~1

Hunfalvy are deci un seop afara din sine insusi, acela de a

sluji ~unui interes politic. Ce lucru poate insa mai mult tur.bura expunerea adeverului de cat ingrijirea de un interes
actual?
II
P ARAsIREA

DACIEI.

D,! a ca.Dacia.cucerita de-Traia

remase ub _ stapjnirea
Romanil~r, timp de.164: de ani., ea tu parasitiL<ie.. eatra .imperatul Aurelian, care nu mai putea apara imperiul in potriva navalirei Gotilor. I2-t2.,riciiRomani .s..ari amintese aceasta _parasire a provinciei 0 infati~aza ca deplina,
td'.el JZ..laviu...Vopiscus zice, ca nu numai legiunile ura, etrase din Dacia,
dar~i locuitorii, cari fura a~azati in Moesia 1). Sextu,s Rufus
arata acela~ Iller; cu eltV' t mai scurte, 1\nume ca Romanii
ar fi fost stramuta i din P llcia, care fusese jlerduta pe timpul imperatului Galienus ~). In sfirsit, Eutropius
adaoga ca
colonistii ce au fost retrasi din Dacia erau din erase ~i de
la tara: ,,(Aurelian) parasi Dacia vezend Ilirieul ~i Moesia
pustiite ~i ne mai putend'o apera, ear pe Romanii, adusi din
orasele ~i ogoarele Daciei, i -au asezat in mijlocul Moesiei,
pe care 0 numi Dacia ~i care astazi desparte eele doue
Moesii." 3)

----

')

2)

3)

Aurelian, c. 39: "Quum vastatum lllyricum ac Moesiam deperditam videret, provinciam trans Danubium Daciam a Trajano constitutam, sublato exercitu et provincialibus reliquit, desperans eam
posse retineri: abductosque ex ea populos in Moesiam collocavit
appellavitque suam Daciam, quae nunc duas Moesias dividit."
Breviarium c. 8: "Dacia Gallieno imperatore ammissa est; et per
Aurelianum translatis exinde Romanis duae Daciae in regionibus
Moesiae ac Dardaniae factae sunt."
Hist. rom. 9, 15: "Pl'ovinciam Daciam, quam Trajanus ultra Danubium fecerat intermisit, vsstato omni Illyrico et Moesia, desperans eam posse retineri: abductosque Romanos ex urbibu et agris Daciae in media Moesia collocavit, appellavitque eam Daciam,

22
Daca ne-am tinea de interpretarea literala a textelor, atunci n'am putea de cit priimi 0 parasire deplina a Daciei.
Nu trebue insa uitat ca adese ori analisti ~i cronicari, reproduc faptele intr'un chip gresit sau schimbat, ~i ca este
tocmai datoria criticei istorice de a reduce spuseJe 101' la adeverata 101' valoare. D-I lung a luat cu drept cuvent aminte ca daca ne-am tinea de litera spuselor, ar trebui sa
primim ca tot asa de deplina, ~i desertarea Raetiei de Romani, caci Eugip in viata sf. Severin spune respicat ca potrivit cu prezicerile sfintului, toti locuitorii tcrii fura stramutati in imperiul roman, pe cind neadeverul unei asemene
marturisiri pentru Raetia, a fost dovedit intr'un chip invederat.
Rosler, pentru a da 0 mai mare greutate cuvintelor lui
Vopicus face din el un istoric prea intelept, care 'si intemeiaza parerile sale pe 0 cercetare constiintioasa a faptelor
~i care dispunea de un begat material istoric." 2) Aceasta e
tot ce poate fi mai neadeverat l Mai toti istoricii epocei imperiale, afara de Tacitus ~i Marcellinus, sunt niste oameni
fara nici un soiu de spirit critic, carora le place a povesti
mai cu deosebire anecdotele ce se raporta la viata principilor ~i care se indeletnicesc prea putin cu soarta popoarelor. 3)
Vopiscus marturiseste apoi el insusi ce motiv l'au impins a
scrie istoria imperatului Aurelian, anume staruintele unei ru1

1)
2)
3)

quae nunc duas Moesias dividit." Cei-1-a1fi scriitori vechi care adue aceasta imprejurare
nu contin nimica nou: Rosier, Rom.
Stud. p. 67.
lung, Die Anfange der Romaenen in Zeitschrift fur oester. Gymn.
1876, p. 92.
Rem. Stud. p. 68.
Mommsen, Die Schweiz in ram. Zeit, spune despre epoca imperiala ca ar fi: "eine Zeit deren Ueberlieferung wesentlich von der
Regierung, nebenher von der herrschenden
Nation, nur zufallig
von den beherrschten
Volkem haudelt."
Citat de D-l lung, 1.
c. p. 17.

23
denii a imperatului,
Iunius Tiberianus,
care se tanguia
el ca ar fi pacat ea viata unui principe atat de insemnat

11

mina necunoscuta,
scrie n'ar

avea

sfatueste chiar ca dad

nevoie

sa

spuna

tot

ar

catrrt
sa re-

vrea

adeverul

sa

"caci ar a-

yea tovarasi in minciuna, pe niste autori a carol' eloquenta

istorica 0 admiram." J) Eata deci istoricul eel "prea intelept"
al lui Rosler.

Vom vedea

in curend

pe ce se razama

"cerce-

tarea constiincioasa a faptelor" espuse de densul.

Parasirea Daciei este raportata fara nici un soiu de ingradire de catre istoricii romani.
Poate ea fi crezuta ? Era ea
cu putinta ? Trebuia

sa se intimple?

Eata

ce ne prop un em a

cerceta.
Mai intaiu izvoarele reproduse mai sus, precum _~i scriitorii noi cari le cred pe cuvent, SpUlL ea poporatiunea
Daciei
fu stramutata

in Moesia,

care primi, numele

de

Dacia

aure-

liana. Totusi aceleasi izvoare incep prin a arata ca "Iliria

~i Moesia fiind pustiile ~i perdute",
Aurelian se hotari a parasi Dacia. lnJr'adever
inainte ea ~i dgpa Aurelian, Moesia
fu expusa navalirei eel putin tot atlta pe cit ~i Dacia, cea
ce impinsese

inca pe imperatul

Hadrian,

a derima

pod aruncat
ind anume

de cuceritorul Daciei peste Dunare.

0 provincia
mai apropiata de centrul

plina

erase

de

mari

~i con tin end

mari

minunatul
Moesia, fiimperiului,

bogatii,

ofere a

barbarilor 0 prada foarte manoasa, Rosler insusi face 0 descri ere prea vie a nenorocirilor
carora Moesia fusese expusa :
"Locuitorii barbari ai terilor reci ~i mlastinoase erau atrasi
prin 0 putere neinvinsa catra caldele suflari, dulcile poame
ale sudului, catra regiunile roditoare ale Moesiei ~i Traciei
cu padurile
incintatoare.
o navalire
1)

minunate, pasunile 101' cele grase ~i vaile 101'

Ast-fel fu pregatita pentru peninsula Balcanului

101'

fara asemenare

mai pagubitoare

Aurelian. c. 2: "habiturus mendaciorum

eloquentiae miramur autores."

de cit acea
comites,

care

quos historiae

24
se intinse asupra peniusulelor italica ~i spaniola, Poporatiunea acestor parti, fara incetare expusa a fi ucisa sau luata
in robie, cu deosebire clasa avuta, fu redusa simtitor in numerul ei. Regiunile ripei drepte a fiuviului suferise cumplit
prin navalirile Gotilor ~i aveau, dupa cit se pare, mare nevoie de un spor de poporatiune" 1). Dupa ce Rosler a descris ast-fel starea terei in care vrea sa adaposteasca pe 10cuitorii fugiti din Dacia, el adauge: "Cea ce remase din vechea poporatiune a Moesiei ~i a celor doue Dacii, era in 0rase, clasa sarmana, care supravietueste tuturor revolutiilor,
iar la tara, pastorii care cautara 0 scapare in locurile cele
mai neumblate ~i asteptara sfirsitul furtunei. Acelasi lucru se
intimpla in Tracia; si aici partea romanisata a poporului tracic, mai ales Bessii, se pastra numai cit in numeroasa clasa
a pastorilor" 2).
Dupa aceste cuvinte ale lui Rosler s'ar astepta ca el sa
readuca pe Romini in Dacia lui Traian, din regiunile acele
unde 'i vedem pomeniti in tot decursul veacului de mijloc,
adeca din terile asezate dincolo de Balcani, din Macedonia ~i
Tracia; caci el admite singur ca Romanii trebuise sa paraseasca, in fata navalirii, Moesia tot atit pe cit ~i Dacia. In
locul acestei incheeri logice a gandirilor sale, tl vedem ca
readuce pe Romini in Dacia din Moesia, unde 'i scoate toemai din aceste rema~ite. desmostenite ale poporatiunii romane,
fara a lua in bagare de sama ca ei puteau tot atit de bine
duce ticaloasa lor viata in vechea Dacie pe cit ~i in Moesia. "Aceti Valachi ai Moesiei, intemeitorii noului imperu
Valacho-Bulgar, sunt remaitele uechei poporafitmi romane in
o

