48 cuvine un réspuns serios. Cum? niste sérmani fugari in gi- turile si pripastiile muntilor, care mai apoi devin in mare parte pastori, si puna pietre morméntale pe groapa mortilor lor, sau si fie chemati a ocirmui imparafia Hunilor ?! Pe scurt protivnicii stiruintei Rominilor in Dacia Traiand sustin tesa wrmatoare: Dacii nu au fost romanizati; Roma- nii au pérasit Dacia la venirea barbarilor ; deci elementul ro- man a disparut cu totul din provincie. Find-cd astézi {) intal- nim in aceiag tara intr’o grimada inchegatd, trebue adus de undeva, eiei din nouri nu s’a putut cobori; de aici teoria reintoarcerei lor de peste Dunire. Toaté aceasti clidire se raziim&’ pe o temelie cu totul putredd. Dacii nu au disparut din Dacia; din potrivt, ei au rémas aici inmare numér gi au fost cu tofii romanizati. Poporatia se impiirtea fireste in doué clase ; cea bogat& alc&tuité mai ales din Romanii veniti in Dacia si din rémagitele clasei aristocratice a poporului su- pus—gi cei sdraci, grimada poporatiunei dace romanizate, coboritorii Iegionarilor romani nascuti in’ Dacia din femeile locului si un numér de veterani romani. Daci este afaride indoiala ci cei bogati fugiré, cei siraci trebuiré si rémind, pentru pricinele ce am aratat), tL. REINTRAREA ROMINILOR IN DACIA. Am yézut ci parasirea Daciei de citraé locuitorii ei, nu este de cit o ipotesh neindreptatita. Tot aga este si pretinsa reintoarcere a Rominilor in acea fara, care s’ar fi petrecut dup deosebitii autori cari o sustin, in deosebite timpuri, +) Dl Gaston Paris, Romania 1878 p. 618 zice in aceasti privire pA reste avec la théorie de M. Tung, ce ae serait que Ia lie de ce peuple mélangé qui serait resté adherent an sol de la Dacie: belle succession & revendiquer pour les Roumains{* Ni se pare cit nu ar fio necinste a se cobort spre pildi, din yéranul frances.49 Résler cu ucenicii séi readuc, dup’ cum fiicea si Sulzer, pe Romini din Moesia, in decursul secolului al XIII-lea; toc- mai pe cind Valachii transdanubieni se reseoali in potriva impéra{iei bizantine. Engel ii reintoarce in Dacia traiani ci- tri. secolul al IX-le, pe cind Miklosisch fi readuce tot din Moesia, ins mult mai timpuriu, ciitrii sfiirsitul secolului al V-lea, epoca navalirei Slovenilor in peninsula balcanicd. In sfirsit Tomaschek le pune obarsia mai jos, in prtile centrale ale muntelui Haemus, vechea patrie a Bessilor, si-i aduce de acolo in Dacia catri jumitatea secolului al Xi-lea. Vom incepe prin a analisa cea inti din aceste pareri, a- ceea care face pe Romini si revini din Moesia. Pentru ca poporul Romin se revini in Dacia din Moesia, trebue ca el si se fi aflat acolo la epoca cind se presupune c& au pérdsit’o, sau cel putin la o epoci anterioar’. Ins noi vom vedea c% aceasta nici odaté nu s’a intimplat; ci e- lementul roman in tot-d’a-una a fost prea slab in Moesia, chiar pe vremile Romanilor; ci mai tirziu el a disptrut cu totul si ci poporatiunile valache ce se intilnese acolo in zilele noastre, sunt cu toatele firi esceptie, imigrate in tim- purile mai noué din Valachia, pentru a fugi de apasarea la care erau expuse din partea ocirmuirii acestei féri. Putinii Romini macedonieni ce se intilmesc in Bulgaria locuesc prin orage, indeletnicindu-se cu comerciul gsi sunt deci cu tofii imigrati nu de mult aice ‘). 1) Kanite, Donaubulgarien und der Balkan, Leipzig, 1882, J, p. 69 am ‘Timok sind die walachischen Orte vorwiegend. In Prof. Bra- daska’s Abhandiung und Karte erscheint das bulgariche Elemen, hier als das starkere. Dies ist jedoch unrichtig. Veschiedene Ursa- chen und namentlich das bauernfeindlicke Regiment ‘der walachi- schen Bojaren begistigten die Entstehung und rasche Zunahme der rumiinischen Colonien auf dem bulgarischen Donauufer.* p. 64: ,Cincaren, Griechen und Armenier liefern den kleinsten Bruchtheil der Bevélkerung bulgarischer Stidte: es feblt nur selten in den Handelsstidten, erreicht aber in Westbulgarien niemals eine nen- nenswerthe Starke." 450 Din toate provinciile imperiului roman, ced mai séraci in incriptiuni este fiiri t’giduialit Moesia. Corpus inseriptionum latinarum contine de abea cite-va pagini de insripfiuni cu- lese in acsasté tari, pe cind pentru cele-l-alte provincii ale imperiului, ele se numéra cu miile. Poporatiunea care locuia in oragele sale cele mari, era mai ales de obirsic greaci gi este cunoscut ci pretutindenca unde acest element era pu- ternic, el nu lisa si infloreasci clementul roman '). Dar chiar cind acesta din urm& ar fi avut o oare-care vlagi, inci este vAdit ci Moesia a fost expusi unei niviliri tot atit de sélbatice ca si aceia induraté de Dacia. Mai a- les oragele, fiind dirimate de barbari, locuitorii lor fugird pentru a gisi o scipare in partile mai retrase ale impériitiei, pe cind siracii trebuird si-si adiiposteascé viata lor, retri- géndu-se in munfii care margineau tara despre miazii-zi, Haemul sau Balcanul. In viata Sfintului Dimitrie se giseste pomenité aceasté fugé a poporatiunei oraselor Moesiei citri miaza-zi, pentru a afla 0 scipare in orasele intirite, si au- torii bizantini sunt plini de povestiri ale crudelor intimplari cdrora furd expusi locuitorii Moesiei 2). Dar apoi chiar imprejurarea cit toati peninsula balcanici este plini de poporafiuni de obargie slavié, dovedeste cu pri- sosint& ci aceasti regiune era finta citri care tindeau toate nivilirile si cd prin urmare aici trebuia si fié mai simtita 1) Kanits, Idem M1, p. 120: ,Griechische Kanfleute bahnten mit ein- gefihrten Waaren dort gleichzeitig ihrer Sprache und ihren Gat term den Weg, und die spiter folgenden Rémer vermochten diese vicht ma verdringen.