214 telui Virful Covasnei in Kovasnaispitis, acel al riului Troteg in Tatras, Tot asa au prefiicut aceste popoare numele vechi Valean in Volkany si Wolkendorf, Buzeu in Bodza si Bod= sau, Ompoiu in Ompoly ete. Slavii au fost fri indoialt mai vechi locuitori ai Daciei de cit Ungurli saw Nemfii. Gisind astizi numele lisate de ei in gura Rominilor gi nu in acea 2 Maghiarilor sau Nemfilor, este inviderat. cd poporul stay, care au dispirut, a fost in a~ tingere in primul loc cu Rominii, pentru a transmite aces~ tora asemene denumiri, de unde urmeazi insi neapiirat c& si Rominii au trebuit si fie in aceasti fara inaintea popoa- relor imigrate. Rominii deci constatindu-sea fi fost contimpu- rani cu Slavonii in Dacia, nu se mai giseste nici un mo- tiv pentru a-i aduce de aiure in aceasta fav. Prin urmare ei sunt locuitori de bastind si nu imigragi. Videm deci cum studjul nomenclature; confirmi intr’un chip neindoelnic adeviirul tesei noastre. VII LIMBA. Nu avem scopul de triita ex professo chestiunea limbei rominesti in raporturile sale cu teoria Rislerianii, subiect care ar cere nigte desvoltiiri prea amirunte. Ne va fi de ajuns insi, pentru a completa si in aceasté privire cadrul studiilor noastre, de a cerceta numai cit ,infr’un chip gene~ ral deosebitele intimpiniri pe care protivnicii continuitatii Rominilor in Dacia le trag din limba vorbiti astizi de acest popor, lisind studi] amarunfit al parti filologice limbistilor de profesiune, Argumentele deduse din limba Romtnilor improtiva stére- intei lor in Dacia traiand, sunt de doue feliuri: mai intai se invoaci identitatea limbei Daco-Rominilor cu acea a Romi~ nilor din Macedonia, identitate care nu s’ar putea esplica215 de cit prin 0 desvoltare a acestor doue popoare pe acclasi teritoriu, In al doilea loc se intimpina aflarea saw lipsa u- nor elemente in limba Rominilor de la Dunare, care nu s’ar putea infelege de cit in ipotesa unei formatiuni sud-duna- rene a nafionalititii romine. Se cercetim valoarea acestor doue argumente: Identitatea limbei Daco-Rominilor cu acea a Rominilor de dincolo de Baleani, nu este considerati ca absoluti nici chiar de cei mai apringi apiiritori ai imigrativaci transdanubiane. Ast-fel Roster insugi ico: yc limba macedo-romind se in- fitosazi in gramatica si vocabularul seu ea un dialect frate al celui daco-rominese,- Acesta au riimas mai credincios con sonantismului limbei Iatine; amestecul seu cunoscut cu e- lemente streine, ori cit de insemnat ar fi, este inci intrecut de idiomul meridional, ciruia afar de aceasta ‘i lipseste gi ori ce cultura literari®"), D. Zunfaloy constati de ascmenea cit cea mai mare deosebire ce se poate observa intre dialec- tele limbei romine este intre cel de la nord si col de la meavit-zi* *), Totusi cind d-l Hunfalvy adauge aserfiunea cit Rominii de la nordul Dunirei infeleg uyor limba macedo- romini, et susfine o pirere cu totul meadeviratil, cici este cumoscut ci un Romin dela nordul Dunirei mu poate fri un studiu sau o obicinuire prealabili, st infeleagd dialectul yor- bit 1a sudul Balcanilor si vice-verse. Despre aceasta se poate convinge ori cine punind in aseménare citesva texte in am- bele aceste limbi: Mac.-rom. Daco-rom. Amiriul de ao ari uni hil Impiiratul de aice are o fii- lia ahiit mugsati, ce care wi ci atit de frumoasii ci cine 0 vede, de mugutiafa ce are vede de frumusefa ce are pini in 24 de ori mn poate pind in 24 de oare nu poate 1) Rom. Stud. p. 108. * 2) Anspritche, p. 197.216 si riiminii ban; i va sti gh reascil, i va sii zurluiase’, i va si vitimi de abita vrere ce prinde itr mugufeata a lei). La'uié ‘neeasti Sufi-mi-te’nveastii sufdi-mi-te! Sti ntrebim s'ti sburim Ma s'ti duci nu te alasiim; Pi cale ne *nehisisi Si curind tine fugisi De soare si lund te despirfisi § tinereta localui u dedesi !) si rimind teafiir; sano si se prosteasci, sau o si nebu- heascl sau o si so omoare, de atita iubire ce prinde ci- th frumugefa ei. La 0 nevasti Intoarcete nevasta intoarcete ! Sa te’ntrebism gi siti vorbim Dar si te duci nu te listim Pe deum tu pornigi Si curind tu fugisi De soare gi luna te despa $i tinereta la mormint o didugit Aceste doue dialecte sunt deci eu total deosebite, cel pn- tin la prima videre, Si studiéim acuma constituirea lor li- untrici, pentru a vedea daci aceste doue idionuri pot fi pro- duetul aceluiasi popor si aceluiagi teritoriu. D-l Hunfalry pentru a proba aceasta obirsie comuna a ambelor limbi rominesti pune in aseminare mai multe cu- vinte, a clror formi ar fi identici in ambele limbt si deduce de aice desvoltarea lor comun’: ,O asemene potrivire atit in formele identice cit si in acele ce se indepiirteazi de prototipul Iatinese poate fi esplieatii mumai eit prin obirsia comunt a ambelor dialecte* *), Dl Hunfaloy deduce din faptul ci intaIneste in ambele ,dialecte* forme identice precum, ac—ak, alb—alb, dinte=dente, aud—= Vanghetiu Petrescu Crusovanu, Mostre de dialectul Macedo- Romin, Bucuresti, 1882. 4) Chteee de Miriologhi (Rocete) din Macedonia de Th. 1. Bure da, publ. in Cony. Lit. anul XVIT 1883 p. 117. ") — Anspritche, p. 207217 aud, ete. desvoltarea comuna pe acelagi teritoriu. Aceastaé imprejurare nu probeazii inst absolut, nimic, de oare co se intiInese 0 multime de forme identice sau foarte apropicte, intre limba romini si surorile ei occidentale, cu care n’au avut nici odaté o desvoltare ci numai cit o origine comund. Citim spre exemplu urmatoarele, care s’ar putea inmulfi dup placere : a asculta italioneste ascoltare a descoperi » + discoperire acru : acro a ajunge : aggiungere a ajuta > ajutare amindoi : amenduoi apoi > poi aer provensal : air altar S altar aluna : aulona amar : amar an : a desumfla catalan Si cu cit urcim mai sus in timp, adeci ne apropiem de originea comuna a tuturor limbelor romanice, latina, gisim o aseminare mai pronunfati. Asa in limba veche francezi a- flim 0 multime de cuvinte, pe care aceasté limba, ce n’av avut nici odati nici cea mai mic& atingere teritoriala cu cea romini, pare a le fi imprumutat de la aceasté din urmi, Mai observa inca ci si semnificarea cuvintelor este iden- tic aceasi in ambele limbi: 1) Aceste cuvinte sunt uate din Cihac, dictionaire d’Etymologie daco-romane, Fraulfurt am M. 1870. Cele enumerate de noi sunt Inate din intiia jumitate a literei 4. Se poate deci Judeca despre multimea de cavinte cu forma identicd intre limba romini: si cele romanice apnsene218 abseons, escons ascuns absters, ters sters angust ingust alinter a alinta cost acest crud crud despriz despre furt fart locuste Kieustit adiuda-my ajuti-mi aigrest agris moult mult moust must numereux numeros oust, ost oaste oceire ucide primavere primitvar paulme palmii plasmateur pkismuitor roupt rupt sagette siigeatit verine verme issit esit *). D-l, Hunfalvy insit mai giseste gi alt punct de asiiménare in ciite-va cuvinte latinesti care in ambele dialecte au a- ceiagi insemmare, deosebitd de acea ce o au in limba latina, precum: burbat, dela latineseul barbatus (cu barbit); dor de la latin, dolor (durere); gura de la gula (ughititoare), ba chiar Iware aminte, format in chip mecanic de ambele limbi intr'un moi identic, imiténd ambele forma latin’ deosebita 1) Cite-va cnvinte din Rabelais de A. de Cihac, in Cony. Lit. a- nul al X-le 1876 p. 36219 animadvorsio '). Daci dl, Humfalvy si-ar fi dat osteneala a cereeta acest fenomen aseminind limba romini cu su- rorele ci apusane, Tar fi vézut reproducindu-se pe o seara atit de intins&é, in cit nici unui om series nu mai fi pu- tut veni in gind a deduce din aceasti imprejurare dovada pe care va s’o gisascii domnia sa despre o desvoltare a ambelor limbi romine pe acelasi teritoriu, Dar dl. Humfalvy cra gribit a gisi argumente pentru tesa d-sale si fericit de a fi aflat unul ce i se pirea hotiritor nu vroia ca cercetind mai departe si fie nevoit a se d de dinsul. Kati citeva esemple despre deviatiuni de infeles care s’ar putea inmulfi dup’ vroinfii: focus latineste vatra ; numai la Vegetives, dupa 350, in sen- sul de foe. Rom. Ital. Span. Port. = Prov. Franc. foc fuoco — fuego fogo foc feu. fortuna 1. soarti, novoc, care didu, prin un proces de deri- vare cam curios, nastere cuvintelor romane care toate insamni: vint mare cu ploae, uragan, Rom. Ital. Span. Port. Prov. Vrane. vechiu a oe ee furtunit fortuna. fortune Cabalus 1, cal de munca, de rind, pe cind numele ge- neri¢ al calului era equus, care s’au pastrat in cuvéntul frances équitation. Rom, Ital. = Span, Port, = Prov. Franc. cal cavalo caballo cavallocaval_—cheval. Munducare 1. & mesteca; in limbele romane cu insem- area mai Targa de a miinea. ~ Rom. Ital. Prov. Frane, a mica manueare, mangiare mangiar manger ') Anspniehe p. 209.220 Caldarium 1. bae de aburi, étuve; ia in limbile romanice infelesul de caldare, cazan. Rom. Ital = Sp. Port. = Prov. Frame, caldare caldaro caldera caldeira caudiera chaudidre Ficatum 1, pentru jecur ficatum—maiu de gisci in- gviigatti cu. smochine, fica (Ars culinaria de A- picius); ia in toate limbele romanice infele- sul de maiv. Rom, Ital. Sp. Port. Prov. = Franc. ficat —figato —higadefigado—fetge foie. Hostis 1, stuitin, dusman; primeste in toate limbele de- rivate din latina infelesul de armata: Rom, Ital. =~ Sp. Port. —Prov, Vz. franc, caste —oste. ~—shuestehueste host, ost Necare l. a omori; se speciatizaza in limbele romanice pen- tru moartea prin api: Rom. Ital. Sp. Port, Prov. Frane, ele imeca —_annegar anogar negar ——_noyer Tornare l. a trage la strug, a rotunzi; ia in limbele ro- manice infelesul de a viirsa, turna, inturna, risturna, Rom. Ital. 9) v. Franc. —__— aturna,aseturna tornare — tornar se tourner. Se infelege de la sine ck cele doué idiomuri rominesti vor fi mai apropiate intre ele de cum o sunt surorele lor pusene, pentru simpla pricina e& pe cand limbele latine a- pusene au cu ele wi singur clement comun, cellatin, intre din- sele au frei clemente comune gi anume cele mai insemnate cel latin, col trac gi cel slavon, Eat cum se pot ugor esplica particularititi ce un se véd de cit ta dinsele, precum schim- barea guturalelor in labiale: apa din aqua, lapte din \Tacte221 Temn din lignum; diftongarea lui e in ea gi oa cand silaba ur mitoare este scurtii precum: earbd din herba, doamnd din do- mina, oaste din hostis. ete. Am vézut ci aseminarea intre schimbarile de inteles a aceluiag cuvint latinese in cele doué limbi romine, acea din Dacia si acea din Macedonia, nu dovedexte absolut nimic in privirea unei desvoltiri a acestor doua limbi pe acelag_teri- toriu, de vreme ce vedem reproducéndu-se acelag fenomen pe o scaraé mai intins’ intre toate madulirile familiei latine, care de si au fara indoialé acceagi obirgie, totus nu s’au dos- yoltat nici odata pe acelasi pimant. Argumentul acesta al d-lui Hunfalvy nu poate deci avea nici o tarie, Noi v'om atrage Iuarea aminte asupra unui altui fapt, care rimine absolut neesplicabil in ipoteza unei desvoltdri comune a ambelor limbi romine. In aceasta ipotezi anume ar trebui ca limbele acestor doua. popoare si aibi pentru termenii de obdirsie latineased, acolagi cuvint pentru aceiasi ideie. Gasim din contra din asemiluirea acestor limbi ci de gi s’au ad&pat 1a isvorul comun al latiniti- fei, cle intrebuintazi adese ori termini, deosebiti, tot de obir- sie latineasct, pentru reproducerea aceleiasi idei. Ast-feliu gisim ci: daco-rom. de Ia lat. in mac.-rom-se numegte de la lat. luna luna mosu mensis tener tenerus gione juvenis dowezeci duo decem gingifi viginti cugeta cogito ‘mintuese ‘mens trimite transmito pitrece pertrajicio core quaere dimandare de mandare sitruta salutare basare basiare friguri frigus hiewra febris peimint pavimontum loc, faré locus, terra strica striga (strix) — Tupere, spargere rumpo, spargo Cuvintele identice cu daco-rom. ce existé in limba mac.-rom.222 precum mintui (cu i), pitreee, loc, rwmpe, au alt infeles de cit acela ce’l posed in mac.-rom. Prin urmare videm cit a- ceiasi nofiune este reprodusit in ambele limbi prin cuvinte la- tinesti deosebite si cit din potrivi acelas cuvint de obiirgie latin’ are in ambele limbi un alt inteles. Aceste deosebiri nu se pot inst nici de cit infelege in ipotesa unei desvoltari comune aambelor limbi, Caci co imprejurare ar fi putut impinge pe Rominii din Dacia trajant a forma cuvintul de friguri dupii radicalul frigus pe ciind acei din Macedonia si’ alciitueascit dupa insusi forma derivata latineasc’, febra? Pentru ce Daco- Rominul ar fi scos el cuvintul de saruta, in infelesul de ba- siare, de aiurea de cit din prototipul latinese, si anume din salutare, si este de observat ci Daco-Rominii au trebuit si formeze acest nou cuvint dupd disfacerea tor de truuchiul macedono-Romin, cind perduse de mult atingerea cu elementul roman din care esise. Dack acuma presupunem ci au witat cu- vintul de bayare al Macedono-Rominilor, ar fi natural si’] gisim inlocuit cu un altul de origin’ streina, slavon sau alt ceva, ear nu cu unul tot Iatinese, pe care Daco-Rominii nar fi avut de unde sa'l ie. Dl. Hunfalvy nu face si reiasi de- clit aseminirile ce ar fiinfa intre daco—gi macedo-romina ; dacé s'ar urma pe aceiagi cale cu romina gi italiana, s'ar pute ugor dovedi o asemanare aproape tot aga de mare in- tre ambele limbi. De altfeliu cum s’ar putea explica forma aproape identici a vorbei ambo: amendoi in romineste amen- awoi in italieneste, precum gi altor“termini reprodusi mai sus? Pentru a judeca despre gradul de afinitate a dou idio- muri, noue ni se pare ci nu trebuie si ne ocupim de puncte- le asenvindtoare, fari de care nu poate exista o afinitate, ci de deosebirile pe care idiomurile comparate le infitosazi de la unul ta altul, Dac& aseminim gramatica ambelor limbi romine, gasim c& plusquamperfeetul este format intr’un cu totul alt chip in223 limba macedo-romini, de cit in cea daco-romina, In locul finalei sem etc. gisim in limba macedo-rominit’ca gi in cea francez’ imperfectul verbului ajutitor si partieipiul trecut a verbului conjugat: Daco-Rom. ‘Macedo-Rom. eu avusem eu aveam avuté tu avusesi tu aveai avutit el avuse el avea avuti noi avusem noi aveam avutii voi avuseti voi aveati avuti ei avusi clji avea avuti Conjuctivul este format in limba macedonicé in toate tim- purile sale intr'un chip cu totul particular, prin ajutitorul si furi (fuerim) pe cind in daco-romina el ie nastere prin conjuctiunea: sé, que al Francezilor. Daco-Rom Macedo-Rom. Si am Si furi ci eu am si ai > teal sit aibi » el are si avem > noi avem si aveti > Voi avefi sii aiba > cli au. In macedo-romina se pune prepositia de dupi nume- ralele de la 10—20 pe cind in daco-romina numai pe la 20 inainte: ,Iristos avea doisprezece di apostoli*. Pana si: vocalismul acestor doue limbi este deosebit, cici limba mac.-rom. nu posed’ voeala adineli guturali: 7 inlocu- ind-o pretutindene ca cea mai slabi @ aice deosebirea este cu totul insemnitoare, cici se referi la in: constituirea fandamentala a limbei,224 Macedo-romina posedi in sfirgit mai multe cuvinte a ciror infeles este mult mai apropiet de acel latinese de cit cnvintul identic daco-romin, Ast-fel a vdtima=victimare are in mac.-rom. infelesul latinese de ucide, pe cind in daco- rom. are pumai pe acela mai indepartat de a rini, a face reu. A spuneexponere insamni in mac.-rom, a artita, pe cind in daco-rom. are intelesul de a zice. Alcituirea frasei este apoi cu totul alta in ambele limbi si in deobste, cu toati asemiinarea ce se aflé intre ele si care este mai mare de cit acea care le leagi de idiomurile latine apusene, ele sunt indestul de deosebite si alcituesc doue feluri de a vorbi atit de deosebite in cit na este cu putinfi a se admite c& ele si se fi desvoltat pe acelas teritoriu. Daco-Rominii si Macedo-Rominii sunt deci doue popeare deosebite prin obirsia lor, care datoresc aseminarea lor co- virsitoare imprejuriirei ci se trag din amestecul acclorasi e- lemente. Pentru Rominii din Macedonia elementul Jatinesc provine de la coloniile pe care inc republica romani le tri- misese in acea fara, in Epir si in Tesalia dup’ reducerea Macedoniei in stare de provincic. Latinii se bultuird aice pe clementul de bastini, care era de vift track, ca gi in Da- cia traiani, unde un popor tot de ras’ tracd, Daco-Getii, for- mau substratul pe care se risidi tloarea romana. In sfirgit elementele slave furi aduse de poporul Sleveuilor, care ine- 4 Europa risfriteané din Janful Carpafilor pani in fun- dul Greciei. Nu este deci de nevoe pentru a explica aflarea unui popor de vit& latin la sudul Balcanilor, de a aduce aice din Dacia traiand, cind obirsia sa deosebiti este atit de ugor do gisit in izvoarele istorici romane. © alti greatate si aceasta neresturnabild, se ridic# ins in protiva parerei ci limba daco-romini n’ar fi de cit un dia- lect al celei macedo-romine, care lua fiinfi dupa ce o parte225 din acest popor se despir{i de trunchiul comun pentru a merge si se stabileasci pe cursul inferior al Dunirei. Este anume un fapt recunoscut de catra toti acei ce au visitat pe Rominii de la nordul Dunarei, anume ci acest popor for- meazi un tot mai pe deplin omogen, De gi este impriis- tiet pe un teritoriu de aproape 300,000 kilometri patrati, in- tindere egali cu acea a Italiei si care intrece jumitate din acea a Frantiei, poporu) romin wu infitogazi mai de loc deo- sebiri dialectale in limba de care se slujeste. Sunt oare care deosebiri in accent, in pronuntare, in yocabular, dar dinsele chiar sunt minime gi nu se intind nici de cit asupra esenfei limbei. Aceasta este din potriva una ¢i aceagi gi este inteleasi fara de nici o greutate de la malurile Tisei la a- cele ale Nistrului. Un atare faptpoate pairea in destul de a- far din cale, cind intilnim aiure deosebiri atit de insemnate in felul vorbirei aceluiasi popor; ast-fel este cunoscut ci Nor- mandul nu se intelege cu Provansalul precum si Lombardul nu poste pricepe pe locuitorul Romagnei, nici Venetianul pe Piemontez ’). La aceste popoare unitatea nafionali nu este minfinuti de cit prin limba culté care pitrunde in toate un- gherele. La Romini unitatea este fircasci; aceiasi limba slujeste poporului intreg ca mijloc de impirtasire a gandi- rilor®) gi apoi unitatea poporului