1)

')

Rom. Stud. p. 74 comp. p. 68. Bine

tablou al devastarei Moesiei pentru a
in 0 tara devastata colonistii Daciei.
Moesia, care era tot atit .de expusa
Daco-Romanilor un adapost I
Rom. Stud. :po 75.

inteles ca Rosler
arata ca puteau
El nu s'a gandit
navalirjlor, putea
0

face 'acest
sa incapa
insa cum
se ofere

25
orasele Dunarii asesaie in Moesia, uniti cu colonisiii romani
e** din Daeia de la al Ill-lea secol inainte,
care se a*ezase la sudul Duniirii. Cea ce supraviefui nenorocirilor
timpul'ui, se tinea mai ales deputernicarasa
a pdstorilor," ')
Toate aceste idei se bat cap in cap, ~i Rosler el .insusi nu
pare a'~i fi dat bine sama despre ceace vroia sa stabiliasca,
Intr'adever in parte a intai a acestui loc, Rosler zice ca Rominii din Moesia erau ramasitele vechii poporatiuni a ora*elor Dunarene, amestecati cu colonistii romani veniti din Dacia. In a doua el face din ei pastori, cari singuri ar fi putut sa invinga greutatile timpurilor. Pastori ~i oraseni sunt
doue insusiri ce nu se potrivesc, ~i apoi daca pastorii singuri ar fi putut reminea cu viata in timpul navalirei, ei ~iar fi putut tot atit de bine apara traiul in strimtorile Carpatilor ea ~i in acele a le Balcanilor.
Cum sa se esplice atunci spusele istoricilor romani?
Imperiul roman simtea slabirea sa, dar nu vroia s'o marturisasca. El se silea a fatari inchipuirea unei puteri ce acum disparuse. Eata pentru ce el ascundea perderile sale
sub niste aratari glorioase, ~i cutare tmperat care intorsese
spatele dusmanilor, triumfa la Roma. Notitia dignitatum continea numele a mai multor dregatori, a caror provincii erau
acuma de mult prada barbarilor. Mai multe erase, care nu
mai erau de cit daramaturi, figurau inca in registrele provinciiIor.~) Istoricii, urmind spiritul timpului, se sileau de a
da 0 coloare mai putin uricioasa nenorocirilor cari cadeau asupra imperatiei. Eata pentruce ei voesc sa indulciasca perderea Daciei, aratind ca imperatul intocmise alta provincie,
purtand acelasi nume in vechia Moesie ~i ca in ingrijirea sa,
el nu lasase in uitare nici chiar pe locuitorii ei, pe care-i
scosese din jugul barbarilor, dandu-le adapostire in noua pro-

*i

')
")

Rom. Stud. p. 109.

Iunq, Die romanischen

Landschaften

des rom, Reiches P: 403.

26
vincie. Toti istoricii Romani cad aduc acest fapt, copiaza cu
mai multa san mai putina credinta 0 espunere oficiald, intocmita dupa ordinul imperatului Aurelian. Cine nu cunoaste
valoarea unor asemenea acte menite tocmai a ascunde adeverul ! Pe de alta parte potrivirea aproape identica a spuselor intrebuintate, arata ca toti acesti autori nu se iudeletniceau pe atata cu controIarea aratarilor gasite, dar ea ~inta
101' de capetenie era de a da 0 fata mai putin rusinoasa retragerei imparatului ').
Este insa 0 dovada hotaritoare ca 0 ast-fel de stramutare
a poporatiunei romane a Daciei, era judecata peste putinta,
chiar de catre Romani, ~i e destuI de curios ea nici un autor, afara de Petru Maior, sa nu pomeneasca de dinsa. 2)
Acelas Eutropiu, care se aduce in sprijinul parerii protivnice,
zice in viata Iui Hadrian, ea acesta "invidiind gloria lui Traian, parasi de indata trei provincii pe care Traian le adausese imperatiei ~i retrase armatele din Asiria, Mesopotamia
~i Armenia. Voind sa faca acelas Iucru ~i cu Dacia, l'au intors prietenii de la un asemenea gind, pentru ca sa nu remina 0 suma de Romani, in prada barbarilor." 3) Daca prietenii lui Hadrian ll impiedecara pe acesta de a parasi Dacia, de teama ca 0 multi me de Romani sa nu fie predati bar')

')
3)

Vopiscus arata el insusi isvoarele cu care s'a slujit la alcatuirea

istoriei sale. El pune in gura lui Tiberianus urmatoarele : "Et
tamen si bene novi, ephemeridas illius viri scriptas habemus, etiam
bella charactere historico digesta, quae velim accipias et per 01'dinem scribas ...
Quae omnia ex libris linteis, in quibus ipse
quotidiana sua scribi praeceperai, ' pro tua sedulitate condisces.
Curabo autem ut tibi ex Ulpiana Bibliotheca et lib1'i lintei proferantur,"
Aurelian, c. 1. Eata izvorul cel mai vechiu caruia d-l
Gaston Paris Ii dll. atita valoare. Romania p. 611.
Istoria pentru inceputul Rominilor in Dacia, 4.
"(Hadrianus) gloriae invidens Trajani, statim provincias tres reliquit, quas Trajanus addiderat,
et 'de Assyria, Mesopotamia et
Armenia revocavit exercitus. Idem de Dacia facere conatum amici
deterruerunt, ne multi eives Romani barbaris tradereutur". Cap. 8. Sa

2'1

.--h.ari1 ' acea t

trupelor

e-3,rata

nu trebuia

in ideia Romonilor

ca

sa aiba de urmare

tatenilor,

~i daca aceasta

l!adrian,

nu injelegem

i.dee era

neaparata

adeverata

acea a ce-

pe

ce ar fi incetat

pentru

acel al lui Aurelian. Teama

drian 0 aratase, se indeplini

retragerea
timpul

lui

de a fi a~a pe

deci pe care prietenii

lui Hasub Aurelian;
cu alte cuvinte,

cind legiunile padisira Dacia, colonistii remasera in tara,iura

tradati barbarilor.
Este de luat aminte ea in aceste
spuse
ale lui Eutropius,
crului

noi avem insusi parerea

Romanilor

de care se face cearta, ~i nu este cu putinta

mijloc mai sigur

de a

hotari,

de cit acesta

asupra lu-

de a gasi un
parere

contim-

purana a impregiurarilor,
care trebue fara indoiala sa cintareasca mult mai greu, de cit tot ce acei mai noi ar putea
sprijini,
Romanii

aveau

ca, cu toata
mana

alipita

temeiuri

retragerea
de patria

foarte

puternice

pentru

legiunilor,

poporatia

terei

ei. Intr'adever

ere de

era sa ra-

Dacia fusese

supusa

la atacurile barbarilor indata ce moartea rapi pe intemeitorul ei. Chiar sub Hadrian am vezut ca este asa de periculos
atacata, ~i anume de fostii tovarasi ai Dacilor, de Sannati, in
cit imparatul vroeste sa 0 parasasca,
Antoninus Pi us e nevoit sa lupte

contra

acelei portiuni

din poporatia

daca care,

se observe ca Eutropiu raporteaza taptul esirei din Dacia a locnitocuitorilor din ora~e ~i de la tara ~i ca tot el arata ca in parerea
Romanilor 0 asemene parasire a provinciei era cu neputinta l->
D-l Duruy Hist. des Romains, Paris, 1879, IV, p. 330 pare a pune
in indoiala sfatul dat lui Hadrian de prietenii sei. D-sa zice: nIls
montrent aussi quel cas il convient de faire de la tradition qui
attribue a Hadrien la destruction du pont de Trajan, par jalousie
de la gloire de son predecesseur,
et jusqu'a I'intention
d'abandonner la Dacie, projet dont ses amis dit-on vinrent cependant a
bout de le detouruer."
Chiar cind nu s'ar admite ca prietenii lui
Hadrian sa'i fi dat acest sfat, piirerea Romanilor asupm unnarilor parasi1'ei Daciei Temane neatinsa,' Dar se poate foarte
bine arunca banuiala asupra motivului, fad a tagadui faptul insus,