- Selbst die nérdlichen Balkan-Territorien nahm griechiche Cultur in so alleinigen Besitr, dass ich wohl zahl- reiche griechische, nar selten aber lateinische Inscbriten dort traf. 4) Veri Pié, Abstammong der Ruminen, p. 65. Comp. Eunapius. Excerpta de logatiGnibus, Bonn. p. 51; Malehus, Idem, p. 95 Priscus, Idem, p. 171. Acest din ums zice despre oragul Naissos : yoy pdy poyey avOpdmwv chy nédv.t51 violenfa lor. Precum am observat’o si mai sus, toaté popora- tiunea de obirgie romani sau romanizati, care nu a parasit tara, se adaposti in munte unde imbritisi viata ciobineasci, pe care o pistreazi in mare parte pina avi. Niediri la sudul Baleanului Rominii n’au parasit, chiar astizi, cu totul viata lor schimbitoare, pentru aceea agezatia plugarului. Acei care sau pogorit in orage, sau apucat de meserii sau de negot; dar numai foarte rar in aceste regiuni se intilnese Valachii Jucrind pimintul pentru a-gi scoate hrana din el Din potriva, la nordul Dunarei ii gasim de timpuriu dedati la agriculturi. si aceasta indeletnicire a devenit, pentru a zice aga, natio- nali la déngii. Aceasti deosebire in starea sociala si eco- nomicé a Rominilor de din-coace de Dunare gi cei de din colo de Haemus, are insemnitatea ei pentru intrebarea pe care 0 tratam, dupA cum vom vedea mai la vale. Cercetarea autorilor bizantini, la care avem si pigim, do- vedeste intr’un chip invederat, ci nu se giseste nici 0 urmi de Valachi intre Balcani si Dunire, si ci toate amintirile despre acest popor se rapoart’ la regiunile muntoase de la sudul Haemului. Teophylact si Theophan povestese ci generalii bizantini Martinus si Comentiolus, vroind sit loveascd pe Avariin Zra- cia in anul 579, furd impiedecati de la aceasta prin o spaimé care intra in armata lor. Cazind sarcina de pe spetele u- nui catir, un soldat strigd c&tré. stiptnul dobitocului in limba patriei sale: ,torna, torna fratre“, si oastea, luind aceasta che- mare drept un strigit de spaima, 0 rupse de fugi. Theo- philact da o alta form acestor vorbe, cici el zice ,retorna“. ') Aceste cuvinte si tin fiirt indoialt de dialectul. valach, cu toate ci se deosebese intru cit-va de limba vorbité astazi in acele parti si care ar suna: toarna, toarna frate ! Cedrenus rapoarta ci in lupta cipitenielor bulgare: David, 1) Theophanes, Chronographia, Bonn. I, p. 897: 7% 7axpbe guy.“amuil, in contra impératului Constantinopo~ in Macedonia, intre Casto- Moisi, Aron si lei Vasile al Il-le, David fu us ria gi Prespa, de citré niste Valachi ciilétori in 9764. Acelas impérat voind si nimiceascd paterea Bulgaritor, fi- cea in toti anii cite o expeditie in inima térei lor, care se afla in regiunea Ohridei, in munfii Macedonici, Samuil re- gele Bulgarilor, pentru a scipa de aceste loviri, care se in- timpli dup& 1013, intareste 0 trevitoare ce se aila intro Cleidion 2%), Numele acestui loc fiind de obir- gie valach, & locuinta acestui popor in acei munti. {n 1019, dup’ supunerea deséyirsiti a Bulgarilor, impéra- tul Vasile al I[-le, organizaza biserica acestei natiuni, [a- sindu-i forma national, ins numind un athiepiscop gree la scaumul Ohridei. Impératul prin hrisovel dat eu acest prile), dispune ca Valachii din intreaga Bulgarie si fe supnsi au- toritatii acestui 5), Din aceasté vorba nehotiirité, de ,Valachii intregei Bulgarii* s’au incercat a se deduce ci acostia locuiau si in Moesia pint la Duniire, ceia-ce nu este de loc indreptafit, intru cit hrisovul putea, chiar vorbind de Valahii intregei Bulgariei, si nu se rapoarte de cit la piar- tile locuite de ei, munfii acestei (eri, Ostirile bizantine stunt adese alcétuite din Valachi. Nu yom aminti aici de cit cuvintele Ane’ Comnenci, caré zice ch novele ridi de armati ale Ini Alexios, se aledtuiau din Bulgari si din ,nomazi* numiti Valachi in limba poporului 4) 3) G. Cedrenus, Bonn. Hp. 435; yBaaydy 2 Cinnamus Bonn. p, 260. spune despre Valachi ci ar fi vechi coboritori din eponr rants Buedor” 2 ona’, 2) G: Gedrenus, Th p. 457. Cimpu-leng. 4) ayaplay Bhaysin.. A sevedea citatiuneain Piz, Abstammung der Raménen, p. 62 nota 45. ) Anna Commena, Bonn. f, p. 395: ,osaet 22 2x Bosdkydpwy nat aay vouaa Blov sDovre Bosyoug sobroug now) uahely ede Baewros.53 Cantacuzin vorbeste de Valachii cari ar locui in muntele Rodop *). Citra anul 1170 Veniamin de Tudela, pomeneste despre Valachii in deserierea cAlitoriei sale citri Palestina. El fi intilneste in Tesalia, si’ spune, precum am vézut mai sus ,Valachia incepe la Zituni ai cdreia locuitori impoporeazi muntii. Aceasti rast poarti numele de Valachi. Ki seaméini pentru agerimea lor cu caprele, se cobor din munfi si prada. pe Greci. Nimene nu i-a putut apropia si inci un rege nu ar fi in stare sa-i stipineasci* *). Cronica care contine povestirea cruciatei a trein, pomeneste despre o regiune ling Tesalonic numité Fvachia®), Dupa cit se vede este aceiasi pe care Nicetas Choniates, 0 nu- meste Valachia mare 4) gi care este cunoscutd si de croni- cele imperiuiui latin din Constantinopole sub numele de Bla- chie, Blaquie la grant. In vechea Etolie si Acarnanie, se intindea Valachia micd, eax in epic Valachia superioard *), Pani aici nu am intilnit nici o pomenire despre Valachii din Moesia. Dar s’au aflat Valachi in Serbia. Mai multe do- cumente publicate de D-1 Fr. Miklosisch, vorbese de familii valache diruite de citra regii sérbi unor maniistiri. Sar pu- tea scoate de aice aflarea de Valachi dincoace de Balcani, Aceasta ogi dé a intelege d-l Hunfaly, pe cind d-l Pié, dela cave d-sa imprumuta aceste fapte, atrage cu de adinsul lua- rea aminte sti Valachi sunt cu tofii de bastina din nordul Albaniei sau din pirtile cele mai sudice ale Serbiei,“ ) — Cantacuzenus, Boun. J, p. 146. 