nu este numai cit inte- lectuali, cise intinde inc& sila partea morala,la moravuti gi Ja obiceiuri. ‘Aceasti omogenitate atit de deplini a poporului romtn ar ramanea neesplicabilé daci s’ar admite ci deosebitele sale pirfi de dincoace de Dunire s’ar fi desvoltat intr’'un chip separat. Pentru a ne da sami de ea, trebue numai de cit 1) Emile Picot, Les Roumains de la Macedoine, Paris, 1875, p. 84- 4) Emile Picot, Documents pour servir A Pétude des dialectes ron- mains, Paris. Cf, Cihae, dictionnaire &Etymologie daco-romane, E- Iéments Slaves ete, Francfort s, M. 1879, p. X. .226 s& primim pirerea ci deosebitele elemente din care se al- citueste nationalitatea romini sau fiert intr’an singur tot it mijlocul Carpatilor. Atunci se poate usor giisi cheia unititii etnice a poporalui rominesc. E drept ca si ipotesa sulzero-résleriani cauti si esplice in felul ei unitatea national a neamului rominesc, punénd inchegarea ei in sudul Balcanilor. Dar in acest caz aceastd unitate ar trebui sit fie tot aga de deplind gi pentru Romt- nii din peninsula baleanied, cea ce mu se intimpli, dupi cum am vézut’o mai sus. Trebue intr’adevir luat aminte ci pentru a explica diferentele (fie si numai cit dialectale) in- tre Rominii din Macedonia si acei din Dacia, trebue admis numai de cit ci aceste doue limbi incepurd a se diferentia dupa dispirfirea popoarelor ce le vorbese. Formatiunea lim- bei romdnesti nu era deci incd terminaté cind Rominii care uenird si ocupe Dacia (in ipotesa résleriana) se desfiieurd de trunchiul lor de bastind, Rominii din Balcani, cdtra sfir- situl veacului al XII-lea. $i find c& un dialect si incd u- nul aga deosebit nu ie fiinfi in citi-va ani, eati-ne sititi de a admite ci diferentarea limbei daco-romine de acea a Ma- cedo-Rominilor se urudri incd un timp oare care dupa age- zarea lor in Dacia, pind ce ajunseri ambele idiomuri a lua forma lor definitiva *). Acuma insa, daci formafiunea limbei romine nu era inct 1) Posediim dovezi positive ef aceste doe limbi eran diferen- fate si anume asupra unui punt prea important, forma articolului postpus (care la Rominii de la nordul Dunarei este «2 ear la cei de la sud Iu) ined de la incepntul veacului al XIll-le, Ast-fel pentru Valachii din Peninswla Baleanului intilnim la. scriitorii Bizantini inea de prin secolul al X-le (Const. Porphyrogenitul) numele Serbilor sub forma curioasi : ZépShot care nu se poate explica ast-fol de cit prin acea ch Bizantinii primise numele a- costui popor transmis prin Romini: Sirb-tu, Sirb-1iz, Daco-Rominii din potriva in un document dia veacu! al XUi-lea, 1281 (vezi mai sus 1p. 138) aveau forma wl-pentru articolul postpus—Buitd filio Stoje".227 terminaté cind Romtnii ocupari Dacia, ea ajunse a’si fixa for- mele dupi agezarea acestui popor la nordul Dunarii, Car- pati inse opuseri tot-deauna o stavila neinvins’ popoarelor ce locuiau pe ambile lor laturi, Eaté pricina primordiali a desbinarei politice in care au intdrziat Rominii. Partea aces- tui popor care ocupase Transilvania intra in curind in sfera de intindere fireascd a poporului unguresc, care se_ stabilise in cimpiile Tisei si a Dunarei mijlocii si de acolo putu u- sor pitrunde in Transilyania prin largile vii ale Samegului gi Maregului. Ramura risiriteand a neamului rominesc care ocupi astizi o parte din gesul cel mare oriental al Europei, unde se intinse puterea rusascé, isi vézu in curind soarta hot&ritA prin istoria acestui popor. Dar carpatii n’au ridicat nu- mai cit 0 stavilé politica intre Romini; ei se opusert chiar si la atingerea fisict a poporatiunilor pe care le despartiau. Rominit din Moldova gi Valahia trair& cu totul deosebiti de fratii lor transcarpatini, Toata istoria lor o dovedeste cu pri- sosinfi; ast-fel pe ciind faptele caracteristice a le istoriei principatelor dundrene sunt aproape aceleasi in ambele teri, acele ce se referd la istoria Rominilor din Transilvania sunt cu totul deosebite, ca si cind sute de poste iar fi despartit. Este dovedit pri documentele gi prin istoricii analisafi de noi mai sus ci Rominii se aflaz incd de prin secolul al XII-le de ambele parti a le Carpatilor. Putin timp dupi aceasta ti yidem coborindu-se din Maramures in Moldova gi cu cati-va ani inainte fi intélnim tocmai in Oltenia. Departarea intre aceste de pe urmé teri este insi imens& gi dacdé limba Ro- minilor war fi fost ined formatd cdind ei au venit in Dacia, ar fi trebuit ca, desvoltdndu-se mai departe, sd dee nagtere in nigte regiuni atat de indepartate prin agezarea lor, Ia nigte dialecte aproape tot atdta de deosebite intre ele, precum este deosebit pretinsul dialect al Macedo-Rominitor gi acel al Da- co-Rominilor. Aceasta insi nu s’intimpli, ci Rominii de din- coace de Dunirea yorbesc 0 limbi una gi aceeasi.228 Teoria lui Rosler nu poate esi din aceastii dilema : sau limba romaneasca era in stare de formafiune cind Rominit trecuré Duniirea gi atunei ar trebui si affiim dialecte intre provin- ciile indepartate locuite de Romini Ja nordul fluviului, sau limba lor era acum inchegati gi atunci deosobirile ei de ma~ cedo-romina rimin 0 gicitoare neinfeleasi. : S& trecem acuma la elementele streine confinute in limba fromina vorbitt la nordul Dunaret gi a edvor fiintare in ea se pretinde a nu putea fi esplicati de cit prin formatiunea sud-dunireani a acestei nafionalititi. Limba Rominilor Da- ciei traiane infiifogazi ciite-va cuvinte de obiirsie greaci gi anume vechi *), a céror aflare in- organismal seu pare a tre- but si rémini neintoleasi pentrn acei ce ca noi sustin ct acest popor n'a pirisit nici odati Dacia, si care din potrivit s'ar esplica prea usor in ipoteza zemislirei poporului romi- nese in apropierea nationalitite! grecesti. Printre aceste cuvinte vom cita: mie- ps, argat=—tpyd camatd==nipatcs, martur=ydprnp, acun-—=inuhy, pdreu=-neges, papurié-—nirnges, tufd-—ien, (in intelesul de nimic, precum in expresiunea: tufi in punga), *) cimb: SuBeos, Esplicatiunea acestui fapt este inst cu. total fireascd. Este cunoscut ch o parte din coloniile stremutate de Ro- mani in Dacia, erau de obirgie din Asia minoari, adeci din teri unde se vorbea greceste si colonistit sosifi din a- ceste provincii trebuiau si vorbeascé si aceasté limbi, cel putin generatia care fa adus& in Dacia, Ea dispirn in si- pul elementului roman, dar nu fri a lisa urme a_fiintirei sale in cite-va cuvinte de obirsic elin’ care se afla astizi in limba romini. 4) Acele moderne an fost introduse mai ales in epoca Fanariofilor. 1) ‘Trebuie deosebit cnvintulin acest infefes, care se trage evident din grecoasca de celalalt cuvintidentic : tufa (deiarba, fori) dela latinul dufa,229 Ast-fel de si limba de obstie admis& pentru inseriptiuni este cea latin, se gisesc totusi mai multe de ace-te redac- tate in limba grecease’ '). © cohort ajutitoare-de Greci din Comagena, provineie agezata in Asia langa malurile Eu- fratului, era stabilits in Dacia, si se stie ct aceste cohorte erau compuse din striini desfiirafi, tocmai in scopul de a dis- truge nationalitatea lor. Aceste colonii grecesti trimise in Dacia aveau Dumnezeii lor, templele si preofii lor precum si intovarigirile lor par- ticulare. Ast-fel intilnim pe Jupiter Tavianus adorat de col- leginm Galatorum la Zeugma; aiurea aftim pe Galatae con- sistentes, collegium Asianorum sub wm spirarcha, colleginm utriculariorum Adrastae. Tot aa mai intalnim inchinarea Ini Jupiter Heliopolitanus si aluiT. Brisenus, a lui Zeve Zagdév- Syvec,a lui Deus Azizus numit gi puer bonus posphorus, a lui Aesculap din Pergam a lui Jupiter Dolichenus deus Comma- genorum, ete. ete. Culturile Zsisei gi ale lui Mithra, de si imprastiete in tot imperiul Roman, poarti in Dacia un caracter grecese deo- sebit. Asa Isis poarti numele de Myrionyma si Mithra sau soarele pe acela de Hicrobulos, care nu este alti ceva de cit zeul IagiZou2eg din Palmira. Preofii care slujese aceste zeitifi poart’ adese ori nume de 0 coloare greceasc neindoelnic& ; aga bun’ oari pentru inchinarea Ini Jupiter Dolichenus gisim urmitoarea inscrip- tiune care pomeneste nume de preoti firi indoiali Gre Iovi optimo maximo dolicheno et deo Commagenorum, Au- relius Maximus et Addebar Semei et Oceanus Socratis sacer- dotes, v. 1. p. 2) Apoi iscriptiunile amintese uneori anumit indiviai de obtr- Akner und Mailer, Rémische Inscriften in Dakien, No. 79, 192, 362, 541, 608, 666, 699, 850, 875, 877, 948. %) Abner und Miiller, 1. c. No. 558. Pentru aceasti chestiune vezi Goos, Untersuchungon ueber die Innerverhilinisse des trajanis- . chen Dakiens in Arhiv fir siebenbirgische Landeskunde, 1874, p. 108 §. 