, de si inceteazé pentru Furopa cea-lalti de la un timp oare care, pentru Romini se perpetueaza, reproductndu-se mai pe fie-care an, prin prada- ciunile celui de pe urma gi celui mai eumplit neam de bar- bari revérsat de Asia asupra Europei, TAtavii. Unde fugeau Reminii cind veneau Tatarii asupra lor? Cronicarii ne res- pund intr’un elas: la muni si la pdduri. Asa N. Mustea spune: ,ci TAtarii dupa obiceiul lor au gi lasat ciambur in toate pirtile in gese zile de au pridat gi robit, si fiind calea grea si omefii mari, na s’au puted ascunde Diefii oameni gi s’au implut de rebi si de dobitoace ; cum erau saniile gi bi- Jiniile aga Je aduceau incircate de mueri gi copii degerati si fete mari, cum era mai amar, si am fost fati de am vézut aceste*. Joan Canta arati cd ,de jafurile lui Const. Mavrocordat mulfi oameni fugeau prin munfi si-prin codré si multi pe- riau de frig si de foame si mul{i din fruntasii satelor s’au primejduit*, si aiure: ,JIn domnia a patra a lui Const. Ma- Cultura pimintulut eva infloritoare in Dacia, gi deci presupune o mumeroasit clas de térani. Pe o medalie din 113 se vede Da- cia stind pe o stiincl si finind in mind o insignie tuilitaré; di- nainte ef sunt doi copii purtind unul spice, celalt un strugur.43, vrocordat toat&é puterea turceasci se suise in capul térei ‘la cetatea Hotinului si fara se bejdnise la munfi si la codri. Miron Costin in poema polonai spune: ,gi cind colonistii nu mai putura infrina furioasa mutime indbugitoare.... s’aw retras in partea munfilor Vistnd pustii fromoasele lor orase.“ Const. Cdépitanul, cronicarul Munteniei, adauge ci: ,oamenii cei prosti erau fugifi prin pdduri st prin munfi pentru o veste ce venise ci vor si robeasci tara Tatarii.« Anaforaua obstestii adundri din 1817 crede c&é: ,nu putin norod de locuitori pi- timea dupa vremi de névaliri streine gi intru aceasta pricina unii nizwiau in pdrfile munfilor, find locuri tari spre a sé putea apira* *) etc. etc. : Aceleasi imprejuriri determina’ pe oameni la aceleasi fapte ; cea ce ‘i videm fiicind mai tarziu vor fi pus-o in lucrare si de la inceput. Chiar bogafii cind fugeau din Dacia, inc’ nu o piraseau fara giindul de a se intoarce, caci greu se deslipeste omul deceea ce a agonisit, dovadi mulfimele de comori ingropate, gasite pe piméntul vechii Dacii%). Dar inci sérmanul! El se re- trigea tot-deauna in preajma locuintei sale, sperind c& se vor linigti vremile si cé va putea si’si revadi asezarea gi casa. Dar timpul trecea gi izvorul barbarilor nu mai seca ; 1) Letopisifele moldovei de If, Cogiilniceann 1852 I 188. Arhiva Istorieii de Hasdew V. 1, p. 169. Magi p. Dacia de Laurian §i Baleeseu I p. 8, 252. 2) Observim cu acest prilej ck D-1 Hunfalvy, Anspriiche 127, se ingalii cind sustine ci nu s’ar fi gisit in Transilvania monezi de dupi timpul lui Gallienns, cind Corpus Inseript. Lat. II p. 661 constati aflarea de monezi romane in Dacia din secolii al TV, V, si VI: ,Ceterum ctiam post amissam provineiam nummos Romanos ibi in usn mansisse vix opus est exemplis coxfirmare, ut solido- rum cusorum a Theodosio II ad Iustinum thesanto effosso prope viewm Kleinschelken. Dar d-sa avea interes de a dovedi cl dupa piirisirea Daciei, aceasti provincie a fost cu totul isolaté de im- plrdfia romani, gi deci necunogtinfa nnei asemenea imprejuriiri pentra d-nul Hunfalvy se