2) Lafel, De Thessalonic. ap, Résler, Tom, Stud. p. 108, nota 5. ) _Ansbertus, De expeditione Frederici, citat de dl Hunfalvy. Auspriche p. 65 nota 1 ' *) Nicetas Giuniates, Bonn, p. 841 ope Voy ext, Bhazia ux @. Phrantzes, Bonn. p. 414: 5Bd ceia ce-i strimuti in centrul Balcanilor, Se intelege cd Hunfalvy se fereste de a avita si aceasti ingridire ’), Ne rémine de lamurit o intrebare insemnafi pe care mai ales se razimi partisanii teoriei lui Résler, anume acea pi vitoare Ja fiintarea statului valacho-bulgar la sudul Dunatii. In deosebire de Slavisti, ei primese cai acest stat a fost in- temeiat si sustinut mai eu osebire prin opintelele natiunii valache ,,care, zie ei, trebuia si fie foarte numeroasi in Moe- sia“, Cum se face ins ca ea in urmi si dispart de aici? Cum si se limureasci acest fapt, ce pare atit de afara din cale, c& astizi ca nu se mai giseste mai de loc acolo, cind a trebuit si fie cind va prea numeroast si puternice, pen- tra a infrunta ogtirile bizantine gi a pricinui aproape daré- pinarea impéritiei latine din Constantinopole ? Aiti esplicare nu pare cu putinti de cit de a pune pe Valachi si treact Dunarea pe malul ei sting, unde incepem ai gisi indata dupé. réseoala caye didu nastere statului valacho-bulgar. Tarimul pentru limpezirea acestei intrebari a fost acum pregittit prin cercetarea a tot ce se afli pomenit despre Va- lachi in seriiterii bizantini si in cele-l-alte izvoare contimpu- yane acestora, Am vézut ci pind aici uicdiri Valachii nu se gisesc pomeniti ca locuind in Moesia. Si cercetim acuma dact Nicetas Choniates, cronicarul statulai valacho-bulgar, sdrunciné aritarile tuturor cetor-t-alte izveare pe care le-am petrecut. Impératul Isaac Anghelul, vroind si se insoare de iznoava, cera si obfinu mina fetei lui Bela al [-lea, regele Ungu- rilor. Avénd el nevoie de multi bani pentru a’si sérbatori c&- satoria, el impuse supugilor séi nigte dri impovoritoare, care Hunfaley, Auspriche, p. 73. Pi, Abstammung. p. 56. — Nu a- daugim la cele expnse locurie din Clmamas gi din Chonintes, pentru cd, dupa cam vor vedea, ele se raponrti {iri cea mai mici indoiali: Ja Rominii de la nordul Dunatii,55 apisau cu deosebire asupra oragelor din jurul Anchialei si pe ,barbarii muntelui Haemus, care se numeau mai inainte Mysieni gi acuma Valachi* *). O dovadi, ci acegti Valachi locuiau intr’adevér muntele Haemus, reesi intre altele din faptul, raportat de Nicetas, ci acesti barbari erau ,apirati prin niste castele intirite, ridicate pe stinci pripistioase", care nu erau de cit intariturile clidite de Justinian in lan- ful Balcanilor, pentru a se opune nivélirei barbare *). Deputatii trimisi de Valachi la Constantinopole, Petru si Asan, ,doi frati din acea natiune* *), cerur& de la impéra- tul si le micgoreze darile si si le impirtascd proprietafi in Haemus, care cereri fiind respinse si unul din frati find chiar pilmuit de impératul, ei se reintoarseré in stnul po- porvlai lor pe care il afitara la réscoali. Valachii la ince- put stateau la ginduri, speriati de indrisneala intreprinderii ; da cipiteniile lor izbutira a-i hotixt prin un mestesug. Va- lachii resculati, se imprigtie ,,pini in- orasele indepirtate de Haemus, de unde ei ripese citimi insemnate de vite“ *). De indaté ce impératul se arita, reintrau in cotloanele neum- blate ale muntilor lor. Totugi impératul isbuti a-i scoate si de acolo, gi atuncii barbarii constringi, ciutari scipare in in vecina Scitie. Impératul vrifui atunci prin toati Mysia si ar fi putut pune straji in toate satele lor ,care sunt foarte numeroase in Haemus* 5), mai toate agezate pe pripistii a- metitoare gi inaltimii nfricogate; dar el nu ficu nimica, ci 1) Nicetas Choniates, Ed. Bonn, 482: 708g xatk by Spee BapBiper etdehonovra. ») — Procopius, de aedi 84 cetiifui ridicate in , *) Nh. p. 482: y ‘) ON. Ch, p. 486. 