28
se retrasesa afara din provincie. Dio Casius numeste pe CO.mmodus "Sarmaticus" ~i 0 inscriptiune din timpul acestui imparat spune ca "furiile Daciei nu lasa acestei provincii nici
o speranta de pace". Hadrian numeste pe Maximinus "Dacicus" ~i "Sarmaticus". Sub Filip Arabul+249 apar si Gotii,
care de cate ori vor trece de" aici inainte prin Valahia pentru a strebate in imperiul de rasarit, tinta de capitenie a
navalirilor lor, nu vor omite a trimite cite un toiu de barbari care sa prade Dacia, intrand in ea pe ~oseaua romans
ce trecea prin pasul Turnului ro~. Decius+201,
scapind
Dacia de 0 noua uavalire a Gotilor este numit intr'o inscriptiun~ "restitutor Daciarum", ~i Apulum care fusese, dupa cit
se vede, ruinata de navalitori se intituleaza in acea inscriptiune "nova colonia Apulensis." Dacia este chiar parasita. de
fapt de catra Romani in timpurile imparatului Gallienus 259
-268, caci am vezut ca Sextus Rufus spune ca "Dacia au
fost perduta pe timpul imparatului Gallien. "I)
Navalirea deci nu incepe in Dacia cu anul 270. Ea incepuse cu mult mai timpuriu, ~i daca poporatia Daciei trebuia
sa fuga inaintea, navalirei,.ea~vea
nevoe de un ordin al
ocarmuirei pentru a ..2.-face; apoi fiind ca este firesc lucru
ea spaima cea mai mare sa cada in cele d'intai momente,
este de crezut ca acei ce nu voira sa se expuna pericolelor
navalirii, se ingrijira de cu vreme ~i nu a~teptar~ retragerea legiunilor, pentru a parasi Dacia. A~a este raportat di rnurna imperatului Maximian (care ajunsela tron in 285 la 0 vrista coapta)
')

Spartian, Hadrian. 5: "Sarmatae bellurn inferebaut." Capitolin

Ant. Pius, 5: "Germanos et Dacos-contulit
per praesides."
-Dio
Cassius LXXII, 15. Akner und lI'liillel', Rom, Inschriften in Dacien, 726: "Quamquam furiis Daciae nulla spes pacis ac salutis
relinquitur, imperatori Caesari invicto L. Aurelio Commodo clarissimi aequiterque res constituendi faciendum curavit colonia Patavissa." He1'odian VII. 2. Akner und J.lI[iillmR. T.in D. 510: "Imp.
Caes." Caio Messio Quinto Traiano Decio=-restitntor
Daciarum, eolonia nova Apulensis,"

fugi din Dacia

cind in ca purta

in slnul ei pe viitorul

impe-

rat, ') deci catre anul 250, ~i exempIul ei va fi fost urmat

de multe alte persoane de starea ei. Dar se ~tie tot atit de
sigur ca toti locuitorii Daciei nu parasira provincia in ,acelasi timp cu gramada, caci in anul 2.59, capitala Daciei, "Ulpia-traia;a~
ridiea un monument in onoarea Cesarului Valerianus, si un oare car.e lVI. Valerius

Veteranus

Gallienus,

a-

~aza 0 piatra mormlntala pe groapa tatalui seu in 260, 2) Daco-Romanii remasesera

deci in Dacia, cu toata navalirea
ce :
venise

asupra

lor, ~i eeea cc se intamplase

inainte

de

270

se urma ~i dupa aeeea.

Bosler,

pentru

a putea

mai usor deslipi

poporatiunea

Da-

ciei de pamintul ei ~i a 0 face sa primeascao

noua patrie,
ne infati~aza tara ca pe deplin desarta de locuitori indigeni,
in urrna resboiului

cu Romanii.

El zice:

"daca

nu ne inse-

lam, Romanii infiintara in Daci::Lp~ uD....Ilamint aproape

gol,
incungiurat de 0 poporatiune dusmana, 0 tara curat coloniala,
un de elementul

roman

nu putn inplanta

adanci

redacini,

ne-

l'ezamindu-se pe temelia larga si sigura a a unei poporatiuni cucerite ~i in chip intelectual.

De acolo provine usurinta
eu care el putu fi indepartat
Rosler pare

deci a priimi

~i disparu."
de adeverate

3)
spusele

lui Eutro-

piu, care zice ca "Dacia perduse prin lungul resboiu in potriva Romanilor, poporatiunea
sa barbateasca."
4) El pare a
avea

slabiciunea

pentru

intepretarea

literala

textelor.

Pentru ce atunci nu 0 primeste el ~i pentru cele-l-alte

cuvinte ale aceluias
istoric care rice ca Traian "dupa ce a
supus Dacia, a adus in ea din toate partile
imperiului
1'0J)
2)
3)
')

Lactantius. De mortibus persecutorum,

I1tng, Die romanischen Landschaften
Rom Stud. p. 45.
"Dacia enim diuturno bello Decebali

c. 9.
des rom, Reiches, p. 410.
uiris erat exhausta."

c. 8.

30

man 0 nenumerata mulfime de oameni, pentru a cultiva campiile ~i ogoarele ei ?" I) El pretinde din poti va ca "trebuia
sa fie destul 10c in Moesia pentn~ ciie-va eecimi de mii de
colonisii romani. oaci nu, trebue sa ne facem 0 prea mare idee despre totimea cetdtenilor romani." 2) Rosler ca ~i toti
discipulii sei au doue sisteme de interpretare pentru isvoare1e ce se raporta la istoria Romtnilor. Unele, acele ce se
impacs cu teoria lor, le primesc fara control ~i fara nici 0
critica ; ce1e ins a care se impotrivesc, le store ~i le resucesc
pene nu remine din e1e de cit umbra adeveratului 101' cuprius. $i aceasta se chiama cercetare istorica, descoperirea
adeverului

Dar~ chiar dad am lua ca atare spuse1e lui Eutropiu, nu

arata el oare prin cuvintele sale ca femeile ~i copii Dacilor
nu suferira cu totii soarta parintilor ? apoi aceasta noua generatie nu era ea indestulatoare pentru a reconstitui in ~ara
o basa nationals pe care sa se poata hu1tui elementul roman? IJe aceea ~i inscriptiunile gasite atit in Daeia cit ~i
aiurea, ne dovedesc cu prisosinta fiintarea poporului dac dupa
cucerire, precum ~i romanisarea lui. Trebue amintit ca poporul roman intelegea a 1ipi de imperiul seu provinciile cucerite intr'un cu totul alt chip de cum au facut'o in timpurile
mai noue Ungurii sau Nemtii: Departe de a alcatui 0 casta
despartita de poporul cucerit, Romanii se legau cu el prin
casatorii, ii inlesneau intrarea in eeHitenia romans ~i cu toate
ea il intrebuintau la toate lucrarile, il faceau sa se bucure ~i
(le toate foloasele.
I)
')

"Victa Dacia ex toto orbe romano eo infinitas capias hominum.

transtulerat
ad agros et urbea.colendas."
Ibid.
Rom. stud. p. 69. Este cu toate aceste cunoscut ca izvoarele vechi
au pastrat numele a mai mult de 80 de erase ale Daciei;
ca
Sarmizagetusa, capitala ei cuprindea locul a 12 sate din zilele
noastre ; ca numai in minele 'I'ransilvaniei lucrau aproape de
20,000 de oameni. Vezi Goos Studien zur Geschichte und Geographie des traianischen Dakiens p. 157.