0. )230 sie din Asia. Ast-fel un civis Bithinum, 0 Isidora domo Asiae. *) Toate aceste fapte arati indestul de limurit ci Asiaticii erau destul de numerosi in Dacia si ci ei pistrase, cel pu- tin in cele intéi timpuri ale petrecerei lor in noua patrie, congtiinfa individualititei lor deosebite de restul societatei aduse cu ei in Dacia, prin urmare caracterul lor particular, grecese, Fafi cu niste asemine imprejurari ar fi cu totul afard din cale a nu gasi in limba romind de astizi urmele unui ele- ment constitutiv atit de insemnat al acestei nationalititi. Nu este deci de nevoie a recurge la teoria emigratiunei trans- dunarene pentru a esplica grecismele limbei rominesti. DL Hunfalvy dai o valoare cu deasebire insemnatd cuvin- tului Biseried, pe care ’l deriva din grecescul Bastia si asupra ciraia observd urmitoarele: ,Jn toate limbele slave biserica se numeste cirkve, pe cind in toate cele romanice nu- mele seu se trage din latinescul ecclesia. Daci limba ro- mind ar fi Iuat nastere la nordul Dunirei in Transilvania sau Rominia actual, ar trebui ca cuvintul pentru aceasti, idee sa fie sau ecclesia, presupuniind stiruinta Rominilor in Dacia, sau circve din pricina vecinatatei Slavonilor. Cuvintul bise- viet araté deci o obirgie meridional, o vecinitate a natiunei geecesti.* *), Yom observa mai inti ci cuvintul rominese bi- serict. nu se trage din prototipul grecese Basaay, dar din derivatul seu latinese basilica, dup’ cum gi cuvintul frances église igi trage rindul de Ja forma derivata latina ecclesia si nu de la acea primitivi greceascd Kwdnsta, Intr'adevér cu- vintul rominese posedii pe » inifial Jatin si nu pe B grecese. Tot aga e gi cu Joter care vine de la latinescul baptizo si nu de la grecescul Baxsitu, cici B initial grecese sau pas- 4) ©, LL. 1 Nr. 1229, 1924 4) Anspriiche, p. 212,231 trat in toate cuvintele imprumutate din aceasti limba; aya Vapsca de la Binw ; Vasilicale, Baciink; varvar, Adpbapos ; ete. Acest cuyint biseried, care nar fi extraordinar la Romi- nji de fa nordul Dunirei, chiar cind s’ar trage din grecegte, a fost deci lisat in ea de colonii romani care’) im- prumutase de mai inainte din limba greaci. Cea ce do- vedeste ins’ intr'un chip invederat ci acest cuvint n’a trebuit numai de cit si fie imprumutat de Romini de la Greei, esto aflarea Iui la Ladinii din Engadin (Svitera) sub forma Baseilgia—biseric’i, care popor de viti romani n'a fost nici odati in atingere direct’ cu coboritorii lui Temis- tocles. Kata la ce se reduc ,puternicile* argumente a le D-lui Hunfalvy! Dar fiind vorba de bisericd si nu uitim a aminti o alté in- timpinare, cu mult mai extraordinaré a d-lui Tomaschek, u- cenicul cel nou al teoriei Résleriane, care ca toti neofitii im- brifosazi cu o cildurdé tinereasci invatitura, acarui adevar, din nenorocire, nw’l infelesese 12 prima intilnire, El se xos- teste in chipul urmitor asupra acestei imprejurari in cea mai noua scriere a sa asupra Rominilor: ,,Este cu totul peste putinfi de a sustinea o stiiruinfi a locuinfei Valachilor in regiunea Carpatilor cu incepere de la perioada romani... Limba infitosazt in cea mai mare parte a elementului seu roman nu caracterul lui sermo latinus din prima epoct im- periali dar o desvoltare mult maj tirzie, starea lui sermo rusticus dintre anii 400 si 600 d. H.“ Domnul Tomaschek aduce in sprijinul acestor cuvinte vorbele crestinesti de o- birsie latin’ care se afl, in limba romina si pe care le am reprodus gi noi mai sus, (pentru a dovedi ci Rominii_pri- mise cele inti notiuni ale crestinismului inci din vremile stiipinirei romane). Ast-fel d-sa ingiri vorbele: lege, dumne- zeu, sint, a se inchina, a blastama, piteat, botez, pigin, cruce, ajun, pareasime (quadragesima) etc. Apoi adauge: ,Foarte232 insemnat pentru chestiunea valaci si una din dovezile cele maj incheietoare pentru positia i obirsia acestui popor este si cuvéntul bisericd, macedo-romin beserica, istrian baseriche. Am réméinea foarte indatorati apiritorilor continuiti{ei 1o- cuintelor romine in Dacia traiani, daci ar bine voi sé ne spunii in ce chip oare s‘ar fi putut desvolta si mintinea a- cest cuvént in infelesul pe care’ are, in regiunea Carpatilor, fart. dea pune in joc combinatiunile cele mai peste putiniti *). Totugi acelag autor recunoaste singur ci tot acest cuvint de basilica s’au pastrat in sensu) de biserici gi in dialectul Grisonilor sub forma baselgia, baseigia® *), La rindul nostru nu fnfelegem si am ruga pe d-l Tomaschek si ne limureasc& pentru ce-obirgia cuvintului la Romini ar cere un dant de combinatiuni peste putintit pe cind aflarea lui la Ladini s’ar intelege de la sine? Dar apoi sermo rusticus a d-lui Tomas- chek care era vorbit de latinii peninsulei Balcanului, gi a c&rui caracter Var pistra elementul romanic al limbei ro- mine, ni se pare ci nici cel mai indricit ,Hexentanz“ n’ar putea isbuti a regisi din el micar o singuri frasi. Cine au auzit vre odati vorbindu-se de el, dacd nu prin cele doue cuvinte din Theophylact si Theophanes: ,torna fratre“? Cel mai vechiu text in limba romanici pistrat pina in zilele noastre este jurémfatul ui Carol Plesuvul din 842 gi acea- sta pentru apus, unde se afl o tradifiune literari puternica. Si d-l Tomaschek pretinde a recunoagte in elementul latin al limbei romine caracterul dialectului romanic oriental din veacul al IV—VF-lea dupa Christ! 0 asemene pretentie este curat. yorbind absurda, si numai cit chestiunea romin& in care in- teresul adevarului nu este singurul mobil a pretinselor cer- cetdri gtiintifice, putea da nastere unor asemene aiurari. 2) Tomaschek, Zur Kunde der Haemus Halbinsel, Wien, 1882, p. 54: avon sie nicht einen Hexentanz der abenthenerlichsten Combina- tionen auffahren wollen“. . %) Thidem.233 Un alt element a carui aflare in limba rominaé ar stirni greutifi faptului stéruinfei Rominilor in Dacia, este aga nu- mitul element albancz. Este netigiduit ci limba Rominilor de la nordul Dunirei confine cite-va cuvinte care se apro- pie de albaneza si care samap& a se trage din ea. Dictio- narul d-lui Cihae numera vr’o patru-zeci, din care ins cele mai multe se pot pune la indoiali. Poporul albanes find eu to- tul despiirfit in mod geografic de acel daco-romin, s'ar pii- rea cli infifosarea acestui element in limba sa nar putea fi esplicata de cit prin formatiunea sud-dundreaua a acestui popor. Si cercetim aceasta intimpinare, care pare prea insem- nati la prima videre : In rindul intdi observim ci elementul asa numit albanez a limbei rominesti nu se affi numai cit in vocabularul seu, cae din protivé. pare a fi suferit numai o slaba inriurire, dar inci in formele generale ale limbei precum in formatiu- nea viitorului verbelor prin ajutatorul voi: voi avea, vei a- vea, va avea, care este jdentici cu acea a limbei albaneze care face viitorul seu tot prin ajutitorul voi, do: do kem, do kes, do ket=voi avea, vei avea, va avea. De asemene este si cu articolul care se pune in romineste ca si in. al- baneza in urma substantivului, pe cind in limbile neolatine apusene el formeazi un cuvént deosebit care merge inain- tea numelui: omu-/, feme-a, cine-Je; Thomme, fa femme, le chien. In limba albanezi avem deasemene: kjen-i—cinele kjen-te—cinii. O_a treia particularitate a limbelor romine si albaneze este modul de formatiuue a nameralelor intre zece si doue-zeci prin interpunerea prepositiei spre intre unitati si zecime: Romin Albanez un spre zece vji mbe djete doi spre zece dn mbe djete trei spre zece tre mbe djete234 Este inviderat ci daci vecinitaten a doue popoare poate da sami despre imprumutirile mutuale ce ele tsi pot face in vocabularu) Jor, aceasta imprejurare nu este indestulitoare pentru a esplica inriurirea pe care o limb’ 0 exerciteaz’ a- supra insusi constitutiunei celeilalte, asupra modificirei flexi- unilor, regulelor gramaticei sav ale sintaxei. Inriurirea in acest de pe uma caz este cu mult mai adinci; ea au atacat chiar esonfa limbei si nu numai eit partea sa cea mai putin insem- nati, comoara vorbelor sale, Pentru a esplica o asemene iu- riurire vecinitatea a doue popoare nu mai ajunge; trebue sii se fi infimplat amestec, absorbire a unei rase prin cea- Talta. Insugi d-l Himfalvy, cu toate cd nu pare a’si da bine sami despre deosebirea nemasurata ce se afli intre aceste doue feluri de inrivriri, primeste teoria d-lui Zomascheh, care tocmai pentru a esplica fiintarea acestor elemente _al- baneze, constitutive in limba romina, le face si vin din a- mestecul rasci latine a cuceritorilor Romini ce popored trac al Bessilor, care locuiau in acel timp regiunea Baleanilor. Cind un popor se amesteci cu un altul, precum a facut~’o ‘Tracii si anume Bessii cu colonistii Romani si cu veteranii legiunilor si ‘si perde limba, el face tot deauna si treaci in nout seu idiom, cite-va forme gramaticale din cel vechiu* *), Nu este oare de mirat de a gisi ling’ o gindive aga de Jim- pede gi de adeviraté (care ce e drept nu este de cit im- prumutati), aceasti-laitd care o contrazice de a totului tot: »Aceste analogii in formele gramaticale trebue si intireasca presupunerea cit obirgia comundé a limbei romine trebue si fie ckutati in sud in apropicrea Albanesilor® *), Originea 1) Angpriiche, p. 213, 2) Idem, p. 212: 80 mns5 dics die Vermathung bestirken, dass der gemeinschaftliche Ureprung der raminischen sprache im St- den in der Nahe der ATbanischen, gesackt werden miisse".235 comun& a limbei romine? gi cu ce? d-1 Hunfalvy pare a se gindi la o origine comuni a rominei cu albaneza; apoi el zice anumit ch aceasti origine trebue céutaté in