4 7. Ch. p. ABT: Nipov. ob Alu» ci Muze! npérepev Gvoudeovn, wii 2 Badyot is, Bonn. p. 304 gi urm. unde numéra ve’o cig nal rainéonepat hata voy56 se intoarse indirat, ingelat prin rugdciunile de ertare ale Va- Jachilor. Asan, revenind cu o trup& de Scifi, se hotari a restator- nici ,imperiul Myseinilor si al Bulgarilor dup cum fusese mai inainte‘ *), Luptele reincep cu mai multd invergunare gi res- culatii repoarti mai multe izbinzi, care intiresc noul Jor stat. Descrierea pe care Nicetas o face despre Valachi, pe care fi vézuse cu ochii séi, cici era secretarul impératului si-lin- toviragea adese-ori in expeditiile sale, se potriveste intocmai cu acea alui Veniamin din Tudela: ,Impératul gasi cetdfuile si satele intirite prin noue metereze, ear apiritorii lor a- cifati pe in<imi dupi. chipul cerbilor, stireau ca gi caprele preste prapistii si nu primiau nici o lupta fatist 2). Dupé moartea lui Asan, cari peri jertfa unui omor in 1196, fratele stu Petru ocirmui inci un an statul cel nou, pind cizu yi el sub cufitul unui alt ucigas, in 1197. Fratele - mai mic [oan (Ionita), care domni timp de 10 ani, urmi luptele in contra impératiei bizantine, si aceste lupte se pe- tree tot-deauna in Macedonia si Tracia*), Impériifia bizan- tind cizénd in acest restimp in minele Latinilor, Ionif’ nu incetd cu dusminiile in contra noilor stipini ai bizantului, si chiar birui in o lupta pe impératul Balduin de Flandra pe care 'l gi prinse, 1205. Ionita fiind ambitios si dorind si dea puterii sale 9 con- sfintire legiuiti, trimise papei 0 solie insircinaté a cere pen- tru dinsul titlul de rege al Valachilor i Bulgarilor. Solia lui nu putu piitrunde in Italia, din pricina unui resboiu ce iz- bucnise intre Ungaria gi impariifie. Papa inst Iuind pe alta y7at thy tv Mucty xal tov Bovieripwy 2u-cale cunostinfa desyre dovinta lui Toni{a, ii trimise un legat cu o buld, in care se cuprindea intre altele: ci noi avzind c& stribunii téi isi trag obirsia din neamul urbei Roma, ne esem incd de mult a te cerceta prin serisori gi soli*. in réspunsul séu ciitri archipistorul catolic, multi meste ,.prea puternicului Dumnezeu cit ne-au readus la amin- tirea singelui si a patriei noastre din care ne coborim*. In corespondenta care urma, Ionifi este in tot deauna numit: »Caloioan domnul Valachilor si al Bulgarilor,* si tot acest titlu ‘i este dat si la incoronarea oficiald care are loc in ziua dn 8 Noembrie 1204 ‘). Slavistii, in deosebire de autorii care tigiduese Rominilor stdruinfa in Dacia traian’, nu se impact cu fiinfarea unui stat valacho-bulgar de cea parte a Dunirei. Ei sustin ed a- cest stat precum si acel care fusese inaintea lui (sf at de Vasile II, Bulgaroctonul in 1018) era curat bulgiirese ; ci elementul Valach nu juca nici un rol, cé dinastia asanian’ era de obirsie bulgara, si tigiduiese deci Rominilor ori ce parte Ja resboiul pentru neatirnare intreprins in potriva im- pératiei bizantine catre sfirstul secolului al XII--lea. Stavigtii sustin c& scrisoarea papei catri Caloioan nu era de cit un compliment pe care vicleanul Bulgar nu lipsi de a gil in- sugi, pentru a’si cdstiga mai mult bine-vointa capului bi- sericei catolice. Cit despre scriitorii bizantini, ei ar fi inlo- cuit tot-d’a-una cuscop numele de Bulgar prin acel de Valach, pentru a putea astfel inddugi numele unui popor: pe care ‘Lurau de moarte. D-l Pié se rostegte in aceasta privintit in chipul urmator: ,Expunerea deosebiti a luptei pentru nea- timarea Bulgarilor isi giseste explicarea in amestecarea nu- melor de Valach si de Bulgar la istoricii contimporani, si fiind ci in timpurdle wmitoare numele Bulgarilor revine carigi in onoare, si aceagi schimbare a numelui in izvoarele _') Theiner, Mon. Slav. merid, 1. p. 15-39. ‘ga oS58 apusene poate fi datoriti inriurirei grecesti, apoi s’ar putea induce oinlocuire voluntaré a unui nume prin cel-lalt din par- tea politicilor din Bizanf, care’si poate gsi explicarea in ura politict si despretul national, si care cituta s& inliture cu totul uriciosul nume al Bulgarilor. Numai atunci cind Bul- garia fa restatornicita in vechile sale margini, cind existenta ei fu cumoscuté de toati lumea gi cind chiar ajutorul ei fu cerut in potriva impiritiei latine din Constantinopole, nu se mai fiicu nici o greutate a se recunoaste oficial numele, altf dati atit de uricios al Bulgarilor* *). Mai inti aceasti sustinere nu este intemeiati, cici Nice- tas vorbeste in mai multe locuri de Bulgari aliturea cu Va- lachii, Ast-fel am raportat mai sus un loc unde ef zice ci Asan yroia sé restabileasci impéritia Valachilor si a Bul- garilor. Aiure el pomeneste despre un episcop bulgar ).. Apoi ce folos ar fi putut isvort pentru onoarea si gloria bizanti- nilor de a atribui caderile lor Valachilor mai curénd de cit Bulgarilor? In sfirsit ar fi destul de neinteles cum compli- mentele papei sit se potriveaseti aga de bine cu falsificatorii din Contantinopole. Dar nici wavem nevoe de a cerceta pu- terea acestor argumente, cici posedim o dovadi positiva gi neresturnabili ci dinastia asaniana era de obirgie valachii. Nicetas Choniates povesteste anume ci in una din numeroa- sele lupte intémplate intre Valachi si Bizantini, ,unul dintre preofii pringi pe cind era sil duci prisonier la Haemus, fi- ind c& cunogtea limba Valachilor, se rugi de Asan, ca unul ce era de aceasi limba cu el, sii dea drumul* %), 4) Uber die Abstamang der Rumaenen, p. 87. Comp. Tirecok Ges- chichte der Bulgaren, p. 226. 2) N. Ch. p. 889; a se vedea gf mai sus, pagina 56. 