esplict.44 necontenit se improspita trimiténd in locul celor situi pe altii flimanzi. Timpul trecea si o generatie se stingea dupit alta in creerii muntilor, in cit cei ndscuti la umbra inaltelor lor piscuri se deprinsera in curénd a gisi aici o nouii patrie. Ast-fel se schimba in curénd conditiunea sociali a Daco-Ro- manilor; ei devenird pastori, faré ins& a imbritoga in total viata nomada, dupa cum se pretinde*), ci luand din obice- iurile ei numai cit era neaparat pentru noul lor chip dea trai). Eaté pentru ce noi intilnim pretutindeni rimasitele vechii poporatiuni romane in mun{i. La Sudul Dunirii o gisim in Haemus, Rodope, Pind. Calétorul evreu Veniamin din Tudela deserie ast-fel pe Valachii din Tesalia: ,,Valachii incep de la Zituni a civeia locuitori impoporeaz’ muntii. Aceasta rasit poarti numele de Valachi. Ei samani pentru agerime cu ca- prele, se cobor din muntii lor si pradd pe Greci. Nimeni nu poate si’i ajungd si nici un rege nu i-au putut stapini.“ 4) Nicetas Choniates care reproduce cu deamanuntul luptele intre Valachi gi imperiul bizantin, pune {ara locuit’ de ci in Hae- mus si Rodope, unde earasi ‘i descrie strind ca caprele peste pripistii. Cilugirul Rogerius care espune in scrierea sa Car- men miserabile, starea Tyansilvaniei dup’ navilirea Tatari- lor, aga dupa cum o vézuse e} cu ochii Jui, arati ¢% popo- poratia térei se retrisese la munti pentru a scipa de nivillire: »§i era acolo Ia o indepirtare de vr’o 10 mile langa o pa- dure un sat care se chiami Frata in limba de rand, si din jos de pidure la 4 mile um munte minunat si imalt pe acirei virf se inaltau niste stinci ingrozitoare; acolo citutase scapare ) Vezi Cap. TIL 2) Limba vine in sprijinul acestui mod de a videa: Latinescul do- mus care insimna locuinga trainie! oare cum hogati s'a per- dut din limba romani care a pastrat numai siiriicicioasa casc (casa). Dobitoc care la Slavi insamni avere, fa Romanti, redugi la starea de pastori, capt infelesul de animal—singura lor avujie. 4) Lafet de Tessalonic in Roster. Rom. Stud. p. 108 nota 6,45 o mare multime de barbati si de femei, care salutindu-ne ne primira cu lacrimi intrebindu-ne despre primejdiile cele indurasem. Ne oferiri o pine neagri ficuté din faind gi coajii de stejar. Am stat aice o lund de zile gi nu indris- niam a ne cobori, dar trimetéam adese-ori descoperitori care si afle gi si ne spund dacd mai ramasese in Ungaria vre-o parte de Tatari, si cu toate c& adese ori lipsa de hrand ne silea ane cobori in partile ce fusese cind-va locuite, totugi nici odata nu ne era sigur coborigul.* *) Aceste vorbe ale Ini Rege- rius ne arata intr'un chip viu si vézut efectul nivilirei asu- pra partii sirace a poporatiei térilor coplegite de barbari. Este afari de ori-ce indoialé ci cea mai cumpliti din toate nivalirile a fost acea a Tatarilor. Ce efect produce ea asu- pra popoarelor ce au suferit’o? I face ea a’si pirdsi tara ? Nu videm aceasta. Gasim numai cat poporul refugit in muni si necontenit la panda pentru a se coberi eardgi in locuintele sale. Pentru ce oare atunci navalirea Gotilor, care, dupé cum vom vedea mai la vale *), nici nu avuse de obiectiv prin- cipal al seu provincia Daciei, s{ fi avut de rezultat pardsirea ferei de c&tré intreaga sa poporatie? Ca Valachii locuiau in- tr’adevér in muni pani adinc in timpurile noastre se vede dintr’un