apropierea Albanezilor. ‘A fi inst apropiefi este cu totul alti ceva de ett a avea © origine comuni. Dupa d-1 Hunfalvy limba romina ar avea © origine comun& cu albaneza, s’ar fi desvalit ins& in veci- nitatea acesteia si in acelag timp s'ar trage din Bessii ro- manisati. Co logic ! Vecinitatea deci a Albanezilor n’ar putea esplica elemen- tul ¢racic (eaté adevaratul seu nume) al limbei rominesti. Pro- tivnicii stéruintei Rominilor in Dacia se véd ei ingii siliti a recurge la o alti esplicatiune. Fi admit c& acest element este datorit unui popor de vifi tract, ca gi Albanezii de astizi, care fiind absorbit de inriurirea covirgitoare a ro- manisarei ,ficd si treaci in noua sa limba cite-va_ particu- laritafi ce se aflau in cea veche‘. Daci Incrurile sunt ast- fel, pentru ce nu am admite oare ci acest element trac din limba daco-romini vine de la poporul G@efilor sau al Dacilor, pe care Romanii {l romanisari in Dacia traian’, in- tru cit astiizi este obsteste recunoscut c& Gefii gi Dacii erau popoare de rasi traci, ca si vechii Bessi sau Albanezii de astizi? Eat deci ci si elementul pretins albanez din limba romtni este pe deplin esplicat gi anume earisi f+ ria recurge la tesa formatiunei nationa lititei romine la sudul Dunarei. Cite-va consideratiuni filologice pe care le imprumu- tim de la D-1 Hasdéu *), vor intari inci gi mai mult aceasta esplicare a albanismelor limbei romine. Limba albanezit posedi si dinsa clemente latinesti, de gsi sunt mult mai putin numeroase de cit acele ce se afd in cea romineasci; dar aceste elemente sunt in cea mai mare parte altele de cit acele co se aflii in romiinegte, bunit oar’: 4) “storia critic’, p. 303 gi urm.236 albanes eatin romin tra trabs grind’ (slavon) mic amicus prieten (id) kembe gamba glesna (id) giind gens neam (imaghiar) fer infernum iad (slavon) Alta dati acelag obiect e desemnat in ambele limbi tot prin un cuvént [atinese insti deosebit. albanes latin romin latin grie grex turma, turma liume flumen riu rivus fat fatmin soartét sors Aceasta nu face decit intireste observatia insemnata mai sus (p. 221) ci limba albanezi ca gi cea macedo-romin& au imprumutat elementul lor latinesc la un izvor deosebit de- cit acel de unde’l trase limba daco-rominé. Sunt cite-va ¢pvinte romino inrudite eu albaneza, care dovedese tocmai in chipul cel mai neindoelnic ci elementul aga numit albanez al Jimbei rominesti n'a putut fi luat de la acest popor, dar ck apartinea unui altuia de aceasi rast, céa ce osplici indestul analogia ce se regiseste intre ter- minii rominesti si acei albanezi. Ast-fe] cuvintul darzd insamndé pe romineste cocostire si anume varietatea cea cu totul alba a acestui soiu de paseri. Acest cuvint isi giseste etimologia numai cit in albanezul bard care vra se zicd, alb. Totus Albanezii nu numesc cocos- tircul cu un nume derivat din bard, ci cu un altul cu tetul deosebit: lelek. Este invederat ci Rominii trebuiré si impru- mute terminul lor de bared de la o alta limba de origine identicd cu acea albanezi, care insi poseda pe cit adjectivul bard pe atita si substantivul bared din care Rominii nu luara decit pe acest din urmé; cici ei nu puteau doard imprumuta de Ja Albanezi o insemnare derivatdé pe care acestia nu 0 pose-237 dau ei ingii, gi dac& s’ar admite ci Rominii au dat ei la lu- mini aceasti insemnare deriyaté de darzé, ei ar trebui cu a- tita mai mult 84 posede in limba lor cuvintul radacina bard =alb, care nu se afla, fiind inlocuit prin latinescul alb—al- bus. Albanezii posed deci cuvintul originar bard gi nu. pe derivatul seu barzd. Rominii din protivé posed pe derivativul barzi gi nu pe originarul bard. Ne pare inviderat cd acest imprumut deosebit al aceluiasi termin a fost facut de am- bele limbi la un izvor comun, limba traci, care era vorbiti atit la nordul cit gi la sudul Dundrei. Tot ast-fef sti lu- crul gi ex cuvintele urmitoare, care au in cele doud limbi, romina gi albaneza insemniri deosebite de si pleaci fara in- doial’ din aceagi rédacin’. Rom. . Alb. Mire mire (frumos) —_-mirch (endic) insurat Codru —kodre (movili) kod (celtic) padure Mal ‘ malli (deal,culme) mala (scr.) _ creasti demunte Ciocdrlie zok (mic pasere) ciakur (pérs.) patirniche Siopdrla sapi sopirla ——eznpa (grec) gopiixld Insemnate sunt mai ales aceste dow’ din urmk cuvinte intr'adevir, de gi rominescul cioeiirlie este identic cu alba- nozul cok, este inviderat ci ela trebuit si vind in romineste din o limbit inrudita inst alta de cit albaneza, care limbii poseda acest cuvint sub o formi mai pling, analoagi persului ciakur (cr). Vorba sioparla care in albaneze au perdut pe 7, sapi si Yau pastrat in limba romini pe cit gi in cea gro- ceasci, dovedegte limurit acelag Iucru. Terminul rominese mire avind in accasti limba un infeles mult mai apropiet de acel al cuvintului identic zendic, decit al celui albanez, do-: vedeste incl e& acest cuvint n’a putut fi imprumutat de cii- tri Romfni din’ limba albanozi, dar ci deriva dintr’o limb238 de aceiasi origine, de gi deosebiti, Se amintim in sfirsit nu- mele Dundrci acirui analisi am reprodus’o mai sus. 4) Elementul deci pretins albanez al limbei romine nu este decit acel lisat de vechii locuitori ai ferii, Tracii Daco-Geti, in idiomul pe care Romanii i] impusera. Esplicarea sa nu trebue prin urmare ciutatit dincolo de Dunirea. Sa trecem la elementele ce au pitruns mai tarziu in limba rominia gi in intaiul loc la acel slavon. Elementul slavon care se giisegte in limba romini este a- cel al Slavonilor sudici sau Sloveni si nu acel al celor nor- dici sau Ruteni. Résler pentru a putea impaca acest fapt cu teoria sa, sustine ci Slovenii n’ar fi locuit nici odati pe ripa nordicd a Dunarei si cd regiuuile aceste au fost cople- site pe timpul navilirei de cétré familia slavonii a Rutenilor. Limba romini putea si’si primeasci clementul seu slav tot aga de bine la nordul ca gi la sudui Dunirei.... dar idio- murile slave care resunau in dosul Tisei, la nord gi la sud erau esential deosebite; ia nord locuiau Rutenii (Rusii) care se tin de marea familie a Slavilor septentrionali; la sud s’in- tindeau Slavii Bulgari, aleiituind impreun& cu Serbii ramura slovena a acestei rase. Daci limba valacd ’si au luat ele- mentul slav in terile nordice ea va trebui se poarte semnele caracteristice ale dialectului septentrional; dacd din potrivé ea si l’au cules la sud, va trebui s& samene cu acel sudic. Slavul insi in romineste apare ca sloven in loc de a fi ru- toan, dupi cum ar cere-o pretentiunea stiruintei Rominilor in Dacia Traian’. *) . De maj multe ori in cursul acestui studiu am aritat c& Risler mu se prea uit& la texte cind are nevoie de demon- strat ceva. De asti data insi se pune in contrazicere atit de flagranté cu mirturisirile cele mai limpezi a atttor autori a) p. 188 nota. 3) Rom. Stud. p. 127.239 bizantini, in cit numai cit cea mai neagri ri credin{a putea si’ impingi a sustinea o asemenea test in potriva celor mai neindoelnice arktari. Autorii bizantini rapoarta anume ct Slavonii sianume acea de rash slovend, after, incepurd a nivali in imparitia lor, de pe timpul stipinirei Avarilor in Panonia, Ast-fel Menandru ne spune ci in anul 581, al patrule al dom- niei lui Tiberiu, Grecia fu pustiita de citrd Sloveni pricind pentru care Romani (adeci Bizantinii) rugari pe Avari a in- tra in fara Slovenilor, spre a sili pe acostia a pirasi impe- riul roman, Diucele Avarilor trece cu 60,000 de cavaleri din Panonia in Iliria, si de acolo se indreptari citrit Scitia (Do- brogia) tree¢nd cardsi Dendrea, si pustiind in lung gi in larg locuinfele Slovenilor. ') Acest popor locuia deci in acest timp la nordul Dundrei, in Valachia actuala. Aceasti ari- tare este intarité si prin alte locuri continute in istoricii din Bizan{. Slovenii, asezafi la nordul Dunizii, erau supusi sti- pinirei Avarilor, care fe ordond in 532 a trece Duniirea pen- tru a atica imperiul. *) Procopius pomeneste chiar aflarea Slovenilor pe ripa stingé a Dunirei in 533. El rapoarti ck generalul Chilbudius trecind fluvinli cu multi Romani, se prinse la lupti cu Slovenii pe care ‘i biitu desevirsit. *) Acelagi istorie caracterisazt ast-fel poporul Slovenilor : Slo- venii (&hzfive:) nu ascultiide an singur cap, si au agezeminte de- mocratice. Ei se inchiné unui zeu, pirintele trisnetului si ‘i adue ca jertf boi si alte dobitoace; recunose destinul, dar nw'i dau nici o patere asupra muritorilor; adora fluviile si nimfele, ficindu-le jertfi din care trag preziceri pentru vii- tor. Au drept locuinti niste corturisermane si schimba din timp in timp asezirile lor. La lupti ci morg obicinuit pe 1) Acest Ioe a fost intrebuinjat si mai sus, p. 104 i Teofilact VII c. 13. %) Procopius de B. G. e. 14.240 jos, purtind paveze si suliti. Limba lor este foarte barbara. Tofi sunt mari, voinici, nu au pelea foarte albi nici perii galbeni, dar acestia nici nu sunt negri, ci au din potriva o coloare rosietici, Spiritul lor mu este nici rew nici. in- sclitor gi fiind ei foarte simpli au multe moravuri bunice. »Bi ocupa cea mai mare parte a celei-l-alte ripi a Danu- biului.