3) N. Oh. p. 617: tee BE vat wav Sopuakirmy yoy *Ashy diped govt ele Ehewy ath59 Nicetas spune deci ci acest preot rugi pe Asan in limba valachi, si arati causa acestei intimplari in faptul ci Asan era de aceasi limb Este tot atit de putin indoios c& prinsul vroia sii predispuna pe Asan in favoarea lui, indreptindu-se citre din- sul in limba acestuia, gi aceasta marturisire facuté de Nicetas fird nici un scop gi firé macar ai da o insemnitate deosebita, imputerniceste cu atita mai mult adevérul ei. Credem ci prin aceasti dovada se hotireste pe deplin obirsia valachi a ca- pilor rescoalei valacho-bulgare. Cu toate aceste, noi suntem departe de a da Valachilor de cea parte de Dunare rolul precumpenitor pe care Résler sustine cé I’ar fi avut. Cu toate ci intemeietorii noului stat si regii dinastiei asaniane erau de obirgie valacha, clasa su- perioara a poporului pe care erau chiemati a ocirmui era de nationalitate bulgaria; tot aga era si cu limba cultivata, cu biserica gi in deobste cu toate elementele civilizdtoare. Résler zice ci in aceasté rescoalé Bulgari infitogau mai mult bratul, puterea brutali, ear Valachii capul sau inteli- genta“. + Noi credem ci mai curénd inversul este adevérat. Se intelege de la sine c& in mijlocul unei societiti bulgare —cici regii dinastiei asaniane para in curénd muntele, unde locuiau Valachii, si se coborira in cimpia ocupati de Bulgari—dinastia pe cit si cele cite-va familii valache, care urmari pe capul lor, perduri in curénd nationalitatea lor gi Iuar& pe acea a mijlocuiui unde ei se asezaser’. Valachii jucase wn rol strilucit in timpul Iuptei pentru neatirnare. Cind trebui si se organiseze statul, Bulgarii incepuri a da tonul. Daci nu ne ingelam, ni se pare chiar a descoperi o opositie in potriva acestei dinastii din partea poporului_ bulgar, cit timp ea nu fu deplin bulgarizaté. Asa stim cd tofi fratii, 401 vos". Compard: Kudorie de Hurmuzaki, Fragmente zur Geschichte der Rumauen, Cap. If ,Entstehumg, Dauer und Unte jochune des Wlacho-bulgarischen States“, p. 29. 4)” Rom. Stud. p. 110.60 care deschiseré nova dinastie, perira jertfa unor omoruri po- litice a ciirora antori erau, dupa cit se vede Bulgari ’). In urmi rolul Valachiloy se sterse din ce in ce mai mult; nu se mai véd aritindu-se de cit in luptele pe care noul stat a- vea de sustinut. In timp de pace, ei isi armau vieata lor retrasi in strimtorile Balcanilor, si daei unii din ei se co- borau in orase pentru a lua parte la viata politic#, ei erau absorbiti de elementul domnitor si treceau drept Bulgari. Tot de aici se limureste si cum se face ci in monumen- tele slave, capii statului Valacho-bulgay mu poarta titlul de rege ai Valachilor gi ai Bulgarilor gi ci acest titln nu se vede apirind de cit in monumentele latine *). Domniitineau impace elementul dommiter gi na vroia st dee pricind u- nei opositiuni firesti, in potriva unei dinastii striine. Eatii cu se poate esplica nagterea statului valacho-bul- gar, fii a se silui nici textele nici faptele, dindu-ne seami atit de precumpenirea Valachilor in intaile momente a fiin- firei sale, cit si de mistuirea lor ulterioar’ de pe seena po- litica, Istoria Rominilor a avut nefericirea de a fi trataté pana um mai ales de striini, si faptele ariitate pant aici, cu deosebire aceasta din urma, aratié metoda urmati de ei in expunerea trecutului lor. Interesul care ‘i leagide popoarele judecata lor, gi adese ori merge din care fac parte, falyi iar mai departe, impingéndu-i a lasa la o parte sat 4 fal- sifica chiar faptele asupra citvora ei trebue si judece. A so- sit timpul de a restatornici aceste fapte ast-fel dupa cum cle reesii din izvoarele ce le contin, si de a le da o talenire fi- reascit si vationala. Protivnicii stitruintei Rominilor in Davia Traian’, cA afi un argument nevesturnabil pentru trebuintele Tor, in 1) Budowin de Hurmucuki, 1. . p. 29, 6 gi 76. ‘) Tirecek, Geschichte der Bulgaren, p. 382. Pié, Abstammung, p. 86.61 existenta unui valacho-bulgar la sudul Dunitrii, sustin in potriva Slavistilor ci Valachii au jucat relu? principal in aceasti rescoali a celor doué popoare aliate in con- tra impiratiei bizantine, marturisese nationalitatea valachd a capilor résvratirei gi trateazi in deobste aceasti intrebare dupa dorintele Rominilor. Daci ei insi concedeazé Romini- nilor un ro] aga de strilucit de cea parte a Dunirii, aceasta © fac numai cit pentru a le putea tigidui cu atita mai u- sor aflarea lor pe malul sting al fluviului; cici dact Rominii e- rau alt& dati atit de numerogi in peninsula Baleanului, in cit mai ca le statu in patingé resturnarea impératiilor care se succedau la Constantinopole, si daci astizi numérul lor este atit de redus in acele pirti, este invederat cit ei au trebuit sX emigreze de acolo; si anume unde? fara indoiali ci acolo unde nu-i gisim pe cit timp ei inflorise dincolo de Dunire, si unde ei nu intirzie a se arita si a se constitui in de indata ce dispar din istoria impératiei bizantine Slavistii din potriva, cave se arati in deobste dispusi a admite stiruirea Rominilor fért intrerumpere la Nordul Du- nirii, incepénd de la colonisare, cer pentru natiunea lor o- hoarea de fi scuturat jugul Bizanfului si tagaduese Romini- lor ori ce soiu de impartasire la intemeierea regatului bul- gar, ca pret pentru a zice ast-fel, a ingiduirii fiinfirei lor in Dacia. Cine nu yede in acest chip de a trata istoria, apira- rea unor interese cu totul altele de cit acele ale adevérului? 