31
V'om reproduce aici numai cite-va din inscriptiunile
cele
mai insemnate, care dovedesc intr'un chip neindoelnic fiintarea
poporului

dac sub stapinirea

romana,

Aia N andonis vixit annis LXXX, Audrada

Bituvantis
v. a. LXXX, Bricena v. a. XXX, Bedarus v. XII. Post
obitum ei Herculanus
Numele unui libertus
moravurilor romane in

libertus

benernerenti.

patronae

I)

in 0 farnilie daca, arata introducerea

si nul poporatiunii
indigene;
pe ne

alta parte acelas fapt dovedeste ca aceasta familie se bucura

de care-care buna stare, de vreme ce putea sa.'~i dea luxul
de a libera pe sclavii sei, Numele latin, I usta, printre altele
de obirsie
o contopire
inscriptiune
se arata

daca, gasindu-se in aceeasi familie, indegeteaza

foarte intima a acestor doue elemente. In 0 alta
gasim un nume roman purtat de 0 persoana
ce

ea Daca :

Iulius

Secundinus

evoe. coh. III pr. salarior XXVII qui

vix. an. LXXXV natione Daeus, Atticia Sabina

et Iul. Costas filius et H. D B. M. fer, 2)

coniuux

Ferneea ~i fiul lui Secundinus

poarta nume lle jumetate
dac, pe jumatate .roman. Julius Secundinus era deci un vechin soldat
torum),

rechemat

probabil

sub arrne (din cohorta

legionar

militum

~i deci cetatan roman.

evoca-

~eu

cu ~tul roman vflde~te ca poporatiunea

daca se amestecase
pe deplin cu acea .romana, in cit s'a gasit de nevoie a se
insemna

linga

numele

lui ca ar fi de obarsie

dac, Dar

cati

alpi Daci cu nume roman, a caror neam nu se mai stiea, se

vor fi aflind pe inscriptiunile
ce pomenesc
care ascund in stilul 101' eel scurt lapidar

1)
~)

nume romane ~i
tot atit de tainic

Corpus Inscriptionum latinarum, TU, Nr. 917.

Orellius Nr. 6884; Costas in loc de Constans? Vezi Tocdescw
Dacia inainte de Romani, Bucuresti 1880 p. 231 Compara ; Iul.
Pi-tonus, Gives dacus. Ephem. Epigr. II Nr. 944.

32
obarsia celui care '1 purta, precum copere peatra pusa pe
morrnent corpul celui ce zace intr'Insul.
o a treea inscriptiune da pentru barbat un nume jumatate dac, jumetate roman; femeea un nume roman, cei doi
fii earas! nume romane, ear nepotul unul dae.
D. M. T. Aelio Ariorto nil vir. an. municipii D. interfecto a latronibus v. a. LVII. Digna coniugi pientissimo
et P. Aelius filius et P. Aelius Val. filius et Udarus nepos b. m. posuerunt 1).
Aelius Ariortus, nume ce apartine invederat unui dac, este
aratat ca imbracind dregatoria de quattuorvir annalis municipii D. (poate Drobetarum) ; deci cetatenii de obarsie daca
ajunsese chiar a intra in dregatorii municipale in cit se uitase vechea dusmanie ce desbinase odata pe Daci ~i pe Romani. Convietuirea stinge cu timpul toate urele, ~i istoria
mai .apropiata ~i mai cunoscuta de noi contine inca un fapt
de asemenea natura, impacarea Anglo-Saxonilor cu Normanii, de care cei d'tntaiu fusesera a~a de prigoniti in timpurile de la inceputul cucerirei Angliei,

o alta dregatorie ~i anume preotasca imbracata de un

Dac este amintita de inscriptia urmatoare :
D. M. Aelii Andennae Aelius Macrinus Epidianus qui
et Epidius augustalis coloniae et Macrina Marcia filia
posuerunt '2).
o alta inscriptiune ne arata pe un Dac ridicat la rangul
de cavaler.
D M. Mucasenus Cesorini aeques ex singularibus cos.
vixit a. XX; Reseu Turme Soie coniux pientissima
posuit 3).
1)
~)
3)

C. I. L. m 1559.
C. 1. L. III 1488.
C. I. L. III 1195.

33
Dintre

inscriptiunile

culese

pana

acuma

s'a putut

atribui

22 de nume de barbati ~i de femei eu siguranta la Daci,

ear vr'o 20 de alte nume sunt comune Daeilor ~i Traeilor 1)
Dacii fiind eu totul

romanisati,

nu se gaseste mai nici

se intelege

inscriptiune

mele unor zeitati a acelui pop or.

cad sunt
zei daci:

in .deobste

primite

ca

cum se face de

care sa pomeneasca

nu-

Nu s'au gasit de cit trei,

con tin end

Turmasgada Maximus Maximinus

nus ex voto posuerunt 2).

numele

Maximi-

et Iulianus

Deo Sarmando
Demetrius
Antoninus
posuit 3).
Sule Flavius Attalus v.1. s. 4)

unor

votum

lib ens

Din potriva sunt mai multe monumente care dovedese

Dacii se inchinau la zeitati romane.
Ast-fel urmatorul
sit in Dacia :
Apolini saerum
nianae votum

Sola Mueatri

veteranus

alae

ca

ga-

Fronto-

solvit 5):

Mai sunt inca vr'o 20 de

cari s'au aflat pe pietre
corum, ee au fost trimisa

inscriptiuni

puse de soldatii

gasite
cohortei

acolo de Hadrian.

in Britania,
Aelia Da-

Din aeeste

eea

mai mare parte sunt inchinate lui Jupiter,

una lui Marte,
iar doue lui Marte ~i unei zeitati britane Ooccidius: reproducem aiei eite-va din ele:
Iovi Optimo Maximo Oohors prima Aelia Daeorum Antoniana.
1)

)
8)
')
b)

Tocilescu, Dacia inainte de Romani p. 256. Goos, Uuntersuchungen ueber die Innerverhaltnisse
des traianischen Daciens in Arhiv
fur Siebenbiirgische Landeskunde 1874. p. 126.
Hirschfeld, Epigraphische Nachlese zum C. I. L. 1II p. 41, ap.
Tocilescu op. cit.
C. I. L. Ill, No. 964.
Goos, Innerverhaltnisse
p. 132.
C. I. L. Ill, No. 787.

34

I. 0 M. et Numini Augusti, cohors prima Aelia Dacorum

cui praeest Gallieus tribunus.
I. 0 M. Cohors prima Aelia Dacorum Postumiana cui
praeest Marcus Gallicus tribunus 1).
Aceasta cohorta Aelia Dacorum stramutata in cela-lalt eapet al Europei precum ~i mai multe alte monumente, care
pomenesc soldati "natione daeus" in cele-lalte piil'F ale Imperiului preeum Siria, Noricul, Panonia, dovedese eu prisosiuta
fiintarea poporului dac sub staptnirea romana.
Daeii erau chiar a~a de bine vezut! pe timpul Romanilor
incit gasim, intre a~a numitii treizeci de tirani care se
luptau pentru tronul impara~iei, pe unul Regalian, despre
care autorii istoriei imperiale vorhese ea fiind }]de spita dac
~i dupa eu m se spune neam eu Deeebal" Q).
Istoricii amintesc insa ~i grupe mai insemnate de Daci sub
stapinirea romana, Dio Cassius raporta ca loeotenentul imperatului Comod, Sabinianus, pentru a sfarama impotrivirea
Dacilor cad se retrasesera afara de marginele provincii, stramuta in aceasta 12,000 suflete din aceasta natiune 3) ~i niste
asemenea masuri au trebuit sa fie luate mai adese ori, caci
autorii vechi nu lipsesc de a da mai muIte stiri despre revoltele ~i loviturile repetate ale acelor Daci, cari nu voir a
sa primeasca jugul roman 4). Apoi este sigur ca 0 parte a
J)

2)
3)

C. I. L. VII No. 806-826, 975. Tocilescu, Dacia inainte de Romani p. 346 crede ca. Dacii adorau sub numele latin a lui Jupiter zeitatea 1(11', Dyonisios Sabazius. Dar atunci cum se esplica
adorarea zeului Britan? Se vede ca Dacii parasisera
religia 101'
~i se inchinau la zei streini. Comp. Dunty Hist. des Rom IV
p. 260.
"Gentis dacae, Decebali .ipsillS u(fertllr affinis''. Scriptores hist.
aug. 30 tyro C. 10.
Dio Cassius LXXII. 3. Acest mijloc de a infringe cerbicia Dacilor fusese intrebuintat chiar in resboaele d'inaintea domniei lui Traian. A~a Romanii a~aza in Moesia intr'un rind' 50,000 (Strabon
HI, 10), ~i intr'un altul 100,000 de Daci (Orellins
O. 750).
Capitolinus. Anton. Pius 5. Dio Cassius LXXVII, 16,20, LXXVIII
13,16,27.
.