® 5) Acest loc arati in medui cel mai invederat ci e vorba de Slavonii ce se stabilir’ mai tirziu in peninsula Balcanilor, cea ce se poate recunoaste mai ales de pe caracteristica acestui popor, care nu ar avea pirul galben (ca Rugii) ci rosietic. Acegti Slavoni sunt insi ariitati ca locuind de cea parte a Duniirei, deci in ferile romine de astdzi. Procopiu repeteazi asemenea aritari de o multime de ori si nu trebuie de cit al deschide pentru a se convinge despre aceasta, Ast-fel aiure el adauge c Hunii (Avarii), Slovenii si Antii ar lo- cui nw departe de ripa Dunarei, de cea parte a fluviului), In 551 el rapoarti c& bandele Slovenilor, trecind Dundrea, devastart imperiul roman, inaintind pind la Naissos 5), Ce- lebrul slavist Schafarik, dupt ce aduce toate aceste locuri gi altele multe, inchee: pind acuma a fost vorba de acei Slavi care locuiau de a stinga Duniirei in foasta Dacie sau in Moldova, Valachia, Transilvania si in Ungaria nordosticé, de Ja Prut pani la varsarea Savei gi a Tisei in Dunire. Locu- infa de odinioari a acestor Slavi (Bulgari sau Sloveni) in regiunile unde se afla astiizi Valachii, Secuii si Sasi este mai presus de ori ce indoiali* 4), i Susfinerea lui Résler ci Slovenii nu s’ar fi affind cu locu- ) Idem. 2) Idem, I ¢. 27 8) Tdem, Iie. 40. *) Schafarik, Slavische Alterthimer II p. 159, Vezi-capitolnl asn- pra Slavilor Bulgari de la p. 152 inainte.241 inta pe malul sting al Dunarei este deci de o falsitate in- videraté si Rominii puteau foarte bine si’si dobindeascié e- Jementul sloven al limbei lor in Dacia traiana, de vreme ce Slovenii se stabilise la inceput aice, de unde apoi se intin- seri in peninsula Balcanului. Acest element sloven, care incepu a patrunde in nationa- litatea rominit‘odata cu agezarea poporului slaven insinul ei, fu intérit maf térziu int’un chip simfitor prin stapiinirea de a- proape opt veacuri a bisericei bulgare sau slavone asupra Rominilor, care introduse limba slavona si in organismul sta- tului ca oficiala si singura cultivati. Résler cu toate aceste nu se multimeste a tiinui toate do- vezile categorice despre atingerea Roménilor cu Slovenii la nordul Dunérei; el cauta inci si sprijine demonstrarea lui c& poporul romin n’ar fi putut dobindi elementul seu slavon de cit in sinul Bulgarilor, si intr'un alt chip. Se stie ch Bulgari, popor de rasi finie’, neam cu Maghiarii si Tureii, agezindu-se in veacul al VII-Ié Ia sudul Dunarei in mij- cul Slovenilor, pe care iam vézut ocupind impéritia bizantind dup invoirea dat& lor de imparatul, perdurt aice cu to- tul limba lor, dind insi {irei in care ei se agezar’ nu- mele lor, de Bulgaria. Résler intreprinde acuma de a do- vedi 0 tesi pe care ne. abtinem de a o califica. De si cele mai amirunte cercetiri n’au izbutit a descoperi ramisiti a le vechei limbi finice ale Bulgarilor in limba lor actualé, Rés- ler vroeste si afle asemenea resturi in limba romdneascd, din causi ci dinsa s’ar fi desvoltat. pe acelas teritoriu '). Metoda mu se poate mai extraordinart! Nu se stie daci se afl rimiisiti ale 4) Rom. stud. p, 258: ,Vielleicht hat die Sprache der heutigen Bul- garen noch Warter in sich die uns auf die Spur briichten was die alten, nicht stovenischen Bulgaren, tir ein Volk gewesen. Ich muss es anderen iiberlassen das Bulgarische darauf hin zu pritfen; ich will mich anf eine Kleine lingnistische Streife im Rominischen be- “schriinken* 16242 yechei limbi bulgare in idiomul insug ce s’a desvoltat chiar Ja poporul bulgar si se inceare a se afla asemene clemente in limba romini!! Cum si se dee insi de rimisiti bulgaro-finice in limba ro- mini, daci nu existd nici o urmi a acestei limbi cu care cle si poati fi asimiluite? Risler, pentru a ajunge la aceasta, porneste de la plrerea, ea insisi foarte controversati, ct Bul- garii ar fi o semintie finied din Ural, gi stabiloste apoi cole mai poznage aseminiri intre cuvinte yomanesti si acele ale popoarelor de pe malurile Wolzei. Si reproducem cite-va din etimologiile sale: Frasa care revine ca un refren in 0 poesic populari foarte respindita la Romini: sngird-te mdrgarite, gi care este tot ce poate fimai latinesc, anume verbul insero-ere si pronumele te, tu este de- dusi de Risler dintr’o zeitate samoiedica Sirtje! ") Roménes - cul noian este devivat de Roster de la tagwy-samoiedicul noane—cufundaciu, un soiu de pasere. Ce legiturii inst si fie intre noian gio pasere? Rosler a uitat sine spun’; prin urmare ela necunoscut prima regult ori-ciirei derivitri filo- logice, analogiasau inrudirea sensului. Dar poate cli s'a gandit la imprejurarea ci une-ori cufundacii se cufund in abisuri Cuvintul catic, care nu este alt ceva de cit slavonu? kadike, pe- lerin, stirman, s’ar trage din tagwy kaalitu, a ciruia insemnare nici n’o mai pune, atit de deosebit# este pe semne de acea a cuvintului rominesc; deal care este slavonul deal ar fi jurak- samoiedieu) éead—munte; lopatd, vs]: lopataomoplatit, vruss: lopata=lopata, ar proveni din ostiak-samoiedicul lap, laba== visli; toropi ar avea ridicina sa in jurak-samoiedicul ty- riew=a bate, cind eligi gtseste esplicarea sa fireasci in ysl. trupi bate. etc. ete. Résler sustine ci toate aceste cuvinte ar finigte gitcitori etimologice *), resolvite pentru int&ia oarit prin 4) Rom. stud. p. 259; ,Aufzefalien ist mir noch die sitte-margarite in einem Volkslied das Murray erzshit und ich finde dass sie dur- chaus den Vorstellungen von der sirtje bei den Samoieden entspricht* ') Zu dem unerklivteh ealie*; ,Romin. toropi hat noch keine Bty- mologie gefunden*.243 metoda fecundi a asimiluirei lor cu dialectele uralice, cind abirsia lor este aga de ugor de aflat in elementole constitutive ale limbei tomine, latina si slavona, Cea mai monstrnoasi etimologie este inst fara indoiali a- cea a cuyintului ewreubcu, Derivarea sa cea mai fireascd gi tot-odati singura cu putinta este din latinescul concurvus. Rosler crede aceasta etimologie neadmisibili gi propune pe cea urmitoare: Samoiezii numese curcubeul Num bany in care Num insamna ceriul prin urmare zeitatea. Ursul find ins’ adorat de acest popor, ei il amesteci in destul de des cu zeul ; ast-fel Num ar putea tot asa de bine sluji pentru a insemna si pe acest animal. Ursul fiind insi foarte de pret-pentru Samoiezi ei fi dau tot feliul de desmerdari, precum in limba finezi, ukko, aka=-cel bitrin, de unde numele curcubeului la finezi wkon-kaari. Cind Samoie- zii numese deci curcubeul Niwn-banu, intelesul acestui ter- men nu poate fi altul de cit mantaua ursului sau mai bine inck tivitura mantalei ursului, cici pan, ban in- samini in aceasta limba tivitura unei mantale. Toate tribu- rile samoedice au pentru urs un alt nume; aga in dialectul karamsin se chiami kuerg, la Samoiozii cursului mijlociu a fluviului Obi Auerga, kuorga, ,Se poate deci admite casi fi existat la aceste triburi pe ling& forma Numbanu o alta Kor- gabunn, care ar fi prototipul curcubeului rominese!! In sfirgit se mai amintim 0 de pe urmé etimologie care incu- muni opera lui Résler, acea a pisicei (mifa) care ar proveni din jurak-samoiedicnl pisea—soarece.!!! *) Dar si List fantasiile filologice a le Jui Rosler, pe care ) Rom, stud. p. 258: ,Bei diesen Stimmen muss neben nn pann, nui banu die Bezeichnung kuerga, korga bann als die urspritn- gliche angenommen werden, Derivaginnea aceasti, laborioasi. 0- cupii trei pagini, Am reprodus numai esenfa ei 3} Rom. stud. p, 255,244 le am amintit numai cit spre a intrerupe prin o pagina mai cu haz, ariditatea cercetarilor noastre. Nowe ne pare invederat ci daci Rominii ar fi trait afita timp in mijlocul Bulgarilor, ar trebui si se gisased in limba ac- tuali a acestor din urma cite-va cuvinte de obirsie romancascd. Eat insi toemai cea ce nu se intimplé. Domnul Pic spune asupra acestui punct: ,Este in ori ce caz in destul de e} traordinar ci atingerea Slavonilor cu elemente straine in pe- ninsula Balcanulni si nu Je fi impartagit o invriurive romana.“ ') Rominii din Pind gi din Macedonia nu puteau lucra cu mai mare putere asupra limbei Bulgarilor, fiind ci atingerea’ intre aceste doue popoare era foarte rari, prin faptul locuintelor lor deosebite, unul pe munte cela-l-alt in cimpie. Eaté cea ce esplicli tot odatd numerul cel nesfirgit mai mie de ele- mente slave in limba macedo-romina si aceasti imprejurare fntireste inci odati pirerea noastré despre rolul secundar jucat de Romini in imperiul valaho-bulgar, dincolo de Dunire Résler insi mai intimpini ci: dact Rominii au locuit in Dacia traian’ dup desertarea ei de legiuni, in urma nivili- rej Gotilor, ar trebui numai de cit ca limba lor sit contin& © amintire a stipinire’ acestui popor german asupra firci lor, gi cu toate aceste limba rominé nu infiitosaz nici un singur cuvint de obirgie gotic’ %). Gofii cind ajunseri in Dacia erau un popor cu moraveri no- made; einu se agozarit nici odati in ea intr’un chip statornic, ci numai cit o pridau precum fiiceau si cu imperiul bizantin, Ammianus Marcellinus rapoarté ci ined in anul 251, inaintea piivisirei Daciei, ei trecuse Dunarea si dovastase Moesia, cu osebire orasul Marcianopolis *). Puna in 270 ei trecura de 7 ori Dunire gi ajunseri piinii in Grecia si in Capadocia i) “Abstammung der Rumaenen, p. 53. 