1) Rasler, 1. ¢, p. 114: ,Hier (in Thessalien) tn’ der Rhodope mis- sen sie bis ia die Zeit der ethnographischen Umgestaltung der Halbinsel durch die Osmanen, schr zahlreich gewesen sein." Dar daci Valachii eran numerosi in Rodop, este aceasta un temein pentrn ai gisi in numér mare in Moesia? Apoi dacd impayinarea lor in aceste regiuni este pusi in legtiturk cu emigrarea Turcilor in Europa (dupi 1356), cum se esplich ariitarea’ lor atit de nume- roasii la aceasti epoct in Transilvania, gi in Valachia, unde al- ctnise chiar state? Dup& cum am spus'o gi mai sus, Résler nici nu gtie ce vroeste si stabileasch,62 Analisa autorilor bizantini si mai ales acea a lui Chonia- tes, care se indeletniceste inai mult cu Valachii, dovedeste cu totul alt ce-va de cit spusele Slavilor sau ale Nemtilor. Yalachii nu triian in aceste timpuri de cit in Balcani si in ramificirile lor; ei lipseau cu desivérsire din Moesia, de unde ésler si en ucenicii sti voese ai readuce in Dacia traiani. Ip Balcani se gisesc aseziirile lor cele mai numeroase; aici shiar par ei a fi parisit viata lor nomada si a se fi apucat méacar intrn cit-va si de agricultura, ciei impératul pune foc la claile lor de griu; *) aici sunt lovifi in mai multe rinduri de c&tre armatele imperiale, care nu-i pot ajunge din pricing agerimei piciorului lor prin prépastiiie muntilor. In afara de Haemus,—Tesalia, Epirul, Acarnania, Etotia, toate féri de munte, agezate la sudul Baicanilor, adapostese aceasti rasi Voinicé gi neimblinzita; nici un seriiter bizantin mu-i pome- neste in Moesia, si chiar in timpal Jui Ionita, Iuptele care se incinsese intre acest rege si impérafii de Constantinopol au ue- contenit de teatra Tracia si Macedonia. In fata unor asemenea fapte invederate, cum se poate oare abusa de numele de Mysieni, dat de autorii greci Valachilor, care in limbagiu) Jor arhaic, este tot una cu acel de Traci *), peatrn a admite ci Valachii locuiau in Moesia propriu zisi, agezati intre Haemus si Dunirea, Bulgaria actualii, a’i- co- hori aici din rémagifele poporatiunei romane, redusi la sta- rea de ciobani si in sfirsit a scoate din ei cele 10,000,000 de Romini care locuese astizi in vechia Dacie traiana ? Ni se pare cel putin mai rational de a nu pune un popor YON. Ch. p. 487: tpt 23 «ke Onueovlag ray xapaiy nagakebs.* %} In vechime numele de Thracia sé intindea aproape la toat& peninsala baleanied: y% 82 tap Bo: ai pubvoyey “Opog wd Binoy Sype tod Meéveou co ever Alves wis Qodiens ela! don, voi 8 dkAotpia yonparrizous. Const. Porphyrog. Bonn. de thematibus, p. 43.63 intreg sit intreprinza asemeni preumbliri, si ci faptul insusi cit Rominii ocup& astiizi inci tocmai aceagi tard pe care o sta niau strébunii lor, vorbeste in favoarea stéruintii lor la Dunare. Dac&i Rominii ripei stingi a Dunarii ar fi venit aici din Moesia, ar trebui si se giseasci gi astizi micar niste urme a acestii poporatii in tara de unde se pretinde c& ei au ve- nit; cici un popor nu emigreazi nici odat& cu totul din o taré, si numai doari pentru Romini a vrut sit se gisasci o exeptie de la aceasta regula. Rominii care locuiesc astazi in Bul- garia (cea nou intocmiti), au venit cu totii aici din partea sting’, a Dunarii, in vremile epocei fanariote, sau pe timpul regulamentului organic, pentru a fugi de incilcirile de tot soiul pe care le sufereau. Era acelas fenomen care se repro- duce in zilele noastre cu Rominii din Ungaria, care emi- greazi in Rominia; dar nu se ala nici un singur Romin care si nu fie bastinag din vechile principate, si nici une nu este vechiu locuitor al acestei fegiuni. Aceasti observa- tie a fost facutt odat’ de Kanitz, adincul cunoscitor al et- nografiei balcanice, care spune: ,c&é nu se aflé nici un sin- gur sat Valach dincolo de doua mile la ripa dreapti a Du- narei, si agezirile Valachilor de aceasti parte fluviului apar- fin, ca gi acele de img’ Timok, pentru cea mai mare parte acestui secol +). Apoi ce nevoe ar fi impins pe Valachi a trece Dunarea in cei dintéi ani ai infiintérei statului valacho-bulgar? Résler si Hunfalvy sustin ci Valachii, find siliti in vremile luptei pentru neatirnare, a trece de mai multe ori Dunirea, pentru a gisi o scipare la Cumani, se obicinuiré cu incetul a pa- rasi vechia lor patrie si a se ageza in Moldo-Valachia, de unde apoi trecuré in Transilvania si in férile unguresti *). 4) Citat de Jung, Die Anfinge der Raminen, in Zeitschr. fir 0. 6. 1876, p. 4. Comp. mai sus p. 49, nota. : 2) Am reprodus maf sus cavintele Ini Résler. Voui p. 14.64 Mai intii aceasta nu este exact. Valachii nu au trecut Du- nirea de cit o singuri data, la inceputul rescoalei. In urma; fiind tot deauna invingitori, nu mai avuri nevoe a o face. Apoi cum si ne putem inchipui ci Valachii si fi pardsit tara lor tocmai in momentul cind intemeind un stat neatirnat, ei puteau sé se bucure de toate drepturile lor, gi in’ ce scop? pentru a merge la Cumani, care nu vor fi fost mult civilizati de cit Gotii, inaintea edrora Risler face s& fut in cca mai mare grabét pe locuitorii Daciei! Dar egirea din Moe- sia, ne fiind facut’ in urma unui ordin .impératesc ca acea din Dacia, trebui si tind’ mai mult timp, si eat Rominii re- venind in Dacia in timpul celei mai cumplite a tuturor na- vilirilor, acea a Tatarilor (1241). Résler prevede intimpina- rea si cauti si o inlature observind : ,,c& Mongolul care pus- tii Ungaria in chipul cel mai neomenos pare a fi crutat Cu- mania oriental, Valachia si Moldova; [a ei nu ora un im- periu de resturnat, nu erau comori de