35

popoarelor din Dacia nu parasise tara, anume acelea care se aliasera cu Romanii, pentru a scutum staptnirea, dupa cit se
vede prea impovaratoare, pe care le-o impusese Decebal 1).
Aceste popoare, de ~i nu erau chiar Daci proprii zisi, ~i cu
toate ca fusese inglobati in statuI dac in urma unei cuceriri,
erau totusi de un neam inrudit cu natiunea domnitoare, tot
Traci, ast-feI in cit ele infatiosau tot atita de bine ea ~i aceasta din urma elementul dac. In sfirsit Ptolemeu care descrie geografia Daciei pe timpul RomaniIor, enumera triburile
urmatoare care ar fi locuit tara ~i care nu se pot referi de
cit la poporatiunea daca care remasese in Dacia sub stapinirea romana : "In partea de meaza-noapte a Daciei locuesc
incepend prin apus: Anartii, Teuriscii ~i Cistobocii; sub din~ii Prendavensii, Ratacensii ~i Caucoensii ; sub acestia in aceeasi ordine Biefii, Buridensii ~i Cotensir ~i mai jos inca
AIboeensii, Potulatensii ~i Sensii : sub acestia in partea de
meaza-zi: Saldensii, Ciagisii ~i Piefigii" 2).
Acelasi geograf reproduce numele a .36 erase de nume
dae, a carol" existenta in Dacia ar fi tot asa de neesplieabila dad s'ar primi peirea de istov a poporului dae din tara sa
Ruconium, Docidava, Porolissum, Arcobadara,
Marcodava,
Singidava, Zermigira, 'I'iriscum, Sarmisagethusa regia, N etindava,
Triphilum, Patridava, Carsidava, Petrodava, Napuca, Patruissa,
Utidava, Comidava, Ramidava, Pirum, Zusidava, Paloda, Zurobara,
Argidaba, 'I'ibiscum, Zeugma, Dierna, Acmonia, Druphegis,
Amutrium, Sornum.
.

Daca luam in privire pe Hinga aeeasta

1)
2)

ca

Ziridava,
Tiasum
Sandava,
Lizizis,
Arcinna

numele riurilor

Dio Cassius LXXIII, 11: "Tw'l a~ ,lIXXW'l f/.c:6tcr'tafd'IW'1 7tpO~

TplX'tlX'IO'l xlXl ak (J.)'J\IX "t't'la ~ac:~8-'IJ IXMt<; a~ ,lC:X~~c(AO<;dp~vIl<;.
Claudii Ptolomaei, Geographiae libri octo, Essendiae 1842 m,s.
E probabil ell. nu to ate aceste triburi existau in Dacia pe timpul
lui Ptolomeu ~i ca acest geograf copiase relatiunile sale asupra Daciei din 0 scriere anterioara.
Cite-va din ele insa se aflau fad
indoiala sub stapinirea romana, Vezi Tocilescu, Dacia in. de Romani p. 72.

36

fura imprumutate de Romani de la Daci precum Aluta, Mariscus, Tibiscus, Pyretus, Tysia, Samus, Grisia, Gilpil, Museus,
ne vom incredinta usor ca topografia acestei teri n'ar fi putut
raminea, daca poporul ce i-a dat nastere ar fi fost inlocuit
in totul eu un altul.
Este ehiar de mirat ca eu tot numerul eel nemasurat de
ceiateni romani veniti din toate partile imparatiei, topografia
terei sa fi fost a~a de putin inriurita, Ptolomeu ne da alaturea cu eele 37 nume dace de erase ce se aflau pe timpul
lui in Dacia, numai cit 8 nume de erase romane ; Ulpianum,
Salinae, Praetoria Augusta, Apulum, Aquae, Angustia, Frateria
~i numele indoit al capitalei Ulpia Traiana.
esa lipsei de poporatiune indigena care sa slujasca de
temelie romamsarii-aeestei teri, neputend f sustinuta eu deadinsul, ucenicii lui Rosler 0 parasira ; dar ei, de ~i primira
staruinta poporului dac in vechea sa tara, nu se induplica a
crede in romanisarea lui. Ei sprijinesc parerea 101' pe urmatoarele temeiuri: Erau in Dacia doue clase de popor : eolonistiii romani cari au putut avea limba latina ca limba 0ficiala, ceea ce se vede din obsteasca ei intrebuintare in insgiPtiuni, dar a caror limba vorbita eraaceea a deosebite101' provincii de unde '~T
trageau obarsia, Apoi poporatiunea _
supusa a Dacilor, care nu putura .inveta latineste -1l1aLintai
~ pricina scurtului tim]LJ~it tinu stapini~ea-E>mana _asupra
Daciei; al doilea pentru dusmania care nu inceta de a desparti pe cuceritori de cuceriti ; in sfirsit din r>.tieinaca limba
latina nefiind vorbita in Dacia, ei nu aveau de la cine sa 0
invete ').
Acest fel de a privi lucrurile, vedeste ca acesti autori nu
s'au dat bine sama de sistemul urmat de Romani pentru a
')

Pa~tl Hunfalvy Ethnographic Ungarns p. 342. Die Rumanen und

ihre Anspriiche p. 14. Schwic7ce1', Ueber die Herkunft del' Rumanen in Ausland. 1877, p. 761-768.

37
introduce

moravurile,

cele mai indepartate

care impoporara
Iliria,

Dacia nu erau

Panonia,

vede aceasta

obiceiurile

~i limba

ale imperatiei.

Dalmatia,

101'

pana in partile

Ei inti.!npina

de obarsie

ca colonitii

din Italia,

Siria ~i Asia minoara,

din inscriptiunile

ce s'au

pastrat.

ci din

precum

se

Dar acelasi

lucru ar putea fi sustinut ~i pentru cele-l-alte provincii a le

illlpara~iei romane; sau poate crede cine-va ea elementul latin
sa fi venit in toate

partile

lumei romane deadreptul

cit Dacia sa fi remas

~i ca numai

iala ? Elementul

latin propriu

afara

din

din Italia,

aceasta

rindu-

zis era la inceput foarte restrins

~i n'ar fi ajuns pentru a romanisa toate provinciile;

dar el se in-

multi prin faptul insusi al intinderei sale, ~i popoarele care fura

latinisate de catre Latinii proprii zisi, slujira mai apoi pentru a latinisa pe altele. Ast-fel Samnitii ~i Etruscii
dadura
colonii Spaniei, aceasta Galiei ~i Galia ea insa~i Britaniei ~i
Daciei. De ~i fara- indoiala oars-care indivizi veniti in Da-

cia vor fi vorbit limba terei lor, nesfirsita

lonistilor

trebuia

majoritate a eolatineasca, cea ce era cu a-

sa intrebuinteze

Uta mai de nevoe

cu cit, vorbind

fie-care

un graiu deosebit, ei

nu s'ar fi putut intelege.

Deci chiar daca latineasca n'ar fi
fost limba colonistilor chiar de la sosirea lor in Dacia, ea
deveni numai
Este aproape

de cit in intrebuintare
dovedit

ca Traian

dupa trecerea
nu aduse

unui timp.

coloniile sale in

Dacia, din peninsula

Italica 1). Dar fara indoiala ca el, voind

sa prefaca Dacia in provincie romana, va fi ingrijit ea eo-

lonistii adusi ~i din alte pal'F a le imparatiei sa fie elemente

romanisaie.
Apoi putea el impedeca pe multimea
speculantilor ~i venatorilor de avere, care pe atunci foiau
de a veni in Dacia unde erau atrasi prin bogatele
aur ale acestei
intloritoare,
1)

teri ? Dactpacia

daca ea numera

in Italia
mine de

deveni in scurt timp asa de

in curind

mai

multe

ora~e

de

Capitolimls zice despre Antonin c. 11: "Hispaniis exhaustis italica allectione, contra T1'aiani praecepta verecunde consuluit".