4) Rom. Stud. p. 123. %) Am. Mare. XXXI,"6.245 Chiar in cea de pe urmé a lor espeditie ei pleaci dela ma- lurile Nistrului pentru a ataca pe mare impiriitia bizantind gi destrug inti orasul Tomi din Dobrogia ’). Pani la aceast epoci ei nu piirksise inci vechile lor locuinfi si deci navali. rile Jor, nu agezarea lor in Dacia prilajise retragerea legiunilor. Tot in aceasti regiune ii giseste nivilirea Hunilor intimplata 100 de ani dup acea, in 375, cieci Ammianus Marcellinus care aduce luptele incinse intre Gofi si noii nivilitori, nu-i aratit ca fiind in Transilvania, unde cu toate aceste ar fi tre- buit s& se afle in cazul cind Dacia ar fi fost ocupaté stator- nic de dingii, ci tot in regiunea Prutului, in cimpia molio- veneascii. Numai cit atunci cind regele Athanarik este bi- tut, Gotii scap in Caucaland, in Carpati, unde cu toate aceste nu stau de cit prea putin timp gi tree Dunirea*). Navilirea Gotilor avu deci de efect de a alunga pe Daco-Romani, parte afari din provincia lor, parte in munti, unde Gofii nu’i_pu- turd urméri din pricin& ci popoarele nomade nu iubese re- giunile muntoase si nu se aventureaz’ pe ele. Gofii nu o- cupara deci nici Valabia mici, nici Transilvania, nici Bana- tul, teri muntoase, pe care Gofii au putut si le pustiasca, dar unde ei nu se opriré nici odati; ei au pastrat tot-dea- una locuinfele lor in cimpiile care invecinau Dacia din par- tea risaritului, gi de aice isi indreapti toate expeditiile lor improtiva imparatiei bizantine. Dar Gofii alungati din tara lor, Basarabia actualé, trec in imperiul roman, unde ei jasi chiar cite-va rimasiti, dupi ce cea mai mare parte a neamului lor merse si'se ageze in Spania. Ast-fel Tornandes ne zice ci in timpul seu (cittré 550) se aflau Gofi stabiliti in Moesia®) gsi un autor bizantin Malchus a- - 1) Zosimus I, 42 %) Am, Mare. XXXI, 4. 3) Jornandes ¢. 41: ,Erant siquidem et alii Gothi qui dicuntur minores, populus immensas cum pontifice suo Vulfila, qui fis di- citur et litteris institnisse, hodieque sunt in Moesia regionem in- colentem Europolitanam*246 dauge ci in Albania avuseri loc oare-caye cisitorii intre Goti indigeni*). Dack deci Gofii au putut lisa unde-va in Ri- rit urme a le trecerei lor, nigte asemene nu trebue ciu- tate in Dacia traiani, ci dincolo de Dunirea, unde se re- gisese chiar astizi rimisifi gotice in limba bulgari. Repro- ducem dup& Schafarjik euvintele urmatoare: vr'tograd, bulg. — gridina din goticul autigard’s, dorivat din aurts=carbit; usc- rea, b=cereel din aursahriggs, derivat de la auso gotic—u- reche; sabola, ba=vi din sambas, g—idem; buky din boka, meda din mizdo ete. Limba gotici contine la -rindul ei sla- visme pe care nu le au putut dobindi de cit in sudul Da- narei unde venise cind-va in atingere cu Slovenii: asa go- ticul Klismo vine dela slavonul lik—vuet; plingjan de la plia- sati=a stiri; chleb de la chliabd *). Limba romini ar putea deci mai curind infiifoga urme de goticé dact s‘ar fi desvol- tat la sudul Dunirei. Cit despré Gepizi, al doilea popor de rast german’ care ar fi putut Iisa germanisme in rominoste, nici acesta mai c4 n'a locuit in Dacia; el se cobori din locuintele sale’ pri- mitive de ling’ Vistula, trecu peste partea apusanii a Dacici, probabil prin cimpia Tisei gi se agiizA dincolo de Dunare in Dacia aureliant, care este amestecatt de citré autorii Jatini gi greci cu acea a lui Traian. Ast-fel Jornandes zice ch Ge- pizii ocupari, ,toatd Dacia‘); dar Procopius, izvorul cel mai sigur pentru acest timp gi acoste popoare, spune anumit cit Gepizii aveau in stapinirea lor wbea Sirmium gi toat’ Da- cia, cea ce el repeteazi in mai multe rinduri 4), Este deci inviderat e& este vorba aice de Dacia aureliani. *) Malchus, Excerpta de legationibus, Bona. p. 258. 5) Schafanjik, Slavische Alterhtimer. ') — Tornandes ¢. 12, +) Procopins, de B. G. U3, 83, 34, I, 15; Hist. arcana c. 18; de B. Vand. I, 2.247 Aceasti analisi, pune in deplint Iuming pentru ce limba romineascé mu ivfitosazi gotisme in vocabularul seu. Gotii gi cu Gepizii ne intrind in legituri cu Daco-Romanii de cit in chip dusminese gi pe apucatele, ei nu’si puteau imprumuta cuvinte, ciici pentru ca aceasta si se intimple se cere ca popoa- rele si nu se intiIneascé: numai cit cu sabia in mina, ci si intre in legitturi de afaceri, si faci schimburi intve ele, si se ageze u- nul Ting altul si sit duca in genere o viat& comunt. D-1 Hunfalvy, cvede insi a fi descoperit un nou argument tras din limba romina, anume in raporturile ce se afl: intre aceasti limba si cea ungureasci. ,Daci piirerea scriitorilor romini gi ne-romini, ci acest popor s’au inchegat la nordul Dunirei, in Transilvania si Valachia, ar fi intemeiat& istori- ceste, ar trebui ca harta etnograficii a Ungariei si a Tran- silvaniei si arate pe timpul ocupatiunei maghiare, de Ja ripa apusant a Tisei pind in Austria existenta unei poporatiuni slavone, la risiritul Tisei ins si pind la granifa ristiriteant a Transilvanici gi chiar dincolo de aceste pané in Siretiu si Prut 0 poporaiune romin’ Aceasti deosebire etnografich ar fi exercitat numai de cit 0 inriurire asupra limbei ma- ghiare. Aceastdé limba ar trebei in intinderea et rasériteand sd cuprindé tot atitea ba chiar mai multe cuvinte romédnesti, pe cit confine ea slavisme in intinderca ei apusand. Ce gi- sim noi in realitate? C& limba maghiara, cit de departe se intinde ea, pistreazii acelag caracter lexical, ci posed’ pre- tutindene aceleasi cuvinte slavone. Limba ungureasci arati deci prin aceasta ch ocupatiunea maghiard intilni in toati intinderea Ungariei si a Transilvaniei una si aceasi popora- fiune de obirgie slava, cireia ea datoreste slavismele de care © plina. Limba ungureascd contine ce e drept, mai ales in Trau- silvania, cite-va cuvinte de obirsie romina, dar aceste sunt248 munai cuvinte ce se referii la viata plistoreascé; nici unul nu provine din o sferdé mai inaltd, politica sau religioasd* *), In primul loc observim ci ar fi destul de neinteles c& pe cind se constati ci limba romind confine destule elemente unguresti, acea ungureased si nu fi imprumutat absolut ni- mica de la Romini, afar de citi-va termini ciobinesti. Aceasta lipsi de element romanese in limba maghiari ar trebui es- plicatii altfel de cit prin lipsa poporatiunei romine in tari la ocupatiunea ei de ciitr’i Maghiari. Rominii apar fira tagadi in Transilvania de la 1200 inainte; sunt deci aproape 700 de ani de cind aceste dou’ popoare triesc in comun pe acela teritoriu. Dacit in un restimp atit de lung Romfnii nu ar fi fost in stare si introduc& nici un singur cuvint in limba hunic’ a Maghiarilor, apoi acelag Iueru s’ar fi intimplat gi dack Ungurii ar fi gasit pe Romini locuind in Transilvania Ja agezarea lor in aceste firi; cici Ungurii av ecupat Transilvania numai cit vr’o 200 de ani inaintea aparitiunei netigiduite a Rominilor in ea. Apoi daca in timp de 700 de ani Rominii n’ar fi fost in stare sii introducd cuvinte de ale lor in limba stipinilor lor, fri in- doial ci 200 ani mai mult sau mai putin adaosi la un veac atit de Jung n’ar fi putut schimba intru nimic raporturile a- cestor doue limbi. Lipsa deci de rominisme in limba maghiari ar trebui explicatii altfel decit prin acea a lipsei poporagiunei ro- i in Transilvania la venirea Unguvilor, bund oar prin nobleti si superiovitatea limbei aglutinate a Maghiarilor. a supra Celei latinesti flexionare a Rominilor! O aseminea ex- plicafiune sub pana d-Juj Huafalvy ar avea meritul de a a- rata patriotismul d-sale in o frumoas& lumini, pe cind acea pe eare o di d-sa indegeteaz’ din potrivi sub o tristd fatii destoinicia d-sale stiinfifica. : Cum sii se deslege oare aceastii imprejurare sau trebue ea oare si rimini o gicitoare etnografict? Intr’un chip tot atit de %) — Hunfatey, die Rnmiinen und ihe Anspriiche, p, 223-296,249 simplu pe eit gide defavorabil pentru reputatiunea de om de stiinfd a d-lui Hunfalvy, anume prin falsitater sustinerei d- sale ci nu ar exista rominisme in limba maghiara, cind cea int&i inspectiune a acostei limbi ne dovedeste coutrariul. Existi anume in limba maghiari un mare numér de cu~ vinte de obirsie romineasci, Jucru de care ne putem convinge din intaiul dicfionar al acestei limbi ce ne cade sub mina, ‘Aceste cuvinte nu se refer’ de loc numai cit Ia viata pis~ toreasc’, ci simt Iuate din cele mai deosebite sfere ale acti~ vititei omenesti. Pentru ca acest fapt si nn poati fi tigiduit de nimene vom margini enumerarea noastri numai Ja acele cuvinte care se tin de clementul latin al limbei romine, care nu pot lasa nici 0 indoialé asupra originei lor. Eata o parte din ele: Maghiar Romin papuoza (de tatiun) papusit par pireche sade sac suba subi (Ital. giubba) mamue momie (fr. momerie) kurta seurt derivate kurtaly = carabini seurti knrtalyos == carbinier Kurtan = seurt, adverb tun scurt scurtime kurtit =a scurté kurtilas = preseurtare Imrtka ==haini seurti etc. ete kupa cupa virgacs vargit virgakol a bate en vergi kurtany250 vipera viper’ uszura usuri ') uszoras-usurar usyorel-=de usuré uskola seoali korda coardii pirlug (lesie) perlau, format din per silavo; insamni cada de tinut lesie. puia (om femeiatic, delicat) puicd katrineza catrintit caponya. capitina esonka ciung *) csonkas—=(enriifit) - diitur’s sconkit—a tiia, a scurta galamb ——porumb %) (hulub) esonkasig—t kofa cofiriti—pricupiata care aduce marfa ei, poamele, in cofe; de la grec. x0) lat. cupa. pasztor pastor masa moaga paszuly fasola mascara masca miora micard olaj uleiu sors soartai, sorsol=a trage la sorfi sarsosconsorte sor ir regula reguli ) — Cuvintul latin userd am se afl decit 1a Rominii de peste muni. 1 cei din Rominia a fost inlocuit prin grecescul cuméti 4) _D. Cihac face si derive cuvintal rominese din cel wnguvese. Dar Ital. eiongo--mutilé, estropi¢, tot de la Unguri a fost impramutat? 