pridat“ *). Ca si cind barbarii ar avea drept tel in pradiciunile Jor resturnarea statelor gi nu averile individuale, si care alte bunuri putean fi mai dorite de ei, de cit turmele pastorilor romini, din care barbarii in viata lor nomad puteau si-si agonisascd traiul ? Varianta propusi de Miklosisch, ci Rominii ar fi trecut din Moesia in Dacia traian’ in vremile navéalirii Slovenilor (sfir- gitul veacuJui al V-lea) are impotriva sa pe ling temeiurile ce se opun ipotezei lui Résler, inci gi imprejurarea ci Slo- venii se intinsese in acelas timp de ambele parti ale Dund- rii, si cA deci Rominii n’ar fi putut scipa de ei trecénd duviul. Domnul W. Tonaschek este iscoditorul unei alte teorii, care se abate intru cit-va de la avea a luj Résler, nu numai cit prin data cind d-sa readuce pe Romini in Dacia traiand, dar inci si in privirea regiunei_ unde d-sa pune inchegarea *) Rom. Stud. p. 117.65 acestui popor. El nu'l readuce in Dacia, din: Moesia, unde nu'l poate afla; dar il giseste mai jos, in partile centrale ale Haemului, unde locuia in timpurile vechi poporul trac al Bessilor, Pentru a da peste stribunii Rominilor, nu este de lips’ a alerga la colonistii Daciei, si tot atit de putin trebue si ne ingrijim de pirisirea acestei provincii gi de strémutarea cetatenilor daco-romani in Dacia aureliani—cici acesti noi veniti, si fi fost numerosi sau ba, nu ficuré alt ceva de cit a addugi numérul {éranilor traci. V’om gasi in sudul Dunarii, pe toatd granita Iliricului si a Macedonici, un popor romanisat care este in destul de intins si insemnat, pentru a da nagtere intregului popor al Valachilor“ *). Aceasta obirsie singurt ar putea esplica tot ce se pare a fi 0 gicitoare in caracterul poporului romin. Poporul Bessi- lor romanisat, desparfindu-se in doué ramuri, din care unul emigré citri Dacia traiand si cel-alt citrd sud, in Tesalia gi regiunile alaturate, da chea identitafii (?) limbagiului Romini- lor din Macedonia gi acelor din Dacia. Poporul Bessilor, fi- ind de obirsie tract, infifosarea de elemente albaneze in limba Romfnilor de la nordul Dunirii isi gisegte esplicarea ei fireasci. D-1 Tomaschek se leapida deci de parerile pe care le sufinuse’ mai inainte in privirea acestor doué intrebiri si giseste ci elementul albanez al limbei romfne nu si-ar mai putea gasi esplicarea in fiinfarea de numeroase colonii iliri- ene pe paméntul vechii Dacii, cici acuma ,ar fi silit a mir- turisi ci elementele streine in limba daco-romina, ar ,avea un caracter prea modern (bizantin din veacul de mijloc) care war fi putut pétrunde in acest idion de cit la sudul Dunirii in epoca post-romand sau romanici.“ Eata pentru ce el lasi si cada gi esplicarea ce 0 dadea mai inainte despre identitatea dialectelor romtne, pe care 0 numea pe atunci ,pretins&-identitate*, anume: ,ci romanisa- : 1) Critica Ini Zung in Zeitschr. fir 0. G. 1877, p. 447. 566 rea lucrind asupra unor base nationale aseminitoare, trebuia si produci, in reginni despirtite in mod geografic, a- pivepe aceleasi efecte’. +) insa fiind-c&, d-I Tomaschek el insusi, in timpul cind com- batea teczia. lui Résier, atrisese luarea aminte asupra unui loc din Nicetas Choniates, in care acest istoric pomeneste: Valachi prin pirtile Galitiei inci in anul 1164, %) apoi el este nevoit a mai urca ct citi-va ani data pretinsei reintrari - a Rominilor in Dacia traiand, si o pune intre ‘ani 1074— 1144, ,in care timp ambele maluri ale Dunirii ascultan de acelay stipin“, *) Chiar dacd ambele maluri ale fluviuiui ar fi fost supuse aceleiagi stépiniri, noi nu vedem nici un motiv care su fi impins pe Bessii d-lui Tomaschek a’si pirisi tara, —gi este de luat aminte ci in istorie, ca si in toatt sfera luerirei omenesti, faptele sunt in tot d’a-vna determinate prin motive. D-l Tomaschek insi uiti tocma de a gisi un motiv care si esplice micar intru cit-va emigratiunea unui popor intreg. Dara sustinerea acestui istoric nu este nici micar adevératé, Cele doué ripi ale Duniirei fuseseré supuse ace- luiagi st&pin, dup& cum yom vedea-o mai jos, in timpul fin- frei primului stat bulgar, nimicit in 1018 a€ Vasile al I-lea Bulgaractonul, impératul Constantinopolei. De aici inainte a- ceasti stipinire fu impirfitt intre Bizantinii (mai tirzin Va- laho-Bulgavii) care comandau pe ripa dreapti, si Cumanii care se intinsese pe cea stingd, si nici ci mai poate fi vorbi de o stipinire comund pe ambele maluri ale fluviului. Oumanii, neam sélbatic si barbar, incep a coprinde regiu- 1) Zeitschrift far 6. G. 1877, p. 449. 2) Zur walachischep Frage in Zeitschrift far 6. G. 1876, p. 342. DI Tomaschek pretinde ci d-sa ar fi atras pentru intiia oard luarea aminte asupra acestui loc. Aceasta nu este exact. El era cunos- cut inci lui $incaé care’l reproduce in chronica sa sub anul 1172. YVezi Chronica Rominilor, Iasi, 1853, p. 219. 