document din veacul al XV-lea in care comitele Se- cuilor, Iaksch, serie c&tre’senatul acestui popor: ,De acea 1) Schwandtner. Seriptores rerum hongavicarum I p. 320: ,Et erat ibi ad decem miliaria iuxta silvam villa quae frata dicitur in vulgari; et infra silvam, ad quattuor miliaria mons mirabilis et excelsus in cuius summitate lapis et petra fundabatur terribilis; magna eo hominum et mulierum confugerat multitude; qui nos gratulantes uno fletu receperunt interogantes nos de nostris periculis, obtulerant tandem nobis nigrum panem de farina et corticibus quercum pis- tam. Mansimus igiter uno mense, nee fuimus ausi discedere sed mittebamus semper speculatores videre et rescire si adhue aliqua pars Tartarorum in Hungaria remansissent, et qaainvis sac- pius necesitate quaeruit victuatia cogente, loca petivimus quon- dam habitata, nunquam tamen noster tutus erat descensus.“ %). Vezi cap. VIII Limba.46 rog prietinia voastri ca in fie ce zi si urcafi munfit si si sfirimati pe viclenii de Valachi* 1). Aceagi retragere in munti a elementului roman sau romanisat s’a adeverit si pentru alte parti ale imperiului roman. Asa Mommsen spune despre Retia: ,Muntele aparitor era locul de scipare cel mai apro- piat al provincialilor care fugeau in aceste timpuri pline de tarburiri inaintea Germanilor, atit din {érile Dundrei cit si din Noric sau din valea Padului. Civilizatia suia treptele munfilor de care Retienii n’avuseré inci nevoe si pe care inc& nici ti atinsese.“ Un alt autor Stewb spune despre Ti- vol: ,Mai de insemnat este ins& ci tocmai muntele cel mai inalt, mai gol si mai sélbatec din dosul Tegernsee este inc’ plin de nume romane“. *) : Eat&é pentru ce nu trebue si ne mirim, dupi cum pare a © face Résler, de a gdsi cea intii pomenire despre Romini in documentele Transilvaniei ca locuind regiunea inalt gi muntoas& a sudului acestei féri °). Tot aceast& imprejurare es- plica cum se face ci nu se gisesc de cit putine urme a ye- chei poporatiuni in regiunea joasi a {érei, pe cind muntele este plin cu ele, precum yom vedea mai jos, D-I Iung spune ci a rémas in Dacia poporatiunea origi- nari romanizata, pe cind colonigtii romani propriu zisi s’ar fi indepartat din provincia p&rasit’. Noi credem ci in aceasta, privinfé un element cu totul altul a hotarit care parte din Poporatie a rémas gi care s’a dus. Nu a hotérit in aceasta intrebare nafionatitaten locuitorilor ci starea lor economicd. Cei bogati s’au dus, Daci sau Romani; cei sdraci au rémas aici, ori de ce nationalitate s’ar fi tinut. Acesti din urmé e- 1) Fejer, Codex diplomaticus regni Hungariae X, 5, p. 143: yigi- tur adhuc vestras rogamus amicitias, quatenus cum tota vestra potentia singulis dicbus alpes ascendatis et perfidos Valachos pe- nitus interficiatis, demtis pueris et mulieribus.“ *) — Citafi de Iung, Die Anfiinge der Romaenen in Zeitschrift fir 0. G, 1872. p. 98, 99. 