38

cit ori care alta provincie de intinderea ei, daca capitala ei

acoperea 0 suprafata pe care astazi sunt asezate 12_sate, aceata inflorire nu poate fi datorita in intaiul loc de cit elementului voluntar al colonisarei. Eata pentru ce, dupa cum
au mai luat aminte ~i alti autori, Dacia se deosebea adtnc
de alte provincii ale imparatiei. Era nu num~i 0 provincie ci
~i 0 colonie .romana in adeveratiif inteles al cuventului, Se
poate oare sustinea, macar cu 0 umbra de temeiu, ca toemai aici elementul roman sa fi lipsit., cind Il vedem prinzend
a~a de adenci radacini in Retia, Tracia ~i Macedonia?
Se mai Intimpina inca in potriva romanisarii poporului dac,
imprejurarea ca Romanii nu se stabilisera de cit in 0 parte
a provinciei: Transilvania apusana, Banatul ~i Valachia mica,
pe cind Nordu~ Transilvaniei, Moldova ~i Muntenia mare din
coace de Olt, ne fiind ocupate de Romani, nu au putut fi romanisate 1).
Nu putem impartasi parerea celor care cred rama~ita Daciei subtrasa de la inriurirea romana. Este aproape peste.
putinta de admis ca Romanii sa nu fi ocupat eel putin rip a
stinga a Dunarii de la vale de gnrile Oltului, cind se gasese orase a~a de insemnate de alungul ripei drepte a acestui fluviu. S'a gasit apoi inscriptii in mai multe localitati diu Valahia mare precum la Campu-Lung 2).
Dar chiar cind nu s'ar fi aflat eolonii romane in afara de
hotarele Transilvaniei, oare Daeii erau supusi numai la inriurirea elementului latin al coloniilor? Romanisarea partii
eelei mai insemnate a acestui popor, ca ~i a tuturor acelora ce trecura sub staplnirea romana se facu prin slujba
militara. Ca legiunile stationau ~i in Valahia mare dovedese mai muIte eadimizi gasite in aceasta regiune.
1)
')

Hunfalvy
Ethnographie Ungarns p. 342. Vezi ~i C. de la Be1"ge.
Essai sur le regue de Trajan, Paris 1877 p. 55.
Aceste inscriptiuni inca nu a fost publicate. Ele se afia la museul din Bucuresti.

39

Legiunile romane erau compuse din elemente latine sau

latinisate. Streinii nu erau primiti de cit in eohortele ajutatoare. Armata statea mai tot-dea-una in acelasi loc ') ceea ce
u~ura soldatilor legatura eu femei din acea tara ~i dadea
nastere la numerosi copii, care crescuti in lagar, incereau inriurirea elementului ce-i inconjura. _Ast-ful ~tim_ca in timpul
resboiului cu Spania trupele romane dadura nastere cu femeiIocalnice -la un mare numer de copii, care fura crescuti
in lagar ~i din care republica infiin~a mai tirziu un ora~,
dupa rugamintea parintilor 101' ~); 4ceasta era cu atita mai
firesc cu cit un singur soldat avea adese ori pana la 4 concubine. Soldatii liberati se asezau de obiceiu in provincia
unde ~i slujise, de unde familia 101' era de loc; acei cari nu
erau eetateni obtineau dreptul de cetatenie, cu totii conubiul cu
femeile 101', legitimandu'si copii "per subsequens matrimonium".
Cit despre trupele ajutatoare, ele nu erau intrebuintate de 0biceiu in tara lor de nastere ci in altele, in scopul tocmai
de a desfiinta nationalitatea 101'. Dacii, a caror numer se
vede a fi fost insemnat in armatele romane, erau scosi din
[ara 101' ~i, de ~i romanisati, nu se intorceau de cit arare-
ori inapoi.
Dacia era deci supusa unui curent indoit, introducerea elementului roman ~i slabirea elementului dac, eu deosebire
a celui barbatesc. 0 ast-fel de luerare urmarita timp a')

')

Pentru legionari slujba era de 20 de ani. Ea se urea la 25 pentru trupele ajutatoare. Vezi Momrnsen C. I. L. III p. 903~. u. si Ittng
Romer und Romanen in den Donaulandern pag. 45. ~. u ..
Momrnsen, Rom. Gesch. U p. 4. Comp. W. Ha1'ste1', die Nationen des Romerreiches in den Heeren der Kaiser, Speier 1877, p.
26: "Dane ben aber kommt nicht weniger als 81 mal die Bezeichnung castris statt des Vaterlandes vor, was nicht anderes bedeuten kann als im Lager geborenes Soldatenkind, so dass also
nach dies em Verhaltnisse drci achtel del' gesammten Manschaft
unter den Waffen geboren und aufgezogen war".

40

pr cape de doue secule era fara indoiala mai mult de cit indestulatoare pentru a desnationalisa un popor aproape barbar, cind pe de alta parte, elementul civil al poporatiunii,
care lucra in acelasi sens, era a~a de puternic.
Pe cind deci inriurirea elementului latin civil contribui mai
cu osebire la romanisarea claselor de sus a societatii dace,
slujba rnilitara strecura acest element in paturile inferioare
ale poporului. Ast-fel toata natiunea Dacilor care ramasese
in provincie fu romanisata, a~a ca ea liisa numai cit slabe
urme in limba vorbita astazi de Romini Aceasta saracie a
elementului dac in limba romtna nu este insa mai afara din
firea lucrurilor de cit acea a elementului celt din limba franceza 1). Totusi luam aminte ca daca elementul dac este slab
representat in limba Rominilor, acestia au pastrat de la densii alte rama~ite care nu sunt mai putin insemnatoare, precum in portul parului, in hainele 101', in zidirea caselor 101'
~i chiar in tipul fetii 101' care aminteste pana la inselat, figurile dace sapate pe columna lui Traian.
o a treia greutate ce s'ar opune la romanisarea Dacilor
ar fi timpul eel relativ prea scurt al stapinirei romans in Dacia, 106-270, adeca 164 de ani 2). Timpul intrebuintat pentru romanisarea tuturor provinciilor nu a fost nicairea mai
lung ~i pentru cate-va din ele chiar cu mult mai scurt. Astfel Strabon ne spune ca in timpul seu (catra nasterea lui
Christos), Spania era cu totul romanisata, ca bastinasii spanioli uitasera limba 101' ~i adoptasera intrebuintarea
latinei
~i ca nu se mai deosebeau in nimica de Romani 3). Organizarea acestei provincii cade ins a in anul 197 ~i intaia colonie asezata in ea este din 171, Carteia. Provincia Narbonesa din
1)

)
3)

Litt1'e, Hist. de la langue franc. II p. 104. lYliklosisch, die slavischen Elemente im Nengriechischen p. 537. Elementele pe care
le credem remase de la Daci sunt acele asa numite albanese .
Hunjalvy, Ethnographie Ungarns p. 344.
Strobe III 15.

41
Galia, supusa

Romanilor

de catre

Iulius

Caesar

(52 an. H.),

era pe timpul lui Plinius Ct 79 d. H.) "l11ai mult 0 Italie de

cit 0 provincie" 1). In sfaqit Velleius Parterculus
marturiseste
ca in Panonia, la a carei cucerire luase el singur parte, deci
in decursul

unei singure

era respindita,

generatii,

ci insusi literatura

nu numai

cit limba latina

1'0111anase introdusese

sinul poporatiunii ~). Dupa niste asemenea esemple

tem gasi a~a de afara din cale romanisarea
Daciei
de 164 de ani mai ales cind este dovedit

in

mai puin timp

ca elementul

ro-

man era aici a~a de puternic?

Natiunea

Dacilor,

a careia

este afara de ori ce indoiala,

existenta sub stapinirea

a fost

romanisata

roman a

prin inriuri-

rea statornica ~i a tot puternica a elementului domnitor. Erau anume in Dacia doue clase de poporatiune : acea a 0raselor

care alcatuia

pentru

a zice astfel

compusa in cea mai mare parte din

aristocratia

cetateni

terei,

veniti

romani

in Dacia, in care se contopise

~i clasa inalta a p oporului
dac 3); a doua clasa era acea ce locuia la camp, lucratori
ai pamentului
sati, uniti
valirea

~i pastori

cu veteranii

incepu,

vedem

care se coborau
legiunilor

stabiIite

in data pe oameni

din

Dacii

in Dacia.
bogati

romaniCand na-

cautind

sea-

pare in partile mai aparate ale imperiului roman, dupa cum

am gasit mai sus fugind pe muma imperatului Maximian 4) Putin cate putin orasele se despoporara
prin ernigrarea neconten ita a cetatenilor romani ~i chiar a Dacilor eelor avuti ce
se deprinsesera
eu viata romana, Oare tot ast-fel se intampla
1)
2)

S)
')

Plinitts, H N. III, 4: "breviterque ltalia quam provincia".

Hist, rom. II. l10 "in omnibus Panoniis non disciplinae tantum
modo, sed linguae quoque notitia Romanae, plerisque etiam litterarum usus et familiaris animorum est exercitatio".
Romanii bogati locuiau numai in ora~e. Campul era sala~luinta
saracimii, mai ales pe timpul imperiului.
Vezi mai sus p. 28.