3) W. Lomaschek, Zur Kunde der Hamus-Halbinsel, Wien, 1282, p. 50.67 nile Moldovei gi ale Valachiei in 1050, tocmai in epoca in care D-] Tomaschek vrea sit faci pe Bessi a trece Dunirea. Observatia pe care o face cu acest prilej, spre a’si indrep- tati pirerea, adeci: ,ci nomazii Turci aveau indestule dohi- toace mari si mici, ci erau lacomi de bani gi c& isi indrep- tau armele mai ales in contra Grecilor, pe cind legiiturile lor cu Valachii trebuiau sa fie prietinoase,“ aminteste prea de-a dreptul observatia lui Résler, pentru a fi luat& in bigare de sama *). Dar daci d-l Tomaschek pune in secolul al XI-lea rein- toarcerea Rominilor in Dacia, el ar trebui dupi cum fac Sulzer, Résler si Hunfalvy si resping’ méarturisirea Ini A- nonimus notar, cronicarului unguresc, care vorbeste de Romini ca aflindu-se in Dacia la venirea Ungurilor (898). D-1 To- maschek inst Iuase apirarea lui Anonimus notar, pe cind era protivnie teoriei Iui Risler, observind cu multi dreptate cé: ,Anonimus nu putea fi aga de nepriceput in cit sé fi vrut s& incredinteze pe compatriotii séi ci Valachii ar fi fost niste locuitori vechi ai térei, cind toaté lumea dinjurul séu ar fi trebuit si stie ci acest popor—dup& cum pretinde Risler— nu era mai vechiu in tari de cit de 60 ani. Nu! Traditiu- nea mai vechie de cit memoria oamenilor arata ca popoare stravechi pe Valachi si pe Slavi. Dac& ar fi putut numai it privi pe Valachi ca niste vagabonzi noi veniti, apoi el, care-i trateazi de cei mai netrebnici oameni, nu le-ar fi crutat nici aceasté ocara* *). Ne-am agtepta ca D-I Tomaschek si revini si asupra a- cestei pireri, aritind ca s'a gresit din 0 ne-deplina cercetare a faptelor privitoare la ea—scuzd cam indoelnicé pentru un invéfat;—dar din potrivi il vedem ci si acuma se min- 'y. Zur Kunde der Haemus-Halbinsel, p. 50. Vezi mai sus p. 64. °) —-W. Tomaschek, Critica citi Ini Rosler in Zeitschr. far 0. G. 1872, p. 152.68 deste cu nimerirea acestei observatii, complimentind si pe D-1 Jung c&: ,dupi exemplul séu ar lua de miirturie pe A- nonimus notar, ci inci in secolul al XIIJ-lea nimeni nu gin- dea sd vada in Valachi nigte emigrati veniti de curénd* '), $i cu toate acestea D-] Tomaschek insugi pune data reintri- rei Romtnilor in Dacia in secolul al XIJ-lea!! Cum s& se im- pace aceste lucruri nu intelegem. Atita ne mirim cum de D-1 Tomaschek n’are mai multé inimé-in aritarea pirerilor sale, gi, aruncind impreun& cu tot ce a spus mai inainte gi pe Anonimus in balt&, si se inhame la carul cel incircat cu eruditiune, al teoriei Résleriane. Descoperirea facuti in timpul din urma a unui nou izvor pizantin, notele strategice a unui despot din Constantinopole, un oare-care Kexaupévoc *), di D-lui Tomaschek prilejul de a gsi ,singura dovad& istorici directd a ipotezei sulzero-rés- leriene, precum gi 0 striluciti intarire a teoriei autoralui despre obtrgia Valachilor din poporul romanisat al Bessilor‘. Acest scriitor bizantin, care mirturiseste el insusi a nu fi istoric de meserie ci militar, face un amestec din cele mai de plins intre Valachi, Daci si Bessi, pe care-i aruncé cu totii de la o-lalta, ast-fel ci nu poti scoate din cuvintele sale de cit o aritare cu totul general, care insi combate tocmai te- oria lui Résler in chipul cel mai invederat, intru cit contine o amintire intunecati, a unei emigratiuni a Valachilor sau Dacilor de la nord spre sud gi nu din potriva, dup& cum ar cere-o ipoteza reintoarcerei Rominilor in Dacia de peste Du- naire. El zice in capitolul séu asupra necredintei Valachilor (legit amaclag tv Bhdywv:) ,Valachii sunt Dacii si Bessii. La inceput ei locuiau in apropierea Dunirei si a Savei unde se giisese acuma Serbii in nigte locuri tari si grele de strebatut, 1) Zeitschr. fir O. G. 1877, p. 458. 2) — Publicate la Petersburg de profesoral Wassitiewsky sub titlul Sovwjity i raskazy wizantiiskago bojarina XI wjeka, 1881.69 pe care rizeméndu-se, ei fifiriau iubire si supunere citri impérafii vechi, pentru a putea cu atit mai usor si le pus- tieascd provinciele, Acestia perzind ribdarea fi atacari; a- tunci ei o rupseri de fugi si se impristiaré prin Epir, Ma- cedonia, ear cei mai multi se asezaré in Elada“*), Acest loc contine fara indoialé o aducere aminte a Ini Kekavmenos despre resboiul lui Traian in potriva Dacilor, luati dupa cit se pare din c&rtile lui Dion. Se vede apoi c& el, gtiind ci Valachii sunt coboritori ai vechilor Romani, si gisindu-i in zilele sale impristiefi in partile grecesti, a adaos de la dén- sul limurirea cea cu neputinti, ca Dacii fiind atacati de Ro- mani fugise tocmai intr’acolo pe unde le venea atacul. Daca acest loc ar putea sluji la ceva, apoi de sigur cd nu spre a da o ,stralucita intarire* teorielor d-lor Tomaschek si Résler. De altmintrelea D-1 Tomaschek insugi, dupa obiceiul D-sale, nu are mare credinf& in propriele sale gindiri. Dupa ce a buciumat sus gi tare strilucita sa descoperire cu Bessii si stralucita confirmare a acestei strilucite descoperiri prin stra- tegul Kekavmenos, el sfirgeste zicénd: ci poate s’ar putea sustine cd Dacii lui Aurelian sunt strabunii Valachilor Is- triei si ai Dundrei, pe cind Bessii ar fi acei ai Valachilor din Rodope si Pind,“ ceea ce ne readuce curat la teoria lui Risler. Iv BISERICA ROMINA DE RET SLAV. Din cele spuse in capitolul de mai inainte, ar esi deci c& 2) Odret (0 Badyst) yp clot of ReySpevor Adnan nat Béoaor 5 duevy 22 xpstepoy rhyslov to Aavoviley movayed nal rob Ydou, By oby nonayy SiBov xadotper, EOx nah Busfidra . Tokrotg Dabgeivres dmexplyovro aydayy nat Bob~ dos neds oyamorépors Gaatheis nai SEepydacrar toy Syvpupdtwy Iatlors 8s yheas thy ‘Popator iq th Help nal Manetovle ci 38 ndeloves adeiiy Gunav thy "EAM," (ws olnovawr, av 2pupets