9) Rom. Sind. p. 98,AT rau legati prin insugi traiul lor de piméntul pe care ‘1 lo- cuiau, si deci nu puteau si-l piriseasci firi a se espune unei peiri mai sigure de cit aceea ce-i astepta din partea barbarilor. Un popor agezat nu fuge nici odaté in intregi- mea lui inaintea unei nivaliri Numai nomazii, care igi duc viata in carutele lor, umblind din loc in loc, se pot stramuta cu totul. Sé poate oare gisi un singur exemplu in istorie unde un popor intreg asezat si fi pirisit tara sa pentru a ciuta scipare aiurea? Este de netigiduit cd oamenii a- vuti au trebuit sd fuga, cici ei nu erau silifi si sufere nici chiat neplicerile, dara inci pericolile nivalirei. $i astizi tot aga fac indaté ce résboiul se apropie de fara sau asediul de oragul lor. Greul poporului ins’ a rémas si rémine in tot-d’auna pe loc. S’ar putea formula in aceasta privinti o lege generalé: anume ci popoarele nomade se stramuti ina- intea unei naviiliri; cele agezate rémin lipite de teritoriul lor si navalirea trece peste ele, precum valurile mérei se re- trag de pe térmul pe care il cuprinsese. De alt fel nu s’ar mai vedea pituri de popoare asezate una peste alta, ci o goani necontenité a acestora farii perspectivi de incetare. Pentru ce oare singuri Dacia si fi facut exceptie de la a- ceasti obsteascd lege? Protivnicii stdruintei Rominilor in Dacia, pentru a’si pu- tea sustine toza, voese si dovedeasci ci lisatia romana inceté in aceasté provincie odat& cu retragerea legiunilor. In aceasta pot avea dreptate. Dar ei amesteci civilizatia ro- mand cu poporul insugi daco-roman, si conchid de la dis- pirerea celei int&i la acea a celui din urmd. Ast-fel ei se mir& cum ar fi cu putinta ca inscriptiunile si inceteze de o- dati dupi anul 270. Apoi pentru ce oare Attila ar fi luat pe ministrii séi romani de la Aetius si nu-i gisea in Dacia sa? *) Noué ni se pare ci unor asemine intrebari nici li se 1). Hunfalvy die Rumaenen und ihre Ansprache p. 20.48 cuvine un réspuns serios. Cum? niste sérmani fugari in gi- turile si pripistiife muntilor, care mai apoi devin in mare parte pastori, si puni pietre morméntale pe groapa mortilor Jor, sau si fie chemati a ocirmui imparatia Hunilor ?! Pe scurt protivnicii staruintei Rominilor in Dacia Traian’ susfin tesa urmdtoare: Dacii nu au fost romanizati; Roma- nii au p&rdsit Dacia la venirea barbarilor; deci elementul ro- man a dispirut cu totul din provincie, Find-c& astazi 1] intal- nim in aceiag tara intr’o grimada inchegati, trebue adus de undeva, cici din nouri nu s’@ putut cobori; de aici teoria reintoarcerei lor de peste Dunire. Toatai aceasté clidire se yazim pe o temelie cu totul putredi. Dacii nu au disparut din Dacia; din potriva, ei au rémas aici inmare numér siau fost cu tofii romanizati. Poporatia se impartea fireste in dou’ clase ; cea bogata alcituité mai ales din Romanii veniti in Dacia gi din rémagitele clasei aristocratice a poporului su- pus—gi cei sdraci, grémada poporatiunei dace romanizate, coboritorii legionarilor romani ndscufi in’ Dacia din femeile locului si un numér de veterani romani. Dac& este afari de indoiali ci cei bogati fugiri, cei siraci trebuiri si rémind, pentru pricinele ce am aritat). . I. REINTRAREA ROMINILOR IN DACIA. Am vézut ci pirdsirea Daciei de citri locuitorii ei, nu este de cit o ipotest neindreptitita. Tot aga este gi pretinsa reintoarcere a Rominilor in acea faré, care s’ar fi petrecut dup& deosebitii autori cari o sustin, in deosebite timpuri. 4) -D-l Gaston Paris, Romania 1878 p. 618 zice in aceasti privire : pAu reste avec la théorie de M, Iung, ce ne serait que la lie de ce peuple mélangé qui serait resté adhérent an sol de la Dacie: belle succession & revendiquer pour les Roumains!* Ni se pare c& na ar fi ¢ necinste a se cobort spre pildit din jéranul frances.