42
lucrul ~i cu locuitorii
lui,

cele-alte

adusese

teranii)
tru a

la felul
0

ei pe Romanii

sermana a poporu101', dar in

ce se a~ezase printre ei (ve-

de traiu ? Nu vedem

101'

admite.

cu clasa

ctmpului,

de la Romani de cit idiomul

care nu primise

nici un temeiu pen-

Ace~ti te1'ani fiind saraci,

cele de trebuinta

pentru

le lipsea

a fugi asa de departe

straini ').
Clasa sermana insa de pe alta parte nu a putut
pe loc pentru

sa

a infrunta

fuga ~i sa caute

grozaviile

un adapost,

navaliri.

mijloa-

~i a trai

remtnea

~i densa

Dar acesta

in

trebui

'1 gasia in apro-

piere, in locuri cunoscute, ~i n'avea nevoe sa'~i paraseasca

tara pentru a'si mintui viata,
Facea cea ce a facut in tot
timpu1 istoriei
ceasta

perioda

Europa

Rominii

turburata

cea-lalta

perpetueaza,
ciunile

101'

reproducendu-se

spune:

"ca Tatarii
partile

Tatarii

s'au implut

Europei,
asupra

dupa obiceiul

neam de barUnde

au ~i lasat

fugeau
ne

1'es-

N. Mustea
ciambur

in

~i robit, .si fiind calea

nt s'au put~d ascunde bietii oameni ~i

de robi ~i de dobitoace

a~a le aduceau

Tatarii.

lor ? Cronicarii

101'

pentru

Romini se

an, prin prada-

*i la prJ.duri. A~a

in sese zile de au pradat

Caci a-

~i inceteaza

mai pe fie-care

la munii

grea ~i ometii mari,

janiile

de

~i celui mai cumplit

de Asia asupra

Rominii cind veneau

pund
intr'un glas:
toate

a istoriei,

de la un timp oare care, pentru

celui de pe urma

bari reversat

cind fur a espusi navalirii.

incarcate

; cum erau

de mueri

saniile

~i copii

~i bi-

degerati

~i fete mari, cum era mai amar, ~i am fost fata de am vezut

aceste". loan Canta arata ea "de jafurile lui Const. Mavrocordat
multi oameni fugeau prin munti si prin codri si multi periau

de frig ~i de foame ~l multi din

primejduit",
')

~i aiure:

fruntasii

"In domnia a patra

a lui

satelor

s'au

Const. Ma-

Cultura pamrntului era infloritoare in Dacia, ~i deci presupune

o numeroasa clasa de terani. Pe 0 medalie din 113 se vede Dacia stand pe 0 stancii ~i t,inand in minji 0 insignie militara ; dinaintea ei sunt doi copii purtand unul spice, celalt un struqur.

43
vrocordat toata puterea turceasca se suise in capul tereiTa
cetatea Hotinului si iara se bejanise la m~mti .~i la codri."
Miron Costin in poema polona spune: ,,~i cind colonistii
nu mai putura infrina furioasa mutime inabusitoare.,.. s'm
retras in partea mun"filor lasand pustii frumoasele 101' erase."
Const. Cap1:tanul,cronicarul Munteniei, adauge ca: "oamenii cei
prosti erau fugi"fi prin paduri ?i prin mun"fi pentru 0 veste
ce venise ca vor sa robeasca tara Tatarii." Anaforaua ob~te~tii
aduna1'i din 1817 crede ca : "nu putin norod de locuitori patimea dupa vremi de navaliri streine ~i intru aceasta pricina
unii nazuiau in par"file munpilor, fiind locuri tari spre a se
putea apara" I) etc. etc.
Aceleasi imprejurari determina pe oameni la aceleasi fapte ;
cea ce 'i videm facand mai tarziu vor fi pus-a in lucrare ~i de
la inceput.
Chiar, bogatii cand fugeau din Dacia, inca nu 0 paraseau fara
gandul de a se intoarce, caci greu se deslipeste omul de eeea
ce a agonisit, dovada multimele de comori ingropate, gasite
pe pamentul veehii Dacii 2). Dar inca sermanul l El se retragea tot-deauna in preajma locuintei sale, sperand ca se
vor linisti vremile ~i ca va put ea sa'~i revada asezarea ~i
casa. Dar timpul trecea si izvorul barbarilor nu mai seca;
1)

2)

In

Letopisitele moldovei de M. Cogalniceant 1852

p. 70, 174,
188. Arhiva Istorica de Hasdeu V. 1, p. 169. Magazinul Istorie
p. Daeia de Laurian ~i Biilcescu II p. 3, 252.
Observam eu aeest prilej ca D-I Hznfalvy, Anspriiehe 127, se
in~ala eind susfin~ ca nu s'ar fi gasit in Transilvania
monezi de
dupa timpul lui Gallienus, cind Corpus Inseript. Lat. III p. 661
constata afiarea de monezi romane in Daeia din secolii al IV, V,
~i VI: "Cet'erum etiam post amissam provineiam nummos Romanos
ibi in usu mansisse vix opus est exemplis eonfirmare, ut solidorum eusorum a Theodosio II ad Iustinum thesauro effosso prope
vicum Kleinsehelken".
Dar d-sa avea interes de a dovedi ca dupa
parasirea Daeiei, aceasta provincie a fost cu totul iso lata de imparafia romana, ~i deci necunostinta unei asemenea imprejurari
pentru d-nul Hunfalvy se esplica.

44
necontenit

se improspara

altii flamanzi,

Timpul

alta in creerii

muntilor,

101'

piscuri

Ast-fel

ill locul
generatie

in curend

in curend

ei devenira

~i

in cit cei nascuti

se deprinsera

se schimba

manilor;

trimitend

trecea

pastori,

pentru

ce noi intilnim

satui

pe
dupa

la umbra inaltelor

a gasi aici

conditiunea-sociala

noua patrie.
a Daco-Ro-

fara insa a .imbratosa

viata nomada, dupa cum se pretinde

iurile ei numai cit era neaparat pentru
Eata

celor

se stingea

in totul

I), ci luand din obicenoullor chip de a trai q).

pretutindeni

rama~itele

poporatiuni romane in munti, La Sudul Dunarii

Haemus, Rodope, Pind. Caletorul evreu Veniamin

vechii

gasim in
din Tudela

descrie ast-fel pe Valachii din Tesalia:

"Valachii incep de
la Zituni a careia locuitori impoporeaza muntii, Aceasta rasa
poarta numele de Valachi, Ei samana pentru agerime cu caprele,

se cobor din muntii

poate

sa'i ajunga

Nicetas

Choniates

Valachi

~i imperiul

lor ~i prada

pe Greci.

~i nici un rege nu i-au putut

care reproduce
bizantin,

eu deamanuntul

pune tara

locuita

Nimeni nu
stapini."

3)

luptele intre
de ei in Hae-

mus ~i Rodope, unde earasi 'i descrie sarind ca caprele peste

prapastii, Calugarul Rogerius care espune in scrierea sa Carmen miserabile,
starea Transilvaniei
dupa navalirea Tatariasa dupa cum 0 vezuse el eu oehii lui, arata ca popo-

101',

poratia

terei

se retrlisese

la munti pentru

a scapa de navalire:

,,~i era aeolo la 0 indepartare

de vr'o 10 mile Hinga 0 pac1ure un sat care se chiama Frata in limba de rand, ~i din
jos de padure la 4 mile un munte

yid se inaltau
')
')

niste stanci

minunat

ingrozitoare;

~i inalt pe a carei

aeolo cautase

seapare

Vezi Cap. Ill.

Limba vine in sprijinul acestui mod de a videa: Latinescul domus care insamna locuinta trainica si oare cum bogata s'a perdut din limba romana care a pastrat numai saracacioasa casii (casa),
Dobitoc care la Slavi insamna avere, la Romanii, rcdusi la starea
de pastori , capata intelesul de animal-singura
101' avutie .
Tafel de Tessalonic in Basle?'. Rom. Stud. p. 108 nota 5.