9) Ungureasea preface des pe r in 1. Aga giin molam de la moard.251 recse retea recs¢s=impletit reeze rat, ') paya padun szeczél sticel—siiticel—sat mie (tracie) berbees berbece aratni (secerig) ara alakor alae (atin alica) banya baie (baie Ital, bagno) sereg sireag (series) arany * aur anis anison (Jat. anisum) summa suma bot bat bereek bere 2) dainolni doina (trae) fustely fust 5) (latin fustis; fr. fustiger) guta gut (apoplecsie, lat. guta) bordély bordeiu (trac) bolt bold (Ital. catal, port. volta) lakat Ticat (Ital. lachetto; fr. loquet) csatorna cetirns (lat. cisterna) lestyan leustean (lat. levisticum) szarica sarica (lat. serica; fr, sarrau) szamar simar magar (It. samaro) kapolna c&pilna — mormint (dle la capella) vith riie rinie (It. rogna; fr. rogne) *), 4) Acest euvint vine de Ja latinnl anas-atis prin rotificarea Ini m; veri V. Burlé, studii flologice, Tagi, 1880. >} Cavin intrebuinfat in Transilvania=pare %) — Cuvint intrebuinfat in Transilvania=varg’ 4) Dovadi evident a latinismulai acestui cuvint este forma Iai mac.- rom. édvve, Dl. Cihae il derivi din ungureste fiir’ a cita nici 0rikes=riios rosza rosa czivealom cearedn (de la cere) menta minti mesgye mezuiné, —mejdini (loc slobod intre doue avituri, de la medium) kémeny chimin (cumin) szecska secics liana tiiati mainunt pen- tru animale,de la seco-are) szapony siipun (lat. sapo), kad cadii (lat. cadus) csereshye ciresa malom ') moar ccxet otet rontani a rupe esalni a ingela kocsi cociii, ciirufii (It. cochio, fr. coche) kakas cocog lakés locwintis szombat siimbiti *) Dar limba maghiar’ ne va mai descoperi inci o alt par- ticularitate la care d-l Hunfaluy este desigur departe de a se astepta, amume ci Ungurii au imprumatat de la Romini © buna parte din terminologia lor religioast crestini, ceea ce presupune numai deceit ci acesti din urmé au avut un rol paralelit din limbele romanice: aga e ugor de dedus ori ce. Vezi © demonstrative complectii a Jatinismului acestui cuvint in Cultura, revisti literari si stiingified sub redacfie D-lai N. Beldiceanu an, I No. 1 1883 sub titlui: origina cuvintului riie de V. M. Burl 4) Vezi mai sns Galamb. 2) De si munvele acestei zile a septiiminei este resplindit 1a toate popoarele, in nngureste el a fost hiat de la Romini, cei poseda pe m care lipseste in toate cele-L-alte limbi: sabatum bulg. sobote, pol. cech. sobota.253 activ la cregtinarea lor. Este cunoseut anume ci Ungurii imbratosara mai intai crestinismul rasiritean. Ast-fel Cedrenus ne repoarté ci un principe ungurese din Transilvania Gyula fiul lui Horeca, primi botezul in Constantinopole in 948. Fiica lui Gyula, Sarolta, hotari si pe barbatul ei regele Unga Geysa IL, si imbritoseze crostinismul gi numai cat fiul acestor Stefan I cel sfint,facn pe Unguri si treaci citra biserica ca- tolici. Poporul maghiar primise dupa cit se vede crestinismul inaintea intoarcerej oficiale la aceasté religiune a capilor sei, si fiintarea de cuvinte crestinesti de obirsie romini in limba maghiarii, dovedeste cd cele intai notiuni ale acestei religuni le yenise prin mijlocirea Rominilor. Eata cite-va din aceste cuvinte. timplom (biserici) templi (partea din liuntrul bisericei King’ altar) torany turn altar altar angyal inger pop popit kantor cantor kereszt eruce kereszteny crostin Kerestelni = a hoteza Keresetez <= botox (aceste cuvinte vin deadreptul dia roma nescul erestin care po- sedi inci pe ¢ origi- nar latin, chrestianus) pilspek episcop szent sint szekreny secriu, seriniu (racli in Rominia), pogdny pigin *) Prin tecerea Ini 7 in 7 ca in galamb gi malam.254 Se mai _amintim in sfirgit si cite-va din numero paganisig = pliginisma menteni a mintui. Acest cuvint e conside- rat de d-l Hunfalvy ca derivat din un- gureste. Noi credem ed ungurescul men- teni este scos din romanescul mintui gi anume pentru urmitoarele motive. In unguregte ridicina ment, care se afla, are cu totul alti insemnare decit acea de aprotegui, anume: indati, de sirg, de unde se vede ci a doua insemnare a cuvintului trebue si aibi o origi- ne streini; apoi cuvintul mintui romi- nese s@ regiiseste in toate limbile la tine. F1 se trage din latinescul manx iucri sau mantenere si insamnit deci a scipa, aprotegui. Tot din aceasti forma se deduc francezul maintenir, spaniolul matener si italianw) mantenere, de unde substantivul mantenitore, in romaneste mintuitor, in ambele limbi cu intelesul religios de reseumpirator al pacatelor. sele cu- vinte de obirgie slavi care se aff in limba maghiar’, aci- ror forma ins& aratié intr’'un chip vederat ci au intrat in acea limba nu deadreptul din slavona ci prin mijlocirea Ro- minilor. ressnyieze rignit& (dela slavonul_zernice prin 0 metatesi,) paranes porunci (In slavoneste poraca firk n.) parasina prajin’ (In slavoneste numai rad&cina cuvintului pra- tu==Vargi, iri sufiesul’ rominese ind.)+ 255 pérna pering (in slavon numai pero pani.) peesét peceto (in slavon peciti — a povetlui) zamos ziimos (de la greceseul Goud zsumorka zimurc’ (ferturi proasti). Am putea urma aga mai departe a aletitui lungi liste de cuvinte imprumutate de Maghiari sau deadreptul de la Ro- mini sau prin mijlocirea lor de la Slavoni. Dar noi mu avem de loc scopul de a istovi partea filologic’ a chestiunei. E- xemplele enumerate pind aice vor ajunge insk pentru a ca- ractetiza metoada urmati de d-l Hunfaley in demonstratiu- nea tesei d-sale; acuma poate ori cine judeca despre ade- virul sustinerilor d-sale cind zice cit Kimbe’ maghiar’ nu con- fine nici un cuvint de obirgie romini, afar de cifi-va ter- mini cari s’ar referila viata pistoreasci. Exemplele aduse de noi araté toemai contrarul ci elementul romiinesc al limbei maghiare se intinde la toate ramurile de indeletnicire ale viefei si ci chiar religiunea crestini se infiitogazit Ia Ma- ghiari int&i sub o baind romaneased. Trecind acuma Ja elementul maghiar al limbei romine, re- presintat si el prin vr'o 200 de cuvinte, acest element ne va sluji tocmai a dovedi intr’un chip neindoelvic ci Ungurii Ja venirea lor in Transilvania a trebuit si gisasci aice pe Romini si ci acestia nu au putut veni de peste Dunire. In- tr’adevir elementul maghiar se afli respindit in limba fute- ror Rominilor de la nordul Duniirei, care dup cum am a- ratat poseda un caracter cu totul unitar. Maghiarii insi n’au ocupat nici odata laturile oxterioare a le Carpatilor; ei nu puteau deci si comunice elementul maghiar de cit acelei parti din Romini, cu care ei au venit in atingere. Daci Rominii au imigrat inside dincolo de Duntre, parte din ei, acei pe care ti gisim mai tirziu in principatele dunarene, au256 trebuit si se opreascd in cimpia ce se agterne la poalele muntilor si numai cit acei ce trecurd munfii se atinserii cn Ungurii. Am insemnat mai sus rolul isolator al Carpatilor in privirea diferitelor madulare ale nationalitafii romine. Dac& deci Rominii yenind din sud se opriva in parte la ridicina muntilor, aceasté parte a poporului reminind substrasi de la inriurivea poporului maghiar n’ar trebui se infiitogoze in limba sa atitea elemente maghiare. Pentru a esplica uni- versalitatea clementului maghiar in limba romind trebue ad- mis numai de cit ci intreg acest popor incheg’ nationali- tatea sa in Transilvania sub inriurirea maghiarismului gi cd apoi coborindu-se de la munte la cimpie lué cu dinsul efectele negterse ale acestei inriuriri. Pentru ca si impace d-l Hunfalvy teoria d-sale cu faptul ci Rominii din toate partile Daciei traiane infitogazi in timba lor elementul maghiar, ar trebui si arunce de odati pe Romini de peste Dunire tocmai in central Carpatilor pen- tru ai cobori apoi la cimpie. Asemene salturi mortale pot fi, insa. inchipuite de mintea bolnavit de patimi a-unor invifati ca Risler sau d-1 Hunfalvy, dar nici odati intreprinse de corpul viu si palpitind al unui popor. Vom yedea in capitolul urmitor cum aflarea elementului unguresc in limba tuturor Rominilor de fa nordul Dunirei corespunde pe deplin cu alta imprejurare insemnati din viata lor, intemeerea prineipatelor Valahiei si a Moldovei de cktrit Romini coboriti din munfi edéré ciimpii gi nu duph cum ar cere-o ipoteza résleriané, de e&tré Romini urcati din cim- pie cditrd munti.