45

o mare multime de barbati ~i de femei, care salutandu-ne

ne primira cu lacrimi intrebandu-ne despre primejdiile ce le
indurasem, Ne oterira 0 pane neagra facuta din faina ~i
coaja de stejar. Am stat aice 0 luna de zile ~i nu indrasniam a ne cobori, dar trimeteam adese-ori descoperitori care
sa afle ~i sa ne spun a dad mai ramasese in Ungaria vre-o parte
de Tatari, si cu toate ea adese ori lipsa de hrana ne silea
a ne cobori in partile ce fusese cand-va locuite, totusi nici
odata nu ne era sigur coborisul." 1) Aceste vorbe a le lui Rogerius ne arata intr'un chip viu ~i vezut efectul navalirei asupra partii sarace a poporatiei ~erilor coplesite de barbari.
Este afara de ori-ce indoiala ca cea mai cumplita din toate
navalirile a fost acea a Tatarilor. Ce efect produce ea asupm popoarelor ce au suferit'o ? I face ea a'si parasi tara ? Nu
videm aceasta. Gasim numai cat poporul refugit in munji ~i
necontenit la panda pentru a se cobori eara~i in Iocuintele
sale. Pentru ce oare atunci navalirea Gotilor, care, dupa cum
v'om vedea mai la vale "), nici nu avuse de obiectiv principal al seu provincia Daciei, sa fi avut de rezultat parasirea
terei de catra intreaga sa poporatie ? Ca Valachii locuiau intr'adevar in munti pana adanc in timpurile noastre se vede
dintr'un document din veacul al XV-lea in care comitele Secuilor, Iaksch, scrie catre senatul acestui popor : "De acea
1)

')

Schnoandtner, Scriptores rerum hungaricarum I p. 320: "Et erat

ibi ad decem miliaria iuxta silvam villa quae frata dicitur in vulgari :
et infra silvam, ad quattuor miliaria mons mirabilis' et excelsus in
cuius summitate lapis et petra fundabatur terribiJis;
magna eo
hominum et mulierum confugerat multi tu do; qui nos gratulantes
uno letu receperunt interogantes nos de nostris periculis, obtulerunt
tandem nobis nigrum panem de farina et corticibus quercum pistum. Mansimus igitur uno mense, nee fuimus ausi discedere
sed mittebamus semper speculatores videre et rescire si adhuc
aliqua pars Tartarorum in Hungaria remausissent, et quamvis saepius necesitate
quaeruit victualia cogente, loca petivimus quondam habitata, nunquam tamen noster tutus erat descensus."
Vezi cap. VIII Limba.

46

rog prietinia voastra ea in fie ce zi sa urca~i muntii ~i sa

sfiiramati pe viclenii de Valachi" 1). Aceasi retragere in munti
a elementului roman sau romanisat s'a. adeverit ~i pentru aIte
parti ale imperiului roman. A~a Mommsen spune despre
Retia: "Muntele aparator era locul de scapare eel mai apropiat al provincialjlor care fugeau in aceste timpuri pline de
turbural:i inaintea Germanilor, atit din terile Dunarei cit ~i
din Noric sau din valea Padului. Civilizatia suia treptele
muntilor de care Retienii n'avusera inca nevoe ~i pe care
inca nici ti atinsese." Un aIt autor Steub spune despre Tirol: "Mai de insemnat este insa ca tocmai muntele eel mai
inalt, mai gol ~i mai selbatec din dosul Tegernsee este inca
plin de nume romane". 2)
Eata pentru ce nu trebue sa ne miram, dupa cum pare a
o face Rosier, de a gasi cea intai pomenire despre Romini
in documentele Transilvaniei ea locuind regiunea inalta ~i
muntoasa a sudului acestei teri 3). Tot aceasta imprejurare esplica cum se face ca nu se gasesc de cit purine urme a vechei poporajiuni in regiunea joasa a terei, pe cind muntele
este plin cu ele, precum vom vedea mai jos.
D-l lung spune ca a remas in Dacia poporatiunea originara romanizata, pe cind colonistii romani propriu zisi s'ar
fi indepartat din provincia parasita. Noi credem ca in aceasta
privinta un element cu totul altul a hotarit care parte din
poporatie a remas ~i care s'a dus. Nu a hotarit in aceasta
intrebare napionalitatea locuitorilor ci starea lor economicd,
Cei bogati s'au dus, Dad sau Romani; cei saraci au remas
aici, ori de ce nationalitate s'ar fi tinut, Acesti din urma e1)

')
S)

Fejer, Codex diplomaticus regni Hungariae X, 5, p. 143: "igitur adhuc vestras rogamus amicitias, quatenus cum tota vestra
potentia singulis diebus alpes ascendatis et perfidos Valachos penitus interficiatis, demtis pueris et mulieribus."
Citati de Iung, Die Anfange der Romaenen in Zeitschrift fur O.
G. 1872. p. 98, 99.
Rom. Stud. p. 98.

47
rau legati prin insusi traiul ]01' de parnentul pe care'l
10cuiau, ~i deci nu puteau sa-l paraseasca fara a se espune
unei peil'i_mai sigure de cit aceea ce-i astepta din partea
barbarilor, Un popor asezat nu fuge nici odata in intregimea lui inaintea unei navaliri. Numai nomazii, care i~i due
viata in carutele lor, umblind din loc in loc, se pot stramuta
cu totul. Se poate oare gasi un singur exemplu in istorie
unde un popor intreg asezat sa fi parasit tara sa pentru a
cauta scapare aiurea ? Este de netagaduit ca oamenii avuti au trebuit S{l fuga, caci ei nu erau siliti sa sufere niei
chiar neplacerile, dara inca perieolile navalirei, ~i astaz! tot
a~a fae indata ce resboiul se apropie de tara sau asediul
de orasul 101'. Greul poporului insa a remas ~i remine in
tot-d'auna pe 10c. S'ar putea formula in aceasta privinta 0
lege generala : anume ca popoarele nomade se stramuta inaintea unei navaliri ; eele asezate remin lipite de teritoriul
101' ~i navalirea trece peste ele, preeum vulurile marei se retrag de pe tennul pe eare tl cuprinsese. De alt fel nu s'ar
mai vedea paturi de popoare asezate una peste alta, ei 0
goana necontenita a !1cestora fara perspectiva de incetare.
Pentru ee oare singura Daeia sa fi facut exceptio de la aceasta obsteasca lege?
Protivnieii staruintei Rominilor in Daeia, pentru a'si putea sustine teza, voese sa dovedeasca ca civilisatia roman a
inceta in aceasta provincie odata eu retragerea legiunilor.
In aeeasta pot avea dreptate. Dar ei amesteca civilizatia romana eu poporul insusi daeo-roman, ~i eonehid de la disparerea eelei intai la aeea a eelui din urma. Ast-fel ei se
mira cum ar fi eu putinta ea inscriptiunile sa ineeteze de 0data dupa anul 270. Apoi pentru ce oare Attila ar fi luat
pe ministrii sei romani de la Aetius ~i nu-i gasea in Dacia
sa? I) Ncue ni se pare ea un or asemine intrebari niei li se
')

Hunfalvy

die Rumaenen und ihre Anspriiche p. 20.

48
cuvine un respuns serios. Cum? niste sermani fugari in giturile ~i prapastiile muntilor, care mai apoi devin in mare parte
pastori, sa puna pietre mormentale pe groapa mortilor 101',
sau sa fie chemati a ocarmui imparatia Hunilor?!
Pe scurt protivnicii staruintei Rominilor in Dacia Traiana
sustin tesa urmatoare : Daeii nu au fost romanizati ; Romanii au parasit Dacia la venirea barbarilor; deei elementul roman a dispsrut eu totul din provincie. Find-ea astazi tl intalDim in aceias tar a intr'o gramada inchegata, trebue adus de
undeva, caci din nouri nu s'a putut cobori; de aici teoria
reintoarcerei 101' de peste Dunare. Toata aceasta cladire se
razama pe 0 temelie eu totul putreda. Daeii nu au disparut
din Daeia; din potriva, ei au remas aici in mare numer ~iau
fost eu totii romanizati, Poporatia se impartea fireste in doue
clase; cea bogata alcatuita mai ales din Romanii veniti in
Dacia ~i din rema~itele clasei aristocratice a poporului supus-~i cei saraci, gramada poporatiunei dace romanizate,
coboritorii legionarilor romani nascuti in Dacia din femeile
locului ~i un numer de veterani romani. Daca este afara de
indoiala ca cei bogati fugira, cei saraci rebuira sa remina,
pentru prieinele ce am aratat I).
Ill.
REtN'l'RAREA

ROMtNILOR

IN DACIA.

Am vezut ca parasirea Daciei de catra locuitorii ~i, nu

este de cit 0 ipotes neindreptati a. Tot a~a este ~i pretinsa
reintoarcere a Rominilor in acea tara, care s'ar fi petrecut
dupa deosebitii autori cari 0 .sustin, in deosebite timpuri.
1)

D-l Gaston Paris, Romania 1878 p. 618 zice in aceasta privire :

nAu reste avec la theorie de M. Iung, ce ne serait que la lie de
ce peuple melange qui serait reste adherent au sol de la Dacie:
belle succession it revendiquer pour les Roumains!" Ni se pare
ca nu ar fi 0 necinste a se cohort spre pilda din teranul frances.